ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE ANONIME CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI
Am ales să scriu acest articol deoarece în ultima vreme mă simt tot mai des discriminată din cauza religiei mele.
Acesta e un articol în care nu încerc să va convertesc la vreo religie, ci doar să va fac să conştientizaţi că oamenii din spatele acestei titulaturi sunt la fel de oameni ca şi ceilalţi, nu sunt ciudaţi şi nici nebuni de care trebuie să va feriţi pe stradă.
M-am născut şi am crescut într-o familie de penticostali cu înalte valori morale. Ca în orice altă familie, lucrurile nu au stat perfect niciodată dar noi, cei trei copii, am crescut fericiţi şi bine îngrijiţi. În casa noastră nu au fost niciodată scandaluri, agresiuni şi nici măcar ameninţări verbale iar toţi banii câştigaţi de părinţii mei au fost folosiţi în folosul nostru, al copiilor, în general pentru studii. Tatăl meu este pastor şi a lucrat benevol pentru biserica de când îl ştiu eu, fără să ia salariu sau vreun ban de la nimeni, ba din contră, în fiecare lună a donat a zecea parte din venitul familiei către biserica, bani care ulterior erau direcţionaţi către familii în nevoie, văduve sau orfani.
Cel puţin 50% din timpul lui a fost o viaţă întreagă dedicat bisericii. Pot spune cu mâna pe inima că în 30 de ani nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu înjurând sau minţind şi nu ţin minte vreodată să fi fost acuzat de afaceri murdare sau înşelăciune.
Contrar a ceea ce crede lumea, nu am fost o familie bogată, ci o familie de nivel mediu. Părinţii mei au avut joburi normale (mama este profesoară, iar tata are o mică afacere de familie), din car am trăit decent, fără excese. Am avut posibilitatea să facem şcoală, dar am avut şi perioade în care în casă s-a strâns cureaua din cauza lipsei banilor.
Ce a însemnat să cresc într-o familie de pocăiţi? Părinţii mei au pus mare accent în creşterea noastră pe cultivarea unor valori: nu aveam voie să minţim, să furăm, să înşelăm, să facem rău cu bună ştiinţă, să fim incorecţi faţă de cineva, să înjurăm. Trebuia să mergem la biserica în fiecare duminică, să ne îmbrăcăm decent, dar normal (nu aveam voie să purtăm fuste extrem de scurte sau haine foarte decoltate în adolescență, însă nu am fost obligată niciodată să port batic sau ceva pe cap), nu am purtat cercei sau alte bijuterii, nu ne-am machiat niciodată excesiv. Mama m-a învăţat că sunt frumoasă naturală, aşa cum m-a creat Dumnezeu şi, deşi în adolescenţă îmi doream foarte mult să mă înzorzonez ca celealte fete, acum la maturitate când am acces la de toate, nu îmi mai doresc. Am crescut normal, cu dragoste şi înţelegere din partea părinţilor nostri şi nicodată, până să plec de acasă, nu m-am simţit discriminată în vreun fel.
Am crescut, m-am căsătorit şi am făcut copii. Percepţiile mele despre lume şi Dumnezeu s-au schimbat mult în ultimul timp, însă valorile insuflate de părinţii mei au rămas aceleaşi. Nu mă mai simt aparţinând unei religii, cred într-un Dumnezeu unic indiferent de religie, însă trebuie să mărturisesc că de multe ori îmi este ruşine să spun cu voce tare că provin dintr-o familie de pocăiţi. Ruşinea este în general provocată de reacţia celor din jur şi de ideile total greşite pe care le au despre aceştia.
Mediul în care lucrez şi oamenii care mă înconjoară au o percepţie foarte greşită despre pocăiţi. Majoritatea îi consideră nişte ciudaţi şi nişte fanatici, râd de ei pe ascuns şi le spun pokemoni. Mă doare că nu există respect pentru o persoană de altă confesiune religioasă, indiferent de modul în care se îmbracă sau de ce preferă să facă în timpul liber. Simt uneori că în ţară asta, noi pocăiţii, suntem mai discriminaţi ca alte minorităţi (respectiv comunitatea lgbt, de exemplu).
Eu vreau să vă spun doar atât: noi, pocăiţii, suntem oameni normali. Avem o valoare supremă, respectiv credinţa în Dumnezeu, însă în rest suntem că voi. Nu suntem perfecţi, mulţi dintre noi se comportă la fel de urat că şi orice altă persoană şi nici nu pretindem că am fi mai speciali. Banii noştri nu se duc pe alcool, ţigări, petreceri şi alte vici şi poate din această cauză ne permitem mai multe lucruri decât o familie obişnuită. Ne ajutăm între noi atunci când avem probleme, avem o comunitate în care suntem foarte apropiaţi şi săritori pentru problemele unora sau ale altora.
Nu încercăm să vă convertim la fiecare pas însă da, ne place să vorbim despre ceea ce ne defineşte. Nu ne rugăm non stop, ne place să râdem şi să ne distrăm, avem slăbiciuni, suntem umani. Ne îndrăgostim şi iubim şi noi, avem dezamăgiri, încercăm să ne perfecţionăm continuu în creşterea copiilor noştri. Majoritatea dintre noi se îmbracă normal, iar femeile cu viziune mai tradiţionalistă poartă batic pe cap. Suntem la fel de diverşi în opinii că ortodocşii şi printre pocăiţi o să găsiţi atât oameni cu mentalităţi foarte deschise cât şi oameni cu mentalităţi foarte restrictive.
Sunt sigură că mulţi dintre voi aţi avut experienţă cu pocăiţii. Unii bune, unii rele, însă aş vrea doar să reţineţi că omul poate fi sau nu de calitate indiferent de confesiunea sa religioasă. Nu ne mai judecaţi doar după religia pe care o avem, nu această ne face să fim buni sau răi.
Ca în orice altă confesiune religioasă, şi la pocăiţi există extremişti. Extremiştii însă nu reprezintă majoritatea, iar manifestările extreme nu sunt încurajate de cultul religios din care facem parte.
Aş vrea doar să vă rog să ne respectaţi. Să nu mai vorbiţi de noi ca despre nişte ciudaţi, să nu ne mai respingeţi şi să nu ne mai consideraţi nişte fanatici. Dacă aveţi curiozităţi despre orice, ne puteţi întreba deschişi şi vă vom răspunde.
sursa foto: biblie via Shutterstock.com
Nu stiu cum a fost in familia ta, insa majoritatea pocaitilor pe care ii cunosc au făcut copii atatia cati le-a dat Dumnezeu, fara o măsură de contraceptie folosita vreodată. Strabunicii mei au fost asa si au făcut 9 copii. Superb, ce sa zic. Sa ii inghesui ca pe gaini in cotet (într-o casa cu 3 camere sa stai 11 oameni e chin) si sa ii pui la respect ca sa aiba grija fratii mari de fratii mici, primii nascuti nu au copilărie absolut deloc caci au de crescut cei veniti in urma lor. Si apoi va mai mira felul in care sunteti priviti.
Andreea, majoritatea strabunicilor nostri au avut foarte multi copii, bunica a avut 10 frati, si erau catolici. Bunicul de pe tata a avut 8 surori, sunt ortodocsi. Nu e neaparat o chestiune de religie asta, pe vremea aceea toti faceau multi copii, pentru ca nu se foloseau mijloace contraceptive.
In plus, nu vad de ce ar trebui sa judeci pe cineva in functie de numarul copiilor pe care-i face si ii creste. Ar fi o problema daca i-ar abandona pe strazi sau i-ar omori in bataie. Dar daca oamenii fac multi copii pe care-i cresc decent si cu iubire, cine suntem noi sa-i privim intr-un fel sau altul?
Cei care discriminaza gay-ii spun ei ca-s impotriva firii ca nu pot procrea, acum si daca faci multi copii e motiv de discriminare? Cam care e nr de copii optim pe care tre sa-l faci ca sa nu te miri ca esti privit aiurea?
Asta as fi vrut sa intreb si eu, care e numarul de copii pe care ii poti face fara sa fii pus la zid ca te inmultesti ca iepurii? Am deja doi, imi mai doresc cel putin inca doi, nu tine de religie, dupa mine tine de cat ai de daruit. Ideea ma priveste strict pe mine, a nu se intelege ca cei cu mai putini copii au mai putina iubire de oferit. O prietena are deja cinci la 33 de ani, I-a facut pentru ca I-a dorit, are cu ce sa-I creasca, e dedicata suta la suta. Of, tare greu cu lumea asta.
Ma bucur Printesa ca ai reactionat la un asemenea comentariu.
Eu sunt ortodoxa si sunt mandra de religia mea.
De vreo doi ani am cunoscut niste oameni minunati, care sunt penticostali. O familie cu un el si o ea si un copil. Minunati! Ea din familie de penticostali, el ortodox. Si totusi s-au casatorit… el a ales religia penticostala.
Ar trebui sa-i auzim cu totii cum vorbesc despre tot: credinta, familie, ajutor, prieteni, etc.
Spre deosebire de noi ortodocsii, carora uneori ne este rusine sa vorbim despre credinta noastra, ei vorbesc foarte deschis despre ea. Se duc cu mare placere la biserica. Copiii merg si invata tot felul de poezioare si cantecele, bineinteles cu mesaj religios. Si chiar invata sa cante la multe instrumente.
In ceea ce priveste familia: ea provine dintr-o familie cu 9 copii. Parintii i-au ajutat pe toti la inceput de drum, donandu-le cate un mic teren si astfel toti locuiesc pe aceeasi strada, undeva in Romania noastra frumoasa. Un teren extravilan l-au transformat in intravilan si astfel au rezultat parcelele respective. Tot timpul iau masa in familie, ba la unul, ba la altul, tot timpul se ajuta unii pe altii.
Iar in privinta ajutorului, toti din comunitate sar in momentul cand altul are probleme, de orice natura, pun mana de la mana, ofera sprijin si incearca solutionarea acelei probleme.
Ne consideram prieteni, desi ne cunoastem doar de putin timp si ne-am vazut de cateva ori.
Nu cred ca este cazul sa-i judecam si mai ales sa-i judecam pentru faptul ca fac multi copii.
Cine ofera respect, primeste respect!
Acum un an, la un articol scris de Simona Tache, cineva, cu pseudonimul Robo, a scris:
„Pai radem, ca e aberant sa ai 11 copii in secolul asta cand exista prezervative pe toate drumurile.
De ce ar vrea un om normal la cap sa aiba 11 copii, explica-mi?
Nu sunt suficienti oameni pe lume sau ce?
Ce iti aduc in plus 11 copii fata de 3 sau 4 (presupunand ca vrei copii multi). Oboseala cronica si epuizare psihica.”
Străbunicii mei n-au fost pocăiți și au făcut 8 copii. Hai sa nu comparam mere cu pere. Așa erau timpurile atunci. Ca contraexemplu pot sa ti-l dau și eu pe colegul meu de facultate pocăit, care a terminat în primii 10 și care e unul din cei mai buni specialiști din domeniul nostru. Și care are o singura sora iar el la rândul lui, la aproape 40 de ani are un băiețel.
Andreea, asa era pe atunci. In toate familiile bunicii si strabunicii aveau cel putin 4 sau 5 frati. Nu cred ca trebuie sa fim rautaciosi pt ca cineva avea multi copii si ii crestea cum putea. Erau in familie, ingrijiti cum se putea pe vremuri. Ai o impresie eronata. Este foarte posibil ca azi sa ai mai putini copii si sa nu reusesti sa ii cresti afectuos si responsabil, cu 9 ore pe zi la gradinite aglomerate, cu 1 educator la 30 de copii si timp petrecut cu membrii familiei 2 sau 3 ore pe zi.Copiii erau crescuti in familie si in comunitate, bunici, unchi, vecini, copiii din apropiere…Tot satul participa si oamenii se ajutau intre ei.
Strabunica mea a facut 9 copii intr-o casa cu bucatarie si o camera. 2 au murit. Ortodoxa. Contraceptia a venit in familie o data cu scoala.
Sunt creştin-ortodoxă şi consider nu e în avantajul nimănui să faci o asociere între cultul religios şi numărul de copii per familie. Ce e rău în faptul că cei mari au grijă de cei mici? Eu fac parte dintre patru surori, eu sunt cea mai mare, a fost greu, dar la anii mei, văd că e bine să ai mai mulţi fraţi. Părinţii noştri şi noi regretăm că al 5-lea a fost refuzat. Eu regret că, de frică, nu am născut decât doi. Vine o vreme a regretelor pentru fiecare.
