Nu știu dacă v-am spus asta până acum, dar eu și omul meu avem fiecare salteaua lui în patul matrimonial. E drept că de câțiva ani el doarme cu un copil de-al nostru (întâi cu cea mare, acum cu cel mic), iar în patul nostru am rămas doar eu, însă chiar și în anii în care am dormit împreună (și în cei în care vom mai dormi unul lângă altul, sper să mai urmeze și din aceștia), fiecare e cu salteaua lui și cu pilota proprie. Asta pentru că eu nu suport mișcare la mine în pat, alta decât cea provocată de mine. Pentru mine, somnul e super important, așa că scenele acelea cu el și ea care dorm îngemănați, mână în mână și picioare printre picioare, acelea la noi n-o să le vedeți. Mie îmi place să stau în treaba mea, să nu-mi respire nimeni în ceafă, să nu mă mângâie nimeni cine știe pe unde. Adică să mă mângâie, dar nu cât dorm! Una-i una, alta e cealaltă!
Iar când am dat peste acest articol, în care un cuplu din US povestește cum au ei dormitoare diferite de decenii bune, m-a amuzat să aflu că alții sunt chiar și mai disperați cu somnul, și le merge foarte bine!
Oamenii ar trebui să conştientizeze că, din moment ce dormitul împreună nu salvează neapărat o căsnicie, nici dormitul separat nu o compromite neapărat. E vorba despre somn, şi de somn avem cu toţii nevoie.
Se pare că Erica Scoville și soțul ei Mike, alături de soțul meu și de mine, facem parte dintr-un număr destul de mare de cupluri care aleg să doarmă separat, din motive care nu au neapărat legătură cu copiii, cât cu nevoi și obiceiuri diferite de somn.
Erica și Mike sunt împreună de 18 ani, înainte să de căsătorească ei i se părea normal ca ei să doarmă împreună, ca mai toate cuplurile căsătorite, însă imediat după nuntă și-a dat seama că asta n-o să meargă, căci domnul e un fel de sobiţă umană. Plus că doarme pe spate şi sforăie intens.
Una peste alta, din motive diverse care ţin de confort şi odihnă, patul matrimonial devenise front de război, pentru că nimeni nu mai dormea bine. Lucrând amândoi, erau mereu zombi de oboseală. Ea povesteşte că într-o zi, în pauza de masă, s-a dus cu maşina într-o parcare ca să aţipească un pic. Erau iritabili, se înţepau acasă, premisele pentro o relaţie sănătoasă erau compromise, aşa că acum 10 ani, ea a adus în discuţie dormitul separat. Și a fost cu succes!
“Nu m-am gândit niciodată că asta ar însemna începutul sfârşitului relaţiei noastre. Zero îngrijorări. Pentru noi era vorba strict despre a ne putea odihni ca oamenii. Am convenit ca el să aibă camera lui şi eu să am camera mea. Pe urmă, în nopţile de vineri şi sâmbătă, dormim împreună, cu schimbul, la el şi la mine. Fără ultimatumuri sau ceva, ne-am gândit să încercăm, pur şi simplu”.
Erica mai spune și că a fost un pic greu la început, dar nu pentru multă vreme, pentru că, una peste alta, un somn bun face ca totul să pară mai simplu.
Fiecare şi-a personalizat camera, el şi-a făcut un fel de man cave, ea a decorat totul romantic și feminin. Niciunuia nu îi place patul celuilalt, se trezesc cu dureri în dimineţile de după noaptea împreună, dar nu trebuie să se ducă la muncă în zilele alea, deci supraviețuiesc. Prietenii şi apropiaţii au fost niţel nedumeriţi la început, dar s-au arătat foarte înțelegători. Unii şi-au dorit să încerce și ei, dar nu le-a ieșit tuturor, e clar că treaba cu dormitul separat nu e pentru toate cuplurile.
“Oamenii ar trebui să conştientizeze că, din moment ce dormitul împreună nu salvează neapărat o căsnicie, nici dormitul separat nu o compromite neapărat. E vorba despre somn, şi de somn avem cu toţii nevoie. E vorba despre a ne iubi unul pe celălalt suficient de mult ca să încercăm ceva care ne-ar putea uşura viaţa amândurora.”
Cei doi de mai sus nu-s chiar nebuni. 26% dintre americani spun că dorm mai bine singuri decât cu partenerul, potrivit unui sondaj relizat de The Better Sleep Council (îl găsiți aici).
„Atmosfera din camera de dormit, calitatea saltelei, rutina de dinaintea somnului, toate devin un mecanism destul de complicat atunci când sunt implicaţi doi oameni. Pentru ca amândoi să doarmă bine, trebuie să fie de acord cu privire la ora de culcare, la tipul saltelei, la dimensiunile patului”, spune Directorul de Comunicare al Consiliului, Karin Mahooney.
