În ultimele luni am trăit câteva episoade de interacțiune umană care m-au înfuriat teribil, dar și mai mult m-au amărât. Nu înțeleg de ce oamenii din țara asta se poartă atât de urât în general, atât de groaznic cu femeile în particular și atât de umilitor cu copiii. Oare de ce este nevoie ca oamenii să învețe să-și vadă de treaba lor, să aibă respect și empatie pentru alții, să nu mai considere femeile și copiii specii inferioare, care trebuie mereu dresate, corectate, amendate, să nu cumva să scape libere prin lume?
Acum câteva luni m-a înjurat un domn în trafic, eu la volan, el la volan. N-am putut merge cu peste o sută în oraș, cât voia el, banda din dreapta era plină, așa că a trebuit să aștepte după mine vreo 20 de secunde, până s-a mai deschis o bandă și m-am putut da la o parte din calea lui. Și-a dat geamul jos și m-a înjurat preț de trei kilometri, cât s-a ținut după mine. M-a făcut curvă nenorocită, pocnitoare moldoveancă, vacă nemulsă, tâmpită, frustrată, mi-a spus ce-am supt și cât de des de la el și de la prietenii lui, mi-a înjurat rudele decedate și m-a trecut prin toate bisericile. Avea spume la gură de-adevăratelea, și le împroșca afară pe geam, către mine. La început m-am mirat. Apoi m-am înfuriat. După asta mi-a venit să plâng de rușine. Am dat și eu geamul jos și i-am spus că eu cred că are o problemă cu gestionarea furiei, el s-a înroșit de extra furie și a dat și mai tare volumul lăturilor. Am închis geamul, am dat muzica la max și am căutat să fac repede dreapta, să scap de el.
Acum câteva zile, la festival în Baia Mare, am mers cu copiii la toaletă. Când ne-am spălat pe mâini, Sofia s-a udat la mâneci, iar asta îi displace, așa că a început să bâzâie. Mergeam pe câmp înapoi spre baloane, când aud un domn cam la 45-50 de ani, strigând către noi:
– Ce-are fetița?
– S-a udat puțin și e supărată, i-am răspuns.
Sofia plângea mai mult pentru ea, nu urla, mă și mir că domnul acesta a auzit-o.
Apoi i se adresează ei:
– Fetiță, nu vii la mine acasă? Am un băiețel așa de drăguț acolo…
Mi s-a urcat tot sângele la cap. I-am zis, cât de calm am putut:
– Auziți, dacă dumneavoastră sunteți supărat și eu vă invit la mine acasă, că am pentru dumneavoastră un băiat frumos care vă așteaptă, o să vă simțiți mai bine?
Și el s-a declanșat:
– Huo, nebuna dracului, ce ai, femeie, ești nefutută? Nu ești în stare să-ți controlezi copilul și tot tu urli?
Nu am urlat, nici înainte, nici după asta.
– Domnule, e un copil de cinci are care este supărat dintr-un motiv al lui. Ce-ar trebui să fac, să-i pun dop la gură? Să-i trag una să tacă?
– Tâmpita dracului, marș la tine-acasă cu căcaturile tale cu tot, ferească Sfântul că idioată mai ești…
Așa mi-a spus, cuvânt cu cuvânt. Îmi ardeau urechile de rușine. Am tras copiii lângă mine și am mers mai departe, în timp ce el urla mizerii în urma noastră, iar copiii se întorceau să se uite dacă nu cumva vine după noi. A stat acolo și a înjurat, apoi a dat și un telefon, să povestească unui amic ce tocmai i se întâmplase. Vorbea foarte tare, îl auzeam încă și de la 150 de metri.
Mă îndoiesc că dacă în locul copilului era un adult supărat care înjura, domnul acesta ar fi intervenit la fel. De ce simt nevoia adulții să fie libidinoși și superiori cu copiii? Îți dau un băiețel să-ți treacă supărarea? De unde Doamne iartă-mă vine asta? Te chem la mine acasă și mă supăr că nu vii? Deși eu am 45 de ani, tu 5 și nu ne-am văzut niciodată în viața asta? Și sunt la fel de sigură că această conversație ar fi arătat complet diferit dacă cei mici erau cu tatăl lor, nu cu mine. Deși da, oamenii sunt agresivi unii cu alții mereu, în parc, în autobuz, pe internet, și bărbații între ei, și femeile între ele, dar parcă mai des observ atitudini umilitoare ale bărbaților la adresa femeilor și copiilor.
Culmea e că eu cred că el inițial chiar a vrut să ajute. Ce s-a întâmplat apoi iar pot să înțeleg, oamenii au răni vechi de neiubire și sunt incapabili să simtă empatie și acceptare pentru alții, sunt furioși și supărați pe viețile goale pe care le duc. Dar mi-e greu să îndur. Am rămas toată ziua cu sentimentul ăsta acut de rușine, de jenă, de păcat de locul frumos în care eram.
Nu știu de ce am scris. Poate pentru ca să vă citesc pe voi cum îmi scrieți că există speranță. Că oamenii se schimbă, că o să fie mai bine măcar peste cinci decenii. Deși eu nu cred. Nu cred, cu toate că pentru asta mă lupt, despre și pentru asta scriu zi de zi.
Sursa foto: bărbat furios via Shutterstock.com
Cînd am citit ‘pocnitoare moldoveancă’ m-am amuzat teribil, ia uite ce perle mai scot soferii nervosi. Citind mai departe însă, am retrait experiente vechi, uitate in mod intentionat, dinainte sa fiu mama. Da, exista multi oameni (simt nevoia sa accentuez ca da, si femei) care simt nevoia sa stearga pe jos cu femeile si copiii. De cand ii am pe pitici nu mi s-a intamplat, cred ca m-as ingrozi pur si simplu. Iarta-mi intrebarea, poate nepotrivita, dar cum le-ai explicat copiilor? Mi se pare o situatie ultra delicata, nu cred ca as avea vreo idee despre cum sa o gestionez decent.
Am fost injurata fara sa pot vreodata reproduce in: tramvai, in supermarket, pe strada, in metrou, in parc, la locurile de joaca si lista poate continua din aceleasi motive insirate de tine; se apuca ei, oameni alminteri respectabili, femei si barbati laolalta, sa te spurce ca nu vrea copilul sa fie frecat pe cap, pe picior, sa il ia de gat ( da, sa il cuprinda de gat pe la spatele copilului cu mainile lor ), sa il invite la ei acasa , etc. A fost dracuit copilul meu in tramvai de femei ca nu s-a lasat tras in poala lor, sa fie dracuit ca ( ele stand pe scaun, copilul in fata lor ) nu ii cedeaza locul ( nimeni nu ii roaga asta niciodata ) ca va creste si va deveni smecher si derbedeu. Copilul meu. 3 ani. Bland si empatic. Atatea experiente traumatizante am. ( Nu mai pomenesc in trafic. ) Am crezut ca doar mie mi se intampla, ca am eu ceva ce atrage astfel de experiente. Apoi am mai auzit o mama povestind asta. Ii povesteam sotului despre ce traiam cand ieseam din casa cu copilul. Stiam ca si tine ca se intampla doar pentru ca sunt femeie. Am plans si am murit de ciuda de multe ori. Nu mai spun ca ( daca iti mai aduci aminte de cazul fetei violate de vreo insi acum 2 ani parca ) mi se spunea pe strada, chiar si in fata blocului la 12-30 ziua ca ma trag in masina lor sa ma violeze cu fiu-meu langa mine. Turbam. Acum 2 luni am vandut casa si ne-am mutat. Din tara. Nu, eu nu cred ca se poate schimba ceva. Acolo.
Imi pare foarte rau ca ai trecut prin asta! Regret din toata fiinta mea agresiunea pe care ai resimtit-o! Te imbratisez si iti doresc putere sa nu te ” atinga ” prea mult astfel de intamplari.
Va doresc siguranta si sanatate!
Si noi la fel. Tot din tara! ?
Nu mi s a intamplat de prea multe ori, poate si pt ca fac mai urat ca ei, daca trebuie ( e un fel de sistem de autoconservare si asta ? ). Dar pur si simplu nu am vrut ca baietelul nostru sa creasca intr un asa mediu, sa se uite mereu peste umar, sa fie frustrat de oamenii din jurul lui si sa ajunga sa se comporte ca ei, doar pt a supravietui intre ei.
Si da, am vazut ca se poate si altfel. De un an de zile de cand ne am mutat, am trait altfel de experiente. Oameni care iti deschid usa, care iti zambesc, care te lasa in fata la casa de la magazin pt ca esti cu copilul, oameni care opresc masina unde nu e trecere ca sa ajungi tu pe partea cealalta mai usor etc.
Fix același lucru și la noi, aceleași temeri legate de copil, aceeași schimbare apoi. Mă bucur mult că sunteți bine acum!
Tot ce-i mai bun vă doresc!
Mda, asta ma duce cu gandul la un comentariu mai vechi de-al meu de la un alt post, in care am spus ca baiatul meu nu vrea deloc sa se joace cu copiii din Romania (Braila) pe care ii vede ca avand un comportament agresiv. Clar, sunt copiii genului descris de tine aici.
Din pacate, lucrurile devin din ce in ce mai urate la fiecare vizita, lumea e din ce in ce mai rea. O forma de democratie prost inteleasa, pe o baza de meltenism incurabil.
Si nu Ioana, lucrurile nu se vor schimba in bine niciodata. Pentru ca mana de oameni adevarati e din ce in ce mai redusa ca insemnatate. Pentru ca in Romania, daca ai bun simt si respect, esti un fraier.
Ma doare chestia asta dar e realitate pura. In Romania daca stai la o coada si nu smecheresti 30 de oameni, sarind randul, esti prost.
Asa ca…situatia are o singura scapare. Se numeste emigrare.
Da, ai dat de niste specimene super urate, stiu cum te simti. Acum multi ani am fost si eu injurata ca la usa cortului de un taximetrist tigan pentru ca am indraznit sa scurtez cursa, dupa ce mi-am dat seama ca ceasul e falsificat. Din pacate nu vad nicio solutie la violenta, traim intr-o societate tip jungla in care violenta verbala e rareori pedepsita.
Am stat in Romania doar trei zile weekendul asta si am fost izbita inca de la aeroport de unele chestii. Am observat ca vin tot mai multi straini in tara, chiar a fost comic sa asist la schimbul de replici dintre un francez, care spune voios Buna ziua politistului care-i verifica pasaportul, iar acesta ii raspunde fara niciun chef, Bonjour, comment ça va ?, complet neimpresionat de eforturile francezului.
In autobuz, inca de la prima statie, bombanelile unui calator pentru ca in usa statea cineva care vorbea cu soferul si care nu l-a lasat sa intre, apoi, pe drumul de intoarcere, intr-un microbuz, discutii intre sofer si pasagerii nemultumiti pentru ca nu exista statie in centru si trebuie sa coboare prea departe. Iar statia nu exista pentru ca cei de la primarie vor bani ca sa o autorizeze… (vorbesc de un oras din provincie, nu de Bucuresti).
