LE: Mihaela, Liliana și Roxana au ieșit câștigătoare la tragerea la sorți! Felicitări, check your email! 🙂
– Iubita mea, am fost invitate să desenăm ceva împreună, tu și cu mine!
I s-a luminat chipul ca cerul în zori. Singurul lucru pe care îl iubește mai mult decât desenatul este desenatul împreună cu mine, pentru care nu avem niciodată timp, destule foi sau creioane (pentru că altcineva mic le folosește drept sulițe și arcuri).
– Și ce-o să desenăm, mami?
– Trebuie să desenăm o imagine din viitorul nostru.
– Viitorul nostru adică atunci când o să fim noi la munte, în căsuța noastră de lemn , și o să respirăm aer curat și o să creștem veverițe?
Vorbim de ceva vreme, eu și tatăl lor, despre cum ar trebui să ne facem bagajele să ne mutăm la munte, pentru că nu mai putem respira în orașul acesta nebun, murdar, prăfuit, poluat.
– Asta cu veverițele ai pus-o tu de la tine, planul nostru era doar cu căsuța la munte.
– Hai, mami, la treabă, lasă vorbăria!
Ușor n-a fost, căci eu desenez chiar mai puțin frumos decât fiica mea de cinci ani, care este foarte talentată la alergat și dansat și se știe că oamenii în general nu au foarte multe talente pe cap de locuitor. Nici măcar puțin frumos nu pot să calific felul în care desenez eu. Cu greu poate cineva pricepe ce fel de ființă e aceea din desenele mele. Dar de data asta m-am străduit. Am discutat înainte despre peisaj, am făcut un plan, apoi am realizat o schiță în creion. Fiecare a desenat ce-a vrut, Ivan a adăugat puncte și linii unde i s-a părut că noi, fetele, nu ne descurcăm prea bine.
În cinci minute, aveam familia, aveam muntele, râul, pisica, tobele și casa. Am început să punem culoare peste schiță. Am folosit creioane de trei feluri, markere de colorat de patru feluri, am mai și șters, dar cel mai mult am adăugat gânduri și personaje. Așa a apărut un schior pe vârful muntelui, probabil tati, care pe vremuri schia des, acum nu mai apucă, o broască țestoasă, pești, numele Sofiei prin iarbă, laptopul din brațele mele. Tobele și Sofina Balerina au fost în plan de la început.
Nu știu cât de frumos e rezultatul final, nici nu contează. Contează că vreme de două ore am stat toți trei întinși pe burtă pe parchet, cu degetele colorate și radiera în coaste, am visat viitorul cu ochii mari, l-am desenat și acum suntem siguri că o să ni se întâmple, într-o variantă mai mult sau mai puțin apropiată de desenul nostru. Copiii să alerge în sufrageria formata din pârâiaș și poiană, să doarmă în hamac între copaci, să mănânce mure și alune de pădure, să observe veverițe în timp ce eu scriu cărți pe o buturugă (așa mi-a zis Sofi că trebuie să fac), iar tati bate la tobă pentru turiști (așa a zis tot ea că trebuie să facă tati).
Aceasta este imaginea viitorului nostru, în caz că vă întrebați. Mie mi se pare perfect realizabil, nu știu de ce strâmbați din nas. Eu sunt talentată la scris, nu e obligatoriu să fiu bună și la desen. Iar Sofia încă care foarte mult timp să exerseze!
Mulțumim pentru materiale, BIC! Am descoperit cu mare bucurie cât de plăcut e să colorezi și să desenezi cu creioane și markere de colorat de calitate, care alunecă ușor pe foaie și lasă în urmă culori vii, fără efort.
Ne-au plăcut mult creioanele grase, dar și cele cu formă triunghiulară, ideale pentru etapa în care copilul învață cum să țină între degete instrumentul de scris.
Markerele de colorat visaquarelle sunt minunate, la fel și cele Visa, care nu se usucă nici dacă le lăsați fără capac două luni încheiate.
Mai aveți markerele subțiri, pe care noi le-am folosit pentru scris, și creioanele clasice de colorat, cu care am realizat detaliile.
Absolut geniale sunt markerele de colorat care scriu unele peste altele! Așa am putut face stele peste lună, inimioare pe buline și pete pe ciuperca roșie!
Am pregătit și pentru voi trei seturi de instrumente BIC pentru școală, grădiniță sau pentru joacă (cu produsele din poză). Detalii despre toate instrumentele de colorat de la BIC găsiți aici.
Ca să câștigați unul dintre ele trebuie să-mi spuneți aici în comentarii care-a fost cel mai caraghios desen pe care l-ați făcut vreodată, unul în care ați vrut să faceți o mașină și a ieșit un câine, sau invers. Uite, încep eu. Aici am vrut să-i desenez Sofiei o țestoasă. De ce are un nas cu păr pe el n-aș ști să vă zic, așa am avut inspirație atunci…
Haideți, am nevoie să știu că există pe lume oameni mai puțin talentați ca mine la desen!
Concursul se încheie pe 18 septembrie la ora 12.00, când trag la sorți și anunț aici la cine merg cadourile de la BIC!
Eu am fost foarte mandra ca i-am desenat lui fiumiu un iepure. -Ia zi, dragule, ce a desenat mama aici? – Un porc! 🙂
La scoala am desenat un cal inaripat, i.am facut si capastru, ceva deosebit. A venit profa de desen pe langa mine, s.a uitat, nu a obiectat si asta m.a incurajat. La final m.a intrebat de ce liliacul meu are lesa.