Fiecare trăieşte precum a văzut la cei dinaintea lui. S-au născut cu această credinţă, unii dintre ei se convertesc la ortodoxie, trebuie să fim un model pentru ei, nu să îi blamăm. Cine suntem noi să aruncăm cu piatra sau cu vorba?
Sora mea este penticostala și în biserica preotul a strigat ” doamna Maria nu ați dat plicul! ”
In general cei care fac multi copii sunt pocăiții tradiționaliști. Acum, lumea nu mai face 10copii,doar că așa trebuie sau așa da domnul.cel puțin generația celor de 30-40ani. Iar cei care au făcut 10copii ,cred că nu trebuie puși la zid. Cu ce drept îi judecăm noi pe altii.? Pocăiți sau nu? Nu sunt pro,conceperii fara Nr ,dar nici nu cred că suntem mai superiori dacă ne uităm în grădina celorlalți și îi judecăm. In unele biserici de „pocăiți” asta se promovează,dar nu înseamnă că peste tot ,toți pocăiții fac cate 10copii. ?
Pikachuuuu
Da. ce sa zic!. acum au copilărie ca stau singuri în camera tot cu ochii în telefoane nu mai comunica cu nimeni, acum au pretenții la multe și ei nu oferă nimic! Ba mai rău vorbesc de parcă părintii sunt obligați sa le facă nu știu ce mofturi. Nu mai vorbi dacă nu ai habar!
Pocăiți sunt sectanți fără Dumnezeu și Maica Domnului și tuturor sfinților apostoli sau moaștele sfinților părinți din zilele noastre fraților băgați în seamă despre acest adevăr și nu uitați de ce v-am spus , credința ortodoxă română contează foarte mult an zilele noastre ???✝️⛪✝️
Conteaza pe dracu.
Nu judeca si nu vei fii judecat. Fiecare face asa cum simte. Daca ea asa a simtit sau asa a mrocedat ce ai tu cu strabunica ta?
Eu ca si religie sunt Adventist adica am sambata zi de odihna, sambata merg la biserica, craciunul il tin pe 6 7 si nu impodobim bradul, nu mancam carene de porc etc. Multa luma spune ca suntem pocaiti din cauza religie ca nu suntem de religie ortodoxa. Majoritatea romanilor fac greseala asta si nu este bine. Daca noi credem intro alta religie nu trebyie sa fim criticati. Rkmani care fac aceasta greseala documentativa inainte si vedeti ce este cu edevarat pocainta.
Bună seara, sunt creștin ortodox, mamă a șasea copii și nu îmi e rușine să spun că i-am crescut mari pe toți cu ajutorul bunului Dumnezeu.Dar părerea mea este că nu trebuie să judecăm nici o religie ci să respectăm fiecare religie cu credința ei, să ne uităm și la uni dintre noi ortodocșii că am rămas doar cu denumirea de creștinii ortodocși, deoarece nu cred că ne permite religia noastră să bem, să fumăm, să curvim etc, și totuși avem așa ceva în obiceiurile noastre, și am o întrebare dacă poate să-mi spună cineva ce religie a avut Iisus Hristos? Și dacă Dumnezeu are o religie anume?! Să fim oamenii înainte de toate și să încercăm să ajutăm cum fac penticostalii, cât de frumos se ajută între ei,pe când noi avem dușmănie numai dacă vedem că vecinul are un gard nou,pe bune unde este credința de altădată, credința din Oastea Domnului, credința lui Iosif Trifa și Traian Dorz,am căzut mult,o seară binecuvântată!
Mie pocaitii imi par adeseori ceva mai putin fanatici decat ortodocsii (mai ales astia din noul val, cu familia traditionala, ie pe post de uniforma, excursie anuala la prislop, etc). Dar la fiecare confesiune ma gandesc ca e un spectru, de la cei care mai filtreaza invatamintele biblice pana la cei care iau ad literam orice. Dar din pacate nu pot nici in ruptul capului sa inteleg (ca de acceptat accept, live and let live zic eu) cum o fiinta inzestrata cu ratiune poate crede in Dumnezeu. But that’s just me…
Tocmai pt ca Cineva te-a inzestrat cu ratiune, vorbeste de existenta unui Creator. ?
De ce? De ce ar fi ratiunea dovada existentei unui creator?
Acum cateva saptamani Dilema Veche avea un dosar pe tema fenomenului Arsenie Boca, cu articole scrise de preoti, jurnalisti, psihologi, etc. Printre acestea, un articol foarte interesant din care va citez doar prima fraza „Cum se explică, din punctul de vedere al psihologiei şi neuroştiinţelor, credinţa în miracole, nevoile mentale de fenomene religioase, resorturile ataşamentului şi devotamentului faţă de sfinţi?”
Merita citit, atat de credinciosi cat si de atei sau sceptici sau agnostici …
http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/tatal-nostru-care-esti-in-creier
Pocăiți trag de fetele lor , cum a fost unul din sat dela mine și ce pedeapsă ar merita acel sectant , eu urăsc sectele care nu au treabă cu credința ortodoxă română biserica mama noastră a tuturor creștinilor ortodocși din Romania luați de seamă să nu vă vindeți la alți sectanți fără de credință
pentruca fara Dumnezeu suntem.. nimic
indiferent de religie
cu cat realizam mai devreme cu atat mai usor pentru noi
Bunica mea a fost penticostala sau pocaita cum ii spuneam noi, imi aduc mereu aminte de ea ca de cea mai blanda si calma si dulce femeie pe care am cunoscut-o. Mereu cu biblia in mana, mereu canta psalmi si imi aducea mereu o stare de bine si liniste. Facea totul calm, moderat si era atat de buna….nu stiu daca religia a avut un rol semnificativ sau nu, eu insa am numai admiratie pentru cei care traiesc calmi si sunt fericiti…. asa cum era( si cred ca este si acum in Cer), bunica mea dulce…
Isus este calea adevarul si viata..
dumnezeu nu a lasat cult , Cine crede in Isus si ii primeste Cuvantul adica scriptura va fi mantuit ; Botezandu se in numele lui ..
si eu am fost ortodoxa dar dumnezeu intr o zi mi a facut chemarea …
mi -aa venit un gand sa mi cumpar o Biblie , iar cand am vazut ca ortodoxia ii contra scripturii , Nu am putut sa mai stau intr o Religie , Eu am vrut o relatie cu el nu religie .
pe toate pacatele le faceam cand avem religie ..
dar cand am inceput sa cred in Hristos si sa l primesc in viata mea , Am rupt o cu pacatul ..
el ma schimbat si sunt foarte mandra de ce sunt astăzi , Biblia schimba vieti
nu in ce religie te nasti ii aia sa mori , isus spune cauta ma si eu ma voi lasa chemat ..
de ce spune sa l cauti daxa tu esti deja intr o religie ?
Este clar ca Biblia a facut o pentru oricine , ca oricine va primi cuvantul care el este si il va pune in practica va fi mantuit .
cititi Biblia cereti lumina si Domnul isus vă va calauzi exact pe ce drum sa mergeti …
Pt autoarea articolului: draga mea, am 35, am crescut intr-o familie de pocaiti, crescuta cu principii morale inalte si datorita acestui fapt am fost mereu ridiculizata in scoala generala si liceu de catre ceilalti copii. In majoritate proveneau din familii ortodoxe. Am urat atat de tare felul in care eram discriminata, incat imediat dupa majorat m-am deziz de religia parintilor imediat si am preferat libertate totala: ateism.
Ce vreau sa-ti spun este ca totusi, viata de adult mi-a facut dreptate, am terminat facultatea cu 9.80 si sunt manager de proiect intr-o corporatie, respectata si admirata de cei din jur, in timp ce fostii mei colegi, care in trecut mi se adresau cu urmatoarele apelative: secta, insecta, pocaita proasta, pocaita srl….se zbat intr-o viata cel mult mediocra, fara studii universitate majoritatea, intr-o mizerie morala care i-a urmarit din adolescenta pana la maturitate. Sa nu mai mentionez, ca ele, fetele, TOATE maritate devreme, acum divortate si mame singure atarnand de cate un alt barbat insurat sa le dea atentie….
Deci nu, a fi pocait nu echivaleaza cu a fi prost, ciudat sau nebun. Inseamna doar a avea alte crezuri religioase si poate chiar morale. Oamenii cu prejudecati au in general minte putina si mandrie proprie prea multa.
Fanatici si extremisti se gasesc in toate religiile, acest lucru nu inseamna ca toti sunt la fel.
Viata in sine ne schimba f mult, uneori in bine, alteori in rau, dar sa ajungi la maturitate si in ca sa porti cu tine prejudecati religioase denota o lipsa de maturitate emotionala.
Succes!
Ma bucur ca ai depasit cumva momentele mai grele si ai ajuns intr-un loc unde te simti bine si esti fericita! As vrea sa remarc insa ca si comentariul tau e plin de prejudecati, o gramada, prin urmare cred ca e usor sa ne dam seama ca e foarte greu sa nu avem prejudecati, oricat de mult ne-am stradui si sa intelegem mereu ca prejudecatile sunt responsabilitatea celui care le are, nu celui impotriva carora sunt indreptate! 🙂
Desigur, este foarte greu sa traim fara prejudecati, si culmea, cu cat inaintam in varsta, cu atat parca se inmultesc….uneori le confundam cu intelepciunea :))))
Macar sa constientizam acest aspect si sa luptam impotriva lor
Daca site-ul asta ar avea un prejudecatometru la comentariul tau ar fi atins cerul.
Doamna manager cu media 9.80, mamele singure nu atarna la barbati insurati, as zice ca dimpotriva. Cat despre reusitele tale…. pacat ca nu te-ai dezvoltat si spiritual. Mai bine ramaneai pocaita, sigur ceva ceva tot se prindea de tine, macar un pic de modestie.
Si poate pentru ca te intrebi „care dom’le prejudecati, eu am prejudecati?” o sa te luminez:
1. Crezi ca manager de proiect e o realizare cand exista atatia distrusi in posturi de conducere.
2. Crezi ca 9.80 e o medie buna si iti da oarecare distinctie pentru ca ai reusit sa iei media asta.
3. Crezi ca ce care termina facultatea sunt mai presus decat cei care nu termina.
4. Crezi ca a te marita devreme e o greseala care duce sigur la divort.
5. Crezi ca divortul este un stigmat.
6. Crezi ca mamele singure sunt scursura scursuii divortatelor, mai jos de atat nu se poate.
7. Crezi ca a atarna la un barbat insurat (ca sa para si mai imoral) este telul vietii unei mame divortate.
Intr-un amarat de comentariu te-ai dovedid atat de plina de prejudecati. Mi-e groaza cand ma gandesc ce le-or auzi urechile ceor din jur de care esti atat de „respectata si admirata”.
Asa cum ai spus chiar tu:
Oamenii cu prejudecati au in general minte putina si mandrie proprie prea multa.
Înțeleg ca a avut o copilărie grea. Eu una n-as vrea sa fi fost în locul ei. Probabil ca si-a dezvoltat un mecanism de apărare împotriva traumelor din copilărie.
Asa cred si eu. Frustrarile din copilarie , pe care le-a avut, lipsa unei adolescente normale, din cauza obsesiei familiei pentru religie, o fac acum sa se inconjoare de niste realizari care sunt mari (in capul ei) si care nu inseamna nimic, pentru cei care trec pe strada pe langa ea. E mare la ea in birou si atat.
Inca i se simt frustrarile, prin felul in care arunca cu cuvinte.
Hai sa nu ne mai luam de ea. Daca tot suntem open minded, sa fim toleranti cu toata lumea, nu doar cu cine ne convine, zic.
Lipsa unei adolescente normale nu a fost din cauza obsesiei familiei pentru religie ci a fost din cauza răutății celor din jur.
Și de unde ști tu ca realizările ei nu înseamnă nimic pentru cei din jur? Exista medii sociale (și aici ma refer inte-un sens mai larg decat colegii de birou – familia, cunostintele, cunostintele cunostintelor) unde lucrurile cu care se mândrește ea contează.
