De dimineață vorbeam cu un bun prieten. Bărbat. Mi-a spus:
– Băi, este incredibil! Și eu am făcut asta! Am pipăit fete la 10 ani! Le-am pus mâna pe sâni la 15! Toți băieții făceau asta! Ne așezam la colțul școlii și când treceau fetele, le puneam mâinile pe unde apucam! M-am așezat în bancă cu o fată anume pentru că voiam să-o pipăi!
Mă privea îngrozit.
– Nu m-am gândit nici o clipă atunci că e greșit. Că ele se simt atât de aiurea. Citesc pe facebook zilele astea sutele de povești despre agresiuni și abuzuri și mă gândesc: Dumnezeule, am făcut și eu asta! Pentru că o făceau toți băieții și pentru că nimeni nu mi-a zis că e greșit.
Un om corect, deștept, principial, onest, citit, bine-crescut.
Așa e. O făceau toți băieții. Nu cred că este femeie care să nu fi fost împinsă, pipăită, plesnită peste fund, care să nu fi primit apropouri de la unchi, colegi, necunoscuți.
De ce se întâmplă asta? Eu cred că sunt patru variante și motive. Oamenii (în special femeile, dar sunt sigură că li se întâmplă și unor bărbați) sunt agresați sexual pentru că:
1. Oamenii nu știu că e greșit (pentru ca nu beneficiază de educatie sexuala si emoțională in scoala si acasă).
2. Oamenii știu că e greșit, nu le pasă. Se simt puternici și îndreptățiți să facă avansuri altora (vezi cazurile de șefi care își hărțuiesc angajatele), nu le pasă de sentimentele altora.
3. Pentru că sunt bolnavi și nu se pot controla (vezi exhibiționiști, de exemplu).
4. Victimelor le este rușine și frică să se apere, să protesteze, să reclame.
Ca să reducem numărul de astfel de situații pe viitor, cred că e important să:
1. Ne creștem copiii conștienți de corpul lor și de al celorlalți, să le explicăm ce înseamnă atingere consimțită, emoții, iubire, abuz.
2. Ne învățăm copiii să fie atenți la emoțiile altora. Să nu agreseze fără să-și dea seama.
3. Ne învățăm copiii să nu accepte abuzul și să-l raporteze imediat.
4. Nu mai acceptăm noi nici o formă de abuz. Șeful bate apropouri? Email la resurse umane. Se freacă unul de tine în autobuz? Îi spui în gura mare să-și ia organele de pe tine. Majoritatea sunt lași și mizează pe lipsa noastră de reacție. Umbli noaptea pe stradă? Ia cu tine cu spray cu piper și-l bagi în ochiul ăluia de pune mâna pe tine.
5. Reclamăm la poliție tot ce putem.
6. Povestim despre asta cu curaj, anonim sau nu, pentru ca victimele să știe că nu sunt singure, iar agresorii să priceapă cât rău fac și că nu le mai merge de azi înainte.
7. Susținem victimele agresiunilor cum putem, nu le arătăm cu degetul, nu le spunem că vreodată a fost vina lor.
Acum și poveștile mele despre abuz și agresiuni:
Numărul de palme peste fund luate pe stradă, printre blocuri, de la băieți de 12 ani, tineri de 18 sau bărbați de 40: necunoscut, dar în orice caz, mare.
Numărul de bărbați care s-au frecat de mine în mijloacele de transport în comun: aș zice peste o sută, fără să mă tem că exagerez.
Numărul de exhibiționiști peste care am avut ghinionul să dau: șase (primul pe când aveam șapte ani, m-a urmărit când am dus gunoiul, a intrat după mine în scară și m-a trântit pe scări, am reușit să fug).
Numărul de colegi care au încercat să mă convingă cu forța: cinci (toți în liceu, în facultate n-a fost cazul).
Numărul de bărbați care au insistat să mă pipăie și să mă înghesuie după ce le-am zis răspicat nu: patru (toți adulți, intelectuali, treji).
Numărul de bărbați care au mers chiar mai departe: unul, într-o tabără religioasă la munte, m-a fugărit prin pădure și m-a întins pe jos. M-am zbătut, am țipat, am reușit să fug.
Astfel de lucruri nu ar trebui să se întâmple nici unei femei și nici unui bărbat fără voia ei/lui. Atât.