Eu recunosc că nu prea i-am desenat fiica-mii decât chestii usurele: un soare, un triunghi, un pătrat, maxim o mașinuță sau o casă și un copac. Am o traumă legată de desenat. Prin clasa a treia stăteam în bancă cu un băiat care era cel mai tare la desen. Era pe bune foarte talentat. La o oră de desen a trebuit să ne desenam unul pe altul, colegii de bancă. Eu, cu cele două mâini stângi ale mele, l-am desenat foarte urât. El a fost atât de rănit și de supărat încât a rupt foaia pe care făcuse un portret al meu destul de reușit, si a făcut un desen cu mine atât de urât încât imi era rusine sa il vadă colegii. Degeaba am incercat sa îi explic ca nu a fost intenționat ceea ce am făcut, ci pur si simplu nu ma pricep la desen. A fost atât de supărat încât nici nu a mai vorbit cu mine câteva zile. De atunci am zis ca voi desena cat mai puțin ca să nu mai supăr pe nimeni.
Si uite asa a invatat fiica-mea să recunoască figurile geometrice de la doi ani și ceva, pentru că maică-sa doar asta i-a desenat. ?
Îmi place fumul care iese pe horn. A cui a fost ideea?
Pe mine mă chinuie talentul, rar, dar în mare hal. Bunăoară i-am pictat soțului meu un portret, de care eram mândră nevoie mare, acum nişte ani, când încă nu avea barbă. La un moment dat au venit în vizită nişte amici şi ea, văzându-l, tot insista că portretul seamănă cu soțul ei (tot pletos ca al meu, dar fără barbă). Pare-se că…am pictat pletosul universal :).
Apoi m-a chinuit talentul să pictez pe perete în bucătărie o broască arogantă, inspirată de pe unul din vinurile preferate ale soțului. A ieşit aproape faină zicea el, dar mie nu prea-mi plăcea. Aşa că am decis să zugrăvesc porțiunea aceea de perete în vişiniu, să ascund şi capodopera. Aveam lavabilă albă de când tot eu zugrăvisem bucătăria (femeie harnică, domne’) şi ceva pigment roşu şi altul negru. Am amestecat. Cu roşu. Apoi…pe-ăla negru ia-l de unde nu-i, persista în memoria mea şi nicăieri în rest. Da’ am zis hai să văd io cum iese rozaliul ăsta dacă tot m-am căznit. Când a venit al meu acasă, probabil a crezut c-a greşit etajul. Da’ eu de colo… îndrăzneşte, dragă, că n-ai greşit, doar ți-a explodat broasca.
Şi au…pictat zăpăciți până la adânci bătrâneți!
Cand eram mica, am fost pusa sa desenez ceva cu litera N. Eu am facut niste copaci si soare si cica aia reprezenta Norvegia :))
Ce mai frumoasa amintire a mea , care implica un desen a fost in scoala primara!
Eu nu am fost la grady ! Deloc! Am intrat in cl 1 direct de acasa:)
In prima zi de scoala , invatatoarea ne – a cerut sa desenam ce am invatat la grady!
Eu am dat foaia alba!
M – a intrebat de ce daca stiu sa desenez! I -am raspuns ca da , fireste ca stiu! Dar i- am reamintit ca ne spusese sa desenam ce am invatat la grady! Si cum eu nu am fost nici o zi la grady….
A zambit si mi – a dat o foaie noua spunandu- mi sa desenez ce STIU !
Am desenat o mandrete de vaza mare cat toata pagina , si cu 3 floricele mici, mici pt ca nu mi- a mai ajuns spatiul!
In clasa a 4 Doamna ne- a adunat impreuna cu parintii si ne- a dat foile pe care le lucrasem in prima zi de scoala!
Cand a ajuns la mine , a zambit si a povestit tuturor intamplarea!
Imi face mult bine sa povestesc despre Doamna ! Mai ales ca azi , se plimba printre stele! Si cred ca este mandra de noi cei care nu am uitat-o!
?
Eu sunt antitalent total cand vine vorba de desenat. indiferent ce animal cu 4 picioare vreau sa desenez (cal, catel, pisica), rezultatul este acelasi, un animal cu 4 picioare la care, oricat de mult te-ai uita, nu iti dai seama ce este. Daca desenez cate unul din fiecare, unul langa altul, constati, ca nu difera decat marimea, nimic altceva.
Eu credeam ca nu exista cineva mai antitalent la desen decat mine.In scoala generala ma rugam de toti colegii care se mai pricepeau sa-mi faca si mie cate un personaj, doua in desen …cu peisajele ma mai descurcam cat de cat.Nu ma pricep sa desenez decat din alea standard : o casuta, o floare, o frunza…si nici astea prea stralucite.Iar in ceea ce priveste fiintele vii, am desenat un caine ( asa il vedeam eu in capul meu ) pe care toata lume l-a vazut porc.( ce-i drept, putea fi un caine mai grasut, dar chiar porc mie nu mi s-a parut!)
Eu n-am fost niciodata talentata la desen! Insa fetita mea iubeste sa deseneze si ma pune si pe mine sa ii fac tot felul de minunatii. In urma cu aproximativ doua luni, venise mama in vizita pe la noi, si fetita mea a cerut sa ii desenand un cal. Eu, sotul meu si mama mea ne-am luat la intrecere, sa vedem cine deseneaza cel mai frumos cal. Mie mi-a iesit un fel de camila, cu picioarele inegale. Calul mamei mele aducea mai mult a magar. Doar sotul meu a reusit sa faca un cal frumos. 🙂 Asa ca nu sunt talentata deloc, insa e important ca ne-am distrat si pitica noastra a ras cu pofta de creatiile noastre!