La nunta pentru care am venit in Romania mi se face observatie de catre o doamna ca iau prajitura cu servetelul si nu cu mana !!! si bineinteles sunt intrebata de ce am venit singura (de catre matusi si unchi pe care nu-i vad niciodata).
Toate astea in doar trei zile, si daca ma gandesc, cred ca as mai putea scrie.
Cred ca solutia este sa-i privesti in fata, sa-ti dai seama in sinea ta ca esti super furioasa, sa faci o chestie care sa te potoleasca (gen sa-ti inchipui ca le torni o galeata de apa in cap) si sa nu raspunzi, mai ales cand e vorba de indivizi nebuni pe strada. E foarte greu sa fi detasat, inca nu mi-a reusit si din fericire nu prea mai am ocazii sa testez.
Adica politistul se straduieste si raspunde cu o fraza intr-o limba straina si asta inseamna ca e „complet neimpresionat de eforturile francezului”???? Pai ce-ai fi vrut, sa-l intimpine cu pîine si sare? Vor exista alti circotasi care vor spune ca prea se ploconesc românii in fata strainilor.
O sa vezi multe comentarii care.or sa spuna ca n.o sa schimbe nimic. Probabil ca n.or sa schimbe multe pt generatia noastră. Dar vreau sa spun doar atat ( eu, plecata din tara acum 13 ani, trista de cate ori revin, acum si cu copil mic, trecut si prin socul agresivitatii copiilor in licurile de joaca): cand citesc bloguri ca al tau, mai am o speranța. Tu cresti niste oameni. Cititoarele tale cresc si ele niste oameni. Poate masa critica o sa fie altfel intr.o generatie, doua…cinci…zeci!
Cei care nu citesc ( nimic!) sunt multi si fac si mai multi copii. Pe unii chiar ii lasa prin orfeliante etc. Nu se va schimba pentru ca tembelizorul este standardul si nivelul este sub-ordinar cam peste tot. Speram din suflet ca plecarea noastra de acum 16 ani sa fie greseala dar verificarea realitatii facuta la fiecare 2 ani ma face sa o pun in fiecare seara pe locul 2 in lista binecuvantarilor, imediat dupa baiatul meu….
da, sunt genul de momente cand te izbeste rau de tot faptul ca tu si oamenii din jurul tau (prietenii, familia, chiar si cei de la munca) traiti intr-o bula. si ca ramai paralizata si nu stii cum sa reactionezi in fata oamenilor ca cei descrisi de tine si de cele care au comentat. 🙁
ce inteleg cel mai putin este cum sa fac sa-mi pregatesc copilul pentru momente si confruntari de genul asta. cum il invat sa gestioneze oamenii ca astia si mizeriile lor. cum sa fac sa nu se simta la fel de ranit si de confuz. cum il ajut sa fie puternic si sa nu se lase asa calcat in picioare. ma uit la el ca nu are nici 10 ani si deja s-a lovit, in jur, de mici „boboci” din care vor inmuguri astia cu huo, nebuno si vaca nemulsa…
Eu chiar n-am patit asa ceva, sa fiu injurata in fata! Doar prin trafic mi s-a mai intamplat, e drept ca acolo am facut si eu greseli la limita accidentului, s-or fi speriat si altii :). Am patit in schimb unele faze teribil de amuzante. Acum conduc un tanc, nu mai am probleme deloc in trafic, tot incet merg, dar nu ma mai sacaie nimeni. Mai demult insa conduceam o buburuza. Cu viteza nu tocmai mare, cu vreo 10 km peste cea legala, in ceva localitate rurala. Si incepe un idiot in spate sa-mi dea flash dupa flash. As fi avut loc sa ma bag pe banda din drepta, dar nu m-am complicat ca trebuia sa fac stanga curand. Si se baga maimutoiul pe dreapta sa ma depaseasca, tunand si fulgerand. Si deschide geamul si da sa-mi zica de toate, cand intra cu toata viteza intr-un semn de ala temporar de lucrari pe drum :)))). I-am facut din mana pitzi style si am trecut :))). Karma is a bitch.
Am dat si peste oameni preocupati de copilul meu urlacios (nu urla, se smiorcaia, pe langa un bulevard galagios, deci nu deranja pe nimeni). Il aud cum comenteaza incercand, chipurile, sa ajute. Si ii zic fetei mele: hai mai repede, pui, ca nenea vrea sa cerseasca de la noi si n-avem ce sa-i dam. Nenea, care nu arata deloc a cersetor, s-a simtit ofensat si a zis ca nu voia sa cerseasca, voia sa ma ajute ca plange copilul (no really, nu stiam ca plange:))). II zic cu o mutra inocenta, scuze, de cate ori ne-a abordat un necunoscut asta voia si ne-am obisnuit asa. N-a mai zis nimic si a sters-o rusinat (ca am zis destul de tare). Cu rabdare si umor se rezolva.
Vai de mine, replica cu cersitul este mortala. Mersi pentru idee :))
Lia, de ce nu te-am cunoscut acum 9 ani? replica cu cersitul e de 10000 de puncte!
Eu am sa povestesc doar cea mai recenta intamplare. Nu am spus-o nimanui, nici macar celor mai apropiati mie.
S-a intamplat in Iasi, luni seara, in jur de ora 10, cand ma intorceam acasa pe jos mergand pe pietonalul Stefan cel Mare. Aveam rucsacul cu laptop in spate, si imi era rau de la un inceput de raceala care ma incerca.
Un barbat care cersea imi spune mai intai sa nu mai fiu asa suparata, dupa care imi cere niste bani. Eu nu mai aveam nici bani de taxi, dar asta nu era treaba lui. Pentru ca nu i-am raspuns, a inceput sa ma agreseze verbal, ca asa suntem noi, astia bogatii, ca el nu are mancare pentru copiii lui si mie nu-mi pasa etc. Ca ar trebui sa nu ma gandesc la el, dar sa ma gandesc la Dumnezeu, ca El o sa-mi dea si mie pe masura „marinimiei” mele. Mi-au venit in minte o mie de replici caustice, care puteau sa raneasca si sa ma faca pe mine sa ma simt mai bine pe moment, insa am pus privirea in pamant si am mers mai departe, rusinata.
Traim intr-o tara si intr-o lume misogina. Citeam candva, saptamanile trecute, un articol despre un studiu facut de Universitatea Stanford (parca). Pe scurt, in mediul academic (la nivel de PhD si post-PhD), o femeie trebuie sa fie de 2,5 ori mai capabila ca sa fie recunoscuta ca un egal al barbatilor. Ironic, articolul arata si cum barbatii din mediul academic nu au crezut ca rezultatul studiului este adevarat („accurate”).Trist!
Cati, as vrea sa citesc si eu articolul.link?
si eu vreau studiul ala!
Eu citii acum cativa ani in alta universitate ca femeile sunt platite de 2 ori mai slab ca barbatii pe aceleasi pozitii. In final femeile au facut un raport si cu asta in mana au primit salarii mai mari…
Din pacate exista multi oameni cu probleme psihice nediagnosticate (inca), si acestia umbla liber pe strada. Un om echilibrat nu si-ar piermite, indiferent de circumstante, sa injure o mama cu copil, sau un om in general. Incerca sa uit experietpntele astea penibile, din pacate e cam greu. Am patit odata in autobuz, in timpul facultatii, cu job pe langa, dupa o zi de dimineata pana seara in picioare, urc in autobuz, dar fara intentia sa ma asez ( desi erau locuri suficiente) : o doamna pe la 40-50 de ani incepe sa urle, initial nu am realizat ca are treaba cu mine si ma uitam sa vad ce s-a intamplat, striga ca taiata „Din cauza oamenilor ca voi, niste putori, tara asta merge cum merge, ca scarbele astea de 20 de ani ocupa locurile batranilor in autobuz, cum urci iti si cauti loc sa iti pui curu jos, in loc sa mergi dracului la lucru, de parazit ce esti, curva ordinara, ai venit de la tara in oras si nu te-a invatat ma-ta sa te comporti, sa s.. p.la stii, da sa stai in picioare nu iti place…etc etc” Repet, nici macar nu am vrut sa stau jos. La douazeci si ceva de ani cati aveam, m-a apucat plansul si de rusine am coborat la urmatoarea statie, mai ales ca tot publicul din autobuz a sarit cu gura, sa ii tina partea doamnei „da, uite ce oameni, sanatosi si nu vor sa lucreze, ne ocupa noua locurile in autbuz care am muncit toata viata, nu stiu astia ce e munca, astea numa la p.. se gandesc..” si femei si barbati la unison si-au gasit pe cine sa isi varse amarul. Am avut puterea sa zic, printre lacrimi, ca de la lucru vin si ca nu le-am facut nimic rau. S-au inversunat si mai tare, ca nu ii respect, ca nu m-au invatat acasa sa ii respect pe cei varstnici, etc. Acum daca as pati asa ceva, ei ar cobora plangand din autobuz, dar din fericire nu mai circul cu autobuzul.
Oamenii, mai ales in turma, foarte usor pot face rau, cu o deosebita placere.
Acum, cu copil mic, mi-e si groaza sa ies din casa fara sotul meu. Am patit sa „verifice” vanzatoarea daca am verigheta, cand eram fara sot langa mine, sa vada daca cumva sunt necasatorita „Ca e la moda sa faci copil din greseala”, iar eu eram cu copilul in brate.
Doamne,ai mila!!
Imi pare foarte rau pentru ca ai trecut si treci prin atatea episoade groaznice.
Dar CURAJ,esti femeie si doamna in adevaratul sens al cuvantului si inca una minunata!
Te imbratisez
Vai, mi-a fiert sangele in vene cat am citit. Parte din populatie (scrisesem majoritatea intai) e inapoiata, sexista, limitata, cu nervii franjuri, gata sa calce pe cap pe oricine. Asa eram si eu inainte, ca tine, dispusa sa plang la orice agresiune. Acum, dupa cate mi-a servit viata, sa ii fereasca sfantul. E trist, dar uneori o femeie se impune doar fiind putin mai rea decat ar trebui.
Toti astia care urla si injura femei si copii fac asta pentru ca stiu ca au o forta mai mare fizica decat ei, adica suntem vai de noi pentru ca nu ne putem pune cu ei. E fix ca in copilarie cand ala mare se lua de unul mic pentru ca stia ca-l domina fizic dar de unul mare ca el nu se lua… Asa ne-a facut natura, asta suportam!
Si copilasul meu plange cand nu ii convine ceva. Si sincer iti spun ca am ajuns eu ca mama sa imi fie rusine ca am copilul suparat in public pentru ca toata lumea in metrou, autobuz, strada se uita ostil la tine. Din pacate nimeni nu stie sa mai empatizeze. Bineinteles sunt si mici exceptii, insa eu nu prea le-am intalnit de cand am copil.