Sursa foto: shutterstock.com
Cred ca intervine si teama: poate sa scoata un cutit si sa te injunghie in ratb spre exemplu si sunt cazuri nenumarate…si aici nu stiu victima ce mai poate face..cu tot spray ul cu piper…
majoritatea celor care se freaca de tine in autobuz n-au nici un cutit si fix pe asta mizeaza, pe teama. de asta fac ce vor cu noi.
Singura arma a idiotilor astora este organul.
Am raspuns agresiv la astfel de scene mereu, dar nimeni nu a scos cutitul. Si apoi…au fost exagerat de multe situatii.
Asa cum spui si tu Ioana, nu cred ca este femeie netrecuta prin asa ceva :(.
In nici un caz „Așa e. O făceau toți băieții.” O generalizare nefericita, as spune. Personal nu am facut asta si nici nu imi aduc aminte ca printre prietenii mei sa fi fost astfel de specimene, din copilarie si pana acum.
Nu vreau sa fiu rau, dar daca prietenul tau abia acum, adult fiind si citind #metoo, si-a dat seama ca facea ceva gresit atunci, are sau a avut o problema.
Wow. Vreu si eu sa stiu unde ai crescut tu? Ca am si eu fetita si m-as muta daca este cum spui…desi te rog sa imi permiti sa am rezervele mele fiind femeie.
Mi-ai atins o coarda foarte sensibilă. Pana sa fac 14: m-a pipăit un vecin (cam de o seama cu mine) in zona intimă; m-a urmărit un tâmpit cu tirul de nu stiam de unde sa o mai iau; am văzut peste 10 bărbați masturbandu-se ( in autobuz/scara blocului) si am fost pipăite de un adult in autobuz in văzul lumii si nu a zis nimeni nimic…Acum, adult, nu ma pot “lauda” decat cu Hărțuire sexuală din partea șefului. Chiar la primul meu loc de munca, cei de la HR mi-au zis ca fetele nu prea rezista, dar nu înțelegeam la ce se referă. Am demisionat dintr-un loc care din punct de vedere tehnic imi plăcea pt ca efectiv nu mai suportam apropourile, mângâierile “inofensive” si certurile pt ca nu răspundeam apropourilor. Am crezut ca poate e vina mea, ca ma port aiurea, ma îmbrac indecent…Am aflat ulterior ca se mai întâmplase cuiva, care reclamase de nenumărate ori HR-ului. Degeaba, ca si mine a plecat din firma…
E greu cand nu ai martori, greu si cand ii ai. Eram in clasa a4a cand un coleg m-a piscat de sani de fata cu toata clasa si cu invatatorul!! Colegele, fete, au ras iar invatatorul a plecat capul in caietul pe care il corecta. Atunci nici prin cap nu imi trecea sa ma plang cuiva
Exhibiționismul, dacă te-a trântit pe jos, nu era exhibiționist sau era și altceva pe lângă. Ei nu sunt agresivi, violenti fizic, plăcerea vine exclusiv de la expunere. Ba chiar ii deranjează sa intervii cumva in jocul lor. Dar cum e cu „fluierătorii”? Ca pe mine ăștia ma traumatizau cel mai mult, ocoleam orice șantier sau lucrare de reparații din oraș ( iar la noi e cam imposibil asta). Nu cred ca trecea zi din săptămâna ca in drumul de la/spre școala sa nu fiu fluierata, sasaita etc. Sau claxonatorii? Eu am avut colegi care claxonau cu avânt orice li se părea interesant, e atât de penibil. Pur și simplu nu am înțeles cum funcționează mintea lor in acele momente. Cat despre pipăit la anumite vârste, eu cred ca istoria de la care a pornit totul se referă mai ales la abuzul de putere. Da, colegul de 13 ani care te pipăie e probabil nesimțit dar cel mai probabil recuperabil și nu va fi un abuzator, nici nu va viola mâine/poimâine. Dacă însă la 13 ani te pipăie proful de 40, eventual prof la o materie la care cam scârțâi( uneori ” scartai”deși clar te pricepi) deja e altceva. Eu am avut experiențe din ambele categorii și sincer înțeleg tăcerea, rușinea victimelor. Nu am cedat și am înfruntat agresorul, dar totul s-a oprit acolo. Când am încercat sa vorbesc a devenit clar ca e chestiune de minute pana când victima ar fi fost de vina. Așa cam am tacit de fiecare data.