Buna.eu ii desenez fiului meu diverse animalute ,obiecte pentru că e mititel deocamdată.(1an8luni)
Nici eu nu sunt prea talentată și mereu îmi ies chestii amuzante.?pe viitor sper că el sa fie mai talentat că mine la desen.??pupici
Bafta tuturor la concurs
Dupa ce am stat, cu Natalia calare pe mine desigur, aproape 30 min sa desenez o opera de arta ce avea sa intruchipeze o pisica, juriul (care avea vreo 2 ani jumatate pe atunci) delibereaza scurt: maamii, cea mai „flumoasa” vaca!!! Zici ca e pisica! ???
Am talent, clar! ?
Fetița mea îmi tot spunea sa ii desenez un ponei cu aripi și a ieșit un măgar înaripat ?
Eu i-am pictat fetitei mele tablouri si i le-am pus pe pereti. Unul cu un om de zapada, unul cu Mickey Mouse si Minnie si unul mare cu Alba ca Zapada, piticii si printul (toate inspirate din poze de pe net). Au iesit minunat deoarece, zic eu, ceva talent am 🙂 si imi si place foarte mult sa pictez. Imi ies foarte bine flori, peisaje, casute, animalute, etc. Problema e la fetele oamenilor. Acestea nu imi ies deloc. De exemplu, Alba ca Zapada de mai sus se uita crucis :), zici ca mai are putin si lesina, de dragul printului, probabil :).
Printesele masculine caraghioase cu pipa si palarie (desenate de tata) erau preferatele mele in copilarie. 🙂
Eu am incercat sa-i desenez nepotului un elefant si mi-a iesit un om de zapada. Totusi stiu sa desenez copacei.
In general incerc sa desenez copiilor lucruri usoare, gen casa, soare, norisori, copaci, floricele, etc. Insa ei in cer sa le fac tot felul de animalute. Nu ma consider prea talentata la desen dar ador sa am tot felul de activitati impreuna cu ei, fapt pentru care accept provarile lor. Cea mai nereusita „creatie” a mea a fost atunci cand baietelul mi-a cerut fa ii desenez un cal ( nu de alta dar el este innebunit dupa cai si orice solicitare a lui este legata de CAI: vreau o carte cu cai, vreau un cantecel cu cai, vreau sa desenam un cal, vreau sa mergem sa vad cai, etc). Dupa ce m-am chinuit sa semene opera mea a cal, copilul a fost foarte sincer: „Paca ai facut o pisica cu picioale mari” 🙂 … exersam poate … poate o data o sa iasa si un cal frumos pentru printisorul meu.
Teoretic era un taur. Practic mi s-a spus „vai, dar ce caine frumos” ?
Eu am lucrat o perioada ca animator socio-educativ. Printre alte activitati, trebuia sa pictez pe fata copiii, lucru la care nu ma prea pricepeam, dar ma straduiam enorm. La o aniversare, un baietel m-a rugat sa-l pictez testoasa ninja, am facut tot ce-am putut mai bine si baietelul a parut incantat. Dupa un minut se intoarce cu un prieten si imi zice: „Doamna, vrea si prietenul meu sa-l pictati zombi, ca pe mine!” :))))))
aveam un training de vanzari si tb sa ne desenam in vis.eu am vrut sa desenez un print pe un cal…ceilalti au priceput ca am desenat o camila:))
Nu știu cum sunt alte mame de băieți, dar eu trebuie sa desenez f des mașini și avioane, colorate apoi de fecior. Distractiv doar ca mami nu știe sa deseneze decât un singur model de mașină. .
Prin generală a trebuit să desenăm o „pasăre măiastră”. Ce-o fi aia, cum o arăta, ce să desenez? Cât chin și necaz pe mine. Intr-un final am pictat eu ceva (chiar, trebuia musai cu acuarele). Doamna a arătat la toată clasa lucrarea mea și a zis: „tema voastră era o pasăre măiastră, nu o bufniță!” Am intrat în pământ de rușine, apoi am plâns de ciudă, că mie chiar îmi plăcea ce ieșise și chiar nu semăna a bufniță (azi, dacă mă pui să desenez o bufniță, sigur iese un porc). Mi-a dat foaia înapoi și mi-a spus să refac tema, nu să desenez ce vreau eu. ? Acasă l-am rugat pe tata, care mi-a dat pe foaie de câteva ori cu culori diferite, a ieșit așa, un fel fășii încurcate, un mic haos colorat. Tata m-a trimis la școală și cu text: îi spui că așa vezi tu o pasăre măiastră și basta! Drept că „bufnița” inițială arăta foarte bine și mergea textul cu așa văd eu di acolo, dar era prea târziu. Am luat 8, țin minte și acum; mi-a spus că scăderea notei mi se trage de la primul eșec, cel cu bufnița. Și uite așa am rămas eu cu sechele că nu pot desena. Desenez pentru copil flori, luna și soarele, iarba și copăcel și… gata. ?
