Despre prostie și iubire

Aseară după baie, l-am cărat ca de obicei din baie până pe canapea pe băiețelul pufos înfășurat în prosop. L-am pus jos cu un icnet izvorât direct din șale.

– Mami, tu ești mai mică decât tati.
– Așa este, corpul meu este mai mic decât al lui. În general, femeile au trupuri mai mici decât bărbații.
– Da, și tati este mai putenic!
Ei, depinde la ce ne referim, m-am gândit. În loc, am spus:
– Corect, uneori tati e mai puternic decât mine!
– Mami, știi ceva?
– Ă?
– Dal tu ești cea mai putenică la iubit, mami! Iubiea ta este cea mai maie, aie un colp maie de tot pe caie eu îl îmbățișez!
Ei, sunt sigură că și iubirea lui tati e mare de tot, m-am gândit. În loc, am spus:
– Ești un băiețel foarte deștept.
– Da, și o să am tei ani.

Peste o lună face trei ani.

Soră-sa are în schimb cinci ani. Ea filosofează și mai adânc.

– Mami, tu ești tânără?
– Nu sunt nici foarte tânără, dar nici bătrână.
Mă gândeam că urmează o nouă discuție despre moarte, subiectul revine periodic. Dar nu, era despre altceva.
– Dar ai putea să mai faci copii dacă ai mai vrea?
– Da, cred că aș putea.
– Daaar… oare mai vrei?
– Aș mai vrea, dar nu cred că e o idee bună să mai fac copii. Cred că vom rămâne doar noi patru.
– Și oare te poți răzgândi?
– Da, sigur, dar cred că n-o să mă răzgândesc totuși.
– Poate până vrei să te răzgândești, o să fii prea bătrână să mai poți să faci copii.

Cred că are dreptate.

Într-o zi așteptam la semafor, să traversăm. Ploua foarte tare și ne înghesuiam toți sub o umbrelă, când a trecut unul cu viteză prin balta de lângă noi și ne-a udat la piele. Eu am boscorodit, copiii au râs. Atunci, Sofia a văzut un domn traversând pe roșu.
– Mami, ia uite la domnul acela, traversează pe roșu!
– Da, cred că nu vrea să stea în ploaie la semafor.
– Păi și dacă aleargă pe stradă nu tot îl udă?

Deșteapta mea.

– Ba sigur că da!
– Și își omoară și viața! Dacă îl lovește o mașină?
– Cred că domnul acesta nu s-a gândit prea bine și a luat o decizie proastă.
– Adică e prost?
Toate astea cu noi uzi până la piele, la un semafor care ținea muuuult pe roșu.
– Ei, toți luăm decizii proaste uneori, nu există om mereu prost și om mereu deștept.
– Da, uite, și noi am fost proști, puteam sta mai încolo pe trotuar, să nu ne stropească din bălți.

V-am zis că e deșteaptă.

SuperSofia și SuperIvan.