De ce atat de multe persoane sustin emigrarea? Intr-adevar, in alte tari majoritatea isi vad de treaba lor, dar orice padure are uscaturi. Eu una imi petrec timpul doar in compania oamenilor de care imi place, buni si cu bun simt. Pe restul il tolerez si le inteleg frustrarile, dar nu ma apropii.
Cum să nu te apropii când trebuie să te duci la magazin, să mergi cu tramvaiul, cu metroul, să faci cumpărături, să mergi in parc , la toaletă după cum povestea Ioana…?! Să nu crezi că eu, Ioana sau cele care au scris ce au pățit nu stau in compania unor oameni decenți, doar că inevitabil nu poți rămâne în bula creată. Uscături sunt peste tot, nimeni nu are viață perfectă, dar bunul simț și lipsa agresivității domnesc când schimbi locul.
Încă o chestie, eu nu încurajez pe cineva la emigrare, dar nici nu cred că se vor schimba atât de mulți români încât să se vadă. Asta mă doare, îți spun sincer! Dar și mai rău mă dor lucrurile astea mizerabile pe care le pățesc oamenii echilibrați și buni care își văd de viață și încearcă să trăiască în armonie. Am citit comentariile și m-am revoltat și mai tare. Te iei de mame cu copii sau in turmă ciopârțești verbal omul, femeie bineînțeles, că de la bărbat primea un pumn clar.
Eu îți doresc să fii fericită și liniștită oriunde trăiești și cât mai multă depărtare de astfel de incidente pentru că dor, orice-ar fi!
L S, te pot intreba, daca nu te deranjeaza, in ce tara v-ati stabilit? Si noi ne gandim serios la plecat, peste un an, inca nu ne am hotarat unde…
Singurul lucru care ma tine sa nu emigrez sunt pericolele din tarile „civilizate”, unde nu te ranesc cu vorbe ci direct cu cutitul, sau, ca femeie, esti violata scurt. Nici ca turist nu m-as mai duce in Anglia, Franta, Germania, cel putin nu in zonele unde misuna arabi, pakistanezi, indieni. Adica sa te plimbi pe strada si sa te ia in bot masina, ca asa a vrut el. Sau sa fii pipaita si violata la un eveniment public. Si nu, nu merge chestia cu „vezi si tu pe umde umbli, nu iesi pe strada dupa lasarea intunericului, nu umbla beata din bar in bar ca englezoaicele, ca doar asa ti-o iei”. Serios?! Am prieten in UK, nu as zice ca sta intr-o zona rea, in schimb toti englezoii (in fine, si asimilatii) umbla cu cutit la ei. Unii dintre ei nu se sfiesc sa-l bage in tine. Iar bandele de tineri (din aia civilizati) nu stau ca la noi sa sparga seminte in fata blocului, aia mai sparg geamurile la masini, mai inghesuie o fata intr-un intrand pentru un sex oral, asta de distractie, asa. Acolo nu doar „tinerii depravati” se drogheaza, ci si colegii de munca. Trebuie sa fie minunat sa te intalnesti in trafic cu unul din asta „relaxat”. Am intrebat pe cineva din FR daca mai exista vreo zona fara musulmani, un orasel, un satuc ceva. A zis ca da, dar cele fara interes economic, unde nu prea au ce face. Minunat, sigur voi gasi de munca acolo.
A nu se intelege ca aici in tara lucrurile sunt mai roz. De fapt, sunt chiar negre 🙁
nu vad legatura cu subiectul… cum poti evita astfel de agresiuni? iti apar in cale oameni nebuni , cum adica nu te apropii?
Mizeriile astea se intampla atat de frecvent deoarece contextul socio-economic in care traim creeaza nevrotici, psihopati, sociopati, autisti emotional,complet disfunctionali. Emigrarea nu este solutia, natura umana este aceeasi peste tot, insa cei din vest au fost „dresati” sa isi camufleze nevrozele in numele political correctness-ului. Am cunoscut multi straini din vest veniti in Bucuresti, multi se comporta fix ca romanii, ba uneori chiar mai rau. Oameni cu studii,cu diplome si experienta profesionala, de la care ai anumite pretentii. Cred ca solutia cea mai buna e sa nu raspunzi (cu toate ca e greu sa te stapanesti in acele momente) si sa te indepartezi imediat de sursa furiei. Si sa inveti copilul sa faca la fel, dar si sa se apere cand nu mai are de ales, sa impuna limite.
draga deea, pentru mine emigrarea a fost solutia. oamenii nu sunt camuflati in afara ci pur si simplu : 1. e caz penal ceea de , de exemplu, i-a facut nenea Ioanei si in in mod normal s-ar fi ales cu dosar penal, amenda, inchisoare cu suspendare , munca in folosul comunitatii ( DA; toate la un loc- nu stiu daca inseaman dresaj asta, dar clar iti cam ia cheful de a mai fi violent verbal data viitoare) ..si 2. oamenii cand au Probleme statul le ofera ajutor medical specializat . In principiu nu prea se ajunge cam deloc la situatii de genul descrie in articol , in tarile civilizate.
Emma, unde locuiesti acum?
Germania
De acord cu tine Emma, in alte tari civilizate astfel de comportamente se pedepsesc,de exemplu imi povestea soramea zilele trecute, ea locuieste in SUA, ca s-a dus sa isi schimbe ceva act si guess what si la ei era aglomeratie si se statea la coada, lumea de regula calma si civilizata isi asteptau randul in afara de un individ anume care facea galagie deranja pe restul, si ghici ce, cineva a sunat la politie si omul a fost arestat( pt tulburarea linistii publice pt cine stie ce) ideea este ca s-au luat masuri impotriva unui astfel de comportament, nu este ignorat si in nici un caz incurajat.
Problema majora lipsa bunului simt si a educatiei in Romania, este cam greu sa iti vezi de treaba ta. Si da am fost si eu la ea si am stat saptamani intregi cu un copil mic si nimeni nu l-a abordat pe strada in nici un caz sa il atinga cu atat mai mult, un zambet eventual o vorba de bun simt si cam atat maxim. Dece e posibil la ei da si la noi nu, este bun simt, este dresaj 🙂 nu stiu dar cert e ca nu te injura nimeni pentru ca asa are chef, nu se ia nimeni de tine ca el(ea) are o zi proasta si are chef sa isi verse nervii pe tine si in nici un caz nu simte nimeni nevoia sa ii faca educatie copilului tau.
Or fi si in alta parte incidente cu siguranta, dar cu siguranta sunt mai rare decat la noi.
In fiecare zi cand ma duc cu copilul undeva cineva simte nevoia sa zica ceva, ieri in parc o bunica ii spune fiicei mele desi eu langa ea, nu te mai da asa tare pe leagan, nu te urca acolo, nu face aia; zic doamna multumesc da de aia sunt eu aici si daca ii dau eu voie, are voie sa se urce. Raspunsul normal asa o asa ajunga sa mi se urce copilul in cap si n-o sa-l pot controla cand creste mare, o sa fie vai de mama zi de zilele noastre.
In concluzie ca in reclama aia, ce sa-i faci, asta-i Romaia :).
Emma, si eu sunt in strainatate. Pe langa ca e caz penal, aici lumea reactioneaza.
Sa zic un caz: un nebun (din asta ce vorbeste singur) s-a trezit sa vorbeasca cu mine si fiica mea si sa gesticuleze, in metrou (noi stateam pe scaun). Si un nene OARECARE s-a ridicat de pe scaun si s-a pus fix intre mine si fiica mea si nebun, ca din intamplare, sa ne protejeze – un gest firesc, fara sa il agreseze, fara sa deranjeze nici pe noi nici pe nebun.
Asta face diferenta la romani: lipsa de reactivitate….. m-am recunoscut in asta….
sa nu abordezi oameni necunoscuti pe strada, mai ales copii, nu e o chestie care tine de political correctness, ci tine de bun simt + civilizatie.
sa nu injuri oameni necunoscuti pe strada, mai ales oameni mai slabi decat tine (femei) iarasi nu e o chestie care tine de political correctness, ci de bun simt + domnia legii.
hai sa lasam asta cu PC-ul… stiu ca e la moda sa infierezi PC-ul, dar mi se pare absolut ridicol ca intr-o tara cum e Romania, care are nevoie de mai multa PC, nu de mai putina, sa vorbim noi de excesele PC.
excesele PC exista, dar nu la noi.
Eu locuiesc afara si aici se intampla foarte des sa fii abordata cand esti cu copilul de necunoscuti in varsta dar care vorbesc frumos cu copilul si il intreaba lucruri frumoase. Foarte rar am fost intrebata (cand era copilul mic) de ce poarta caciula, pentru ca aici copiii nu poarta aproape niciodata caciula….dar totul decent si fara repros…si-au spus parerea si atat, fara sa jigneasca.
Marea majoritate sunt politicosi dar am avut si cateva incidente cu persoane agresive verbal si care se aplecau intimidant catre mine (niciodata catre copil – asta ar fi o mare problema legala).
Parerea mea personala este ca tine de educatie….iar in tara mediul prevaleaza covarsitor educatiei, din pacate.
Inteleg foarte bine ca sau te lasi ingropat in injurii sau devii agresor (eu insami am facut asta)….
Fiecare padure are uscaturi numai ca in tara nu prea se vede padurea de atatea uscaturi.
Imi pare rau, dar societatea in care traim este fundamental afectata. Stiu ca nu va uitati la televizor, dar daca a-ti face acest lucru a-ti vedea ce limbaj fizic si verbal au atat politicienii, cat si moderatorii. Aceasta este politica nationala, exemplul de urmat pentru a avea succes. Sa ramanem aici ? Ne vom imbolnavi de frustrari si pareri de rau pentru copiii nostri in primul rand pe care incercam sa-i crestem cu bun simt, iubire si respect 🙁
Nu, nu se vor schimba prea multe prea repede. Chiar in grupul nostru Ioana, spuneau mamicile ca un copil care plange e deranjant si trebuie tinut acasa. Nu mai tolereaza nimeni nimic, niciun plans de bebe, nici mcar un ras sanatos. Asa bine te inteleg si empatizez cu ce ai scris….
🙁 Nici eu nu mai am speranta, tot mai des patim asa ceva. Doar sa ne adunam curajul sa plecam, atat.
Eu inteleg ce incerci sa faci dar nu o sa-ti iasa. De exemplu, pe mine ma enerveaza stancutele. Fac niste zgomote naspa, ma enerveaza la culme cum fac. Crezi ca daca le pun o inregistrare cu niste privighetori si le pun sa asculte numai asta, vor observa cat de frumos canta privighetorile si vor realiza ca ar trebui sa incerce sa cante si ele la fel? Sau daca as pune un porc intre pisici, ar incepe sa se spele?
