Azi voi face puțină programare mentală (cu mine, dar dacă aveți noroc, poate prinde și la voi). Începem cu poza aceasta. O căsuța pe malul unei ape. În căsuța aceasta suntem noi (sau voi). Mâncăm micul dejun.
Zilele astea ne pregătim de-o vizită într-o țară nouă, străină și plină de flori. Suntem, cu toții, super nerăbdători, copiii întreabă o dată pe minut când zburăm, când aterizăm, ce o să facem, cum, când, ce o să mâncăm și pe cine o să mai cunoaștem. Eu abia aștept să mai rupem ritmul rutinei zilnice, al omletei de fiecare dimineață și al ieșirilor în parc din fiecare seară, am nevoie disperată de o schimbare de peisaj.
Daaaaar în timp ce fac pregătirile pentru această escapadă, tânjesc în secret după plecarea la mare, care o să se petreacă mai prin iulie, așa. Pentru că ieșirea la mare înseamnă, pentru mine, VACANȚA cu toate majusculele din lume. Nu aș simți că am avut vacanță într-un an în care nu am stat măcar o săptămână la mare. Iar zilele trecute am fost extrem de încântată să citesc un articol (despre puterea apei) care îmi validează entuziasmul pentru zilele acelea petrecute pe nisip, sub o umbrelă, pe un șezlong, la malul unei mări foșnitoare.
Plus că la mare e singurul loc de vacanță unde apuc să mă și relaxez, pentru că cei mici stau în nisip și se joacă ore la rând cu alți copii întâlniți adhoc, cu care se înțeleg de minune, deși nu vorbesc aceeași limbă. Ei se joacă, eu stau la umbră cu ochii la ei, beau o bere, răsfoiesc o carte. Noaptea ei pică secerați, eu și tatăl lor rămânem pe terasa pensiunii la un pahar de vin grecesc, marea se aude la doi pași, răcoare, șopârle geko pe perete, paradis curat. Asta e VACANȚĂ!
E demonstrat științific, surorile mele! Simpla apropiere de o întindere apoasă ne face, pur și simplu, fericiți. Vorbim aici nu doar de mare și ocean, ci și de râuri sau lacuri. Nu m-am gândit niciodată la asta când stăteam aproape hipnotizată uitându-mă la evantaiul valurilor sau în excursiile la munte, când nu mă înduram să mă ridic de pe malul unui pârîu. Dar există, iată, o explicație pentru atracția asta.
Compania apei reduce din predispoziția la depresie, de exemplu. Iar când stai și admiri întinderea albastră a mării, creativitatea ia avânt, căci mintea se relaxează. Asta cred că explică de ce am reușit anul trecut să scriu în vacanța din Grecia aproape o jumătate de roman. Pur și simplu nu m-am putut opri, îmi curgeau paginile din cap ca valurile.
Ionii negativi din apa mării sunt, și ei, răspunzători pentru relaxarea care mă cuprinde instantaneu în clipa în care îmi afund tălpile în nisip. Iar când mă uit, cu mintea golită de gânduri, la întinderea de apă, mi se îneacă nu corăbiile, ci toate problemele reale și închipuite, neliniștile și nemulțumirile. E ca și cum valurile la care mă uit iau cu ele tot ce mi se pare dificil, deranjant, insurmontabil, pentru că totul mi se pare, brusc, mic și nesemnificativ. În schimb, încep să visez la te miri ce și e genul de rupere de ralitate care îmi prinde tare bine. Sigur, ca orice lucru minunat, nu durează decât până când Ivan mă cheamă să îi recuperez din valuri lopățica, Sofia are nevoie să-i umflu colacul, iar soțul… ei bine, are și el nevoi, că doar om e :P. Dar chiar și așa, revin cu picioarele pe pământ cu un voltaj consistent în plus la baterii.
Mi-ar plăcea ca la un moment să se alinieze planetele în așa fel încât să avem o căsuță pe malul unei ape. Terapie curată, zi de zi. Până atunci, planificăm cât de des posibil ieșiri care vin la pachet cu plajă și valuri. Visez la Grecia de anul ăsta ca la mama. Până atunci, o să mă consolez cu ce se arată, de la canalele din Amsterdam la delta de la Comana. Creierașul meu o să mă pupe pentru asta. Muaaah!
Sursa foto: casă pe malul apei via Shutterstock.com
M-am relaxat un pic doar citind 🙂 Vacante placute, te asteptam cu impresii dupa!
Pentru mine, vacanță înseamnă mare, mare și iar mare.
Casa la malul mării … va fi un vis împlinit.
Sa inteleg ca veniti in Olanda? Super! Desi vreme a nu e foarte stralucita in perioada aceasta, sunt sigura ca o sa aveti destule lucruri interesante de vazut si facut. Daca vrei sa vezi flori si pe mama florilor, va recomand sa vizitati Keukenhof, dar nu in weekend ca e inghesuiala.
Va doresc vacanta placuta si acum si la vara!
