Copilăria mea a fost un balet printre bibelouri, vaze și statuete. Auzeam non stop NU AI VOIE, NU PUNE MÂNA ACOLO, NU ALERGA, NU TRAGE DE AIA. Rafturile pline de farfurii, pahare și statuete de porțelan și cristal, sertarele în care aveau voie să umble doar oamenii mari, cutiile cu comori (pastile și prezervative) de care nu aveam voie să mă apropii, toate mă atrăgeau nevoie mare. Oricât mă străduiam să nu stric, tot se mai spărgea una, alta. Așa că preferam să stau pe-afară de dimineață până seara. De pe la șapte ani am evitat contactul cu casa noastră, ca să nu stric ceva.
Acum, că-s părinte, mi-am zis: Stai așa, bibelouri oricum nu avem, iar farfuriile și paharele pot sta și mai sus, corect? Noi nu putem trimite copiii să se joace în fața blocului, căci fața blocului nu mai există, e o stradă pe care mașinile trec cu 80 la oră non stop. Am preferat să lăsăm copiii să exploreze și să ne asigurăm că nu se vor răni în proces nici ei, nici lucrurile noastre.
Am avut doi umblători în patru labe care-au vrut să scotocească peste tot. Apoi ei s-au ridicat în două picioare și-au vrut să exploreze mai sus. După asta a început alergatul prin casă. Accidente au fost mereu, unele mai serioase, altele doar caraghioase. S-au mai spart pahare și farfurii, dar nu mai multe decât spargem și noi, adulții, din neatenție. Au mai căzut telefoane pe jos, copii în cap de pe canapea, din fericire am scăpat cu bine toți (inclusiv laptopul meu, care a suferit o lovitură puternică, ce să vezi, cauzată de soț).
Cum am securizat noi casa pentru umblătorii mici?
1. Nu am pus covoare, nici mochete (alunecă, te împiedici de ele). Folosim cu încredere tălpile goale pentru aderență și ciorapii cu antiderapante iarna.
2. Am pus sus, mai sus decât pot ei ajunge, toate obiectele periculoase pentru ei sau în pericol de a fi stricate de ei.
3. Am pus protecții de colțuri la toate mesele și dulapurile joase.
4. Am pus protecții la sertare, ca să nu-și prindă degetele.
5. Am pus protecții la unele uși, din același motiv.
6. Am renunțat la corpuri de mobilier care se puteau răsturna peste ei.
7. Am ancorat obiectele de mobilier care se puteau răsturna peste ei (vezi aici povestea comodei IKEA care aproape a strivit-o pe Sofia).
8. Am pus copiii în scaun de masă până după 2 ani, când nu mai erau în pericol să cadă în timp ce mănâncă.
9. Am ancorat veioze, ramele foto, tot ce ar fi putut cădea peste ei.
10. Nu avem în bibliotecă sus obiecte grele, care în caz de cutremur pot cădea peste ei, pe acelea le ținem jos, în dulapuri.
11. Tot ce este la îndemâna lor este sigur pentru ei.
12. Am decis să-i învățăm de mici să umble cu anumite lucruri în loc să îi ferim de ele (foarfecele de hârtie, cuțitul de unt, aspiratorul, mașina de spălat, uscătorul de rufe, mașina de spălat vase).
13. Dacă ceva important se strică într-un accident provocat de copilul mic, e vina noastră că i l-am lăsat la îndemână.
14. Am ales mereu canapele, perne și draperii rezistente la pete, adică griuri, bejuri, grejuri, ca să nu ne stea inima de fiecare dată când cel mic se dă cu ruj lângă canapea sau cea mare își face unghiile cu carioca în vârful patului. Cum ar veni, dacă ai canapea albă de piele și te superi că cei mici au desenat pe ea, e vina ta că n-ai făcut demult schimb cu una neagră.
15. Substanțele toxice au stat mereu în cutii sus de tot.
16. Medicamentele stau într-un sertar securizat.
17. Pentru că avem geamuri mari și cu mânerul destul de jos, am pus sisteme de siguranță sus de tot pe geamuri, să nu poată fi deschise de ei vreodată.
18. Prizele de la nivelul lor au avut protecții, toate!
19. Pătuțurile de bebeluș au avut protecții moi pe lateralele cu bare, ca să nu-și rupă vreun picior în somn.
Dacă am fi avut scări am fi pus garduri de protecție.
În Carrefour găsiți multe sisteme care vă pot ajuta să adaptați casa la venirea celui mic. Mai găsiți și scaune de masă la prețuri foarte bune, și accesorii pentru luat masa, sticle cu cioc și cu pai, farfurii, bavete și ce mai e nevoie pentru momente relaxate la masă și peste tot, dar și salteluțe de joacă simpatice.