Nu am avut din fericire experiențe traumatizante, dar tot au fost câteva nu foarte plăcute pe care mi le amintesc și acum de parcă ar fi fost ieri…
1. Am dat și eu peste un exhibiționist când eram copilă și colindam parcurile în căutare de flori. Era după niște bosheți cu organul în mână și se masturba iar când am dat peste el (eram la 4-5m de el) a început să facă „Psst psst!”…uitându-se la mine. Am făcut cale-ntoarsă într-o secundă și am plecat de acolo uitându-mă în spate. Era o zi înnourată și cam nimeni prin parc, așa că am tulit-o de frică să nu vină după mine…
2. La un meci de fotbal un bărbat se tot uita la mine iar eu copil prost credeam că mă cunoaște și că o fi vreunul dintre prietenii lui tata sau ceva. Mi-a făcut cu ochiul, i-am zâmbit politicos si m-am uitat apoi în altă parte dar simțeam că mă fixează cu privirea. Când s-a terminat meciul a venit după mine și m-a întrebat dacă ne putem întâlni și noi în jumătate de oră undeva. Am zis clar nu, am plecat acasă îngrozită și de frică nu am spus nimic părinților. Aveam 12-13 ani…
3. La orele de condus am făcut o ședință cu instructorul fratelui meu, pentru că eram acasă ceva timp și nu aș fi vrut să pierd ritmul până ajungeam înapoi în orașul în care locuiesc și unde eram înscrisă la ore. A tot pus mâna peste a mea când îmi explica ceva, legat de schimbat vitezele… Apoi cand îmi explica de pornirea lentă doar din ambreiaj mi-a pus mâna pe picior, dar nu la modul didactic (dacă există așa ceva) ci foarte tandru… M-am simțit inconfortabil tare, tata a zis să mai merg dar eu nu am mai vrut, chiar dacă explica foarte bine. Nu i-am spus de ce, tot de rușine… E și prieten cu el.
Draga mea, in cazuri de genul acesta se duce draq toata prietenia, se duce draq orice instructor se duc draq toti pt ca tu (noi) esti cea mai importanta pt parintii tai. Ele, fetele mici de azi trebuie sa inteleaga ca sunt mai importante pt parinti decat orice instructor labagiu si hartuitor, decat orice prof obsedat, decat orice coleg in calduri. Si cred ca un parinte normal la cap calca pe toti daca e nevoie…inclusiv pe „prieteni”. Dar inteleg ce spui. rusinea. Asta sa invete fetele noastre… sa nu le fie rusine.
Buna! Sunt barbat, am 33 de ani, nu am agresat vreo femeie pana acum. Aveam colegi care faceau asta , se distrau, nu stiu ce excitatii credeau ei ca au, treaba lor. Prosti si lasi. Eu cand eram mic am invatat, de la un profesor (evident o fi zis la mai multi, dar nu toti vor sa auda), ca in astfel de cazuri trebuie sa te gandesti daca ar fi mama ta, sora ta, iubita ta sau viitoare ta fiica in locul victimei cum te-ai simti? Si pentru mine a fost suficient cat sa nu ma atraga genul acesta de agresiuni. Pentru mine un tip care agreseaza o persoana doar pentru ca o poate domina fizic da dovada de lipsa de barbatie.
Depinde, unii isi agreseaza chiar propriile mame, surori, fiice sau sotii. Asadar, pana la urma eu cred ca e o chestie de materie cenusie. Unii inca nu au materie genetica destula, cat sa depaseasca stadiul de primate.
Genial ca ai abordat si subiectul asta. Am patit si eu lucruri de genul de o groaza de ori. Fara sa mai vorbim de comentarii…
Sunt o gramada de psihopati de astia. Chiar si mosnegi, eram in liceu si stateam undeva la un rand cu un coleg si un mos de vreo 60 de ani care e gay dadea sa ne pipaie dar am ripostat amandoi. El a ignorat si a facut in continuare ce voia sa faca. Dar dupa aia eu cu colegu l-am urmarit pe mos pe strada si l-am prins la inghesuiala, era seara si am profitat de ocazie si l-am batut pe mos. De atunci am boala pe bolnavi psihici de astia, se da la cineva nu conteaza, am motiv sa ii rup cu bataia. Pe astia i-as tortura si i-as castra pe viu.
Nu inteleg, deci n-ati fost capabili, 2 baieti de liceu, sa-i spuneti unui mos sa nu va mai pipaie, sa-i luati mainile de pe voi si sa va indepartati de situatie, dar ati fost capabili sa-l bateti? Ceva nu se leaga…
Ideea banuiesc ca era sa-l faca pe mos sa inteleaga ca asta va primi in viitor daca nu se potoleste.