Monica draga, stiu ca poate ti-a fost greu sa intelegi comentariul meu, insa iti explic
1. Nu am vorbit nicio clipa de toate mamele singure, ci de fostele colege, care da, poate suna exagerat insa majoritatea sunt mame singure implicate in relatii complicate cu barbati insurati. De unde stiu? Suntem vecini de cartier, toata lumea stie pe toata lumea. Nu am facut o regula geberala, am vb exclusiv despre cazuri concrete. Si mama a fost mama singura, divortata si maritata devreme si nu, nu a atarnat la barbati insurati
2 desi pare a lauda, nici media nici postul nu inseamna nimic pt nimeni, decat pt mine, ce vroiam sa spun este ca a fi pocait nu inseamna a fi prost, asa cum mi s-a spus ani la randul de catre colegii mei. A vrut sa fie o incurajare pt autoarea articolului, care este in continuare discriminata pe motive religioase
3 a te marita devreme e o decizie personala. Insa eu discutam tot despre fostele colege, cazuri concrete, si nu pur speculativ. Toate divortate sau in prag de divort
4 mamele divortate nu sunt scursura societatii si mi-ar placea sa-mi spui cum ai ajuns la concluzia asta?? Orice femeie poate ajunge mama singura, nimeni nu stie ce-ti rezerva viitorul
5 tu esti mama singura divortata in mod cert si ai luat comentariul meu personal, nu-i asa? Daca am nimerit bine, iti doresc mult succces si putere sa iti cresti copilul cu multa dragoste si rabdare. Si tu pare ca ai nevoie de multa dragoste. Iti doresc sa o gasesti
Numai bine
Un ultim comentariu Monica, daca citeai atent ti-ai fi dat seama ca tot ce am spus se referea strict la anumiti oameni, care in adolescenta s-au crezut superiori altora doar pt ca nu erau pocaiti. Neavand acest stigmat erau automat si destepti, si merituosi, frumosi, de succes…aveau dreptul la orice, spre deosebire de un pocait prost. De aceea am si mentionat ca viata de adult mi-a facut dreptate, ca toti acei destepti minunati norocosi sa nu se fi nascut pocaiti si care m-au chinuit ani de zile…sunt acum niste esecuri. Este penibil sa te bucuri de raul altuia, dar este un sentiment pur omenesc. Cum a scris si Georgi mai jos, de om care a acumulat frustrari multi ani.
Esecul lor in viata l-am simtit eu personal ca pe o razbunare.
Nu sunt mandra de sentiment, dar mi-l asum si nu ma simt vinovata deloc. Ma simt doar…om.
Si eu am fost ortodoxa si nu mai sunt asa ca din punctul asta de vedere te inteleg.
Ce nu inteleg este satisfactia ca celor care au ras de tine le-a mers rau. Satisfactia asta te micsoreaza si anuleaza practic tot ce ai realizat.
Dezvoltarea spirituala inseamna sa uiti. Sa uiti oamenii mici si faptele lor marunte, sa iti depasesti frustrarile si sa nu te cobori la nivelul celui care ti-a gresit cu o bucurie care tot pe tine te descalifica.
Cei care au ras erau poate niste copii prosti care asa auzeau acasa si repetau cum repeta copiii necopti la mine.
Dar tu care razi acum de ei esti ditamai adultul si e urat cum gandesti. Chiar daca nu ai generalizat si am inteles eu gresit tot iti manifesti satisfactia pentru ceea ce tu prezinti ca pe niste nereusite desi eu personal nu le vad asa.
E bine ca tu consideri ca esti realizata si e bine sa te bucuri de asta. Rau e sa pui in contrast cu cat de rau crezi ca le-a mers altora si sa te bucuri si de aia.
Cat despre urarea ta, iti multumesc, totusi mai muta nevoie as fi avut de ea cand eram maritata. Atunci era groaznic. Acum e bine 😉
„Si eu am fost ortodoxa si nu mai sunt „…interesant…sa ne impartasesti si noua cum ai anulat botezul ortodox
N-a cerut ea sa fie botezata ortodox, deci religia asta nu este alegerea ei.
In momentul in care te dezici de o anumita religie o faci cu buna stiinta , la fel cand te botezi in alta religie la o varsta in care esti constient de decizia facuta.
Atata timp cat botezul s-a facut fara dorinta ta nu inseamna ca te reprezinta 100% atata timp cat tu nu-ti doresti asta.
Slava Domnului ca la botez nu primim stampile pe corp facute cu fier inrosit 🙂 .
Tot e bine ca doar rade de ei si n-a ajuns in faza in care sa se razbune prin uciderea lor, cum vezi in filme. Elevul terorizat, umilit, agresat si hartuit, ajunge la maturitate sa-i omoare pe cei care i-au facut viata calvar.
Dar ce au facut oamenii aia atat de rau incat te-au traumatizat atat de rau? 🙁 Eu am avut colegi baptisti, adeventisi, penticostali dar nu imi amintesc sa fi fost stigmatizati, asa cum zici tu.
Si sa ai atata ura si sa te bucuri de necazurile altora… nu e ok deloc
Plus ca lucrurile se pot schimba, roata se mai poate intoarce…
Monica! Un big like pentru comentariile tale!
Dumnezeule!!!! Noi romanii in loc sa ne ajutam intre noi, ne tragem in jos! Toate cele mentioate mai sus sunt realizari! Eu aplaud acestea, in loc sa le gasesc cusur. Sunt realizari, obtinute prin munca, arata tarie de caracter si focus. Toate bune!
Si mai crezi ca daca unii s-au botezat ortodocsi,dar nu au nici o treaba cu Dumnezeu pot fi incadrati la ortodocsi.
Cate prejudecati pe metru pătrat! Adică sa deducem ca cei pocaiti au parte de toate favorurile vietii (medii mari in scoala, familie reusita, superjob, admiratia tuturor) pt ca au religia respectiva, iar cei de alta religie sunt ratati pt ca nu sunt pocaiti… Bine ca aflu acum reteta succesului, cat mai am timp sa „repar”… Desi a fi manager de proiect sau a avea medii mari sau admiratia tuturor acopera uneori niste goluri existentiale enorme. Cred ca nu religia determina destinul sa te privilegieze, fiecare primeste (in multe cazuri) ceea ce merita sau dupa cum ii e norocul (in alte cazuri)
Satana are grijă de adepții săi
Buna, eu sunt catolica dar nici o Biserica nu vorbeste despre Domnul nostru si Isus Cristos ca si pocaitii! Ma uit la video clipuri cu pocaiti care il lauda pe Dumnezeu atat de mult si il iubesc ..este o placere si te ia si o bucurie in suflet doar cand ii asculti. Sunt si ei oameni normali ca ceilalti cu religii diferite. Nu judecati si mai degraba faceti bine si cautati’l pe Dumnezeu!
„… cred intr-in Dumnezeu unic, indifferent de religie.” Nu pot decât sa te felicit. Dacă ne-am respecta unul celuilalt principiile și credințele, am fi muuult mai Fericiți.
Încă din clasa I am avut colegi de clasă baptiști și penticostali. O parte dintre ei mi-au fost și colegi de liceu. Am avut așadar la dispoziție 12 ani în care să creștem împreună și să ne cunoaștem.
Din familie am pornit cu o atitudine neutră spre pozitivă față de pocăiți, în mare parte datorită faptului că mama mea, fiind medic de familie, avea pacienți mulți pocăiți și îmi spunea în repetate rânduri că le admiră valorile: dedicarea față de valorile familiale, spiritul comunitar bine dezvoltat și în general o anumită liniște sufletească/încredere că ziua de mâine va fi mai bună cu ajutorul lui Dumnezeu.
Legăturile din anii de școală cu colegii mei pocăiți s-au dezvoltat frumos, deoarece am fost invitată și am participat cu drag la evenimente din biserica și viața lor: concerte de Crăciun, botezuri, activități pentru tineri, apoi căsătorii și binecuvântări ale copiilor. Niciodată nu am simțit că vor să „mă atragă” (asta era temerea principală a bunicii mele), întotdeauna mă simțeam privilegiată că am ocazia să îi cunosc mai bine, că au avut curajul/încrederea să mă invite în „grădina” lor.
Personal am simțit mereu deschidere din partea lor și respect pentru valorile mele religioase (sunt botezată ortodox, sufletește simt că aparțin ritului greco-catolic). O graniță definită care totuși nu ne împiedică să fim prieteni. Sper că am reușit să ofer aceleași lucruri.
Mereu ne e frică de ceea ce nu cunoaștem. E ușor să generalizăm și să judecăm o mulțime după un singur individ sau tipar de comportament. Ducem cu noi nenumărate idei preconcepute, moștenite din familie. Însă toate astea le putem evita dacă avem sufletul deschis și primim și oferim preview-uri din religiile fiecăruia. Până la urmă, nimic din ce ne diferențiază nu ne face AUTOMAT incompatibili.
Paula Ligia, Andreea Ligia, Ionel Samuel, vă mulțumesc că ați făcut și faceți parte din viața mea și că vă pot considera prieteni.
M-aş fi bucurat să fie atât de altruişti „prietenii” tăi neo-protestanţi. Dar pentru a te convinge de acest lucru, îţi propun următorul „târg”: când mai vin să te invite la ocaziile lor, nu puţine de altfel, invită-i şi tu într-o duminică la o Liturghie ortodoxă. Atunci îţi vei da seama că nu sunt deloc dezinteresaţi, aşa cum ţi se par acum. În rest, numai de bine 🙂
Am crescut intr-o familie de ortodocși , tatăl meu provenea dintr-o familie de penticostali. Vacantele de vara le petreceam la bunica mea penticostala, o iubeam foarte mult, de la ea am primit cele mai frumoase si bune sfaturi in viata. Tot de la ea am învățat sa iubesc toti oamenii indiferent de religie. Imi spunea asa: oameni trebuie iubiți, chiar dacă ei nu te iubesc acum, Dumnezeu va rându-i in asa fel ca in viitor toti oameni pe care ii iubești tu acum sa te iubească si ei înapoi.
Dacă toti oameni s-ar respecta cum respecta pocăiții am fi o lume mult , mult mai buna.
P.s. A avut 3 copii iar bunica din partea mamei ortodoxa fiind a avut 4.
Wow!! Nu neaparat as fi văzut un articol cu un astfel de subiect aici… deci o prejudecata mai puțin ?. Eu am fost crescută intr-o familie de pocăiți iar acum ca adult sunt o pocăita care și-a asumat eticheta asta cu mândrie… o mândrie data de înțelegerea faptului ca Dumnezeu este in controlul vieții mele, e cel care mi-a dăruit, fără sa am nici cel mai mic merit, un soț minunat, doi copii adorabili și, mai important decât orice, bucuria si liniștea ca după ce mor voi petrece o vesnicie întreaga in prezenta Lui… uneori e greu de explicat in foarte putine cuvinte tot ce înseamnă Dumnezeu pentru un pocăit, cum e El valoarea centrală a vieții si cum toate celelalte lucruri sunt subordonate ei. Din exterior pocăiții pot părea mai buni, mai cuminți, etc. comparativ cu cei din jur, dar nu propria sfortare ii ajuta sa fie așa… noi știm ca Dumnezeu ne schimba modul de gândi și de a ne comporta încet, incet astfel încât sa arătam prin comportamentele noastre spre Dumnezeul perfect in care credem… deci, dacă ați văzut un pocăit ale cărui comportamente le admirați sa știți ca sunt rezultatul „muncii” lui Dzeu in viața lui… iar dacă nu v-a plăcut, Dzeu încă mai are de lucrat la caracterul persoanei respective !!
Wow, fata, suntem in 2017 ! Trist ca cineva tanar este indoctrinat in asa fel.
Deci tu nu ai nici un merit in felul in care este viata ta.
Si cand faci ceva rau e sau nu vina ta?
De fapt, nici nu vreau un raspuns, ii pui intr-o lumina proasta pe toti cei care au religia ta.