Oooo clar sunt antitalent la desenat, dar trebuie sa exersez mai ales ca papusa mea acum descopera creioanele si culorile. Deocamdata le cam gusta, dar sigur vor ajunge sa deseneze si pe hartie ? Si da, cu siguranta am sa desenez copaci care seamana a maini ?
Sunt profa de engleza si lucrez cu cei mici, clasele 0-4. Programa scolara pentru primii 2 ani recomanda sa nu facem activitati de invatare bazate pe scris-citit, drept urmare desenam cuvintele noi. Eram intr-o zi la clasa intai si recapitulam animalele. Eu le desenam pe tabla si ei le ghiceau sau ei le numeau si eu le desenam. Eram la dog, cat etc. Desenez eu ce desenez, la un moment dat un pusti ridica mana. ” Doamnaaaa, ce ati desenat acolo?”. Ii raspund senina: „Un caine.” Copilul spune cu gingasie: „Scrieti sub el ca e caine, sa intelegem si noi!”. Din momentul ala am inceput sa ii scot pe ei la tabla sa deseneze, ca sa imi pot pansa mandria ranita si talentul precar!
de ce spui din start ca nu desenezi frumos si nici Sofia; desenul vostru este foarte frumos, are multe detalii, are colori vii, se intelege ce vrea sa spuna; frumosul e in ochii privitorului 🙂
Desenul (disciplina de la scoala) a fost cosmarul vietii mele! Desi aveam rezultate foarte bune la celelalte materii, la desen primeam cate un 8 cu mare indulgenta! Aveam de-a dreptul cosmaruri cand stiam ca urmeaza ora de desen! Vointa avea, doar ca imi lipsea talentul… Imaginatie aveam pentru toti colegii, dar ceva nu se lega… La liceu (da, am facut desen si in liceu!) am avut de „pus pe plansa” o opera studiata la limba romana. Eu m-am gandit la Luceafarul, doar ca dna profesor a crezut ca este Jocul Ielelor…. Colegii au lesinat de ras, dar eu am reusit sa obtin nota 9!!!
?M-am distrat copios (si m-am si regasit!) citind comentariile anterioare. Si eu sunt antitalent intr-ale desenatului, dar evit sa ma apuc de desenat din alt motiv. Cu modelul in fata (imagine de pe internet, de cele mai multe ori), nu pot sa ma opresc pana nu seamana cat de cat sau pana nu se rupe foaia de la atata sters si iar desenat. Sau pana cand nu renunta copilul in cele din urma („hai, lasa mama, ca fac eu!”).
In aceasta perioada eu si fii-mea ne uitam la tutoriale pe youtube de genul „how to draw a cat” si nu prea am sansa sa dau gres, dar imi aduc aminte ca la scoala am avut de facut un desen acasa. Mi-l facuse tatal meu si cum era prea misto colegii nu au crezut ca e facut de mine. Atunci mi-am spus: O, da, ia sa va arat eu voua ca pot sa fac si eu acest desen! Si m-am pus in banca incercand sa reproduc o roaba din desen. A rezultat ca a fost o idee proasta, acel desen clar nu trebuia vazut de nimeni…
Recunosc ca nu prea am talent la desenat, spre deosebire de fetita mea cea mare care este foarte talentata. La scoala o rugam pe mama mea sa ma ajute cu proiectele pentru ora de desen. Drept urmare, de cate ori ma roaga fetita cea mica sa-i desenez ceva, iese un haos total si, atunci o trimit la sora-sa, care ii deseneaza perfect tot ce vrea ea.
Fiica ca a dorit sa facem un desen cu mini dar a iesit un robotel
Impreuna cu fiica a a vrut sa-i facem mai un cadou mai exact un portret al ei, daca a iesit figuri geometrice unite
Fiica mea adora ponei, mai ales cel din desenele Sofia, incercam impreuna sa prind contur „minimus” dar de fircare data in desenul apare fie o pisica, un catel cu aripi
Atunci cand am vrut sa desenez un catel si mi-a iesit…o pisica?
❤️Multumim pentru ocazia oferita ? mai ales ca suntem fani BIC.
Desi peisajele îmi ies cat de cat, la animale si oameni mereu dau gres ? Dar nu ma las ??
Anti talent scrie pe fruntea mea: de Craciun incercam sa desenam lista pentru Mos, pinguinul a iesit ca o umbrelo-copac… nu ne-am putut hotari
Am vrut sa desenez un iepure dar fetitei mele i s a parut ca este un porc spinos :)))
Eu am desenat un cal. Fetita il vedea catel, baietelul a zis ca e purcel. Daca am un model in fata, pot face ceva aproximativ, eu singura in schimb, nu prea imi iese.
Cel mai caraghios desen al meu se vroia a fi portretul unui soricel.Desi am pus mult suflet in realizarea lui, talentul m-a tradat si profesorul de desen a concluzionat ca e vorba de un elefant nereusit.
Sper din suflet sa nu ma mosteneasca fiu-meu la desen! Invatasem sa desenez pui de gaina fara sa ridic creionul de pe foaie. Eram atat de mandra incat ii desenam oricand si oriunde. Pana m-a intrebat cineva de ce tot desenez melci cu capul in jos…
Cel mai caraghios desen pe care l am facut au fost niste animalute pe care soramea (care era micuta la vremeea aceea) trebuia sa le recunoasca fiecare ce este. Nu numai ca ea nu a ghicit nimic de pe foie, dar nici macar talentata pictorita, adica subsemnata, nu mai stiam clar ce trebuia sa fie fiecare…Nici la facultate(pedagogia invatamantului primar si pescolar)nu a fost prea grozav sa i povestesc profesoarei ce am desenat pe fiecare coala..oricat m am straduit eu sa fie ceva de recunoscut pe acolo. Iar la muzica, tot in facultate, ma rugam mai rau ca la biserica sa nu ma numeasca pe mine sa distrug timpanele bietelor colege. Sper ca fiicamea sa nu mosteneasca anti talentul meu la desenat si la cantat.