Daca ii spuneau civilizat , mosul n-ar fi inteles in veci care era problema.
Gigi ma ajuti si pe mine daca esti din Timisoara? Am probleme cu un mos cunostinta daca pot sa-i zic asa.m-am trezit cu el la usa neanuntat acum 2ani.totul a fost ok pt ca el a vazut ca eram cu cineva si a spus ca ma respecta.El inca de atunci a facut propuneri doctoritei la care mergeam si a spus ca numai vrea sa il primeasca.Acum , situatia s-a inrautatit.El are 66ani , e mai mare ca tata , are parul alb nu-i rusine? Vorbeste ciudat imi tot spune de prietenia dintre noi, mie mi se pare ciudat ca cineva sa soecifice intruna ” ce imi place ce bine ne intelegem noi 2″ iar de la un timp ma tot agaseaza sexual.tot imi face propuneri.
Hmmm..nu m-am gândit niciodată să fac o listă. Mă îngrozeşte gândul. Dar din ce văd de ieri pe Fb, îi dau dreptate prietenului tău, mulţi băieţi procedau în felul ăsta. Iar nouă, fetelor, ne era ruşine şi teamă. Nu mai vorbesc de cazurile patologice..
Printesa, ma bucur ca ai deschis subiectul. Pentru mine e prea jenant sa scriu pe facebook cu noul hastag la moda #metoo. Am fost la un pas de a fi violata(si probail marcata pe viata) la o petrecere data de partenerul meu de atunci! A intrat un tip beat in camera in care ma retrasesem sa nu mai aud muzica, a inchiat usa, a bagat cheia in buzunar si mi-a spus ca daca tip sau protestez nimeni n-o sa ma creada fiindca am venit de bunavoie la petrecere si ia uite cum esti imbracata! Aveam 20 de ani. Fiindca era beat, am profitat si i-am spus ca sunt la menstruatie, noroc ca baietii pe vremea aia(probail si acum) evita astfel de perioade. S-a multumit sa ma pipaie, sa ma puna sa-l ating si eu pe el…intre timp a venit „partenerul” meu sa bata la usa si tipu s-a prefacut ca nimic nu s-a intamplat. Cui sa spui? Eram studenta, stateam in camin, eram acasa la altcineva, noaptea…In scoala generala a urcat un tip dupa mine pe scara blocului si m-a prins de picior soptind: taci! Am urlat de groaza si s-a speriat. In primul an de facultate am iesit de la un stand up comedy de la TNB si mergeam pe ditamai bulevardul spre statia de autobuz, s-a oprit o Dacie in dreptul meu si unul s-a dat jos sa ma traga in masina. Pe vremea studentiei purtam un spray paralizant in geanta, il scoteam si-l tineam in buzunar cand plecam singura seara. L-am folosit instantaneu, barbatul s-a socat si a fugit impreuna cu prietenii din masina in fum de piper.
Cand ma gandesc la toate experientele astea, plus alea cu pipaitul in autobuz, la scoala, rautatea baietilor, frecatul cu zapada pe fata de ajungeam zgariata pe frunte si obraji si fara respiratie, cand ma gandesc ca nicio secunda parintii nu m-au incurajat sa spun, sa reclam, n-am avut niciodata o discutie despre ce e corect si ce nu…Cand ma gandesc cu cata lipsa de responsabilitate sunt crescuti baietii…nimeni nu le spune cum sa se poarte, exemplele sunt de multe ori proaste in familie, puterea fizica e..la putere. Sper ca valul asta de indignare sa schimbe ceva mentalitati.
ah, mi-am adus aminte, da!!
Mi-era groaza de venirea iernii, frecatul ala nenorocit cu zapada ne facea sa ne uram colegii, sa fugim de ei, eram disperate, veneau in clase cu bulgari tari, sa ne sparga capetele si mai multe nu, ne fugareau la plecarea de la scoala, ne tranteau pe zapada, se urcau pe noi si ne bagau zapada peste tot prin haine, ne frecau fetele de ajungeam acasa aratand ca dupa viol!
Ce copii tampiti, ce parinti tampiti! Cum nu am realizat atunci cata rautate se ascundea in baietii din scoala(nici acum nu inteleg de unde izvora, din hormonii aia adolescentini care o luasera razna complet sau dintr-o crasa lipsa de educatie)???