Si pentru ca e prima data cand scriu vreau sa profit de aceasta ocazie sa iti multumesc pentru articoloele frumoase/interesante/hazlii si utile pe care le scrii. Te urmaresc de mult timp cu placere.
Am si eu acasa o Sophie zglobie si incep sa ma regasesc din ce in ce mai mult in articolele tale.
Eu tocmai vin dintr-o mini vacanta din Grecia…a fost prima data, dar te inteleg pe deplin…frumusetea la ea acasa…si marea, superba…abia o astept pe urmatoarea
Pai ce facem? Eu care tocmai ma gandeam sa sarim peste mare si plaja anul asta, sa facem un nou tur al Europei, dar fara vreo plaja, hmmm…hai ca ma mai gandesc, mi-ai stricat si brum de plan, care inca nu era plan… 🙂
La mine nu asa. Eu nu am vazut marea de cand avem 18 ani pana la 29 si nu am suferit deloc. Nu as putea sa citesc sau sa fac ceva sub umbrela, pentru ca imi este mult prea cald. Ador sa vad orase noi, mai ales in strainatate.
Poti sa mergi in iunie sau septembrie si nu o sa mori de cald nicaieri la Mediterana europeana. Noi doar asa mergem in concedii la mare pentru ca la temperaturile alea putem combina leneveala pe plaja (sub umbrela, oricum!) cu vizitarea imprejurimilor fara sa lesinam de cald. (Daca ar fi sa aleg as tinde mai degraba spre inceputul lunii septembrie pentru ca e mai calda apa decat in iunie.)
Pai am fost la mamaia in aprilie si mergem in mai in thassos. E bine fara multi turisti. Dar tot nu stau la plaja. Ma plimb mai mult.
Hei, la fel simt si eu..habar nu am daca are vreo legatura cu faptul ca am ascendent in Rac si cica dupa 30 de ani isi face simtita prezenta acest acendent, dar cert este ca dupa aceasta varsta a devenit ceva organic sa vad marea..sa ii simt mirosul, sa o aud, sa ma plimb pe malul ei si sa simt valurile cum imi ating picioarele, e ceva fara de care sufleteste sunt bolnava…definitia unui an ratat a devenit un an fara sa vad marea..spun marea pt ca nu am ajuns de ani buni la munte si alta sursa de apa…cert este ca atunci cand intru in mare simt ca viata de acolo a inceput, este vitala! si da, dispare tot, grija, stres, ramane beatitudinea si starea de impacare..hugs, vacanta placuta!
vacanta placuta! Asteptam poze si relatari!
Fiecare cu gustul lui. Vara noi servim munte, iarna mare si musai miscare cat mai multa in fiecare (20 mii pasi minim, masurati cu telefonul). Nici nu se pune problema sa nu am 2 vacante pe an, si de ce nu, la anul sper sa fie 3 🙂
Anul trecut, dupa 20 de ani de mers la mare in fiecare an, am vrut sa sarim marea. Dar pur si simplu nu-mi venea sa mă gândesc la alta destinatie. Cu doua zile înainte de a pleca in concediu ne-am decis: tot Grecia ?. Acum, dupa 9 luni, s-a născut bebele nostru, pe care incercam de mult timp sa-l avem ?
Pentru mine vacanta incepe deja la faza „hotel”. Statul intr-un hotel in care nu trebuie sa fac curatenie, mancare, patul, ordine, deja incepe sa aduca a vacanta, de aceea ma relaxez si ma bucura foarte mult si un city break de 3-4-5 zile.
Daca la concediu se adauga si marea e perfect. Sunetul valurilor ma relaxeaza ceva incredibil. As putea sta ore-n sir sa ma uit cum se sparg valurile.
PS. Tot in Grecia? Nu va tenteaza si alte tari cu iesire la mare?
Timp de 34 de ani nici măcar nu am fost curioasă cum arată marea.Adoram muntele.Până anul trecut când am mers cu soțul şi fetița de un an la mare,in Spania.De cum am ajuns acolo,timp de două săptămâni am fost ca hipnotizată de mare.Nu mă puteam dezlipi de privelişte şi de sunet.Anul acesta tot acolo mergem in septembrie şi aştept momentul,număr zilele rămase ca un copil ce îl aşteaptă pe Moş Crăciun:)
Pana si mie incepe sa mi se faca dor de mare. Vad poze cu prietenii mei care sunt deja cu picioare-n apa si nisip si da, parca ma pișcă o umbră de gelozie. Îmi trece repede, luna august o vom petrece pe toată în Grecia :))
Have fun în vacanță! Noi – eu cu Ionuț plecăm peste fix o lună la Berlin. Mommy& son trip! De-abia aștept!
Am locuit la mare pana am plecat la facultate intr-un oras mai.. de fite. Tanjesc si acum dupa ea, simt ca ma sufoc intr-un loc unde nu exista macar un lac. Visez sa revin acasa in fiecare zi.