Eu am zis sa ajut copilul la un desen ce urma să participe la un concurs la gradinita. Desenul realizat de mine se referea la un peisaj de iarnă. Cu desenul făcut de mine, copilul a ocupat locul II. Nu vreți să stiti ce critici am primit din partea copilului ca nu i-am desenat frumos?
Eu sunt asa un antitalent, ca nici macar o linie dreapta nu imi iese, cu liniarul. In scoala mereu am desenat ceva, dupa model iesea, dar altfel…nu te puteai decide cam ce ar fi…
Eu sunt mămică de trei fetite si in ultimii ani m-am perfecționat la desenat printese, mirese, balerine, sirene. Cred ca am desenat mii de astfel de exemplare, unele mai reusite, altele mai putin 🙂
Fetele imi spun ce vor, imi explica toate detaliile care sa se regaseasca in desen ( par lung, cu flori in mana, cu coronita, rochii lungi sau scurte) si eu execut 🙂
Mai nou si cea mică de 2a5l imi spune sa ii desenez mireasa cu voal 🙂
Deci…sunt experta in desen deja 🙂
Mie imi place tare mult sa colorez impreuna cu copiii (si lor la fel), ba chiar si cu desenatul ma descurc cat de cat daca e vorba de peisaje, obiecte sau oameni. In schimb la animale… zici ca am 4 maini stangi, nu doar doua 🙂 Zilele trecute i-am desenat (la cerere) pe ei doi si fiecare isi alegea culorile in care sa il „imbrac”. Toate bune si frumoase pana cand baietelul mi-a cerut sa ii desenez pe bluzita… un iepuras. Dupa cateva tentative absolut nereusite m-a salvat fetita, care s-a oferit sa il deseneze ea, si a iesit mult mai bine decat as fi putut eu sa-l fac vreodata 😉
Sotul are un fel aparte de a desena catelusi; intr-o zi mezina familiei mi-a solicitat un catelus ca al lui tati…am incercat sa fac unul, tragand cu ochiul catre un desen mai vechi; repros: „te-am rugat sa faci un catel, nu o pisica”…pf
Cel mai amuzant a fost cand a vrut tati sa ii deseneze un urs …. cea mica a vazut un porc in poza. Mie mi.se parea ca seamana cu o vaca. Desen universal ce sa mai vb
Eu desenez Pepe, de cand cu Pepa Pig (desenele animate) am desenat la porci, familii de porci, nunti de porci, porci in masina, porci la gradinita, porci facand caca pe WC, porci la spital. Din cand in cand mai desenez si cate o Suzzy Sheep sau Rebeca Rabbit. Am caiete intregi cu astfel de desene, toti ies ca magarii dar fiica-mea isi imagineaza ca sunt ce mi-a cerut sa ii desenez.
Am vrut sa desenez o pisica si a iesit de fapt un iepure cu labe de catelus:))))
Țin minte …sau de fapt cred că mai degrabă îmi ziceau ai mei că îmi plăcea să desenez când eram mai mică. Inclusiv cu creion chimic pe mobila de bucătărie, pe care se pare că o colegă de muncă de-a maică-mii chiar crezuse că așa fusese cumpărată, că ăla era modelul, așa de uniform cică le acoperisem.
Și făceam chestii, plecând de la felicitări, la o cărticică mică dintr-un caiet de file albe, A5 cred, cu desene cumva legate de școală… și eram deja prin școala generală când le dădusem alor mei o felicitare la niște Ț ani de aniversare de la căsătorie și mama a făcut o observație care cumva mi-a înăbușit avântul sau puseele de creativitate manifestate în desen pe care încă le mai aveam: ”că zici că e desen de copil” sau nu mai știu exprimarea. Am cerut detalieri și mi-a explicat că am același stil de desenat norișorii sau cerul de când eram mică.
Sooo….yeah. La 38, încă am nostalgia desenului, am multe cărți de colorat de adulți, unele luate de mine, altele primite, reviste de ”hai să învățăm să desenăm” și tot le strâng.
Nu, nu le port pică alor mei, Dumnezeu să-i ierte, s-au străduit cum au putut ei mai bine, doar mi-am adus aminte reacțiile mele și ce cum de unde.
Cred că mi-am făcut suficientă motivare să mai fac ceva diseară care implică desen și culoare 🙂 chiar dacă nu e nimic creație originală și e colorat 🙂
Eu încercăm sa ii fac fetitei mele niște animale, ea sa le ghicească… Eu faceam un iepure, ea zicea ca e pisica… Eu făceam un pui de găină.. Ea zicea ca e o pupăză, ” ca în cântec, mami!..”.. Asa ca, talentul sper sa fie la ea :))).
Eu am prices. Si fiica-mea la fel! Prințese, peisaje, familia noastră etc. Am confecționat împreuna o coroana din hârtie pe care ea a desenat și colorat toată familia noastră. Personajele ei preferate suntem noi doua sau eu și tati in ziua nunții .