Am trecut prin multe experiente asemanatoare si de fiecare data am incercat sa le evit, dar uneori era imposibil. In clasa a 7-a distractia unor colegi de clasa era sa ne bage degetele in fund. Azi..maine..poimaine..pana m-am saturat si le-am povestit unor vecini de bloc mai mari. 2 din ei au venit la scoala si i-au asteptat seara la sfarsitul orelor cu o mica “corectie”. Din momentul ala nu s-au mai atins de mine.
In autobuzul care ma ducea la liceu era vesnic plin, dar plin de pensionari. Uneori nu aveam nici loc sa ma urc. Dupa ce s-au frecat cativa bosorogi de mine am preferat sa merg pe jos. In parcul circului, era unu de si-o freca zilnic pe acolo. Dimineata la prima ora nu era nici dracu pe acolo asa ca preferam sa merg o distanta dubla pe bulevard decat sa mai dau ochii cu el. Eram ingrozita. Chestiile astea nu se uita din pacate si lasa urme adanci. Copila o voi invata sa imi spuna absolut tot, orice tentativa de atingere a vreunui loc intim, orice o va deranja. Sper sa nu fie cazul vreodata..
Vreau sa cred ca nu sunt constienti de raul pe care il fac ,asta ca sa mai cred putin in omenire .Dar e greu cand primul „sarut ” il primesti fortat de la profesorul tau de vreo 50 de ani ,cand tu ai aproape 13 ani si asta pe strada ,unde nu s-a oprit nimeni sa il intrebe ce naiba face ,nici macar cand tipam sa ma lase si el ma tragea spre casa lui,m-a salvat aparitia fiicei lui. Un altul ne agresa pe toate in liceu,ne lua mana si printre altele o presa pe organele lui ,raspunsul directoarei a fost ca ii distrugem cariera si e un om bun in general si e pacat de el. Femeia nu s-a intrebat cum ne simtim noi,niste copile ,cata frustrare ,rusine ,frica si scarba strangem in fiecare zi,nici intre noi nu vorbeam despre asta era prea rusinos. Am inteles la un moment dat ca nu e rusinea mea ,nu am facut nimic sa „merit „asta, e greseala si rusinea lor ,dar inca mi-a ramas frustrarea ca nu ma pot apara ,vreau sa ii pedepsesc cumva. Si au mai fost cu sutele,unele despre care nu pot vorbi ,am devenit puternica si pot sa trec peste ,dar imi e frica pentru fetele mai sensibile ,tare frica pentru fiica mea ,sunt multi tare si pot fi peste tot ,in locuri in care nu ajung sa o protejez sau poate ajung prea tarziu. Ma enervez cumplit cand aud oameni de la care nu ma astept cu „lasa ca o merita ,nu vezi cum s-a imbracat”,asta e imposibil sau foarte greu de schimbat.Sper sa ajunga durerea asta pana la cei care o provoaca sa o inteleaga si sa vina schimbarea ….
#metoo
Ciupita de sani in liceu, atinsa, inghesuita, imbratisata cu forta.
Claxoanele si strigaturile obscene se pun? Mai ales ca nu m-am imbracat veci provocator….
o lista lunga si la mine:
1. un barbat care se mastruba intr-o masina in fata liceului si care ne-a chemat pe mine si pe o prietena sa ne intrebe „ceva”. nu am zis nimanui, dar am convenit cu prietena mea ca daca vedem masina si a doa zi, chemam politia. masina nu a mai aparut insa.
2. pipaita de profesorul de matematica cand mergeam la el acasa la pregatire. era de o varsta cu tata si intr-o seara s-a intamplat sa nu ii fie nevasta acasa. nu am spus nimanui acasa de frica ca il omoara tata, omul era totusi un profesor genial si eu trebuia sa intru la facultate . dar din ziua aia nu am mai intrat niciodata in casa la el singura, m-am inteles cu un prieten care facea si el pregatire sa mergem impreuna. i-am comunicat dfecizsia profesorului si nu am mai intrat niciodata in casa a el singura. daca prietenul meu a fost bolnav, ma imbolnavea si eu subit.