Poate ca intradevar modul de a explica in putine cuvinte este concluzionat de tine in putine cuvinte ca : Dumnezeu lucreaza inca in viata aceluia , daca nu este linistit , calm si sa fie „pocait” . Dar eu iti spun si stiu ce spun , cum ramane cu manifestarile voastre in timpul rugaciunilor , urletelor, lesinurilor, tremurarilor, saritului in sus, batutul din palme, etc…. Eu cunosc cazuri si nu sunt putine de oameni care pur si simplu au fost spalati pe creier si s-au imbolnavit psihic. Un sot de ex care s-a pocaut la penticostali si a fost lapte si miere pana a imbrobodit-o pe sotia lui ,( ea fusese ortodoxa si el provenea din penticostali dar ca sa se insoare cu ea s-a dat si el la ortodoxi. Ea dupa ce a trecut la penticostali era chiar pocaita in sensul bun) , apoi s-a purtat ca un demon incit dupa ani de zile femeia s-a imbolnavit . Si stii ce -I culmea, el nu bea sau fuma , insa pleca de acasa , umbla numai dupa amvoane, facea numai ce voia el,batea copilul si pe ea , nu se implica in familie cu bani, avea o mandrie si inca o are. Si uite asa dupa vreo 20 de ani , pentru ca tot a incercat sa vb cu el , insa el nu voia, o facea demon , nebuna…,a cerut ajutor dar nimeni nu a inteles-o . Ba mai mult el s-a razbunat mai abitir ..Asa ca ea , vrand sa ii dea o lectie si nemaiputand suporta ipocrizia lui, s-a retras de la penticostali. El de ciuda ca ea s-a retras, a parasit-o si apoi i-a cerut divortul. Este un caz real si cunosc si altele …
Foarte frumos si adevarat! Felicitări!
Noi avem prieteni penticostali. Uite că-mi sunt dragi, nu ne judecăm unii pe ceilalți din cauza religiei (din niciun motiv, de fapt), ne suntem aproape la nevoie. Au doi copii, care ar fi problema dacă ar avea mai mulți, că nu pricep. Părinții mei provin din familii cu câte cinci copii, noi am fost trei. Suntem ortodocși.
In casa prietenilor noștri ești mereu bine primit, nu auzi certuri, ton ridicat. Da, sunt uniți penticostalii, se ajută între ei. Dar asta ar trebui s-o facem cu toții, nu? Indiferent de credință.
De câteva ori am plecat de lângă prietena mea la drum lung sau să rezolv ceva important. A așteptat să urc în mașină și a zis incetişor şi cu drag :” Domnul cu tine!”
din fericire am fost crescuta intr-o familie cu nationalitate mixta si religii diverse si nuam avut probleme sa accept ideea de religie diferita. Cu toate acestea am ajuns in facultate sa lucrez la o casa de copii pocaita, colegele mele avand acea religie eu fiind singura ortodoxa. Ce nu mi-a placut: am fost obligata sa port fusta(eu umbland tot timpul cu pantaloni lungi), pe vremea aceea locuiam cu prietenul meu devenit sotul meu , directoarea nu a fost deloc „multumita” si imi tot zicea ca daca baiatul nu vrea sa ma ia de nevasta sa merg la biserica ca imi gasesc sot,directoarea nu m-a agreeat deloc. Pana la urma amaflat ca ea devenise penticostala, nu se nascuse asa….ceea ce ma face sa cred ca nu a reusit sa lase prejudecatiile in urma si sa sepocaiasca cu adevarat.
Tu chiar ai noroc..eu am vecini CARE ma harțuiesc..COPIII LOR mai exact..ma amenință că ma face sa
plec..cu parul..ma barfesc..strigă dupa mine curva..niste animale..alții fura pe caiet cand iei pe datorie..culmea..liderul tineretului Rugasesti..LIVIU C..CLUJ. cica suntem sarantoci..nebuni..intr-o zo cred că ii bat copilu
Am lucrat la o televiziune crestina cu penticostali, am ajuns sa-i cunosc destul de bine, sunt oameni deosebiti. Remarcasem si eu faptul ca fetele nu poarta bijuterii si nu se machiaza, le admiram pt naturaletea lor. Ce nu mi-a placut era ca erau usor agramati, am inteles ca in liceu studiau Biblia lui Cornilescu, o stiau pe de rost, le-ar fi prins bine totusi niste ore de gramatica pe paine (inainte sa-mi sariti in cap, ma deranja aspectul asta pt ca lucram intr-o tv, limba romana trebuia bine stapanita). In rest, oameni de incredere, nu mi-a fost teama niciodata ca se va da cineva la mine, ca ma va nedreptati, minti etc
Tatal meu e preot ortodox si copilaria mea seamana mult cu ce ai descris tu. Personal am mai multi prieteni penticostali sau baptisti, oameni la care tin enorm si ii respect pentru ceea ce sunt. Cred ca cei care discrimineaza sau discrediteaza pe cineva, indiferent de motiv, o fac in mare parte datorita unor frustrari personale pe care nu le stiu gestiona altfel. Demonstrezi o tarie mai mare de caracter atunci cand accepti oamenii asa cum sunt, dincolo de diferentele de orice fel – parearea mea.
Ma deranjat subiectul despre cati copii faci…nu conteaza religia in aceasta privinta…faci cati vrei atat timp cat iti permiti cu banii care ii castigi sa le oferi tot ce au nevoie…si foarte important scoala.Bineinteles iubirea,intelegerea sunt si ele importante.Sincer vad prea multe greseli gramaticale la orice postare care contine comentarii…aici nu ma refer la o virgula,doua care lipsesc…ma refer la modul grav de scriere ale unor cuvinte…
Prietenii cei mai buni ai baietilor mei sunt din familie de baptisti. Sunt niste oameni extraordinari, si parintii si bunicii. Buni si blanzi, cu o dragoste de Dumnezeu si o incredere debordanta, optimisti si mereu veseli. Ii apreciez foarte mult si mi-as dori sa am increderea si linistea lor.
Un unchi de-al meu e pastor penticostal, si de asemenea, e de o blandete rar intalnita.
Am intalnit, da, prejudecatile acestea legate de ‘pocaiti’ (ce urat imi suna 🙁 ), dar cred ca izvorasc, mai ales, din ciuda si neintelegere.
Sa scriu, sa nu scriu? Nu rezist, scriu. Te-ai cocotat acolo sus la nivelul inaltelor tale valori morale cu care ne cam dai peste nas finut in mierosul tau discurs. Poate te surprinde, dar va trebui sa descoperi ca si noi, ceilalti, chiar daca nu ne cocotam acolo sus la voi, avem valori morale la fel de bune (nu zic mai bune doar pentru ca nu vreau sa iti dau peste nas acum si aici). Falsitate multa. Nu iti pot reproduce poanta pe care a facut-o recent vecinul meu pocait, l-am auzit din gradina, eram cu un mester, si crede-ma, nici eu si nici el nu am avut curajul de a ne uita in ochii celuilat, asa ca scuteste-ne cu aburelile. Sunteti pocăiți, asa va numiti si gata, asa cum noi suntem ortodocși sau catolici, cu toate implicatiile acestei etichetari.
Hmm, oare de ce nu ai rezistat?
Si eu am crescut in familie de „pocaiti”, iar acum ca adult, am pastrat valorile si virtutile invatate in familie, si sunt la randul meu pocaita. Suntem 5 frati (ultimii 2 la distante de 8 si 10 ani) si in adolescenta chiar ma mandream ca mama mea nu a facut nici un avort, cand imi auzeam prietenele povestind ca „mai trebuia sa am si eu 2/3/4 frati, dar mama a facut avort”. Am avut o copilarie frumoasa, nelipsindu-ne aproape nimic, chiar daca parintii erau oameni obisnuiti. Bineinteles ca si comunitatea din care faceam parte era foarte deschisa sa se ajute intre ei, ceea ce facea ca uneori sa avem si lucruri pe care altii nu si le permiteau fara ajutor (si asta ducea la alte prejudecati). Tatal meu lucra 2 joburi, mama isi dedica tot timpul noua, copiilor. O familie traditionala, am putea zice. Dar asa, noi n-am mers la gradinite de 9 ore, ci la 4 ore. N-am crescut cu cheia la gat in fata blocului, ci am avut si multe activitati cu familia. Nu am auzit niciodata vreo injuratura in casa, parintii mei nu s-au certat in prezenta copiilor niciodata. Nu a fost totul perfect, pentru ca tot oameni suntem, dar relele se reparau sanatos. Unii vecini o rugau pe mama sa aiba grija si de copiii lor cat ei sunt la lucru, asa ca mama a crescut practic vreo 7 copii. Si da, am mers aproape in fiecare duminica la biserica. Uneori copiii de la bloc isi rugau parintii sa ii lase cu noi la biserica, pentru ca de obicei exista sali separate pentru copii, unde se fac tot felul de activitati pt ei. Nu am fost niciodata obligata sa port vreun semn distinctiv sau sa ma imbrac cu ceva anume, dar decenta, respectul si bunul simt mi-au fost explicate de mica si le-am invatat. Bineinteles, si cand m-am casatorit am ales un baiat care avea acelasi set de valori ca mine, aceleasi principii si acelasi Dumnezeu 🙂
Cu toate astea la scoala am avut si colegi care faceau misto de mine, ma porecleau si radeau de faptul ca ma rusinam cand ii auzeam injurand si plecam de langa ei. Sau de faptul ca uneori parintii mei nu ajungeau amandoi la serbari, fiindca vreun frate de al meu avea si el serbare („fitele” astea se datorau ,cred, mai degraba statutului de „scoala buna”). Dar mama mea intotdeauna imi zicea sa nu ii judec pe colegii mei care injura, ca probabil au auzit de acasa si nu le-a zis nimeni ca e urat, si ma indemna sa ma rog pentru ei si sa fiu draguta cu ei. M-a invatat sa fiu demna si sa ii iubesc in ciuda rautatilor pe care mi le adresau chiar si fara sa isi dea seama ca ma ating. Uneori mama imi punea mai multe deserturi in pachet ca sa mai dau si la altii. Nu eram deosebita de ceilalti, poate doar usor mai timida (ceea ce nu cred ca avea de a face cu credinta), si totusi am avut o invatatoare care avea o aversiune nejustificata fata de mine si ceilalti 2 colegi pocaiti. Si draga de mama m-a incurajat sa ma rog si pentru ea, si sa o respect. Cand am mai crescut, pe la liceu inca m-am mai lovit de prejudecati, ca de ce nu vin in cluburi, ca nu stau prea mult afara, ca nu merg la balurile bobocilor. La facultate in schimb am dat de oameni mai cu minte.
Ceea ce vreau sa spun e ca intotdeauna voi considera o binecuvantare faptul ca am crescut intr-o familie de pocaiti, in care il aveam pe Dumnezeu ca membru de familie, traind in pace, armonie si avand exemple de inalta conduita morala si integritate.
Prin asta nu incriminez pe nimeni, ci doar cred ca inainte sa judecam pe cineva ar trebui sa observam toate aspectele pozitive pe care le are stilul lui de viata.
Si daca credeti ca prin comentariul meu m-am laudat cu familia mea, sa stiti ca toate aspectele bune se datoreaza credintei si iubirii de Dumnezeu (iubire, nu frica) si dorintei parintilor mei.de a fi exemple cat mai bune pentru noi copiii. Personal cred ca orice familie care il are in centru pe Dumnezeu va fi intotdeauna un mediu mai sanatos si mai de calitate pentru copii, decat una fara El. Pentru ca oamenii buni si familiile se cunosc dupa roade, ca pomii.
Si nu, nu doar penticostalii, si nu doar baptistii il pot avea pe Dumnezeu in casa.
Imi place tare mult ce ai scris ? in trecut parca numai Dumnezeu ii mai oprea pe oameni din rautati…frica, iubire, orice sa fie doar sa nu mai fie atat de rai intre ei si cu proprii copii. Daca voi ati crescut cu iubire si o puteti da mai departe, eu pot doar sa ma bucur. Prea multe frustrari, prea multe femei rele…brrrrrr
Ma socheaza mult acest „articol” pe acest blog, dar e drept, m-am invatat sa ma sochez de mai de mult. Asta poate pentru ca in minunatul an 2017 in UK, sotul meu are doi colegi de munca romani „pocaiti” (asta e un alt termen foarte generalist, soiurile de pocaiti sunt multe, incepand cu penticostalii si terminand cu baptistii, dar asta e o alta discutie). Deci oamenii astia nu ca nu folosesc prezervativ pentru ca „nu e voie” dar nu e voie nici cu metoda calendarului!! Nu e voie cu nimic!!! Deci cum sa comparam asta cu mama mare care nu avea nici o metoda de contraceptie acu’ 60 de ani??? Pe bune? E voie sa li se scoale si sa si-o traga cu nevasta din dotare (ca doar nu credeti ca fac ele sex oral sau ca le freaca una mica intru relaxare, nici aia nu e voie!) oricand. Si apoi se ROAGA la Dumnezo’ sa nu le mai „DEA” copii. O alta familie de „pocaiti” din orasul in care traim, au 12 copii pe care ii bat ca la fasole domnul „pocait sef”, cu nevasta prima la primire. A trebuit sa deschidem ancheta sociala cand a venit una din fete cu ochiul vanat la scoala iar colega mea a fost amenintata de „pocaiti” cum ca, ghici ce, o sa o rezolve si pe ea!