O mențiune specială pentru protecțiile fosforescente de colțuri, să vadă pe întuneric și părinții morți de oboseală unde-s mobilele care le învinețesc genunchii.
Vă încurajez să mergeți să cumpărați cele necesare, iar hypermarketurile Carrefour sunt o variantă foarte bună!
În orice caz, să țineți aproape betadină, fașă sterilă, cremă cu antibiotic, cutia cu pupici vindecători, pastile de inimă, căci accidente vor tot fi, oricât ne-am strădui să nu fie. Peri albi o să avem cu toții, unii mai devreme, alții mai târziu…
Protectiile laterale moi sunt periculoase pentru nou-nascuti, cica se pot sufoca in ele si nu mai sunt recomandate acum.
nu inteleg cum se poate sufoca un nou nascut in protectiile laterale, ai detalii?
ma gandesc ca daca nou nascutul se poate misca suficient asa inca sa dea cu nasul in ele, atunci inseamna ca se poate misca suficient si cat sa-si miste nasul de acolo in caz ca fluxul de aer este restrcitionat.
iar daca nu se poate misca, atunci n-are cum sa ajunga la ele sa se sufoce. Sau ma rog, daca e s-o luam asa, e mai probabil sa se sufoce pur si simplu in saltea in caz ca nimereste sau il pune cineva pe burta (bine, noi stim ca copiii f mici nu trebuie sa doarma pe burta).
Uite aici: Bumper pads should never be used in infants’ cribs, according to new guidelines released by the American Academy of Pediatrics (AAP). This recommendation, issued as part of an updated and expanded set of guidelines on safe sleep and SIDS prevention for babies, is the first time the AAP has officially come out against the use of crib bumpers. According to the AAP, there is no evidence that bumpers protect against injury, but they do carry a potential risk of suffocation, strangulation or entrapment because infants lack the motor skills or strength to turn their heads should they roll into something that obstructs their breathing.
http://www.parenting.com/article/sids-prevention
ok, bine de stiut. merci.
intr-adevar sunt cam inutile ele, singura chestie e ca arata mai bine patutul… acuma daca oamenii astia zic ca sunt si periculoase, chiar nu are nici un sens sa pui.
Noi am avut protectii laterale din burete, de 3 cm grosime. Au ajutat f mult, comparativ cu cele moi, ca micutului meu ii placea sa isi bage picioarele printre bare.
ooof.. Ce nu e periculos in America :)) dar acum sincer, cu orice se poate sufoca un copil in casa – in cazuri particulare, dar depinde si de cata atentie au parintii la ce se intampla cu copilul lor acolo unde e pus. Al meu sare si se arunca in patut si s-ar fi ales cu capul spart fara ele, asa ca zic ca depinde mult de la caz la caz.
Si noi am ales sa securizam cat mai mult casa. Nu excesiv (sertarele la care putea umbla bebelusul le-am lasat libere, a durat putin pana l-am invatat sa puna mana pe suprafata exterioara, si-a prins degetele de 4-5 ori, e drept, dar pe urma a stiut sa le foloseasca fara probleme. Usile nu au avut niciodata protectii, au stat deschise larg mult timp iar cand a stiut sa foloseasca sertarele a aplicat si la usi.)
Protectiile de colturi fosforescente la noi nu au avut efectul dorit (se „stingeau” imediat, dar protejau bine colturile de la fasiile de gresie de pe perete, care pe mine ma disperau).
In dulap, cam tot ce era in zona de jos era ok de accesat de catre copil (la bucatarie am pus chiar diverse „atractii” pentru a simti ca are ce a explora cand deschide usile, sa nu fie interesat de chestiile nepericuloase, dar la care tot nu as fi vrut sa umble, de acolo).
La prize nu prea a avut acces, si a inteles destul de repede ca nu are voie la ele (dar pentru copiii care tind sa stea pe langa ele si sa umble, e un mare must acoperirea lor).
Sub covoarele de pe zonele cu gresie (unde la noi e foarte rece si n-as renunta la ele) am pus antiderapante sa nu alunece si nu am avut probleme.
La baie am scos cheile din usa, acum ca ajunge la ele.
Pana la o varsta copiii nici nu inteleg anumite lucruri pe care le explicam, oricat ar crede parintii contrariu. Si e mult mai simplu – si lipsit de frustrari de ambele parti, sa ai o casa unde copilul umbla liber.
nu am securizat nimic dar nici nu am mobila in exces, colturi, bibelouri si altele. mobilierul in living e scund si singurul om care chiar a dat picioare in masa din greseala am fost eu.
cand copiii au inceput sa fie curiosi, pe la 2 ani, le`am facut un tur al casei si le`am aratat ce e in sertare (chestii plictisitoare gen vesela, prosoape, lenjerii de pat, etc), inclusiv bucatarie (oale, tacamuri, faina/zahar/orez) si asta a fost tot. nu deschid singure sertare sa caute ca stiu ca nu e nimic interesant. in general le`am invatat ca pot sa se uite unde vor daca au chef, dar sa ceara voie inainte.
singurul stress a fost cu scarile. acolo regula e ca nu urca/coboara singure nici chiar acum la aproape 4 ani, tot se pot impiedica si e mult de cazut pana jos. le`am invatat sa se tina neaparat de balustrada si sa fie atente.