3. un barbat care a iesit dupa mine din troleu, m-a urmarit pana in scara blocului si a intrat cu mine in lift. Am strigat degeaba, nu a iesit niciun vecin. M-a pipait doar, dar putea fi mai rau, la un moment dat mi-a dat drumul si a plecat, fara niciun cuvant, fara nimic. 2 saptamani mi-a fost frica sa ies pe strada, dar trebuia sa ma adun pt ca eram in anul 1 de facultate, la 400km de casa si trebuia cumva sa ma descurc
4. pipait in mijloacele de transport – de cateva ori. de fiecare data insa am reactionat, am privit barbatul ala in ochi si i-am zis pe un ton cat se poate de taios sa ia distanta ca iese urat. am fost facuta in gura mare nebuna, si tot in gura mare am raspuns ca mai bine nebuna decat lipita de un slinos.
5. fluierata de muncitori – bifat si asta. Am invatat insa de la cineva ca a confrunta e cel mai bine, asa ca ultimele dati cand mi s-a intamplat, m-am oprit, m-am uitat pe rand in ochii lor si i-am intrebat: mai ala, cum ar fi daca as fi fiica ta, sau tu celalt, daca as fi mama ta sau sora ta? ma credeti sau nu, functionat. am primit scuze 🙂
Poate ati vazut deja clipul, poate nu, dar se potriveste foarte bine cu articolul…
Am patit si eu destule incat sa fiu atat de speriata la gandul ca am adus o fata in lumea asta nebuna ca imediat ce am venit acasa de la spital m-a lovit cosmarul: visam ca unul ne viola si de atunci cu greu am dormit timp de o saptamana…. Atunci mi-am dat seama cam de ce isi doresc barbatii baieti!!!
Si eu am fost pipaita in clasa de colegi si bulgarita iarna. Profesorul de matematica imi spunea sa stau dreapta ca nu mi se vedeau sanii de masa, stand cocosata.Eram la pregatire si am rasuflat usurata cand am vazut pe cineva trecand pe hol, eram super speriata ca suntem singuri si….
In facultate prietenul meu de atunci a vrut ,,sa ma invete o lectie” si mie mi-a fost rusine sa tip ca eram la mine in camera de camin, nu a mers pana la capat, dar felul in care m-a facut sa ma simt a fost groaznicccc!
Tin minte ca visul meu in adolescenta era sa stiu bataie/karate ca in filme si sa-i bat de sa-i las lati pe toti aia care se luau in gasca de mine, comentau urat si eu trebuia sa tac de frica sa nu vina dupa mine!!!!
Mi-e sila de oamenii astia. Unii nu au bunul simt nici cat sa recunoasca ca asta fac…imagineaza-ti ca in 2017, inyr-un loc de munca modern, cu o echipa tanara, faptul ca from time to time una din fete vine in fusta (decenta) e subiect de hilizeala, discutii si abordari pe tema ” da’ de ce ai fista azi?” ” dar axi de ce nu mai esti in fusta ca ieri” samd. Eleganta de care femeia pusa in situatia penibila de a raspunde unei intrebari cretine legat de motivul pt care a scos din sifonier o fusta si nu pantaloni nu da roade intre narozi, si simpla mentionare a cuvantului „hartuire” o transforma in isterica si nereceptiva la glume din grup. Pt ca in 2017 e o gluma sa hartuiesti o colega de birou.
da, de multe ori e o gluma, cum e gluma si faptul ca cineva a fost violata, sunt glume si bancuri pe tema asta… asa cum era gluma si in adolescenta daca te pipaia colegul… ,,lasa ca stim ca-ti place” ziceau si fetele si baietii din jur!!!!
Da, totul e o gluma. Ha ha. As rade dar imi vine sa ii pocnesc. Scuze pt greselile din mesaj. Scriu de pe telefin si inca am draci…faza e de azi. Gluma adica. Pt ca e o gluma si eu n-am haz.
Nasol e cand si alte femei zic ca peste asa faze trebuie sa treci pt ca sunt glume. Ca asa e cand lucrezi cu barbati. Mda…nu doar ei nu stiu sa vada cand hartuiesc, si dintr-ale noastre ii aplauda cand sunt glumeti.