Religiile ar trebui interzise, pana una alta n-ar trebui sa le facem reclama la nici una dintre ele… Sunt toate identic de gresite, si toate duc la abuzuri fenomenale.
Cred ca numele ce ti l-ai ales la acest comentariu, te reprezinta. Ce rusinos, ce vocabular mizerabil pt o femeie..pacat. Nu mai fi atat de rea, nu castigi nimic cu asta..Ma ingrozesc cand vad atata batjocura, atata rautate..Daca deja mi-ai pus eticheta, iti raspund curiozitatii- da, sunt”pocaita”, dar nu apartin nici unei religii, cred ca asta tine doar de inima si mintea fiecaruia, si mai putin de religia pe care o imbratiseaza. Nu imi plac extremele, imi place doar Cuvantul lui Dumnezeu si atat. A fi „pocait” nu inseamna neaparat a fi penticostal, baptist, sau mai stiu eu ce alta religie, poti fi pocait si fiind ortodox, si nici nu inseamna ca esti mai redus, mai inapoiat, mai prost.Eu sunt medic in Germania, nu ma consider nici pe departe vreun geniu, insa nu sunt nici batuta in cap. Nu cred nici ca pocainta e sinonima cu a fi prost imbracat, sau ceva de genul asta. Cum alegi sa te imbraci, tine de gusturile pe care le ai, mediul din care provii si de ce sa nu recunoastem ca e legat si de ce ai in buzunar. Cat de usor judecam si punem etichete, cat de usor sarim la gatul cuiva..Ce ne deosebeste? Ce anume ne face mai buni? Exista un om cu 100% bun sau perfect? Eu cred ca toti oamenii au tendinte pacatoase, sa gandesti rau, sa judeci dupa aparente, sa privesti de sus, sa barfesti, sa nu iti vezi lungul nasului, sa te crezi buricul pamantului- astea is „calitatile” noastre ale tuturor oamenilor..Ce inseamna „pocait”? A te cai de faptele tale rele, sau de slabiciunile/ tendintele tale rele, si a-ti dori sa fii mai bun, mai omenos, mai plin de bunatate, iubire, mila, mai multumitor lui Dumnezeu pt viata ce ai primit-o fara vreun merit al tau, si mai uman cu cei din jur. Nu fac reclama nici unui cult, repet nu apartin nici unui cult religios, imi doresc doar o viata curata inaintea lui Dumnezeu, sa ii fac cinste in orice imprejurare, si sa fiu de folos familiei mele, si celor din jurul meu. Traim intr-o lume atat de stricata, rautatea a ajuns la cote uluitoare, te infiori cata mizerie, ce limbaj murdar, cata nepasare fata de cel de langa tine, cate crime, cate avorturi, cata rautate gratuita. Haideti sa fim mai buni, sa fim noi schimbarea ce atat de mult ne-o dorim in lume. Suntem atat de departe de a fi perfecti, dar hai sa fim noi mana intinsa celui ce are nevoie de ea, sa fim noi altfel decat ceilalti, sa fim noi mai calzi, mai blanzi, mai umani, chiar si atunci cand omeneste poate ca cel de langa noi nu merita, sau ni se pare noua ca nu merita. Iar daca nu putem fi nimic bun,macar sa respectam pe cel de langa noi, sa ne pastram integritatea, si sa nu mai vorbim atat de mizerabil. Sa fim oameni.
Tu chiar ai noroc..eu am vecini CARE ma harțuiesc..COPIII LOR mai exact..ma amenință că ma face sa
plec..cu parul..ma barfesc..strigă dupa mine curva..niste animale..alții fura pe caiet cand iei pe datorie..culmea..liderul tineretului Rugasesti..LIVIU C..CLUJ. cica suntem sarantoci..nebuni..intr-o zo cred că ii bat copilu
Eu sunt de langa Rugasesti, tot pocait, poti Fii puțin mai explicita? Il cunosc pe om și copii lui și tot timpul mi sau părut omeni harnici și la locul lor.
Oamenii de alte religii sunt „foarte ok”, ca sa zic asa. Nu vad de ce am judeca dupa religie. Am prieteni de alte confesiuni si sunt oameni ca oricare, foarte de treaba toti pe care ii stiu.
Unchiul meu,preot ortodox,ne povestea cum in timpul facultatii(acum vreo 25 de ani)i erau invatati ca atunci cand vor primi o parohie intru-un sat sa se interesese in primul rand daca exista pocaiti in acea comunitate. Apoi sa imprastie zvonuri despre ei cum ca se intalnesc seara prin bisericile lor si fac tot felul de scarbosenii care mai de care mai imorale,si astfel toata lumea ii privea cu ochi rai. Am crescut cu aceasta idee despre ei,iar cand am ajuns la liceu si am avut 3 colegi baptisti,am fost extrem de surprinsa;erau printre cei mai destepti din clasa,stiau sa canta la instrumente,se imbracau super frumos,la moda dar decent,ascultau muzica buna. De cateva ori am fost acasa la una dintre colege si parca era raiul pe pamant,incepuse sa-mi placa mai mult decat acasa. Mai avea inca 5 frati,nu i-am auzit niciodata vorbind urat,iar mama lor avea un stil de parenting pe care abia acum incep sa-l intalnesc si pe la noi. Acum ajunsa adult,am inca 2 colegi pocaiti in firma,de care am doar cuvinte de lauda,medicul meu de familie este pocait,nu am stiut asta insa caracterul lui m-a facut sa ma intreb daca nu cumva este pocait,lucru ce mi s-a confirmat ulterior. Educatoarea fetitei mele este pocaita si Dumnezeu stie cati or mai fi in jurul nostru de care habar nu avem. Ideea este ca ei sunt multi,sunt normali,nu sunt niste ciudati. Si ca ultima idee au cele mai misto ceremonii religioase la nunta din cate am vazut vreo data.
Eu as dori sa o intreb pe autoarea articolului, daca are placerea sa raspunda, de ce este uzual termenul de „pocait”, ce inseamna si care este provenienta lui?
Nu am cautat nimic pe internet despre aceasta tema (nici nu vreau ca mi-a ca dau peste chestii rasiste pe care nu am interes sa le citesc) si ma gandesc acum ca o reprezentate a acestei religii este cea mai in masura sa raspunda.
Cand am auzit anumite persoane vorbind despre „pocaiti”, am perceput termenul ca fiind peiorativ, zeflemitor. Persoanele de religie penticostala se prezinta a fi „penticostali”. De aceea prima chestie care m-a uimit la acest articol este ca autoarea nici macar nu a incercat sa educe publicul despre folosirea terminologiei corecta….sau poate ma insel eu!
Multumesc pentru raspuns!
In Biblie de mai multe ori este scris îndemnul: „pocaiti-va!” Ceea ce inseamna sa-ti para rau de greselile pe care le faci, sa le marturisesti si sa te lași de ele. De aici deriva denumirea de pocaiti atribuita celor care incearca zi de zi sa traiasca asa cum ne invata Biblia, dar nu oricum…ci în cele mai mici detalii.
Deci pocaiti ar putea fi toti (penticostalii, ortodocșii, baptiștii, catolicii etc.) cei care asculta porunca de a se POCAI! Doamne ajuta-ne!
Vreau sa va povestesc cateva momente din copilaria mea din fundul Moldovei.
1. la scoala, in clasele primare (clasa vecina) o fata refuza sa cante la ora de muzica. I-au interzis parintii sa cante (si sa nu canti imnul in timpul lui Ceausescu era grav). Copila a zis ca are voie sa cante numai anumite cantece, si le-a cantat la ora ceva de la biserica lor(cred ca era adventista).
2. In scoala o colega a venit batuta, si plansa, la ore. Parintii o fortzau sa se trezeasca noaptea sa se roage (e rugaciunea din miez de noapte ce inca se tine in manastiri, parintii insistau sa tina toti, si se pare ca ea a adormit la rugaciune)
3.In liceu a venit la usa o fosta colega de scoala: cu pliante si invitatie la biserica ei. Cu batic, si cu fusta sub genunchi, ca a mamaiei. Au trimis-o parintii.
4. in liceu, o vecina vine sa imi povesteasca de una aflata la biserica. O fata din vecini o batuse maica-sa si o trasese de par pana a dezlipit pielea. O scalpase…. (eu aveam par pana la fund asa ca am vizualizat scena… mai ales ca maica sa era mare bisericoasa si baticoasa si pioasa pana la…. )
Am invatat de mica: habotnicismul nu tine cont de ce tip de religie, ci de adulti si rautate, si ca doamna toleranta nu e atat de prietena cu romanii.
Unul din cei mai vestiti chirurgi din Romania, este al 10 copil din 12 . Cum ar fi fost ca mama lui sa se fi oprit la 2 copii, ca sa nu fie judecata ca isi doreste o familie mare, ca a avea copii e o binecuvantare, nu un blestem. A salvat atatea vieti, oamenii ii sunt recunoscatori. Cam cum ar fi fost viata fara el? Oare mama lui s-a gandit, ca, vai, nu poate creste 12 copii in 3 camere? Sau au fost multumiti parintii cand si-au privit copiii seara de seara, dormind linistiti si satui.
E asa usor sa judecam pe altii. E alegerea fiecarui cuplu, ce si cati copii vor sa aiba. Altii cresc 10 caini si sunt aplaudati. Mai degraba cresc 10 copii.
Aici nu este o problema de judecata,ci de Adevar. Darul vorbirii în limbi a fost dat de Dumnezeu Sfinților Apostoli la Duminica pogorârii Duhului Sfânt, dar numai pentru o vreme, cu scopul de a se converti mai ușor neamurile păgâne la creștinism.Atat. Apoi a fost luat. Iacest sens zice marele Apostol Pavel: “Limbile sunt spre semn, nu credincioșilor, ci necredincioșilor“ (I Corinteni 14, 22).
„Darul vorbirii în limbi a încetat în Biserica lui Hristos și totodată v-am arătat și pricina pentru care a încetat, ca să știți și să puteți spune și la cei rătăciți de la dreapta credință, care se laudă că ei ar avea darul vorbirii în limbi.
Căci acești pretinși vorbitori în limbi fac niște bolboroseli și nimenea nu înțelege ce spun și așa înșeală pe cei ce nu cunosc ce spune Scriptura despre adevărata vorbire în limbi. Noi știm că glosolalia este vorbirea în limbi, iar pronunțarea unui amestec ciudat de sunete nu poate fi numită vorbire, ci bolborosire. În Sfânta Scriptură este vorba de “limbă” sau de “limbi”. Un amestec ciudat de sunete nu poate fi numit vorbire, iar sunetele încâlcite și gângave nu pot fi numite “limbi”, câtă vreme sunt neînțelese și fără nici o rânduială.
Prin darul vorbirii în limbi, Dumnezeu își descoperă tainele Sale cele minunate (Fapte 2, 11; I Corinteni 14, 2), însă este de neconceput ca El să facă vreodată vreo descoperire prin bolborosire. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia la îndemână limba noastră maternă, care este mijlocul cel mai bun și cel mai potrivit pentru a ne face să înțelegem tot ce El ne descoperă. Or, prin mijlocirea bolboroselilor, Dumnezeu mai mult ne-ar încurca decât ne-ar lămuri.
Acești oameni zic că nu sunt înțeleși când vorbesc în limbi, pentru că nu vorbesc oamenilor, ci lui Dumnezeu și că în duh vorbesc taine (I Corinteni 14, 2). Noi însă învățăm că cei insuflați vorbeau limpede, pe înțeles și oamenilor și lui Dumnezeu, uneori putând fi înțeleși, iar alteori nu, în funcție de felul ascultătorilor pe care îi aveau, străini sau localnici. În Ierusalim Apostolii au vorbit oamenilor și au fost înțeleși pentru că ascultătorii erau oameni străini de altă limbă (Fapte 2, 1-12).
În Corint însă cei insuflați nu vorbeau oamenilor ci lui Dumnezeu, pentru că ei nu aveau în față decât localnici neștiutori de alte limbi și de aceea nimenea nu putea înțelege. În aceste cazuri se poate spune, cu drept cuvânt, că cel ce vorbește în limbi (I Corinteni 14, 2) nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, deoarece pentru ascultători cele vorbite de ei sunt taine pe care nu le pot înțelege fără tălmăcire.