In primul rand tu esti o femeie de maxim 50 kile (scuze daca nu am nimerit exact), fara nicio armata/bodyguard in spate care sa o apere cand lucrurile devin grave.
De ce te bagi tu in situatii de-astea? Crezi ca o sa indrepti tu lumea cu umarul?
Intrebi de ce oamenii simt nevoia sa umileasca femei si copii. Iti spun eu de ce: pentru ca femeile si copiii sunt mai usor de umilit. Barbatii au pumnii la ei, la o adica, si aia care umilesc femei si copii nu au curaj sa se ia de barbati. Si, da! Sunt multi. De fapt… ei sunt majoritatea.
Eu mi-am invatat copilul ca nu toti oamenii sunt egali si ca desi unii arata a oameni, nu au evoluat inca din stadiul de pimate, prin urmare trebuie evitati.
Eu nu discut cu un barbat pe care nu il cunosc nici macar daca ma intreaba cat e ceasul. Ma fac ca nu aud. Nu raspund in trafic. Blochez usile, geamurile si schimb directia. Nu urc in lift cu barbati necunoscuti, decat daca sunt mai multe persoane adica si femei.
Nu mi s-a intamplat inca dar daca as avea un incident auto gen accident usor cu o persoana care pare agresiva sau pusa pe hartza eu nu opresc decat in prima sectie de politie.
Si la fel imi invat si copilul: nu vorbesti cu strainii, nu ii intrebi nimic, nu raspunzi la nicio intrebare. Vorbesti cu copiii sau parintii lor, ei sunt ok. Daca eu vorbesc cu cineva e ok sa vorbesti si tu altfel sub nicio forma.
Si al meu a auzit: „nu mai sari in baltoace/ nu mai mesteca guma de mestecat/ nu mai plange ca esti urat/etc.”. Reactia lui de fiecare data: mami asta e de-ala neevoluat, nu? Sa stau eu acum sa educ oamenii cu pretul nervilor mei si spaima copilului meu? O baba s-a oprit de nebuna in drum: u vrei sa vii al mine acasa? Am si eu o nepotica? Reactia lu fi-miu: a ocolit-o ca si cum n-ar fi existat. Nicio reactie, niciun raspuns. M-a intrebat dupa ce ne-am indepartat daca e nebuna si ca nu-i asa ca nu l-as da la aia acasa?
Si probabil ca nu ar fi fost rau daca voiai sa ii arati Sofiei cum trebuie procedat in situatii de-astea sa suni la 112. Sora mea asa a facut cand a injurat-o un mos libidinos. Tot asa si ala, se tinea dupa ea prin parc si o injura. Ea era cu copiii, aia speriati. A chemat politia si ea nu s-a miscat cu copiii de acolo pana nu au vazut aia mici cum e amendat ala.
Foarte bine tot ce ai spus! Din pacate, oamenii din tara noastra nu au leac, nu vor sa fie educati sau diagnosticati… cel mai bine e sa ne invatam copiii sa ocoleasca astfel de situatii, pentru binele lor. Eu am renuntat sa le raspund primatelor necunoscute de pe strada.
Nu ti-e teama ca baietelul tau o sa creasca cu convingerea ca fiecare strain ii poate face rau? Cumnata mea are mari probleme de socializare, de acceptare a schimbarii, paranoica atunci cand vine vorba de anumite situatii…tocmai dim cauza ca ea asociaza orice om strain sau nou intalnit cu posibilitatea de a fi ranita, in orice mod.
Pai si nu e asa? Orice strain iti poate face rau. Orice foc te poate arde, in orice apa te poti ineca, in orice priza de poti curenta. Trebuie sa inveti sa inoti, sa nu intri in foc, sa umbli cu curentul electric si sa ocolesti potentialii agresori. Eu nu cresc un martir si nici un mucenic. Eu cresc un om care trebuie sa supravietuiasca in lumea asta. Nu il cresc pe viitorul Iisus Cristos, nu il trimit miel intre lupi.
Nu cred ca a te feri inseamna a fi paranoic. Ma spal pe maini de cate ori folosesc toaleta pentru ca ma feresc de microbi. Asta ma face paranoica sau doar preventiva?
Eu nu i-as fi raspuns niciunuia din exemplele Ioanei. Nu le-as fi adresat nicio vorba, nicio privire, nici macar un gand. Probabil ca in secunda doi nici nu mi-as mai fi amintit de ei.
Chiar si oamenii cunoscuti iti pot face rau, mai ales copilului, mult mai rau decat unii necunoscuti, care nu au acces foarte mult la el.
Nu e este firesc sa nu vorbesti cu persoane de sex opus, adult fiind, nu este firesc sa consideri fiecare strain un pericol, sa nu urci in lift cu barbati necunoscuti! Astea erau genuld e invataturi pe care le auzeam de la batranele de la bunica mea de la tara, este trist ca in ziua de astazi inca mai sunt oameni care traiesc cu asemenea frica 🙁
Nu am invatat de la nimeni sa nu ma urc in lift cu barbati necunoscuti. Am invatat dupa ce m-a impins unul in lift. Noroc cu o batranica si un catel galagios.
Nu am zis ca e firesc. Dar e sanatos. Nu e firesc ce se intampla in lumea asta de nebuni. Nu pot sa ma port firesc intr-o lume nefireasca.
Educația sau mai bine zis lipsa ei își spun cuvântul.
Mai avea un pic și se dea jos să mă ia la bataie taximetristul care mă ducea undeva pentru că mi-am permis să îi spun că mama și copilul pe care mai avea un pic și îi calcă pe trecerea de pietoni traversau pe verde – evident replici de genul „ce tupeu au femeile în ziua de azi, după ce că îs proaste, tot nu se învață minte și mai au și cu gura mare”. Am sunat la dispecerat sa ii fac plângere și reacția șefului de tura (tot bărbat) a fost: „pai, el e mai de la tara așa și stresul din trafic nu îl ajută”. Am insistat că asta nu e un răspuns, ci o scuza, dar tot degeaba ?.
Am auzit și „stai in casa dacă nu ești în stare să te miști mai cu talent!” insărcinată fiind în 9 luni cu o burtă imensă, pt că nu mă deplasam suficient de repede (desi, mă miscam absolut normal și nu a stat nimeni după mine pt că semanaforul era verde pt pietoni)?.
Tot însărcinată, iarna, gheata peste tot, că doar in fata blocurilor nu curata nimeni, mergeam ca pe ață către piata. Pe bancuta din fata unui bloc 3 domni cu vârste respectabile incep sa facă mișto de mine că doar eram rotunjoară și pășeam ca o „balerina” pe gheata. Rusinata, le spun că pășesc așa pt că mi e frică să nu alunec pe gheata, sperand că își vor da seama că trebuie să își curețe trotuarul, dar replica m a lăsat mască: ” lasă, domnișoara că vine vara și se topește gheata”.
Și cate și mai câte nu mi-am auzit, din păcate din partea unor persoane de varsta părinților și bunicilor mei, adică fix partea aceea din populație care se plânge de tineret…și chiar și așa cred că lucrurile se vor schimba in bine, trebuie sa se schimbe, nu pt noi, ci pt copii noștri! ☺
Din pacate, in Romania nu se pedepseste calomnia, asa cum ar trebui, prin lege. Altfel nu si-ar permite sa injure ca la usa cortului. Ai multa putere sa taci si sa rabzi. Eu una ii povestea despre cei 7 ani de acasa, ori incepeam sa tip mai tare decat copilul meu, il faceam de tot rasul, urlam ca ma ameninta, sau orice imi trecea mie prin cap in momentul ala, il faceam pe el de ras in fata tuturor, nu de alta, dar ii dadeam material sa poata povesti prietenilor lui, cat de victima e.
Sa nu crezi ca daca cel din trafic s-a purtat asa cu tine, a fost doar din suparare de moment. Sunt ferm convinsa ca acasa are o sotie batuta, niste copii abuzati, iar el e regele gunoaielor fizice si psihice.
Si mai cred ca nu ar trebui sa iti expui copiii la asa oameni, sa nu le permiti sa auda cum oamenii arunca gunoaie verbale spre mama lor si mama lor le incaseaza fara comentarii. E ca si cum ai sta sa te bata in fata lor. Exista justitie, iar calomnia chiar se pedepseste!
alternativa ar fi sa nu iesim din casa, ceea ce nu e foarte realist. ni se intampla in parc, la magazin, pe strada. nu am cum sa nu ii expun, fix asta e lumea in care traim. ei insa stiu de ce reactioneaza oamenii asa, stiu ca mama lor nu e cum spune el, stiu ca e despre el, nu despre noi.
Ce a facut ala nu se incadreaza la calomnie ci la tulburarea linistii publice, lucru care se pedepseste cu amenda de 500 lei daca nu s-o fi marit. Cred ca limbajul ala in fata copilului se poate incadra si la ultraj contra bunelor moravuri si pentru aia amenda e mai mare.
Daca Ioana suna la 112 pe gibon il amendau sigur, cunosc caz in care a functionat cu succes. Boul a fost asa sigur ca politia nu o sa vina incat a stat si a continuat sa injure si sa ameninte pana la venirea echipajului. Cand s-a vazut cu amenda era sa faca infarct. Maimutele astea trebuie arse, altfel o sa continue sa se poarte asa si pe viitor.
Plus ca trebuie sa ne invatam copiii sa fie precauti, sa nu isi faca dreptate singuri si ca exista politie pentru cazuri de-astea care vine.
Excelent
Articolul acesta ar putea fi un răspuns pentru persoana care comenta săptămâna trecută pe Fb despre „ineficienţa” unei academii de parenting. Uite cum s-au descurcat generaţiile anterioare cu gestionarea emoţiilor. Aşa „neînsemnate”cum sunt ele, iată cum ne pot răsturna pe noi, oameni în toată firea.
Din păcate, acelaşi sentiment îl am şi eu.De aceea cel mai safe mă simt la evenimentele cu şi pentru părinţi. 🙁
Ăştia nu sunt oameni, sunt scursuri ale societăţii… Din păcate în trafic mulţi fac aşa… subestimează femeia la volan.
Cât despre domnul ăla care te-a făcut cum te-a făcut de faţă cu cei mici… nici nu am cuvinte, era cu „capul” sigur! 🙁
Nu mai traiesc in Romania de aproape 10 ani si tot de cam atat nu am mai avut experiente nedorite (chiar dc am asistat poate la 2-3 in timpul asta).
Am citit o stire acum cateva ore cum ca Romania a fost condamnata de CEDO ca nu a respectat drepurile copilului intr-un caz de violenta in familie, care a fost tratat cu superficialitate (surprise) de catre stat.