Acum nu îmi vine in minte decat copila la 10 ani si putin, intrată devreme la pubertate, căreia i-au crescut sânii prea devreme si care ajunsese sa umble cat mai cocosata, de teama sa nu fie fluierata sau abordată de barbatii necunoscuți, in drum spre scoala. Sau inghesuita in ratb. Sau careia, la 13 ani, la un botez i se spunea sa mai danseze cu capul pe spate, dandu-si seama apoi ca ii iesea un san din rochie când făcea asta si petrecandu-si restul serii ascunsă de ochii lumii. Sau cea pe care unchiul o pupa tot timpul pe gura, apăsat. Doar ca nu a constientizat ca asta nu e normal decat pe la 20 si ceva de ani, când unchiul a mai încercat sa facă asta odată, ultima data! Nu si-a mai vazut unchiul de vreo 5 ani. Am si eu o copila si as face moarte de om sa stiu ca ar trece prin ce am trecut eu in copilărie.
Nu îmi mai amintesc de cate ori am tot fost agresata și câtă revolta am adunat în timp. Problema e că fiică-mea de 1 an și 4 luni deja a trecut prin două episoade de acest gen și asta mă îngrijorează mai mult decât orice. Prima data eram la plimbare și au trecut 3 indivizi, inițial am crezut că mie mi-au adresat cuvintele, însă erau pt fetiță. M-am revoltat teribil și nu am apucat decât să le spun că sunt nesimțiți. Erau niște mamaie pe o banca și mi-au zis că eu sunt vinovată că am îmbrăcat fata așa (adică cum???). Al doilea episod o mămică la KFC avea un băiețel și fica-mea a fugit de el și i-a zis că „fugi tu acum sa vezi când ai să fii mare dacă mai fugi, ai să-l rogi”, atunci era cu sotul și mi-a povestit ulterior. Mi-a zis că nu i-a spus nimic că să evite o cearta.
În cazuri din astea soțul îmi zice mereu că trebuie să taci, sa mergi mai departe că poate să te ia la bătaie și ajungi la spital.
Cum vi se pare? Exagerez? Care este atitudinea corecta? Sufăr că fata mea trece prin așa ceva și cu siguranță va mai trece. Ce este de făcut? La poliție dacă reclami te iau la ” mișto” … 🙁
O, Doamne! Un bebelus! Lume bolnava, adica cum ai imbracat-o? Puteai sa o scoti si goala, e un bebe, for God’s sake. In fine, sunt socata. Din pacate politia nu te-ar lua in seama. Dar mi se pare grotesc. Din fericire ma indoiesc ca acum intelege aceste cuvinte, dar mai tarziu va intelege. Discutii deschise, educatie si cam atat. Din pacate nu poti educa toti barbatii lumii, dar nici atitudinea sotului nu mi se pare corecta. Trebuie sa spui, tb sa te aperi, nu sa fii pasiv. Si asta tb sa invete si fetita. Nu sa ii fie rusine sa spuna ceva (asta mai tarziu, evident). Acum, dc o iau mai psihologic, poate ai nevoie, daca nu ai facut-o deja, sa vorbesti, sa faci tu un demers terapeutic pt ceea ce ti s-a intamplat tie in trecut. Stiu ca suna poate absurd sau fantezist, dar uneori ne lovim la copiii nostri de intamplari si lucruri care ne ating propriile dureri, rani nevazute si nevindecate, si nu e chiar o coincidenta. Adica se repeta povesti nevindecate din generatie in generatie. Zic asta pt ca ma socheaza varsta la care s-a lovit fetita ta de asa ceva. Exista o terapie f frumoasa care ajuta sa integrezi, si poate sa iti dea si o intelegere mai clara si liniste apropos de aceste 2 episoade total nelalocul lor – se numeste Constelatii familiare. Daca nu ai auzit, poti intra pe siteul oficial de la noi, constelatii punct ro cred ca e, unde explica multe lucruri. Ti-o spun din inima pt ca asa am simtit sa iti zic, dar sper sa nu ma intelegi gresit si sa nu te superi. Si iti inteleg indignarea.
Adică cum nu trebuia să îmbraci așa un bebeluș?! Vorbim despre un copilaș, bebeluș. Mi-a stat mintea-n loc.
Babelea alea sunt chiar mai cretine decât indivizii.
Babele alea sunt cele care au crescut indivizi de genul astora! Suntem pe un site de mamici si poate ca o sa deranjeze ce spun acum, dar tot femeile sunt de vina. Da, femeile care cresc baietii, care nu-i invata sa respecte o fata/femeie, care ii incurajeaza prin parcuri sa „o pupe”, care ii intreaba prin clasele primare „de cine-ti place?” si care se ooo-iesc si uuu-iesc cand aud ca lui Georgeta ii place de Gigel. Femei care si-au invatat baiatul ca barbatia lui sta in cate cuceriri a facut (ca sa le spun delicat) si care nu s-au dat in laturi sa insoteasca o minora la clinica de avort, si sa-si dea acordul in calitate de adult, doar ca sa nu-i distruga fiului viitorul. Femei care ar fi trebuit sa-si invete fiii sa nu atinga o fata fara acordul ei, sa-i respecte deciziile in legatura cu viata intima, chiar daca il el hormonii urla ca trenul, sa-si apere nevasta si sa o sustina, chiar si impotriva propriei familii.