Fiecare creștin ar trebui să dovedească prezența și lucrarea Duhului Sfânt în el. Dar prezența Duhului Sfânt nu se dovedește numai prin vorbirea în limbi. Marele Apostol Pavel zicea că roadele Duhului Sfânt sunt: “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețele, înfrânarea, curăția“ (Galateni 5, 22-23). Iată, însă, că printre roadele Duhului nu este pomenită vorbirea în limbi, deoarece a fost un dar al Bisericii numai pentru un anumit timp, nu cum sunt cele enumerate mai sus, pe care trebuie să le aibă creștinul din toate timpurile. Cine se dovedește că are aceste roade ale Duhului Sfânt, acela are și pe Duhul Sfânt.”Ilie Cleopa
Nu sunt penticostal sau ceva asemănător, defapt nu consider ca aparțin la o religie anume. Chiar tatăl meu, un fratele de al lui sunt preoți ortodoxi, iar alt frate e călugăr tot ortodox.
Toate sunt ok atâta timp cât nu devin periculoase.
Acum, zici ca sunteți discriminați, ca se zice ca sunteți ciudati dar te-ai întrebat vreodată de ce?
Personal am avut 2 experiente cu penticostali prin 2 fete superbe, poate cele mai educate, civilizate si elegante pe care le-am cunoscut.
Nu îmi era rușine cu ele in public, din contra eram mândru ca asa persoane erau lângă mine.
Am pierdut „prieteni” din cauză ca luam contact cu ele. Am fost marginalizat din grupuri din cauza asta. Poate din invidie.
Am avut relații foarte apropiate cu ele, nu in același timp desigur . Dar mereu când era sa trecem la următorul nivel nu se putea ca eu nu eram ca ele, penticostal. Asa mi-au zis. Nici măcar nu au vrut sa audă ca eu sa ma convertesc si nici ele sau prietenii de-ai lor nu m-au acceptat ca si „unul de-al lor” chiar dacă devenisem apropiați.
Mereu când eram cu ei ma simțeam ca și când eram de „afara”. Chiar dacă ne înțelegeam foarte bine si destul de apropiați. Nu eram mici, aveam in jur de 20 de ani.
Familia mea chiar dacă ortodoxi pana in măduva oaselor nu au avut nimic împotriva, chiar m-au încurajat. Chiar si-ar dorii sa ma convertesc la ei.
In final m-am ales cu o depresie.
Pot sa zic ca in cazul asta eu de afara m-am simțit discriminat. Poate exact cum te-ai simțit tu.
Eu am văzut o comunitate foarte unita, civilizata, plăcută, dar cam închisă și puțin exclusivista. Nu știu cum a-ti fost voi invitați.
Chiar și după experienta pe care am avut-o, au fost doar câteva persoane, poate altele/alți sunt altfel.
Părerea mea e ca nu trebuie considerați ciudati si discriminați. Chiar din contra. Dacă toți ar fi ca ei lumea ar fi mai bună.
Pot sa zic ca la ei in biserica m-am simțit si mi-a plăcut mult mai mult decât la catolici, ortodoxi, protestanți, anglicani, budiști si musulmani. Am călătorit cam mult, știu.
Cei care fac hate (din ambele părți, ca e si la ei este destul hate fata de cei din afara, am simțit-o ) ar trebuii sa se mai gândească. Personal ma deranjează foarte tare când se face mișto de ei atât pe față cât si pe la spate. Sau când sunt discriminați.
Da, au si idei prostești(vezi treaba cu prezervativele sau orice alte anticoncepționale) dar au si multe valori (vezi cele pe care le-ai menționat) foarte bune, în care eu m-am regăsit si pe care deja le practicam de dinainte. Am ajuns la concluzia ca sunt cele mai bune din experienta.
Așadar nu exista comunitate perfecta. Toate au probleme lor.
Daca o sa fiu vreo data invitat sa ma alătur comunității penticostale no sa refuz, chiar o sa accept cu cea mai mare placere. Ba chiar mi-as dorii.
Cei care a-ti fost convertiți care e procedura?
Alte comunități se pocăiți nu am întâlnit si nu pot sa exprim o parare despre ele. Cu penticostali am avut cel mai mut contact.
Religia e ceva pur personal si nu trebuie sa discriminam in funcția de asta.
Anonymous, sunt chestii ciudate in comentariul tau (trecand peste faptul ca nu exista cuvantul „ortodoxi”, ci „ortodocsi”). Cunosc cativa baptisti si adventisti, eu fiind ortodoxa. „Am avut relații foarte apropiate cu ele, nu in același timp desigur . Dar mereu când era sa trecem la următorul nivel nu se putea ca eu nu eram ca ele, penticostal. Asa mi-au zis. Nici măcar nu au vrut sa audă ca eu sa ma convertesc si nici ele sau prietenii de-ai lor nu m-au acceptat ca si „unul de-al lor” chiar dacă devenisem apropiați.” – E foarte ciudat ce spui, ei nu sunt o comunitate inchisa, ba chiar abia asteapta ca altii sa li se alature. Nu degeaba vezi (vedeai, inainte de pandemie) misionari pe strada, prezentand pliante, brosuri, care erau dispusi sa aiba o conversatie cu tine pe teme religioase si sa te invite in biserica lor. Ma mir ca nu au acceptat sa te convertesti/botezi si sa faci parte din comunitatea lor. Ce pot sa spun, pe langa faptul ca ei interpreteaza Biblia ad-litteram, e ca sunt niste oameni care au repere morale foarte puternice. Copiii lor sunt crescuti in spiritul unor valori care sunt din ce in ce mai rar intalnite in rest. Multi dintre ei sunt oameni educati, cu studii academice, foarte civilizati si cu mult bun-simt. Eu ma simt langa ei mult mai in largul meu fata de ortodocsii doar cu numele. Cu ei am avut niste conversatii care mi-au schimbat, in anumite momente, perspectiva asupra unor aspecte existentiale. Sunt oameni calzi, uniti, au parte de ceea ce multi dintre noi doar visam, in micile noastre grupulete cu care interactionam.
Interesant ce zici tu, dar hai sa iti zic experienta pe care eu am avut-o acu câțiva ani , împreună cu un prieten care s-a convertit de la religia ortodoxa sau catolica(nu mai știi exact) la religia penticostala. Îți zic pe scurt..și ceea ce îți zic am văzut cu ochii mei și am auzit cu urechile mele. Într-o zi eram la el acasă și am început sa ne rugam … în timpul rugăciunii, prietenul meu a început sa se roage în alte limbi, s-a rugat în Limba rusa cu accent rusesc fără ca el sa știe rusa iar după un timp a început sa se roage într-o alta limba, mai exact ebraica (nici limba asta nu o stia). eu stateam si ma uitam la el si ma minunam. Cum explici asta? vezi tu..darurile duhului Sfânt sunt valabile și astăzi, iar experienta pe care eu am vazut-o cu ochii mei a fost una autentica conform bibliei. Și hai sa iti mai zic o alta experienta pe care am avut-o . Mai demult eram la un grup de rugăciune și am început sa ne rugam …eu am început sa ma rog în alte limbi și în timp ce ma rugam am simtit ca cineva din încăpere o sa nceapa sa traducă în limba romana ceea ce eu ma rugam în alte limbi…. interesant este ca am știut și persoana care o sa facă lucru asta…și fix asa a fost..cum explici asta? aștept argumente..eu le am, dar vreau răspunsul tau…
Cine sunt pocaitii penticostali ca dogma:
„Numele de penticostali vine de la cuvântul cinzecime susţinând că ei sunt botezaţi cu Duh Sfânt şi cu foc asemenea Sfinţilor Apostoli. Li se mai zice şi „tremurători” deoarece în momentele de pretinsă inspiraţie a Duhului, ei temură; sau „spirit” fiindcă pretind că au pe Duhul Sfânt în timpul vorbirii în limbi.
Originea acestei secte se află în America, datând abia de la începutul veacului trecut. Istoricii penticostali, fără a preciza un istoric concret, pretind că „naşterea” sectei are loc în perioada apostolică. În susţinerea acestei afirmaţii nu au nici o dovadă concretă.
Această mişcare religioasă apare din rândul baptiştilor şi a fost organizată de predicatorul Carol Parham împreună cu prietenul său Tomleson. Aceştia au „profeţit” că Sfântul Duh se va revărsa din nou cu putere, la o apropiată „pogorâre” a Sa şi că la 3 ianuarie 1901 s-a şi pogorât peste 13 persoane.
În 1906, această sectă propagată de Parham şi câţiva aderenţi ai săi începe să prindă teren, iar prima organizaţie penticostală se formează în Los Angeles – California (SUA). În acelaşi an, Carol Parham ajunge în Europa, mai întâi în Norvegia şi apoi în Germania unde a reuşit să convertească un pastor luteran, I. Paul, care ulterior devine conducătorul sectei în Germania.
Aceştia, pentru a atrage atenţia se mai autodenumesc: creştinii cinzecimii, posesorii duhului, inspiraţii, aleşii etc. Toţi laolaltă, sau individual, pretind a avea „daruri” speciale ca: vorbirea în limbi, tâlcuirea, deschizători, luminători, dascăli, profeţi, vindecători prin minuni, vizionari, harismatici şi chiar Mesia… Dintr-un asemenea amalgam sau detaşat multe secte ducând mai departe sau reactivând diferite erezii sau rătăciri ale primelor veacuri creştine. Dacă cercetăm din punct de vedere istoric în acest fenomen vom găsi o vorbire în limbi ca lucrare a Sfântului Duh numită şi „Glosolalia rusalina” diferită de falsa vorbire în limbi a penticostalilor pe care îi cunoaştem astăzi.
Având mai multe centre de formare, mişcarea penticostală, se extinde repede comparativ cu alte secte, făcându-se de altfel ca azi să existe nenumărate organizaţii penticostale dintre care amintim: „Credinţa Apostolica”, „Adunarile lui Dumnezeu”, „Biserica Evangheliei depline” etc.
La început nebăgată în seamă, mai apoi ponegrită din cauza unor excese de zel, mişcarea penticostală, se bucură azi de renumele uneia dintre cele mai importante mişcări religioase, din secolul XX, în sânul creştinismului occidental.
În România, această sectă pătrunde prin Pavel Budeanu din Arad. Acesta emigrează în S.U.A. înainte de 1910 unde întâlneşte propagandişti penticostali şi aderă la această „credinţă” iar după întoarcerea sa în ţară, cu ajutorul unor bogătaşi maghiari, formează primele organizaţii penticostale în Banat şi Transilvania.
Alt naiv, comerciant ambulant, Ion Bododea, din Brailisa, fost pastor baptist a „trecut” la vorbirea în limbi şi după ce şi-a adunat câţiva adepţi s-a autodenumit „Şeful Bisericii lui Dumnezeu cea Apostolica” (legat de „vorbirea în limbi” se va face o lucrare separată).
Prima casă de adunare penticostală a fost cea din casa soţilor Bradin, la 10 septembrie 1922. Nefiind încă recunoscută de stat aceasta sectă, cei 50 de membri care o formau în anul 1923 fac o petiţie prin care cer recunoaşterea legală. După 23 august 1944, penticostalii din România îşi strâng rândurile, iar la 14 noiembrie 1950, prin Decretul numarul 1203, conducerea atee a statului din acea perioadă, recunoaşte juridic Cultul Penticostal sau „Biserica lui Dumnezeu Apostolica”. Biserica Ortodoxă îi consideră în continuare eretici şi schismatici, asemenea „strămoşilor” lor baptiştii.
Se deosebesc de ortodoxie în primul rând prin felul în care se manifestă în cult. Cultul penticostal nu are o traire duhovniceasca precum găsim în duhul slujbelor si trăirea Sfintilor Parinti ai Bisericii. De asemenea, nu recunosc canoanele Sfinţilor Apostoli şi a Soboarelor Bisericii limitându-se doar la pasajele din Biblie care le justifică doctrina. Neagă pururea fecioria Maicii Domnului considerând-o o femeie oarecare, neagă cinstirea Crucii şi a icoanelor pe care le consideră idoli, nu admit botezul la orice vârstă negând valabilitatea botezului copiilor, nu recunosc cele şapte Taine ale Bisericii etc. Toate acestea fac parte din învăţătura lor doctrinară pe care au modificat-o de mai multe ori de-a lungul timpului (asupra acestor abateri de la predania Bisericii din primele veacuri vom reveni).