Ma gandesc ca numai o presiune externa poate schimba lucrurile ceva mai rapid si in cazul agresiunilor pe strada. Poate ceva de genul unei petitii pentru implementarea legislatiei in caz de calomnie sau agresivitate verbala- care banuiesc ca exista si la noi, macar teoretic. Orice care sa aduca vizibilitate subiectului, sa poti sa zici cu ceva incredere, intr-o situatie de asta, „daca nu incetati, sun la politie” (cum a povestit o cititoare, care banuiesc ca are norocul sa traiasca in Bucuresti). Sa stie „oamenii” ca exista riscul real sa fie trasi la raspundere. Anyone in 🙂 ?
Buna, Ioana. Buna, tuturor. E bine ca iti exprimi nemultumirile intrucat ne dam seama si noi ca situatiile prin care trecem sunt similare. Multumesc pentru asta. Separat, stim solutia ideala: sa ne pastram calmul – mai ales daca sunt copii in jurul nostru, sa ne detasam de comportamentele agresive cat putem, inclusiv prin a spune ca nu dorim sa ne angajam in acea „discutie” sau alte comportamente evazive, precum si sa explicam ulterior copiilor ce s-a intamplat (e.g. era un domn suparat, poate avea o problema, oamenii cand sunt suparati reactioneaza agresiv pt ca nu se pot controla dar asta nu are nicio legatura cu persoana noastra pt ca orice alta persoana care trecea pe acolo putea sa ii genereze aceasta stare, ca si pe voi v-a deranjat dar v-ati dat seama de motivele agresivitatii si ca nu puteati sa il ajutati, orice alte explicatii care vi se potrivesc). Pana la urma, scopul nostru este educarea copilului si nu sa ne priveasca oamenii cu apreciere (desi ar fi bine sa nu fim „plouati” cu cuvinte agresive). Acum, in practica, e greu sa fii calm si rational tot timpul. Si frustrant. Dar stii si tu/voi,la fel ca mine, ca o abordare echilibrata e cea mai buna si de asta incercam de atatea ori sa reactionam pozitiv. Si nu uitati, mai ales in momentele acestea, de foarte multele cazuri cand ati reactionat pozitiv. Si incurajati-va. Incerc si eu sa fac la fel: cateodata imi iese,cateodata nu. Pana la urma, trebuie sa practicam tot mai mult acceptarea situatiilor, inclusiv ca traim in Romania sau in alte tari, si cat timp traim aici e spre binele nostru si al copiilor sa acceptam spatiul fizic si particularitatile lui. Nu putem schimba toti oamenii cu care interactionam, dar putem sigur sa ne schimbam pe noi si putem sa ii influentam pe copii. Si, putem sa influentam in bine si alti oameni; asta faci tu, Ioana. Succes, rabdare si nu uitati ca toti suntem expusi la experiente similare dar interpretarea noastra personala poate sa imbunatateasca cateodata o situatie. Sa avem curaj: sunt tot mai multi oameni frumosi in lume; inclusiv „miscarea” initiata de tine demonstreaza asta.
Mda, unul din motivele pentru care nu vreau nici sa mai calc vreodata pe acasa…. oamenii (multi, cei mai multi, de ambele sexe si de orice varsta) din Romania nu se pot abtine sa nu se bage in viata altuia, sa nu dea sfaturi, sa nu comenteze si sa nu aiba pareri (pe care ar putea sa si le tina pt ei dar nici asta nu pot) despre ce, cum si cat fac sau nu altii.
Oamenii din Romania nu inteleg copiii. Nu stiu sa se poarte cu ei. Folosesc rusinea si vina ca metode educationale. Si au impresia ca sunt intotdeauna indreptatiti sa emita opinii, sa se bage in seama si sa se supere daca nu esti de acord cu ei. Vad atitudinea asta la tot mai multi, batrani sau tineri, de la proprii mei parinti/socri care nu ii inteleg pe copiii mei (si ii catalogheaza ca fiind „obraznici”, „rai”, „needucati”, „lasati sa faca ce vor”, ” nu stiu de rusine/frica”, etc…) pana la prieteni romani, fosti colegi, mame pe grupuri de parenting sau babywearing care mor pur si simplu de grija altora si nu se pot abtine sa nu comenteze greseli legate de purtat, alaptat, etc….
Asta e, in Romania lumea e rea si proasta si nu vrea nici sa se imbuneze nici sa se destepte, din nefericire.
Roxana, lumea, adica populatia unei tari, este dirijata de legi. Neaplicarea legii duce la pedepse. Dea ai altii nu arunca gunoaie, nu-si bat nevasta si copii, nu injura, nu parcheaza pe trotuar etc etc. De frica legii. Care se aplica. Mereu. Mai departe lumea, adica populatia unei tari civilizate, nu se afla in situatia particulara a Romaniei. Noua nu ni s-a dat sansa de a vedea si pe altii cum se poarta, cum arata, cum arata strazile lor, cum interactioeaza oamenii in alte comunitati. Dupa ani si ani de comunism au venit ani si ani de saracie, din care n-am mai iesit multi dintre noi. O mana de oameni se lupta acum cu 19 milioane de romani needucati, saraci, bolnavi, pensionari, asistati social, abandonati, batuti. Ce povesteste Ioana este realitatea incurajata de conducerea tarii. Nepasarea celor de sus se traduce in nepasarea populatiei. Barbatii isi bat nevestele pentru ca nu sunt pedepsiti de lege, copii sunt abuzati/abandonati pentru ca nu sunt pedepsiti de lege, injuram pentru ca nimeni nu ne reclama la Politie, eventualele reclamatii n-au nicio finalitate, femeile agresate nu au unde se duce, exemplele sunt nesfarsite.
Sunt de acord, din pacate, cu multe cititoare: n-or sa se schime lucrurile. Si noi ne dorim sa plecam din tara, fiindca a ramane aici inseamna a-mi cheltui TOATE veniturile doar sa evit…Romania, paradoxal: gradinita privata, scoala privata, servicii medicale private, casa departe de Bucuresti, concedii in afara…Da, in fiecare din cele de mai sus gasim si exemple pozitive, de gradinite si scoli de stat excelente, cu profesori iubitori…dar ce te faci cu programa?? Gasim medici dedicati si priceputi, dar ce te faci cu conditiile din spitale? Faci concediile in Romania dar ce te faci cu preturile vs conditii? Nu vreau sa dau vina pe clasa politica exclusiv, dar o populatie se poate educa DOAR cu legea, ulterior se ajunge la insusirea unor obiceiuri sanatoase de buna voie…
Corect, sunt de acord cu tot ce ai scris!
Bun, io pe primul il injuram 10 minute fara sa ma repet. Dupa 10 ani de raidio si tot atatia de soferit, injur ca un birjar, cand trebuie. Si indivizii de genul asta nu inteleg decat limbajul asta. 😀
pe al doilea il ignoram sau ii ziceam numa’: nu, merci. Daca o lua razna, aplicam tratamentul din primul caz.
pe bune ca il injurai? ai mult curaj….ce faceai daca te lua la pumni si efectiv nu era nimeni in zona sa te apere?
recunosc ca am patit si eu destule mizerii, 90% in trafic. Niciodata nu am avut curaj sa raspund cu aceeasi moneda, ca femeie singura. Niciodata nu stii ce dement nediagnosticat si netratat ai in fata.
Story: in liceu un coleg ma placea si avea, ce sa vezi, atitudinea aia de „trag de cozi si arunc lucrurile ei pe jos, ii fur ghiozdanul si-l arunc pe hol daca o plac”. O data nu am mai putut suporta si l-am injurat. Am zis ceva de ma-sa. M-am trezit cu un pumn in nas de am cazut jos, mi s-a facut negru in fata ochilor cateva secunde. a fost primul si ultimul pumn primit in viata.
Dar morala e …hmmm… nu stiu cum ar fi ideal sa reactionezi la agresiune verbala sau non, dar „injura-l inapoi” nu e sanatos, fiindca e PERICULOS.
Nu ne incuraja in sensul asta, pliz.
Oana, eu ma rastesc la ei mult mai tare si mai dur. N-a indraznit inca nimeni sa ma agreseze fizic, pentru ca bullies sunt de fapt niste lasi jegosi care cedeaza imediat cand intampina rezistenta. Inclusiv un interlop care incerca sa fure geanta unei doamne, inclusiv parcagii…
Am chemat politia de n ori atunci vecinii mei foarte zgomotosi si needucati (sau, mai politically incorrect, vreo jumatate de strada de case de tigani carora nu le sunt straine nici puscaria, nici drogurile) faceau prea mult zgomot, am facut reclamatii repetate pana cand casa locuita abuziv a fost evacuata, am reclamat veciinii care blocheaza trotuarul sau iti interzic sa parchezi langa casa lor… guess what? s-a rezolvat de fiecare data.
Singura solutie este sa nu mai stam ca oile si sa inghitim, ci sa ripostam. Cat mai des.
Oana, am sistem de incuiat usile din interior pe masina (ca orice sofer). Si telefon. Pana apuca sa faca un pas, am sunat deja la 112 si-l filmez in acelasi timp. Nu am avut in general parte de asa ceva, dar majoritatea sunt niste lasi imputiti, care cred ca, daca stiu sa injure, ma ofilesc de teama lor.
In general, daca le arati ca stii sa te aperi (chiar si din gura), se calmeaza.
Nu caut cearta in general si sunt extrem de calma si de binevoitoare in trafic (genul care lasa alte masini in fata, asteapta sa parcheze soferul din fata etc.), dar, daca ma scoti din calmul meu englezesc, iti spun cateva 😀
Muahh cat mi-am dorit sa pot face si eu asta, adica sa injur fara sa ma repet, eu am inceput sa conduc tarziu, copiii erau maricei si au auzit toate injuraturile din repertoriul meu, dar sunt asa putine…le tot repet la o cursa 🙂
Aaa si eu am numar de provincie la masina, iti dai seama ca sunt ciuca injuraturilor si sicanelor in trafic si mi se tot explica cum se conduce la Bucuresti :)))
Printesa, imi pare atat de rau ca ai indurat asemenea tratamente 🙁 tu, care esti om bun si se vede chestia asta de la un kilometru…macar atat sa tina-n loc injuriile. Citesc comentariile si ma infior mai tare…eu m-am nascut la Ploiesti, am venit in Bucuresti la 19 ani. Niciodata, in ambele orase, unul mic, unul capitala tarii, n-am dat peste asemena oameni care sa-mi vorbeasca minute-n sir tot ce-i taie capul. care sa se ia de mine ca imi plange copilul, ca alaptez, sa vina sa-mi dea sfaturi necerute…Recunosc, o singura(si suficienta) chestie m-a deranjat INTOTDEAUNA: barbatii care pipaie femeile in aglomeratii, barbatii care simt sa-si exprime cu voce tare admiratia pentru formele femeilor, credinta asta ca daca ma imbrac sexi o fac FIX ca sa primesc complimente necerute.