Ce a mai reieşit din sondaj:
- 1 din 10 participanţi doarme în altă cameră decât partenerul
- 63% preferă să doarmă fără să îşi atingă partenerul
- 13% spun că le place să se cuibărească alături de partener pentru a obţine confortul necesar ca să îi ia somnul
- Temperatura camerei de dormit e principala sursă de dispute, urmată fiind de foială şi sforăit
- 85% au declarat că dorm prost, în special femeile
Centrul American pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor a scos şi un ghid vizual despre efectele negative pe care odihna insuficientă le are asupra cuplurilor (îl găsiți aici). Câteva sfaturi pentru un somn la comun de succes:
- folosiţi perne despărţitoare dacă partenerul se foieşte prea mult
- aveţi încredere în dopurile de urechi, se pot dovedi salvatoare
- înainte de paturi separate, încercaţi pături separate 🙂
Sau saltele separate, ca noi, ca să nu simțiți deloc mișcările partenerului. 🙂
Sursa foto: cuplu cu probleme de somn via Shutterstock.com
Just! Si eu am aceeasi „problema”, ar spune prea multi…desi pt mine, e un stil de viata:). Acuma, te cam incurca treaba asta cand partenerul e fix pe dos, cand vine co sleeping ul cu bebe (never made it:(),cand pleci in deplasare, ehe…multe cand -uri care dor nitel.
Si la noi asta a fost o problema din prima noapte. El sforaia, eu am un somn asa de prost ca nu puteam sa dorm nici daca aud o musca deci au urmat vreo 2 ani de chin. Apoi fetita a facut dermatita atopica asa ca unul dintre noi a trebuit sa stea cu ea ca sa o oprim din scarpinat. Paradoxal asa am inceput si eu sa mai dorm. Din pacate am un somn prost asa ca nu doar dormitul separat ma salveaza ci tine de multi factori
sunt pentru. dormim separat de 6 ani si ca sa fiu sincera, asta ne-a salvat casnicia! 🙂 pana atunci, singura victorie majora fusese sa scot televizorul din dormitor. lui ii place sa adoarma cu televizor, fara draperii si cu geamul deschis. eu n-as putea fi mai in extrema cealalta:sa fie liniste si intuneric de mormant. pentru mine sforaitul e moartea pasiunii, nu dormitul separat. iar mai nou cica sforai si eu :))))
Si noi dormim in camere separate de cand cu bebe si e foarte bine pentru toti 3. Uneori mi-e dor sa ma trezesc langa el ca inainte dar hei, pentru asta avem anii aia in care vom fi carunti 🙂
interesant…
avem acelasi pat dar saltele diferite, si pilote diferite. La perne e simplu, eu am un puisor mic 🙂 sau deloc, sotul 2.
Fiecare doarme cum isi asterne 😀
Si noi dormim separat pe motiv de copil (aproape 2 ani). Dar drept sa zic, imi prieste asa pentru ca, desi am recurs la saltele/perne/plapume separate, elefantul meu se foieste in asa hal incat cu toate separarile eu tot il simt.
Cand suntem plecati de acasa si cam trebuia sa dormim toti 3 e tare greu pt mine, copilul pare sa nu aiba nici o problema 🙂
Mama deci ,deciiiii nu sunt nebună:))))). Sau în orice caz nu singura. Bai și mie îmi place să dorm singură. Să nu mă pipăie nimeni, să se urce cu picioarele peste mine , sau să simt vreo respirație . Toate astea când dorm. Că de aia dorm … să dorm :))). Vreo 3 ani am dormit cu copilul. Și de acolo se trage și mai mult nevoia de a dormi singură. Al meu soț nu ….ce să te bucuri de somn . El trebuie să sforăie de o să ajung la fiecare 6 luni să repar fisurile din pereți. Trebuie să își pună mâinile, picioarele peste ce apucă numai singur să nu fie . Și mă apucă niște nervi câteodată când sunt leșinată de oboseală. Da aș vrea o cameră a meaaaaa:))))
Eu am dormit prea mult timp singura (singura la părinti, fără prieten serios până la al meu sot) asa ca acum nu pot adormi fără el ? stiu, stiu, sunt împotriva curentului ?
Si noi dormim separat.
Sotia sforaie si se intoarce toata noaptea.
Eu dorm cu cel mic si-l pazesc. De cand s-a nascut doarme langa mine. Are aproape 4 ani.
Motivul a fost ca sotia doarme bustean, insa eu ma trezesc la fiecare zgomot si adorm la loc usor. Asa l-am pazit in noptile cu febra, cu tuse, nas infundat, etc.
Extrem de rar avem si nopti cand se treseste piticul si zice ” vreau sa dorm cu mami” si il duc la ea. Insa dupa cateva minute ma cheama si pe mine. Si toti 3 dormim in acelasi pat odata la 2-3 luni. Dar dormim prost in formula de 3.