Un scop al vieţii religioase penticostale (pe care îl întâlnim şi la alte secte) este aducerea de noi adepţi în gruparea din care fac parte. „Misiunile” lor se orientează mai mult spre a spori numărul adepţilor din rândul altor culte creştine şi chiar din ortodoxie, şi mai puţin din cele păgâne. ”
Desigur ca foarte multi dintre acesti bieti oameni nu inteleg inselarea in care sunt si ei chiar incearca sa respecte anumite valori morale…
bine spus si bine punctat…..pana si biblia a fost modificata sa zic asa de zisul cornilescu…a scos si a adaugat cuvinte in biblie…iar cornilescu a scos biblia si a tradus.o dupa alte biblii protestante..dupa cea germana,engleza si cea franceza…deci 3×1 … ca si cafea jacobs 3×1
Eu sunt nascuta in 80 si colega mea de banca era adventista. Era cea mai iubita fata din clasa. Toti o indrageau si nimeni nu spunea nimic de ea referitor la religie. Canta la pian, avea si voce. Desena si foarte frumos. Plus ca era cea mai buna la compuneri. Si in ziua de azi tinem legatura. Era o fata minunata.
Mai era si un baiat evenghelist dar nimeni nu se lua de el pe tema asta. Restul eram toti ortodoxi.
Dar vă respectăm. Pe mine nu mă interesează nici cât negru sub unghie religia cuiva :))
Cât despre făcut copii, aș vrea să tac pentru că nu s-au întâmplat lucrurile în viața mea cum aș fi gândit. Dar eu personal, repet Egoul meu imens nu ar putea accepta încă un copil cu care să împart nemărginita-mi iubire. Da, știu, o să-l sufoc pe-al meu cu atâta dragoste.
Dar asa simt.
Aș minti crunt daca aș spune ca as iubi doi la fel. Sau cinci. Nu, nu 🙂 Plus că sunt bătrână.
Omul poate fi minunat,poate avea trasaturi alese,nu-l mantuieste asta. Daca intr-o clasa erau doi copii adventisti si restul ortodocsi si cei adventisti erau un exemplu,e foarte rau ca ortodocsii nu erau practicanti…asta nu schimba credinta cea dreapta,Orthodoxia…faptul ca bietii copii ortodocsi n-au vazut in familiile lor,o rugaciune,un post,o randuiala de mers duminica la biserica,de spovedit si mers pe un firesc al lucrurilor. Niste oameni nepracticanti nu definesc o religie si nu-I poti compara cu unii care incearca sa-si traiesca credinta lor fie ea si cea sectara.Intre niste criminali,unul care a furat pare cuminte- e un exemplu extrem ca si al tau Irina. Sunt multi budisti,yoghini,sectari care traiesc mai inalt sufleteste pana la un punct decat traim multi dintre noi ce credem noi ca e Ortodoxia,dar ei ajung pana la un punct si cam atat…
rugamintea mea ar fi sa faci propaganda religioasa pe alte site-uri, nu aici.
eu de exemplu cred ca budhistii traiesc mult mai inalt sufleteste decat chiar si cel mai sfant dintre sfintii ortodocsi dar nu ma vezi propovaduind bazaconia asta pe post de certitudine absoluta.
Stim cu totii ca ortodocsii sunt cei mai buni, mai sfinti si mai inalti spirituali dintre toti oamenii (dupa ultimele masuratori oficiale), multumim de informatie.
Draga ROBO…as cauta prin imprejurimi pana sa ajung asa departe,zic si eu:)
Oameni buni!!! Și eu fac parte dintr-o familie de penticostali, și eu am avut ocazia sa fiu luat în râs de alții pentru mine căci cred in Dumnezeu… Și bine fac… Cât despre cei ortodocși care înjură pe Dumnezeu și scot numai vorbe porcoase pe gura lor, se îmbată și umblu cu cuțite și îți este frica sa stai cu unul din asta in preajma, fac fapte foarte rele( bine că nu toți sunt așa… Am colegi care sunt ortodocși dar care sunt cumpătați, vorbesc frumos, pe aceștia se merita sa ii respecti) dar sa fim sinceri… Nu poți compara unul de cult ortodox cu unul de cult penticostal… E o diferența că de la cer până la pământ… Eu am un coleg care a fost întrebat de dascăl la biserica in ce vrea sa se „reîncarneze”… Deci priviți și voi in ce hal s-a ajuns cultul ortodox… Din perspectiva mea, tot e mai bine sa fii pocăit… Liniște în casă, pace… Cât despre copii, Psalmul 127 spune căci copii sunt o binecuvântare de la Domnul… Deci cu câți mai mulți ai cu atat mai mare binecuvântarea… Dar cei care nu înțeleg lucrurile astea este scris în 2 Corintieni capitolul 4 versetele 3-4. Sper că v-am lamurit!!!
Bună ziua am 7 copii și sunt necăjită
@Beniamin, de ce generalizezi? Poate profesorul respectiv e theist, budist, orthodox doar cu numele sau ateu.
Ca sa-ti arat cam “in ce hal s-a ajun cultul orthodox” (ca sa te citez) o sa-ti pun o intrebare:
De parintele Tanase de la Valea Plopului care are in ingrijire 420 de copii ai auzit?
Banuiesc ca nu si nici nu vrei sa auzi ca iti strica prejudecata fata de ortodocsi.
Cei 420 de copii sint ingrijiti de parinte cu ajutorul credinciosilor ortodocsi care doneaza mereu bani si alte bunuri, statul neavind nici o contributie. Iti imaginezi macar de ce resurse materiale e nevoie ca sa hranesti si imbraci acesti copii?
Dar de preotul Bogdan Cristian Danu si fratele lui preotul Florin Danu din satul Negreni, preotul Daniel Necula din Buzau, preotul Gheorghe Loghinoaia de la minastirea Bogdanesti, preotul Petre Veţeleanu
din Vilcea, si exemplele pot continua ai auzit? Asta e ortodoxia, nu profesorul care pune intrebari timpite.
Dar acesti preoti si credinciosii ortodocsi care ii ajuta material si nu numai, nu se bat cu pumnii in piept si nu se falesc cu faptele lor. O fac cu modestie , smerenie si credinta in Dumnezeu.
De altfel iti pot da si eu un exemplu cu penticostali vai de capul lor. Cunosc o batrina care si-a donat casa unor penticostali in schimb acestia s-au obligat sa o ingrijeasca. Crezi ca o ingrijesc? Ei bine nu, ca nu se poate numi ingrijire daca vii si ii arunci odata pe saptamina niste alimente pe masa unei batrine oarbe si care abia se poate misca.
Deci uscaturi sint peste tot.
De altfel ortodocsii s-au obisnuit ca cei de alte culte sa-i denigreze si sa se considere superiori numai pt faptul ca nu sint ortodocsi.
In Bibilia de care tot pomeniti sta scris “Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintii piatra …”
si tot Biblia mai spune “Nu judeca ca sa nu fii judecat. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura”.
Am 40 de ani si cel puntin in experienta mea vietii mele nu pot sa spun ca am vazut ce inseamna reala persecutie. In trecut nu neg, am citit si am auzit marturii. Nimeni in ziua de azi nu te obliga sa injuri, sa fumezi, sa bei etc. Dar daca tu spui ca faci asta ca esti pocait si tu mergi in rai si ei in iad, ce te astepti? Poti sa-ti vezi de treaba ta linistit si nimeni nu are nimic cu tine. La noi in tara, parerea mea, ar trebui sa invatam sa fim mai toleranti. Judecam prea mult si ne justificam prea mult.
Eu sunt ortodox si tot neamul meu la fel . Așa voi ramane toata viata . Am vorbit si eu ca asa zisi pocaiti , au vrut sa ma atraga , am fost de vreo 3 ori la ei la biserica sa vad cum e dar am renuntat . Sunt cei mai falși oameni pe care iti vei intalni in viata . Pastorii sau cei care sunt liderii intr-o biserica se imbogatesc in cativa ani , au salarii , sunt finanțați din strainatate . Majoritatea banilor ii opresc ei , putini ajung la saraci . Ei se cred cei mai credinciosi . Personal , raman in ortodoxie, cel mai frumos cult religios . Sunt liber sa fac ce vreau , consum alcool , injur sau ma bat cu cineva daca ma enerveaza , ma duc la femei intr-un cuvant ma simt bine pentru ca o viață am , ce va fi dupa ce voi muri nu conteaza . Am o viata si traiesc cum vreau . Mie mi-a spus o „maicuta” de la o manastire ca toti vom merge in iad sa ne facem pedeapsa dupa care vom ajunge in rai . Asa ca va pup si traiti-va viata ca doar una aveti . Aa si mai mi-a zis ca Iisus nu va mai veni NICIODATA pe pamant iar mortii nu vor mai invia . Deci ramanem pe veci in lumea de dincolo .
Haha..pe cine vrei sa păcălești?? Numai un om limitat rău ar putea crede ca acest mesaj a fost scris într-un mod sincer..l-ai scris în mod expre, prietene, în psihologie se numește efectul invers..ce reacții ai vrut?:)) nervi, sa generalizeze oamenii, cumva, ca asa se „manifesta” ortodocșii, nu?
Să nu ne lăsăm copleșiți,
Sunt multe articole pe internet cu diferiți autori care explică care este religia cea adevărată și care trebuie ținută pentru a câștiga viața veșnică: credința lăsată de Domnul nostru Isus Hristos și Sfinții Apostoli Credința Ortodoxă, Poarta cea Îngustă ținută de strămoșii noștri.
Doamne ajută!
Cred ca fiecare își lauda religiia în loc sa căutăm sa ne mântuim de păcate
Eu sunt o tânără penticostală, dar nu am fost niciodată desconsiderată datorită religiei mele, şi nici eu însumi nu am desconsiderat niciodată pe cei care fac parte din alte culte (zic culte, pentru că nu cunosc în mod personal pe cineva care să facă parte dintr-o altă religie decât cea Creştină).
Părinţii mei sunt nişte oameni simplii, care şi-au iubit necondiţionat cei 10 copii pe care i-au primit de la Dumnezeu! Ţin să precizeze că sunt foarte mulţumită de familia mea.
Am fost învăţaţi să trăim după învăţăturile Bibliei, dar nu obligaţi, pentru că în Biblie scrie „Invaţă pe copil de mic calea Domnului”, aşa că nu m- am simţit niciodată ca fiind obligată să port fustă şi batic, ci o fac pur şi simplu din dragoste faţă de Dumnezeu!
Am colegi ortodocși cu care mă înţelg foarte bine, de asemenea, am colegi penticostali care merg la aceeași biserică. E foarte frumos!
Nu îmi place să aud niciun cuvânt necuviincios la adresa religiei mele sau a oricărei alte religii…consider o chestiune de morală să îi respecţi pe toţi oamenii, şi ceea ce cred ei!
Oricum, fiecare va da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor rostit. De aceea, vreau să respect religia adevărată ca pe ceva sfânt, indiferent de cea care este!
Domnul să vă binecuvânteze! AMIN!
De azi inainte nu mai mananc porc
Si eu am crescut in familie de pocaiti. Dupa o goana dupa vant, care a durat vreo 15 ani, acum, la 33 de ani, pot spune ca Dumnezeu exista cu adevarat, ca am trait atatea minuni, ca El e fericire si iubirea suprema, ca nu as mai putea sa traiesc fara El. Viata mea se imparte in doua etape: IHr si DHr.
Oamenii sunt la fel indiferent de religie, exista si atei, ortodocsi si pocaiti rai si cu prejudecati, exista si atei, ortodocsi si pocaiti buni si cu valori morale. Iar Dumnezeu este acelasi in toata religia crestina, sunt doar forme diferite de a ne apropia de El, dar o relatie adevarata cu El poti sa ai indiferent de cult.
In adolescenta nu m-am simtit acceptata nici in biserica din cauza prieteniei cu tineri din afara ei, nici in afara din cauza faptului ca mergeam la biserica si eram credincioasa. Si a trecut, am gasit oameni care sa ma aprecieze asa cum sunt, care sa imi respecte credinta si convingerile religioase, la fel cum si eu ii apreciez si ii respect.