Romania este tinuta inadins inapoiata prin „masurile” de saracire, lipsa infrastructurii duce la izolarea atator localitati, ajutoarele sociale imping la leneveala….discutia este infinita. Noi, romanii, suntem si saraci si rai. Ca mai sunt si altii mai saraci ca noi, dar traiesc in comunitati armonioase.
Printesa, eu de cand port spray paralizant la indemana, sunt foarte tupeista cu magarii. Nu se ajunge la injurii fiindca ripostez instant, sunt guraliva si batausa de fel. Barbatii astia sunt invatati cu nevestele lor pe care le bat ca sa taca….Eu nu simt nicio compasiune pentru ei, nu simt nevoia sa le spun ca nu stiu sa-si gestioneze furia. Le raspund pe acelasi ton, ma asigur totusi ca ori am spray-ul la indemana, ori sunt intr-un loc unde ma pot proteja, ori sunt la mine-n masina, incerc sa nu ajung nici batuta de vreun dement. Si nu merg aproape niciodata nici cu mijloacele de transport in comun, nici cu taxi-ul clasic. Evit 70% din situatiile astea, ba chiar mai mult. Asta e, astia suntem…
Lol! Parca mi-e greu sa cred că oamenii pot fi atât de sălbatici! Nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu înjurată, nu știu cum as reacționa! Probabil i-aș trage idiotului un spray paralizant direct in freza.Data viitoare efectiv evita-i, evita sa le răspunzi la întrebări sau sa-i bagi in seama, și încearcă să mergi la poliție sa-i denunți.
eu ma gandesc ca poate este un cerc vicios: om crescut in stil autoritar, fara ABC-ul emotional, aplica toata viata tipare agresive si guess what in jurul lui asta primeste, daca vede in jur persoane cu copiii incearca sa „starpeasca raul” pentru ca e mult prea dureros ce simte, asa ca e mai usor, comod si confortabil sa verse gaz pe foc in continuare, cu asta e obisnuit si stie. Sa iesi dintr-un cerc vicios e nevoie de curaj, rezistenta, forta si multa terapie. Oamenii astia ar trebui nu amendati de politie ci aplicate sesiuni obligatorii de terapie, anger management, whatever. Asta pentru ca atunci cand simt sa intervina intr-o situatie, pentru ca simt ca fac parte dintr-un trib/comunitate/ vor sa contribuie/ sa dea mai departe din binele lor/sa ajute cum zicea si Ioana sa aiba si instrumentele, introspectia facuta astfel incat sa-si faca interventia, daca asta simt intr-un mod pozitiv si empatic. Eu cred ca oamenii astia au multa durere adunata, nu inteleg altceva, vor sa contribuie si se infurie cand nu sunt apreciati, li se pare ca lumea o ia razna din lipsa unei si mai mari violente/pedepse si atunci ei insista si mai tare cu furia lor ca sa balanseze. Ei trebuie ajutati nu amendati. Cum ii/ne putem ajuta?
trist, noi patim din astea cu bunicii, ne tot zic fata cu copii de fata ca nu stim sa ii conducem, fix asta e fraza!! nu stim sa conducem un copil de 4 si unul de 7 ani ca ni se urca in cap ca se apuca de plans si ca isi zic supararile sau daca doamne fereste mai fac si circ, la 4 ani un copil face circ daca nu ii convine ceva, atunci sunt „cauza pierduta”.. voi ati avut noroc ca era un strain, noi suportam bunicii cu idei din astea
Fără supărare si fără sa generalizez neaparat (peste tot sunt si excepții) dar in ardeal si in special Sibiu si Baia Mare, cu mâna pe inima spun ca nu am întâlnit oameni mai răi si mai ascunși, cu vorba lor dulce la fel de dulce parca te pândește sa te atace din orice …. îmi pare rău ca au asistat micuții tai la o astfel de scena, e oripilant ptr un adult d’apoi ptr un copil … Multă lume putini oameni …
Asa e si imi pare rau, nu Toti e clar,dar lipsurile si grijile transforma oamenii mai slabi in dezarmonie care Lasa in urma lor doar nefrumos,de aceea prefer des sa ma intorc in tara doar cand e absolut necesar,toata aceasta lipsa de respect intre semeni ,omoara bucuria.
Cunosc sitiatia si mi-se intamplau diverse momente neplacute de genul acesta cand locuiam in Romania. Si eu plangeam la fel ca tine, de rusine. Imi era o jena de imi venea sa intru in pamant, de parca eu as fi fost de vina cu ceva.
Doar ca, locuind in alta tara, traind altfel, trecand prin anumite experienta, poate si varsta, mi-am schimbat atitudinea fata de situatiile de genul asta. Stiu unde imi e locul, si stiu unde e si locul celorlalti, iar daca cineva vine sa-mi deranjeze armonia, ii raspund pe loc asa cum merita, ca sa stie cu cine are de-a face. Si cel mai important: nu imi fac procese de constiinta dupa. Nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat, eventual ma amuz de situatie. Sincer la faza a doua i-ai raspuns foarte bine la tip, trebuia sa razi de el ca e prost si nu a inteles ironia, eu il mai trimiteam si la scoala.
Nu e important ca esti femeie sau barbat, e importanta atitudinea ta!
Ca sfat, pentru Romania, aroganta functioneaza foarte bine in situatiile de genul acesta, pentru ca oamenii sunt plini de frustrari, si asta ii mai tine in frau – gen situatia cu „cersetorul” mentionata mai sus de o mamica. Romanii de moda veche, daca sunt priviti de sus se fac mici si foarte mici, sunt obisnuiti cu autoritatea, in schimb strainii nu sunt miscati, dimpotriva tind sa respinga persoanele care fac asta. Pe de alta parte, romanilor de moda veche, le place sa se bage in viata celorlalti, ca si cum ar fi curtea lor si nu inteleg intimitatea si nu fuctioneaza in parametrii respectului. Ei respecta doar autoritatea, iar aroganta e asociata cu autoritatea.
In alta ordine de idei:
Cred ca e important sa „stand up for yourself” mai ales de fata cu copii.
Cand fetita mea a venit sicanata de la scoala de o alta colega, i-am zis ca trebuie sa ii spuna invatatoarei, iar ea mi-a raspuns ca nu stie cum, ca ii e teama. Si atunci i-am zis: dar cand cineva se ia de mama ta (de mine adica 🙂 ) cum reactionez, mi-e frica sau nu ma lupt pentru dreptul meu? Te lupti mi-a raspuns. Ieri, cand am verificat cu invatatoarea problema mi-a zis ca stie de ea, copilul i-a spus, si ca e mult mai bine (fapt confirmat si de copil).
Eu nici nu mai bag in seama asemenea interventii…sincer….efectiv imi iau copilul de mana si merg mai departe……Eu nu ma deranjam sa-i spun ceva „domnului „care v-a invitat acasa ca are un baietel…..eventual spuneam „bine „pe un ton super sictirit. Nu ma intereseaza nici ce spune lumea in magazine sau pe strada cand al meu copil plange sau face crize. E strict problema mea si nu priveste pe nimeni.
Am ales sa procedez asa, nu de alta, dar e mai sanatos pentru mine si nu putem toti emigra 🙂
Asa as fi facut si eu. Nu i-as fi băgat în seamă prima frază si discuția nu ar fi degenerat. Si ar fi fost mai puțini nervi pentru toată lumea.
Asa e cel mai bine sa procedezi cu astfel de oameni. Ei asta cauta, atentia, deci cea mai mare pedeapsa este ignoranta. Daca am sta sa ne luam in gura cu fiecare care n-are treaba si se trezeste sa se bage in seama unde-am ajunge?
Ai uitat sa pui ” ” la cei 150 de metri
Cred ca astfel de oameni trebuie si e bine sa fie ignorati. Si mai cred ca si tu stii asta. Sunt o tagma cu care oricum ai da o, iesi prost. Pe el nu l interesa copilul tau, e clar asta, nici sa ajute, il interesa sa faca pe desteptul, intr un fel murdar sau doar de prost gust. Nu poti face educatie nimanui decat tie?.
Smile and wave. Nu e cu „de ce”.
A fost in vara un caz similar cu Roxana Voloseniuc, poate il stiti deja. Poza individului a circulat pe fb pana a fost gasit si apoi l-a dat in judecata. E adevarat ca trebuie sa ai avocat si timp de asa ceva, ea face o campanie antiviolenta. Si da, in cazul tau ori il ignori ori gasesti o modalitate sa plateasca, copiii nu trebuie sa ramana cu spaima.
În țara asta ca să supraviețuiești,trebuie să îi f…i în gură mai des și mai vârtos decât o fac ei. Cu bună creștere nu supraviețuiești. Din păcate.
Doamne Ioana, sunt in asentimentul tau. Si eu ma si infurii de multe ori, mai ales cand vin reactiile astea de la femeile in varsta gen bunica/mama o data in tinerete..ultima oara m-a intrebat Matei cel mic: ‘ ce s-a intamplat mami, ai uitat sa respiri?’…asa a inteles el ca trece furia. Din pacate, pur si simplu nu stiu ce e de facut la nivel de societate si care sa si functioneze, in acest moment…ma gandeam doar la TV pentru ca acolo isi pierd cred ca timpul acesti indivizi, similara cu acea campanie sociala: „petrece 30 minute cu copilul”.
Am locuit in zona maramuresului 3 ani. Apoi am fugit. Am lasat totul si am plecat. De acolo am cele mai urate amintiri din toata viata mea. Si am stat in multe zone din tara asta. Printre primele socuri a fost sa descopar la o petrecere campeneasca data de un primar nou ales, ca femeile nu aveau voie sa stea la aceeasi masa cu barbatii. Am fost socata. Am spus ca daca nu ma lasa sa stau la masa cu sotul meu, eu plec. M-au privit ca pe o orasanca nebuna. Sotiilor lor, in schimb, li se parea normal sa stea la o alta masa si sa ii serveasca pe barbati. Ideea de superioritate masculina li se inoculeaza de mici.
Am citit articolul tau si mi-a venit sa plang de furie si de neputinta gandindu-ma la cate am trait si eu. Dupa care am citit si jumatate din comentarii si a devenit mai rau. Din pacate asta are de a face integral cu „traim in Romania si platim pentru asta”. Daca incepi sa scanezi oamenii si acest tip de comportament este foarte usor sa intelegi ce a dus la asta.
Bunica mea canta toata ziua despre cum barbatii din familia noastra meritau de 10 ori mai mult decat femeile din aceeasi familie doar pentru ca s-au nascut barbati. Credeti ca aceasta „poezie” repetata la nesfarsit nu a avut niciun efect asupra mea, sau a mamei mele sau asupra felului in care unchiul meu de ex. privea si se comporta cu o femeie. In multe familii era la fel. Femei nascute la 1950 si crescute cu aceasta mentalitate nu au facut decat sa contribuie la intoleranta si la inferioritatea femeilor – a fiicelor si a nepoatelor lor.