Mi-a cerut fii-mea sa ii desenez un cocos. Rosu cu portocaliu. Dupa trei minute am fost nevoita sa il transform intr-un foc. Rosu cu portocaliu.
Noi desenam omuleti din …Zimbabwe, doar linii, puncte si un cerc. Nimeni nu i-a confundat niciodata! :))
?
Eu stiu sa desenez un iepure care la nevoie poate sa fie catel sau soricel. De asemenea, am fost rugata sa desenez trenuri, autobuze si camioane, toate ies cam la fel, dar ii plac juniorului. 🙂
🙂 recunosc, la desen….am talent putin…mai mult teorie decat practica! :))) prima oara cand i-am desenat fiului meu un copac, m-a intrebat „mami, de ce are picioare copacul tau?”…..nu avea….erau radacinile…..De atunci, am mai „evoluat” – desenez rate care devin porci, flori care par niste varzuci in ochii copilului….oamenii au „bete” in loc de maini si picioare….Talent real, pur, nu gluma! Insa, ne place sa desenam, sa mazgalim, sa acoperim topuri intregi de hartie de pete de culoare, sa ne conectam in si prin desen! Este o activitate pe care o facem cu mare placere, ori de cate ori piciul o cere! 🙂
Pentru mine a fost o provocare să desenez un iepure pentru fetița mea. După ce i-am făcut 3 desene nereușite m-am uitat la un tutorial pe youtube și am executat ceva decent. Recomand tehnica asta tuturor părinților de copii pretențioși :).
Nici eu nu prea am talent la desen. Când eram în școala generală, pentru a mă descurca cât de cât la ora de desen „copiam” (mă inspiram din cărți de desen etc.). Acum, de când sunt mămică am găsit o resursă bună (pe atunci nu aveam), și anume: cărți care te învață să desenezi pas cu pas. Primele avute sunt cele ale d-nei Lucia Muntean „Ghici, ghici, ce voi desena aici”. Apoi, am făcut rost și de altele … Dar, accidente sunt mereu … Ultima dată, fetița a vrut să îi desenez o pisică mare pe foaia mare de bloc de desen A3 …. ai a ieșit un soi de pisică-porc (adică, cam grasă). Altă dată, băiatul a cerut un dinozaur, dar cea ieșit nu arăta a dinozaur. Mulțumim pentru concurs!
Am vrut să ii desenez finuței mele o gărgăriță! A ieșit o ciupercuță cu buline de toată frumusețea!
Pe cad avea zana buna 2 ani, ma rugat sa o desenez pe Ariel. Am fost sincera si i-am zis ca nu deloc priceputa, dar … a insistat. Cand am terminat a inceput jalea ” eu ti-am cerut sa o desenezi pe Ariel. Asta nu e nici macar o bunica !”
De atunci nu ma lasa sa ii desenez decat flori si copaci 😉 acum ma crede pe cuvant ca nu-s talentata la desen !
Sunt antitalent la desen de mica, mai ales daca vine vorba de animale. La masini (ce imi cere baietelul sa ii desenez) si peisaje ma mai pricep… zic eu, dar daca vreau sa fac un animalut cu picioare imi cere sotul sa ma opresc 🙂 spune ca nu o sa mai inteleaga copilul nimic care este cal, caine, pisica, etc. 🙂 si incepe el sa deseneze.
Luca, m-a rugat într-o zi sa ii desenez un șobolan. După ce a fost gata, mirat, a zis: „-uită- l pe tata!” ?
:))))))))))))) nu cred!
Din păcate pentru tati, e adevărat!
Desenul e punctul meu lipsa de tot. Le am desenat copiilor un soare langa niste munti, iar ei m au intrebat de ce vine avalansa murdara. Mi ar place sa castig pt ca pe 18 e ziua mea de nastere.
Imi placea sa desenez, in gimnaziu si in liceu doar asta faceam, desenam orice si pe orice (servetele, hartii, banci, coperti de caiete, mobila…) Adevarul este ca mi-ar placea sa ma reapuc, dar nu prea mai apuc. Admir insa operele micutilor mei, care sunt dintre cele mai originale.
Nu am talent la desen desi am facut liceu de pictura….cel mai bine imi ies masinutele. Cel mai tare e cand incerc sa desenez animale si copiii mei inteleg altceva…de exemplu am vrut sa desenez o camila si baiatul cel mare a zis „Ce strut urat!”.
Am desenat copilului o sonerie care de fapt parea o priza, si un felinar care i-a parut a fi pisica, sub un copac pe care l-a vazut ca un labirint. Talent ioc si imaginatie bogata fac casa buna :))
Baietelul meu ma roaga sa ii desenez o tigaie cu creveti sau o tigaie cu omleta, e prea mic ca sa imi spuna ca desenele mele nu seama deloc cu realitatea, inca e de acord cu mine.
In clasele primare ne-au pus sa desenam fructe: mere, pere, prune, piersici….si eu am desenat niste cercuri cu codite si am scris sub fiecare ce fruct reprezenta.