Si pentru persoana care spunea mai sus ca pocaitii ii invita doar pe altii la ei in biserica, dar ei nu calca in bisericile altora, pot sa-ti spun ca am fost si la liturghie, si la nuntile si botezurile prietenilor si chiar am cununat si am botezat in biserica ortodoxa pentru ca ii iubim pe finii nostri si am vrut sa le fim alaturi.
Mai multă lumină! Toată slava se cuvine numai Sfintei Treimi!
Un lucru foarte bun nu pot sa spune spre asa zisi pocaitii.
M am măritat cu un pocait ,provenin el dintr o familie numeroasa.
M am botezat la religia lui(marea mea greseala,acum vreau sa trec inapoi de unde nu trebuia vreodata sa plec)
Sunt cei mai rai oamenii, sunt barfitori si au un suflet foarte rau.
Patimii numai spun.
Toti fratii/surorile lui au probleme cu sexul.
Cu pornografia, eu vreau sa divortez ,el are fete in telefon goale,sau cele care isi arata părțile intime.
Acum 2 ani cand l am prins prima data ,l am iertat,si a jurat/promis ca nu o va mai face vreodata,pana ieri cand am gasit din întâmplare iar poze cu femei.
Am zis stop si vreau divortul.
Am sa ma feresc mereu de pocaitii si de tot ce tine de ei .
Pocaitii mereu in adunările lor critica si rade de Ortodoxi ,dar ei sunt mai rai decat Ortodoxi.
https://adevarul.ro/locale/timisoara/ce-inseamna-pocait-cea-mai-mare-greseala-fac-romani-vine-vorba-pocainta-1_54e34def448e03c0fdb4858a/index.html
Sunt baptist; m-am pocait si ma pocaiesc continuu, dar nu sunt „pocait”, in sensul ca nu exista religia asta decat in mintea si in batjocura sau incultura unora; asa cum religia majoritara aici e BOR (Biserica Ortodoxa Romana), la fel a mea in acte si oriunde oficial apare ca cultul crestin baptist si biserica crestina baptista (idem pentru penticostali, crestini dupa evanghelie, adventisti). Deci zic eu ca in sec 21 si cu cate mijloace avem la dispozitie ar trebui sa incepem sa stapanim in primul rand termenii.
Si da, exact cum zice si in articol, pocainta este o conditie esentiala in crestinism, si toti crestinii ar trebui sa se pocaiasca, adica sa se intoarca continuu de la pacate si sa isi schimbe viata. A atribui aceasta peiorativ si batjocoritor unor comunitati crestine care au alt crez decat majoritarii, denota o lipsa de minima cultura a ce insemna sa fii crestin cu adevarat.
Desigur la noi in tara si in fostele tari URSS conflictul a fost alimentat artificial de regimul politic comunist, cultele neoprotestante fiind de origine occidentala (SUA in principal) comunistii infierau tot ce venea din Vest deoarece erau in razboi rece cu capitalismul. Si apoi desigur propagat de preoti, si bunici, parinti, colegi etc rautaciosi sau prost informati.
Sa mai zicem si ca in Romania sunt vreo 18 culte religioase care functioneaza legal si au acelasi drepturi si obligatii ca si religia majoritara, si ca e o mare deosebire intre cult religios si secta…
Zic dar ca noi, crestinii evanghelici ar trebui sa nu ne mai insusim peiorativul acesta si sa ne cunostem istoria confesionala si de ce nu drepturile intr-o democratie (adica respectul trebuie sa fie reciproc: daca eu iti zic pe nume tie „ortodox”, si nu „pupator de moaste”, zi-mi si tu pe nume, nu folosi peiorativ si batjocura); iar celorlalti, majoritarilor, le zic ca ar fi cazul sa nu mai rostogoleasca la nesfarsit prejudecati nejudecate mostenite de la te miri cine.
Cat despre religia sau credinta adevarata, cred ca daca suntem mai deschisi la minte si comunicare putem dezbate orice; cu putin efort de rasfoire a unei carti de istorie a crestinismului, sau a unui documentar, omului simplu nu ii trebuie facultati de teologie ca sa vada cat de mult a fost politizat crestinismul si cat s-a departat de biserica primilor apostoli; desigur sunt subiecte grele la care teologii nostrii nu se pun de accord…
In rest oameni rai sunt oriunde in orice rasa si religie, iar Dumnezeu ii are pe ai Sai in orice rasa si religie si timp.
GOD BLESS YOU ALL!
Sunteți ipocriți. Ziceți ca ortodocșii va discriminează, ca va restricționează, ca va tratează diferit. Atunci să-mi răspundeți la o întrebare : De ce biserica penticostala nu permite categoric căsătoria unei persoane penticostale cu un creștin ortodox?
Tatăl tău nu dona a zecea parte din ce castiga pentru că era el un bun samaritean. Așa e LEGE la pocăiți. Se dă în fiecare lună așa numita „zeciuială ” . Se dă la casa de adunare,la pastor,presbiter sau ce o fi. Fiecare pocăit, în fiecare lună este OBLIGAT de către casa de adunare( numită mai nou ,biserică) să aducă și să lase la ei 10% din câștigul lunar. Sunt scutiți pe plată cei extraordinar de săraci fără nici un fel de venit.Bani care vin dați în plic. Atenție!! 10 % din venitul lunar al fiecăruia. Nu pe familie .
nu este adevărat ce zici tu..zeciuiala este porunca lui Dumnezeu..citește biblia și ai sa vezi..cartea maleahi din vechiul testament..nimeni nu este obligat sa dea zeciuiala….înainte sa comentați…informați-vă
Ortodoxa , 33 ani si 4 copii de 6,4,2 si o fetita de 4 luni. 😉 sunt fff mandra !
Oameni sant foarte diferiti si astfel fiecare este un unicat.La fel si religiile monoteiste se diferentiaza in crestina, iudaica si islamica.Ma gandesc cum vor fi judecati cei din iudaism, islam si alte religii politeiste daca nu stiu ce zice Isus ca numai cei ce cred in El se vor mantui.Nu cred ca vor avea acces la mantuire cei care nu stiu ce este morala crestina.
Oameni sant foarte diferiti si astfel fiecare este un unicat.La fel si religiile monoteiste se diferentiaza in crestina, iudaica si islamica.Ma gandesc cum vor fi judecati cei din iudaism, islam si alte religii politeiste daca nu stiu ce zice Isus ca numai cei ce cred in El se vor mantui.Nu cred ca vor avea acces la mantuire cei care nu stiu ce este morala crestina.In cartea Daniel scrie in cap. 12, vers. 10: si multi vor fi curatiti albiti si lamuriti.Cand va fi purgatoriul de vreme ve fiecare om a murit cu pacatele lui?
As dori sa va povestesc si eu experienta mea. M-am nascut intr-o familie cu bunici baptisti, mama mea mergea si ea la biserica cu ei ,dar nu era botezata. La o anumita varsta, a lasat biserica si a ,,ales lucrurile din lume, placerile lumesti,, cum scrie in biblie. Desi a cunoscut un baiat din biserica, nu s-a casatorit cu el , deoarece era bolnav de inima si ii era frica ca moare langa ea, si s-a casatorit cu tatal meu, catolic,care a decedat la varsta de 43 de ani ,facand infart.Eu si sora mea nu am fost botezate de mici, botezul l-am facut la varsta de 17 ani ,dupa moartea tatalui meu, la ortodocsi, la insistentele tatalui meu , de a ne boteza undeva. Noua ne placea sa fim,,din lume,, , sa ne machem , sa ne vopsim, sa ne distram (dar intotdeauna cu decenta si bun simt , deoarece aveam o baza oarecum din biserica baptista , unde am mers pana la o anumita varsta cu bunica). Nu eram libertine, greu am ajuns sa merg intr-o discoteca, nu eram ca celelalte prietene, eram tinute mai strans.La biserica ortodoxa nu mergeam, pt ca nu-mi placea si nu intelegeam mai nimic. Credeam in Dumnezeu, ma rugam , altadata mergeam la catedrala sa ma rog si atat.Mie imi placea la baptisti , dar chiar si asa nu mai frecventam biserica. Intotdeauna sustineam ca pocaitii sunt ,,religia,, adevarata, deoarece ei respecta ce scrie in biblie, nu isi fac cruce, nu se inchina la icoane, botezul il fac la maturitate, asa cum scrie in Noul Testament,etc. Dar iata ca la varsta de 40 de ani sunt babtista, si nu doar eu, si sotul meu care aproape se indoia ca Dumnezeu exista. Am avut intelegere intotdeauna cu sotul meu, dar acum este cu totul altceva, il avem pe Dumnezeu in casa.Nu mai injura, nu se mai enerveaza, etc, este alt om. Cand am intrat in biserica baptista , imi curgeau lacrimi pe obraz si nu stiam de ce.Efectiv ma simtiam in alta lume, o lume plina de pace, cu oameni care nu vedeam nici o rautate pe fata,oamenii m-au primit cu caldura, parca era diferit de ce era in afara bisericii. Dupa o perioada de timp, la insistentele mele a venit si sotul meu. Doua ore a stat nemiscat, a ascultat, si cand a iesit din biserica a spus ca s-a simtit cel mai pacatos om din lume, si-mi spunea ca oamenii astia sunt niste sfinti si ca el este exact invers. Am continuat sa mergem cu placere si ne-am si botezat si daca nu ar fi doar un botez in credinta , m-as mai boteza din nou si din nou. Suntem foarte fericiti de alegerea facuta si ne rugam la Dumnezeu sa ne tina tari in credinta, si speram ca si copilul meu sa fie cercetat si sa se intoarca la Dumnezeu. Sunt multe de povestit, dar cine ,,il cunoaste,, pe Dumnezeu, nu doar,, a auzit de el,, , intelege ce am scris aici.Referitor la ,,religii,, , eu cred ca lumea ar trebui sa respecte fiecare ce a ales, sa nu fie marginalizati pocaitii sau ortodocsii sau catolicii, etc. Important este sa credem in Dumnezeu, sa citim biblia si sa respectam cuvantul lui Dumnezeu, indiferent de religie. Cine are cuvantul lui Dumnezeu in inima , este imposibil sa nu fie un om bun. Sunt si ortodocsi buni si ortodocsi rai, sunt si pocaiti buni , dar mai sunt si rai. S-a intamplat sa aud ,, ca pocaitul ala uite ce a facut,, , dar de alte religii de ce nu se spune, spre exemplu ,, ortodoxul ala , uite ce a facut,,? Toti suntem oameni si gresim, indiferent de religia pe care o ai.Multumesc celor ce au avut rabdare sa citeasca.
Printesa Urbana , Domnul sa te binecuvânteze ! El ți-a dat un dar minunat, scrii frumos și inspirat! Încerc sa spun fraților și surorilor mele pocaite ca nu este bine sa folosim cuvântul religie atunci când vorbim despre confesiunea de care aparținem. Știi foarte bine ca în cadrul unei religii s-au dezvoltat mai multe denumiri/ denominatiuni, unele numite secte, sau protestanți de către religiile oficiale. Apoi, exista o diferența între credință și religie, cred ca știi, scuza-ma dacă repet. Ce încerc sa spun este ca pocăința nu este o religie, confesiunea baptista nu este o alta religie, de exemplu. Este doar o denumire data de oameni. Trebuie să-i ajutam pe cei din lume sa înțeleagă aceste lucruri. Shalom!
Pocăiții( de fapt rătăciți de la adevarata credinta) aleargă după bani. Ei considera desfatarile materiale binecuvântare de Sus. Ceea ce nu e adevărat. Plus ca prea mulți barbati care sunt pocăiți, sunt desfrânați. Căsătoriți fiind, își inșeală sotiile. Cunosc multe exemple de astfel de barbati pocăiți. Șeful unei prietene e așa zis pocăit și nu pierde nici o ocazie de a-și înșela sotia. Chiar și-a obligat angajatele la relații sexuale in schimbul jobului…
Buna! Eu cred ca e bine sa ne cunoastem originile noastre ca români si atunci nu o să te mai simți nerespectată. Straămoșii nostri Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu etc și-au lăsat amprenta pe acest pământ, modelând cultura și tradițiile noastre și fără ei poate nu am fi existat ca neam. Eu nu înțeleg de ce simțiți nevoia să vă despărțiți de Ortodoxie și să formați alte și alte adunări când am putea fi uniți ca și înaintașii noștri? Există o ură față de unii preoți? Căutați alții vrednici dacă nu vă place de ei. Strămoșii au plătit cu sânge de mii de ani.