Aceleasi femei isi plesneau copii peste bot atunci cand acestia plangeau, sau nu ascultau sau comentau ceva sau ii injurau. Asta a generat adulti care reactioneaza fix la fel atunci cand cineva le „raspunde”, cu injurii, scandal si neomenie.
Un popor foarte nefericit. Imi iubesc bunica si stiu ca poate parea dur ce spun insa m-am detasat de ea si de invataturile sale. Generatia bunicii mele va muri si va lasa locul noii generatie care va fi mult mai invatata, mult mai plimbata, mai informata si care cu timpul va invata cum sa se comporte si cu femeile si cu copii. Iar tu Ioana, scriind despre asta, contribui la schimbare si la educatie si pentru asta te felicit!
Când sotul te înjură, spurca, urla la tine, de față cu cei mici este … . Si nu sunt o curva, sau o mama denaturata. Vroiam sa spun si eu cuiva ca asta mi se intampla….
…e timpul sa pleci…cand sotul te injura, spurca..lasa-l, pleaca. fa i reclamatie in primul rand, inregitreaza , sunt aparate care inregistreaza si 36 ore continuu..ia unul, ascunde l in casa ..apoi da l in judecata si aia e. Curaj, stii ca poti. ce te tine langa el? va fi greu la inceput, dar apoi iti va fi mult mai bine fara el
Suntem noi 4, la 2500 de km de alte rude. Nu lucrez, bebe are 4 luni. Nu am unde sa ma duc, cum sa castig bani, daca-l reclam poate vine si protectia copilului peste noi…. nu este nicio soluție. Si nu-mi pare rau de mine, pt ca eu m-am călit, ci de copiii. Visez câteodată cum ar fi sa fim doar noi 3, eu si cei mici, sa avem un loc mic al nostru si de mâncare. Poate peste cativa ani, când voi putea si eu munci, daca el nu se schimbă (rasu-plansu aici), poate o sa divortez. Vroiam doar să mă plâng si eu aici. Lumea e plină de oameni frustrați, prosti, rai. Respirati adânc. E bine ca nu aveti acasa asa ceva!
Draga mea, tu esti abuzata de sot. Trebuie sa iti faci cat mai rapid in plan de iesire, ca pe zi ce trece iti va fi tot mai greu. Si nu se va schimba nimic in bine, iluzii desarte. Ca primi pasi urgent la psiholog, vorbeste cu familia si cauta-ti un loc de munca. Cat despre prostia pe care ai spus-o ca te-ai calit, da-mi voie sa iti spun ca nimeni nu are dreptul sa abuzeze o alta persoana si mai mult daca copii tai te vor vedea abuzata de sot se vor dezvolta cu carente, si au mari sanse sa copieze modelul. Daca ai nevoie de sustinere poti sa ma contactezi direct.
Multumesc pt sfaturi. Dragut din partea voastră.
Pt psiholog el tre sa plătească, deci stau acasa! Da, asta ma doare. Faptul că totul se întâmplă în fața copiilor si ii afecteaza enorm. Nu am ce sa fac decât să stau si sa fac in asa fel incat sa se enerveze cât mai putin( asta e dificil de făcut, pt ca pe deoparte ii pare rau cand ma spurca pt nimicuri, dar il enervează si cand ma vede ca sunt schimbată, genul „tac si ma port cu mănuși cu tine”). Cu familia nu vb despre asta. Soacra a asistat, cumintica pe canapea, la o iesire f violentă de-a lui si nu a spus nici psss. Stie ce a crescut. Parintii mei stiu ca el e mai dificil, dar nu-și imaginează cât de „dificil”.
Credeam ca daca spun aici ma voi simti ușurată. Dar nu… Ma simt mai degrabă rușinata. Si sincera sa fiu, sunt invidioasă pe cele carora le este bine cu soțul lor. Nu este ok, dar asta simt. Nu mai continui discutia pt ca pt mine este prea dureros.
Vorbeste cu familia ta urgent. Spunele adevarul. Cel mai probabil soacra a trait la fel, fii rezervata cu ea. Sunt niste pasi pe care trebuie sa ii faci, e mult de explicat, asa ca am sa incer sa scriu ceva pe tema asta. Pana atunci primul pas e sa iti intelegi realitatea. Da pe google despre abuz psihic si vezi cate simptome se potrivesc cu ce traiesti tu. Apoi identificale in viata de zi cu zi. Chiar vreau sa te ajut, pt ca te inteleg foarte bine. Locuiesti in Romania sau in strainatate?
Draga mea, m-a impresionat mult mesajul tău. Îmi permit să îți dau un sfat: începe să îți faci un plan. Nu știu unde trăiești, dar în mod sigur sunt acolo asociații / ONG-uri care te pot ajuta să ieși din situația asta toxică împreună cu copiii tăi. Te pot ajuta să îți găsești de lucru și o locuință provizorie și îți pot da sfaturi legale și susținere psihologică. Nu mai aștepta! Nu iese nimic bun din asta! Te îmbrățișez.
Erika, oriunde ai fi, inclusiv in romania, exista servicii pentru mama si copil si protectia de abuzuri. Ia si ridica-te si mergi la politie, se da ordin de protectie in maxim 48 ore, te vor coordona – e singurul lucru bun facut de Basescu pentru femei: ordinul de protectie.
Chit ca incepi de la zero si ajungi intr-o casa sociala pt cateva luni in apartamente cu inca cateva femei si copii in situatie ca tine, pana cand gasesti job si autonomie, dar se poate trai fara injuraturi. ACUM.
Solutia pe care am gasit-o eu si fam mea este sa traim in bula noastra, cu oameni alesi de noi, in locuri alese de noi. Avem copilul inca mic si se poate, insa va fi mai dificil cand va fi la gradi/scoala.
Eu nu cred ca romanii se vor educa, nici nu cred ca va fi mai bine in viitor, generatia veche se va stinge si raman progeniturile care sunt si mai rele.
Cineva mai sus spunea ca un om se educa fortat cu legea. Sunt de acord, insa cum in tara asta legea nu se aplica sau nu exista, nu vad cale de iesire…
Trist, insa saracia si ignoranta naste monstri.
Emigrarea nu e la indemana oricui, dar putem incerca pe cat posibil sa controlam mediul in care ne traim viata. Este singura solutie pe care o vad eu
Eu cred in continuare ca Romania e o tara bolnava si romanii un popor care nu se va mai face bine niciodata. Fiecare vizita in tara din ultimii 10 ani mi-a intarit ideea asta…ba mai rau, am impresia ca flagelul se extinde si cuprinde si oameni care inainte erau „ok”.
O sa iti dau exemplul propriilor mei parinti. Nu pot spune ca nu au avut sansa de a vedea cum e in alta parte, cum se poarta altii, cum arata, cum arata strazile lor si cum interactioneaza ei. Au avut-o cu varf si indesat. Si nu au inteles nimic din ea, fiecare astfel de sansa nu a adus decat comentarii si constatari de genul ” ce tantalai”, „ce prosti sunt astia”, „nu stiu sa isi creasca si educe copiii”, etc…. Ba mai mult am impresia ca fiecare contact cu lumea civilizata i-a inrait mai mult si ne-a indepartat mai tare….
Da, și eu văd același lucru la ai mei… Mi-e efectiv rușine cu ei și cu lucrurile pe care le zic… Aici oamenii sunt respectuoși, nimeni nu ar visa să îți dea „sfaturi” despre cum să îți trăiești viața. Vin rar în România, dar de fiecare dată găsesc grămezi de „binevoitori”… E trist, dar nu mă văd intorcandu-ma vreodată.
Oamenii se schimba 🙂 dar uneori trebuie pur si simplu sa-i ignori si sa speri ca urmatoarea data cand ii vei intalni se vor fi schimbat deja :*
Nici eu personal nu cred ca ar trebui sa ii raspunzi unui persoane retardate. Daca cineva ma injura sunam la 112 in sec 2. Nu ii raspundeam. Nu incercam sa fac parenting cu el. Desi am copil mic si ma plimb in fiecare zi cu el nu mi s a intamplat niciodata nimic si o buna parte din an locuiesc in Romania. Si eu am 50 kg ? Nu intimide pe nimeni dar oamenii chiar nu se baga in seama, locuiesc intr o zona centrala dar vad ciudati si pe aici.
Am trait experiente asemanatoare cand era copilul 2 mic, pana intr-un an, in RATB. Povestea trasa la indigo: incepe sa planga si sa se zbata in sistemul de purtare, eu ma indrept spre usa sa cobor la prima, traficul ca in Bucuresti (adica prima statie departe) si in momentul asta incepe scandalul. Nu cu injuraturi, dar pe aproape. Prima data un domn, ca ce caut cu copil mic departe de casa, ca sa fac aia, sa fac aialtata, tipa la mine. Eu nu-l bagam in seama, incercam sa calmez copilul si asteptam sa cobor, el tipa mai tare. A doua oara, surprinzator, o domnisoara ce parea pe la 30 de ani, suparata ca o dor urechile. De ea s-a luat un domn din autobuz, a pornit o cearta intre ei, cred ca a continuat si dupa ce am coborat.
Injurata pe trecere de un taximetrist cand eram insarcinata prin luna a 8a, ca abia ma misc. A mai stat si dupa ce am traversat sa injure putin
Injurata de cersetori ca nu le-am dat bani.
Injurata de o mamica cu copil in carucior ca uitandu-ma in telefon in timp ce mergeam (stiu, greseala mea), in aglomeratie, a trebuit sa se dea la o parte ea din fata mea si nu eu. Nici n-am apucat sa imi cer scuze, ca a inceput sa injure. Avea copil mic in carucior.
– Si multe multe altele. Cred ca am o eticheta pe frunte care zice: varsati-va frustarile, nu stiu, dar se pare ca uneori atrag tipete si injuraturi. Uneori din senin, fara sa provoc. Alteori din cine stie ce motiv. Sunt crescuta de parinti sa nu deranjez, sa imi cer scuze, mereu politicoasa, evit conflictele, si totusi le atrag. De exemplu vanzatori carora le-am atras atentia ca mi-au dat mai multi bani rest si care in raspuns tipa la mine (inca nu m-am invatat minte sa tac si sa plec cu bani in plus). Sau o batranica in RATB ca ma tin de bara de la scaunul ei si o deranjez.