Mă pricep bine la desen, dar, de curând, gălușca mea de 4 ani mi-a cerut să îl desenez pe bau-bau ca să „știe cum arată și dacă trebuie sau nu să se ferească de el” . M-am pus pe treabă, însă la final constatarea ei a fost: „dar ăsta seamănă cu un cartof cu mâini și picioare…”
desenez impreunca cu fiica mea , printese si cai , ( printesele ies ok, dar cai ………)
De curand am vopsit un perete cu o vopsea speciala si l-am transformat in tabla de scris/desenat. Mare bucurie mare si pentru noi si pentru copil. Ne apucam fiecare sa scriem si sa desenam cate ceva. Eu m-am gandit sa desenez o pisica, E. a fost ff bucuroasa ca am desenat un iepuras! Say what?! Am realizat imediat ca nu e prima data cand ii desenez o pisica si am inteles imediat de ce multa vreme a insistat sa spuna „pash”(iepuras) cand vedea o pisica….
Eu încă mai desenez si colorez deși nu sunt talentata pentru ca ma calmează. Ai mei cei mari de 13 ai 10 ani nu prea se mai înghesuie. Noroc ca am mezinul de aproape doi ani cu care stau la măsuță lui si coloram cum putem si ce putem. Eu fac mai mult Doodle decât desenat si numai lucruri botanice, fire de iarba, păpădii, crenguțe, chestii din astea ușurele.
Eu am fost super-mega-stresata de obiectul scolar : DESEN. Toate plansele Ioanei erau facute de mine , pentru ca profesorul ei nota aspectul, nu straduinta elevului. Exemple : 1 – in luna octombrie urma sa nasc, iar miercurea era ora de desen. Cum venea Ioana de la scoala miercurea o intrebam : ce tema ai pentru saptamana viitoare ? – si imi faceam tema cu burta la gura, ca sa nu fiu nevoita sa pictez cumva intr-un salon de spital. Miercuri desenam si vineri am nascut, apoi miercurea viitoare eram iar la pensula ! 2 – la un 14 februarie, desi fata mea era in clasa a 5-a sau a 6-a , profesorul le-a dat ca tema plansa despre ziua indragostitilor ??!! Soc ! Cum imaginatia mea era zero la acest capitol, printre scutece si alte ocupatii de mamica am decis sa fiu inventiva si am desenat un portativ cu note muzicale ( rotundul era insa inlocuit cu niste inimoare roz ) , iar notele muzicale erau dintr-un vals ( fata mergea, extra-scolar , la cursuri de pian ). Din pacate nu am fost apreciata – si am luat 7 sau 8, in timp ce alte desene ar fi primit note mai mari. Am si acum acea colectie de desene, undeva intr-un sertar prin casa. Daca le gasesc, postez o fotografie . Zile frumoase !
Nu am o astfel de poveste amuzanta in care incerc sa fac tap si iese varza. Insa ies mai faini fluturasii aia in care doar intinzi niste vopsea intre două pagini de hartie..
Eu trebuie să desenez mereu cu fetita mea (4ani). Mă roagă să îi fac contur si ea sa coloreze. Cel mai rau a fost când a cerut sa ii desenez familia noastră. Nu era de ajuns un om, trebuia sa fac 3!!! E un capitol la care nu ma pricep deloc. Mă pun pe desenat un tatic, o mămică si o fetiță (credeam eu că asta am desenat). Ceea ce a iesit nu a multumit-o pe fetita, care mi-a spus suparata: mami, familia asta e cam urâtă, a noastră sigur e mai frumoasă!
Am tot exersat desenatul oamenilor, dar tot nu imi iese ?
Am incercat sa desenez o casa si mi-a iesit o figura geometrica inca nedescoperita, semana mai mult cu un OZN 😀
Pai am desenat o fetita, dar mi-a iesit un pom de craciun :))
Am ras cu lacrimi. Dragelor, va multumesc ca v-ati impartasit experientele, cu atata talent.
Una din fetițele mele e pasionată de desen, de unde o fi mostenit talentul habar nu am. Nici eu, nici tati nu am trecut de nivelul casuta, fetiță, soare, peste. In schimb puiul mamei desenează tare frumos, culorile si foile albe ii sunt mereu la îndemână, iar frigiderul e redecorat zilnic. Din categoria „ce am dorit si ce a iesit” îmi amintesc ca am încercat să desenez la cerere un urs, dar nu îmi inchipuiam cum ar trebui transpus la orizontal nasul ursului. Rezultatul final a semănat mai degrabă cu un purcelus decât cu Martinel.
De obicei se intelege ce desenez. Sper sa desenez chiar mai bine cu Bic.
Un catel care parea de fapt cal. Off, cred ca ambele fetite imi mostenesc anti-talentul la desen.
Eu am vrut sa desenez o floare dar mi-a iesit un soare cu par ?
Nu prea pot zice ca am talent dar sigur exercitiu am, deoarece tot timpul mi-am dorit sa stiu desena, cel mai complicat mi se pare sa fac gatul oamenilor si fetele lor.
Fetita mea zice ca oamenii mei seamana mult a oameni de zapada?
Cand eram la gradinita mi-a desenat tata un peisaj. Un iepure care parea mai degraba magar :)) dar doamna mi-a pus plansa la panou, iar eu m-am dus mandra la Tata sa-i spun ca a luat 10 :)) Abia astept sa desenez si eu cu pitica mea, ca-s pisici sau iepuri…nu conteaza. Doar pentru timpul petrecut impreuna
Ultima dată am fost un dezastru,am făcut concurs de desenat dinozauri cu băiețelul,cert e ca ai lui erau dinozauri pe cand ai mei,citez” mami ,cred că așa vor arată animalele in viitor,nu-i nimic nu fi tristă tu esti talentată la plăcintă cu mere si gogosi”:-)
E clar ca multi copii Isi chinuie parintii rugandu-I sa le deseneze :). Fiica-mea, cand incepuse sa Isi descopere pasiunea pentru desen, m-a pus sa ii fac o pisica. Ca sa nu recunosc ca nu sunt in stare i-am zis pe loc ca ii pot desena o pisica, dar vazuta din spate, ca sa iesim din banal :-D. Stiti, doua cercuri, unul peste altul, cel de sus mai mic, cu doua urechi si o coada. Si acum imi iese perfect. Singurul desen inteligibil, de altfel
Cand aveam 14 ani am incercat sa fac portretul unui personaj dintr-un film. Mama: „Ia uite, l-ai desenat pe taica-tu? Dar de ce are barba?” Tata nu poarta niciodata barba.
