– Când e weekend, mami?
– Ia să vedem, ce zi e azi?
– Miercuri.
– Și câte zile mai sunt până sâmbătă?
– Joi, vineri, sâmbătă. Două zile. Ce bine, două zile trec repede.
– Dar care-i graba cu weekendul?
– Am foarte multă treabă, mami, și cu grădinița asta, nu apuc deloc s-o fac.
Aoleu, are cinci ani și deja n-are timp să-și facă treaba? Ceva nu-i bine în filmul acesta.
– Te rog să-i explici și bătrânei tale mame ce treburi presante ai.
– Dimineața mereu grabă mare, hai că întârziem, mănânc pe fugă, îmi pun pantalonii în viteză, nimic nu apuc să fac. După-amiaza parc. Seara fuga fuga la culcare. De treburile mele cine se ocupă?
Corect.
– Dar totuși, care ar fi treburile alea ale tale? Stai, știu, să-ți faci curat în cameră?
– A, nu.
Păcat, ar fi fost foarte frumos să-și facă curat în cameră, că iar nu mai găsim canapeaua sub maldărul ei de haine și jucării și cărți.
– De exemplu, trebuie să îmi fac un capac pentru pușculiță.
Ce chestie, nici măcar nu știam că are pușculiță.
– Apoi, trebuie să văd ce haine de vară îmi mai vin de anul trecut. Trebuie să decupez porcul desenat duminica trecută. Trebuie să-mi spăl mingea.
M-am liniștit, treburile ei sunt totuși treburi de copil de cinci ani. Dar are dreptate, nu prea are timp să le facă. Și încă n-a început școala… Acum încă doarme până la 7 sau chiar 8 (prea rar, din păcate), iar dacă se trezește mai devreme stă și se joacă în camera ei, deci ceva timp tot are. Dar acela e pentru joacă, se pare, nu pentru treburi…
Sursa foto: fetiță de cinci ani via Shutterstock.com
Să știi că și eu stau uneori și mă gândesc din perspectiva copiilor mei, cum trece timpul. Ce griji au. Ce probleme mărunte.
Sper să se exteriorizeze mai des. Să pot renunța la munca de mic negociator. Duc mici lupte până smulg informații. Ca uneori sa-i apuce cheful de vorbă și să nu fac față. ???
Si copilului meu ii e dor sa se joace cu masinutele…..Il vad seara cand vrnim din parc cum se uita cu jund la ele…dar trebuie sa mancam si baie asa ca ….nu mai are timp. Asta e o lectie pentru mine:)))sa nu ma mai vait
si eu tot fugaresc copilul. Mereu,mereu suntem contra timp.
Ce-o fi cu copiii astia, au si mei cam aceeasi senzatie, ca nu au timp, desi, dupa scoala sau in week-end iesim impreuna, facem chestii pentru ei, nu e ca si cum i-as duce la munca campului, ei totusi ar prefera sa aiba mai mult timp sa faca mici chestii prin casa
Oare pt ca va aude pe voi ca spuneti/ati spus asta?;)
They show us who we are.
Buna. Te urmaresc demult. Si eu am o fetita cu o saptamana mai mica ca Sofia ta. Sunt niste minuni copii astia.:) Am o intrebare: la cat se culca seara?? Am o cearta cu sotul pe tema asta. El spune ca o culc prea repede. Merci de raspuns in avans. O vara minunata sa aveti.
Copilul meu are abia doi ani, dar iti pot spune ca ce se potriveste unui copil si unei familii nu se potriveste altuia. El de cand era bebelus se culca seara in jur de 9-10. Daca il culcam la 7-8 dormea o ora apoi statea treaz pana dupa 12. Si acum la 2 ani are aceleasi ore de culcare (9-10) cu trezirea in jur de 7-8 dimineata. In schimb majoritatea colegilor lui de la gratinita se culca pe la ora 7. As visa si eu sa adoarma macar la 8 si sa avem si noi parintii putin timp de adulti seara, dar asa adorm de multe ori deodata cu el. Ne-am obisnuit asa si avem o rutina proprie. Important e sa ajungem cu totii la un ritm care ni se potriveste.
Ii trebuie deja o agenda ca sa isi organizeze treburile! Sau un concediu 🙂