Avem gradina mare. Cine spunea că România este o tara minunata, păcat că este locuită avea mare dreptate. Eu cred că asta e generația noastră din păcate și intradevar in afara țării lumea este mai reținută din punctul asta de vedere. De când am născut soțul tot trage de mine sa plecam și îmi vine tot mai des să fac pasul asta . Știu că va fi mai bine pentru copil. Si eu ca toată lumea am trecut prin situații similare chiar daca al meu bebe are 5 luni numai și este f agitat pt că are și reflux și mai și refuză să pape in public. Așa că trebuie mereu când vrea să mănânce sa îl duc plângând până acasă . Nu urlă dar se vede pe el că parcă se abține 🙂 . Intr.o zi la supermarket dădea agitat din picioare ( doar atât, fara zgomote ) și mi.a atras casiera atenția că vaiii ce copil agitat am…Ce.i așa agitat doamna ? Am întrebat.o frumos daca vrea sa îl audă și cum plânge . În alte situații se mai strigă sa ii bag biberonul sau suzeta in gura să tacă ..Ideea este că da, tara are neciopliti , frustrati care în loc să meargă la sală sau să facă ceva să își descarce frustrările aleg calea ușoară și anume sa urle la femei și la copii. Că deh, suntem sexul slab. Am niste prietene culturiste care arată intr.un fel, mă gândesc uneori daca ar avea tupeu sa înjure și astfel de femei 🙂
Eu nu am fost niciodata injurata asa ;)) omg, cred ca unii le atrag mai mult decat altii
Cu ani in urma am inteles ca sunt abuzatori dar si victime. Realmente a trebuit sa inteleg ca eu ma purtam ca o victima, ca asa am fost educata: capul plecat si bateam in retragere sa ma scuz la primul gest, si ca asa atrageam nebunii …. M-am schimbat, am evoluat, am inteles ca pozitia ghiocelului nu ma ajuta ba’ ma tine in trecut. Am devenit increzatoare in mine si incidentele s-au evaporat! (nu disparut dar le manageruiesc mult mai bine, mai sigura pe mine) – inca sunt multi neciopliti care nu rateaza sa isi arunce prostiile dar pe mine nu ma mai dor ca nu mai am rana in suflet.
Sunt convinsa ca agresorii si aleg victimele instinctiv si discutia se duce spre agresiune din ambele parti!! si cand se zice ca si victima are partea ei de vina, poate se refera la faptul ca la primul gest de „sufocat” nu a plecat sau a tolerat asta,
De ex. in situatia cand cineva incepea: „vai, iti copilul plange etc.” eu nici nu raspundeam – atentia mea era spre copil nu spre altii, oricat de binevoitori sunt. Sau cand un boyfriend a ridicat tonul la mine – ei bine a 2a oara nu a mai avut ocazia pentru ca eu am si plecat !!!! . Am job, economii financiare, sunt independenta fizica si psihica si financiara tocmai pt ca astea imi dau incredere in mine (chiar daca sotul nu ar ridica mana, si mai stie ca daca ar ridica mana jar mananca si pana 2a zi isi coase si ouale la urgentza 😀 😀 :D).
Cu incredere in mine pot zice ca sunt O FEMEIE.
Nu am fost niciodata in situatia asta, mi s-a facut rau cand am citit! Eu sunt mama singura, deci singura tot timpul (nu ocazional)si in parc si in trafic si la piata si la restaurant. A plans fetita mea pe unde i-a venit ca deh..:) insa nu s-a apropiat nimeni de noi, vreodata. Probabil fata mea nu inspira astfel de gesturi si nu am idee cum as reactiona.. iar in trafic, acolo este o jungla. Cel mai sigur este sa nu dai curs „invitatiilor” primite de la domnii bine, soferi antrenati si putin rabdatori 🙂 pentru ca nu poti sti cu cine stai de vorba, cum a mai spus si altcineva. Eu am un spray paralizant incercat pe mine si, prin urmare, perfect functional (nu voit l-am incercat pe mine, mergeam cu o prietena undeva si a dat de el in torpedo si zice, tu nu vezi ca asta nu mai e bun? Eu: este bun, uita-te mai bine. Ea: nu e bun, arunca-l! Zic: pune-l la loc ca e bun! Ne-am mai hlizit noi putin si zice: eu dau cu el sa vezi ca e doar aer! Zic (un pic indoita): pff sa te vad! Si a dat 2 puff-uri… fetelor in 3 secunde am tras pe dreapta si am sarit amandoua din masina ca in filmele de actiune!!! E moarte curata sprayul ala!!) Scuze pentru paranteza.. iar in afara de spray mai am un baston de cauciuc ca al politiei, acela este netestat :)) habar nu am ce as face cu el in vreo situatie critica, dar sa fie! Impresionez baietii la spalatorie de fiecare data :))
Jos palaria :)))
Groaznic. Noi am patit ceva asemanator in Germania. Eram stabiliti de cateva saptamani, aveam doi copii mici. Mergeam intr-o duminica dimineata la ora 9 cu trenul. Copiii erau intr-un carucior dublu, pt frati. Trenurile regio in Germania au un vagon special pt carucioare sau biciclete. Eram doar noi, un tanar cu bicicleta si un domn de vreo 50 de ani, fara bicicleta, fara carucior. Noi stateam cu caruciorul pe o parte de scaune, ceilalti vizavi. Vorbeam cu copiii (in romana), cand domnul de 50 de ani spune ceva, uitandu-se la noi. Era zgomot de la tren, nu am inteles ce a spus. Eram obisnuiti ca in Germania sa ne opreasca necunoscuti pe strada (de obicei oameni in varsta) sa ne spuna ca sunt draguti copiii, sa intrebe daca sunt gemeni (este diferenta de un an si jumatate intre ei). Sotul meu, care are 60 kg cu tot cu haine, s-a ridicat in picioare si s-a indreptat spre barbat, intrebandu-l, zambind, ce a spus. Ni s-a parut nepoliticos sa il ignoram. Atunci domnul a inceput sa strige „Voi, esticii, care mergeti cu trenul, impreuna cu copiii vostri…” Eu m-am speriat, am crezut ca e nebun sau drogat (acum ma gandesc la varianta de a fi membru al partidului AfD). Sotul s-a retras, l-a lasat sa tipe, tanarul cu bicicleta a intevenit, i-a spus sa inceteze. Nu a incetat, ba chiar a chemat controlorul, caruia i s-a plans ca sotul meu a mers spre el. Controlorul l-a ascultat atent apoi l-a rugat sa ne lase in pace. Ne-a spus sa il chemam daca avem probleme. Tanarul cu bicicleta se pregatea sa coboare la statia urmatoare, noi mai aveam de mers. M-am panicat la gandul de a ramane singuri in vagon cu nebunul. L-am rugat pe sotul meu sa coboram, el ma linistea spunandu-mi ca nu suntem in pericol, ca putem oricand chema controlorul. Eu am insistat, am coborat la prima statie, ne-am urcat in vagonul urmator, care nu mai avea rampa pt carucioare, am carat caruciorul dublu cu cei doi copii in el pe trepte pana in vagon. Dupa ce a pornit trenul, controlorul a venit la noi si si-a cerut scuze, a spus ca acel domn i-a deranjat si pe altii, nu e prima data.
Am avut parte de un episod care m-a facut sa vorbesc singura cateva zile chiar in sediul unei agentii bancare. Pe scurt: mi-am lasat copilul de 4 luni acasa cu sotul si am plecat la Banca sa inchid un cont pe care nu-l mai foloseam de ceva vreme si pe care nu preconizam ca il voi mai folosi in viitorul apropiat. Stiam ca am autonomie de aproximativ 2 ore pana cand bebelusului alaptat i se va face iar foame si, dupa calculele mele, ma incadram in timp. Am ajuns la cea mai apropiata agentie si am asteptat acolo cuminte pret de vreo ora si un sfert si mai aveam de stat destul de mult. Copilul deja incepuse sa planga si nu mai puteam intarzia mult. Daca tot am pierdut atat timp, m-am gandit ca as putea lasa o cerere scrisa, cu numar de inregistrare prin care sa solicit inchiderea acelui cont. Am fost trimisa la o „doamna” care se pare ca ii tinea locul directorului de Agentie in acel moment. Atitudinea dumneaei m-a socat pur si simplu. A urlat la mine ca nu am ce cauta in acea Agentie pentru ca nu acolo mi-am deschis contul, pentru ca adresa mea din baza lor de date arata ca nu stau in acea zona (avea buletinul meu in mana si nu a binevoit sa se uite si sa vada ca mi-am schimbat adresa intre timp). In momentul in care am insistat sa inregistreze acea cerere si am incercat sa ii explic ca nu imi permit sa vin zilnic la Banca pentru ca am un bebelus acasa, mi-a spus ca mint, ca nu ma crede ca am un copil. Am simtit pur si simplu ca m-a lovit ceva. „Doamna” a continuat: asa cum mi-am facut timp sa deschid contul, sa imi fac timp sa il si inchid (contul a fost deschis in urma cu 3 ani), ca parintii nu m-au educat cum trebuie pentru ca mi-am permis sa ridic tonul dupa ce dumneaei ma tutuia fara nicio jena. M-a facut mincinoasa si cand i-am spus ca nu am cu cine lasa copilul, ca nu exista asa ceva, ca trebuie sa am parinti…ceva. Pur si simplu aveam impresia ca ma aflu intr-un film prost.
Des nu obisnuiesc sa fac rau, i-am facut plangere. Eu am reclamat atitudinea ei, raspunsul Bancii a fost ceva de genul: aceea este intr-adevar o agentie aglomerata.
Cel mai rau imi pare de faptul ca m-am enervat si am venit acasa la copil suparata si i-am transmis si lui starea mea.
Te inteleg si bine ca ai scris articolul. Ma consider o persoana calma dar la faze de astea raspuns urat si eu (nu asa ca ei). Am observat ca din ce in ce mai mult lumea jigneste, injura fara sa le pese. Cred ca lumea e prea stresata, prea grabita, prea saraca…nu stiu, dar fara suflet.
Sper sa schimbe…
Imi pare tare rau pentru toate pataniile de care am citit in articol si comentarii …..
Mie pana acum nu mi s-a intamplat nimic de genul asta … sper sa nici nu mi se intample
Va rog eu tare mult, doar …. incercati sa nu mai denigrati atat Romania. Multe nu merg bine in tara noastra si avem multe nemultumiri. Dar observand in mod constant doar relele si repetandu-ne mereu cat de naspa e tara in care traim ajungem sa fim
Prin natura profesiei mele lucrez intr-un birou in care zilnic intra studenti straini, veniti cu burse Erasmus din diferite tari europene. Pe cuvant ca 90% din studentii straini sunt needucati, am fost foarte surprinsa sa constat asta (vorbesc tare, deschid usa si n-o inchid dupa ei, nu saluta, vorbesc tare intre ei in timp ce unul din ei are ceva de rezolvat cu mine, unii au chiar si atitudine poruncitoare). Sunt foarte nepoliticosi, obositori. Studentii romani, in schimb, sunt la polul opus.
Avem sanse … incet, fiecare din noi, putem schimba lucrurile. Tara nu e ceva abstract, tara e formata din noi toti.