Pentru mine desenatul animalelor pentru copii are acelasi rezultat intotdeauna: niciodata nu ghicesc saracutii ce animal a vrut mami sa deseneze! Tati se descurca putin mai bine asa ca il bag pe el la inaintare la ora de desen. Am luat si noi un set de culori de la Bic la inceputul acesta de an scolar si e foarte multumita fetita de ele. Mi-ar placea sa incerc si cariocile sau creioanele triughiulare cu cel mic.
Eu i-am desenat odată fetitei mele o pisica și a ieșit un țânțar.
Ar fi trebuit sa fie un iepuras care sta in picioare, insa a iesit mai degraba un urs cu urechi lungi.
Eu sunt atat de netalentata la desen incat in generala am luat nota pe istoria artei ca sa nu raman corigenta :))) Acum le desenez copiilor animale care nu seamana cu nimic din realitate, dar lor le plac grozav.
Am fost cotat drept Rubens de Gura Humorului când am desenat vasul cu electroliza pe tabla(într-a XI-a) și Un onorabil domn maistru ce se făcea că ne predă ceva ore de tehnologie m-a întrebat ce-i cu televizorul explodat desenat.
Nu am deloc talent la desenat și îi apreciez foarte mult pe cei care reușesc să se exprime astfel. Felicitări pentru desen, dar mai ales pentru cheful de desenat alături de copii.
Nici eu nu am mare talent la desen însă încerc să desenez cu fiul meu fluturi, melci, pizza, legume si fructe. Ne-ar fii de mare folos un set nou de creioane colorare
Heii, eram mica, si aveam un abecedar prin casa de la surioara mai mare, si deschis la pagina cu litera I i , si erau diferite cuvinte si poze, eu m am oprit la ” ibric ” si m am apucat sa l desenez, bineinteles ca numai a ibric nu semana, toata familia m a intrebat ce este, fiecare spunea orice altceva inafara de ibric , cum ar fi topor, vaza ???, pupicei .
M-a pus fetita sa ii desenez un cal si a iesit un fel de caine, ea insista ca nu e bine, cal a spus, dar nah…asa imi iesea mie calul:))
Noua ne place sa desenam, pictam, avem ceva talent așa că o facem destul de des, ne relaxeaza foarte mult. Cateodata când plânge vreunul il desenez cum plânge si imediat se oprește, vrea să îl desenez bucuros 🙂
Eu din scoala imi amintesc celebrul desen „linie, linie, punct, punct. Linie, linie si-un rotund.Linie, linie si-o burtica. Asta-i mutra lui Ionica” ?
Stiu sa desenez doar iepuri, asa ca am incercat o vacuta si a zis ca e o oaie…
Amintiri notabile in ceea ce priveste desenatul nu am. Imi place sa colorez/desenez, dar cu greu o conving pe fetita mea de aproape 4 ani sa facem aceasta activitate impreuna, ea preferand momentan jocurile de rol cu papusi.
Mie nu imi ies deloc animalele, nu reusesc sa le fac sa arate drept ce sunt ele in realitate. Ma mai salvez la pisici cu mustatile, in rest toate sunt de nedeosebit…
Eu am categoric o problema in a desena animalele. Nu de putine ori vrut sa desenez un caine, dar mereu imi iesea intocmai ca dusmanul lui, pisica :))
Am vrut sa-l desenez pe Trifoi iepurele Sofiei si mi-a iesit asa ceva, nu stiu ce, se asemana cu iepurele doar la pata de culoare gri :))) A ras Ioana cu lacrimi de mine
Fetita mi-a cerut sa-i desenez un avion, sotul a zis ca e cometa. ☺
Anul trecut am încercat sa-i desenez fiicei mele un măgar, sincer m-am făcut de rusine???? și acum îmi aduc aminte cat de mult a putut fiica sa rada de mine. Nici nu as putea sa zic ce mi-a ieșit acolo ( îmi pare rău că nu am făcut o poza desenului), oricum a ieșit ceva Super haios. Fiica mea știe ca nu sunt deloc talentata la desen și acum ii place sa ma înțepe cate putin????intr-o zi desena un elefant și am vrut sa încerc și eu iar replica ei nu cred ca o s-o uit devreme: Mami tu chiar și sprânceana o sa i-o pui în mijlocul capului, lasă-mă pe mine ca ție nu-ți iese niciodată.
Râsete au fost la noi in casa când fetița m- a pus sa-i desenez o pisica si a ieșit un iepuraș drăgălaș .
Mda, si pe mine ma pune fetita sa-i desenez diverse si la sfarsit imi spune:”mami, dar eu voiam un şoricel”!!!!!
Hmm…
cine a castigat?:)
salut, am pus sus in articol update!