Si in vacante facem la fel: Eu cu puiul in camera, mami in camera ei.(Cu exceptia cazurilor cand stam al hotel, desi in general inchiriem apartament ca sa fim toti impacati si sa avem si bucatarie)
Vai, ce bine-i sa stiu ca nu-s singura cu astfel de probleme :))))))))))))) Pe mine nu ma deranjeaza invartitul (lui) in pat – dar sforaitul, sforaitul ma nenorocea efectiv (si ma tinea treaza)!!! Si faptul ca tragea pilota in toate partile – lui ii este mereu cald, mie mereu frig! De vreo opt ani avem pilote separate si eu am dopuri pentru urechi (cand nici astea nu ajuta, pur si simplu ma mut in sufragerie). Dar adevarul e ca visez la dormitoare separate :))))
io as vrea o casa a mea uneori :)))) . poate scrie printesa un text despre plusurile locuitului separat!
Eu sincer cred ca duce la moartea pasiunii, in cazul meu cel putin. Am avut o relatie de 8 ani in care am dormit separat, in camere diferite, fiindca el nu suporta sa doarma cu mine. E naspa, indiferent de ce studii mi se arunca in nas, doare.
Acum am o alta relatie si intimitatea incepe si se termina in pat. Nu ma refer la sex, ca ala se poate face oriunde, dar imbratisarile, sarutarile, alintarile, mangaielile, astea sunt adevarata intimitate si astea le practic seara cand adormim si dimineata cand ne trezim.
Acum, fiecare face cum ii place si cum simte nevoia, nu trebuie sa te justifici ca e bine asa cum faci tu. Fiecare face cum doreste, si e foarte bine asa. Problema apare cand celalalt isi doreste altceva, cum era cazul meu.
Pot sa dorm si cu si fara, pot sa dorm pe un scaun, pe masa, in avion etc, deformare profesionala, dar prefer cu el.
Argumentul cu salteaua e invalid. Principala calitate a saltelelor noi si moderne este faptul ca prin constructie nu tremura cand unul dintre ocupanti se foieste, pe testate, la noi acasa unde el are de doua ori mai multe kg decat mine. Periodic o intoarcem si o rasucim ca sa se uzeze uniform (sa nu se lase mai tare in partea „lui”).
Argumentul cu spatiul in pat e invalid in multe cazuri. Se pot face atat paturi cat si saltele pe comanda, inclusiv de 3×3 daca ai o camera in care sa incapa.
Argumentul cu sforaitul – din cate stiu nu e incurabil, e dat de anumiti factori, tratabili daca barbatii nu ar fi niste fricosi (cand vine vorba de medic 🙂 )
Eu, daca e de dormit, dorm si cu el si fara el, doar sa am plapuma mea separata. Oricum ma culc aproape intotdeauna inaintea lui, ne pupam, ne imbratisam de noapte buna si in doua minute am adormit. De cele mai multe ori habar n-am cand vine si el, cu exceptia cazurilor cand verifica daca sunt acoperita si-mi baga bluza de pijama in pantaloni ca sa nu dorm cu spatele gol (desi daca dorm adanc e posibil sa nu simt operatiunile astea :))) ). Dar cand ne-am mutat impreuna am avut o problema cu asta asa cum povesteste C. mai sus pt ca el nu era obisnuit sa doarma cu nimeni si pentru mine era semn de problema. Cum sa nu vrei sa dormi cu persoana pe care zici ca o iubesti? A fost o problema de intimitate pe care am depasit-o in timp impreuna; pe termen lung nu cred ca as fi fost prea incantata si impacata cu ideea ca iubitul meu prefera sa doarma singur si nu cu mine. Adica dormitul impreuna nu e doar o treaba fizica, mi se pare si o chestiune sufleteasca, la fel cum patul din dormitor nu il consider doar o piesa de mobilier, ci si un simbol cu conotatii sexuale (chiar daca facem sex foarte bine si in alte parti).
Nu am nevoie sa ma tina in brate, sa-mi sufle in ceafa sau in alte parti, nici macar nu pot dormi in pozitii din alea contorsionate cum mai vad prin filme, dar vreau sa stiu ca e acolo si mai ales ca-i face placere sa fie acolo. Si dimineata, cand suna ceasul, ca sa nu adorm la loc ma intind peste el sau ma lipesc de el si ne alintam cateva minute pana suna iar alarma.
In schimb daca amandoi sunt 100% fericiti cu aranjamentul asta de la inceputul relatiei, presupun ca e ok, desi sunt curioasa ce-ar zice un psiholog despre asta 🙂
Nu pot să dorm singură. Pur şi simplu e chin. Noroc că atunci când nu e el, e mâța, şi tot e ceva zgomot şi ceva cald de care să mă lipesc noaptea. Dacă e prea linişte, mi se face frică, încep să văd umbre amenințătoare, din astea :)).
De multe ori avem ore separate de culcare, eu sunt mai pasăre de noapte şi el se culcă cel târziu la 12, dar ne-am obișnuit cu sistemul şi e minunat când mă bag în pat şi mă ia în brațe inconștient în timp ce doarme ?.
Şi eu cred că intimitatea se construiește în pat, altfel văd cumva sexul ca ceva programat, where’s the fun in that? Cele mai mişto momente sunt alea spontane din mijlocul nopții sau dimineața ?.
[…] cazul nostru, şi nu numai, apropierea dintre noi nu se realizează în timp ce dormim, ne recunoştem individualitatea şi ne […]