Nu am inteles eu sau….parintii tai aveau prezervative in casa?
@anda, pui intrebarea de parca nu existau prezervative in anii ’80-’90 :-))))) . existau, chiar si in romania. piata neagra facea minuni.
Noi nu am securizat nimic, doar am desfiintat masa de cafea ca s au lovit o data in colt. Si am pus mocheta peste tot, imi plezneste o vena cabd vad copii cu picioarele goale pe gresie si parchet. E lipita cu banda dublu adeziva, nu inteleg cum te-ai impiedica de ea. Ne-a costat f mult dar e cel mai bun lucru pe care l am cumparat pt copii.
de ce iti plesneste o vena sa-i vezi desculti pe parchet? pfff, sa nu vii pe la noi, ca ai nostri stau dezbracati cu totul pe jos. 🙂
Stiu, i-am vazut in multe poze:)) nah, daca tu mama lor esti ok cu asta si ti au zis pediatrii ca e cel mai bun lucru de facut cu copii mici, then go wild. Iar nu pricep faza cu prizele, copiii din ziua de azi se duc cu cuie si le baga in priza? Cam asa pot avea loc accidente… eu sincer n am vazut pe niciunul
da, se pare ca sunt copii care ar vrea sa bage sarme, cuie, ai mei n-au avut curiozitati din astea, dar nici prizele n-au avut gauri, so…
Copiii vostri au access la sârmă si cuie, pe bune? 😀
Nu doar sarmele si cuiele se pot baga in priza, ci orice este metalic si cat de cat ascutit – o foarfeca de taiat unghiile la copii, de exemplu. Sau o furculita.
As zice ca de aia se pun protectii la prize, pentru ca nu poti sa te gandesti la absolut toate lucrurile care se pot baga in priza si atunci alegi sa protejezi direct priza – problem solved.
Asa se evita intrebarile post factum de genul „cui i-ar fi trecut prin cap ca copilul ar putea sa {inserati aici actiune improbabila care a dus la accident} ?!”
Nu stiu ce sa fac cu covoarele. A mea a cazut de 2 ori si a dat cu capul de parchet. Ma gandesc ca de gresie e si mai nasol. Mi e frica sa nu se loveasca iar, de asta as pune covoare. Macar sa cada pe ceva mai moale.
Eu as pune covoare pt a nu se lovi. Deja a cazut de 2 ori pe parchet si a dat cu capul. Pe gresie cred ca e si mai grav. Mi e foarte frica de cazaturi, sunt mereu in spatele ei. Voi nu ati avut teama asta?
culmea, cazaturile incep sa devina periculoase nu cand invata sa mearga, ci mai incolo, de pe la 3 ani, pt ca ala e momentul in care prind curaj si viteza si au impresia ca pot, desi inca nu au control foarte bun.
cand invata sa mearga copiii sunt foarte prudenti, din cate am vazut eu, iar daca totusi cad, nu e f grav pt ca si inaltimea de la care cad e mica si viteza de deplasare e mica.
iar covoarele nu rezolva problema cazaturilor, ca doar poate sa cada afara (si o sa cada).
pericolul cel mai mare insa e sa devii o mama-elicopter care nu-si lasa copilul sa faca nici 2 pasi mai rapizi de frica sa nu se loveasca, ceea ce e nasol pt copil, zic eu.
parerea mea e ca trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca copilul o sa cada si o sa se loveasca si asta face parte din dezvoltarea lui.
e de fapt foarte important sa cada, pentru ca asa invata cum sa nu cada pe viitor.
Eu inteleg ca nu cade de la o inaltime mare, dar si dimensiunea copilului e proportionala. De fapt capul e mai mare si e oarecum normal sa ajunga sa se loveasca la el ( atarna mai greu ). Ziceam ca suprafata unui covor e mai putin dura. Stiu ca e nasol sa i stau in coasta, stiu ca trebuie sa invete si metoda e trial and error doar ca nu ma pot abtine sa nu mi fac griji in chestii din astea de siguranta. Are 1 an jumate si e ca un titirez, alearga mult si nu prea se uita pe unde pune picioarele. Daca ar merge incet ar fi perfect. Multumesc pt raspuns!