Sper din tot sufletul ca noua generatie de mamici isi va creste altfel baietii. Nu fatalai, cum deja a fost crescuta o generatie, ci baieti care sa inteleaga ca barbatia inseamna sa-ti tii pantalonii pe tine atunci cand toti ii dau jos si sa respecti femeia, nu sa o consideri doar un obiect de satisfacere sexuala (atentie aici la consumul de pornografie – am citit pe-aici ca sunteti foarte de acord si considerati ca e chiar sanatos, o fii, dar modul cum e prezentata si tratata femeia in pornografie nu e chiar ceea ce ne dorim, nu?)
Cred ca sunt foarte multe dintre noi care au trecut prin situațiile povestite mai sus. De rușine am tăcut. Nu e normal ptr ca lasă urme adânci. Trebuie sa ne vindecam.
Citesc, citesc si imi amintesc de mai multe, credeam ca am trei mari si late, dar tot citind imi dau seama ca, pe langa claxoane si fluieraturi, am chiar mai multe, se tot mareste lista. Asa marcante raman alea 3. Una la 4, una pe la 10, alta pe la 16. Din fericire, nu viol. Si am facut terapie (nu doar pt asta, dar evident ca a iesit in terapie, mai ales intamplarea de la 4, cea mai marcanta, la cea de la 16 ma asteptam pt ca vazusem semne dinainte si eram si „vaccinata” dar foarte important cred ca a fost ca nu ma aflam singura acolo si de-asta am si scapat intreaga, la propriu, caci eram virgina). Chiar in prezent am un coleg la munca care ma cam agaseaza ca tot „glumeste” cu mine, si uneori cam depaseste masura si ma enervez si tip la el. In fine, e dureros si greu, dar tare ma bucur ca se vorbeste deschis despre asta. Si ma bucur ca mai exista barbati buni, calzi, vindecatori la propriu care inainte sa faca asa ceva, mai degraba si-ar taia o mana. Am avut norocul, multumesc Domnului, de astfel de barbati minunati in viata mea, unul fiind fostul prieten, care chiar mi-a oblojit si vindecat mult ranile. #metoo
Mie experientele de enul descrise de tine mi-au influentat felul in care merg pe strada, felul in care ma imbrac si increderea in oameni.
Nu mai stau sa numar cati m-au agresat incepand cu varsta de 10 ani si pana prin faclultate ca nu are rost.
La un moment dat i-am zis mamei. Era legat de o bluza eram la cumparaturi si i-am zis ca imi place mult dar n-o cumpar ca nu o sa o pot purta niciodata. Deja invatatsem sa ma imbrac ca mamaie in speranta ca voi fi ignorata. Replica mamei: „nu te mai prosti draga, ce sa spun esti femeia fatala nu isi pot tine barbatii mainile acasa cad apari tu.”
Prima mea bluza mulata am purtat-o dupa ce ma angajasem, deci dupa facultate. Fuste scurte nu port nici acum. Am facut greseala asta in adolescenta de vreo 2 ori si m-a costat.
Am 42 ani dar nici acum nu pot sa trec printr-un spatiu mai ingust pe langa un grup de barbati sau pusti galagiosi.
Am trecut prin multe situatii jenante, am fost si eu pipaita in scoala generala, luata in brate, atinsa pe sani, pe fund, trasa de sutien in liceu. Pe la 5-6 ani, un vecin mai mare m-a chemat la el in casa si m-a sarutat fortat, apoi imi cerea sa revin, amenintandu-ma ca altfel ii spune mamei mele „ce am facut”. Imi si amintesc ce rusine coplesitoare si ce frica purtam cu mine la gandul ca ii spune mamei mele… ceva ce nu eu facusem gresit.
Dupa liceu au urmat exibitionistii din preajma campusului Agronomiei din Bucuresti si un baiat care s-a frecat de mine in autobuzul 300, pe motiv ca e inghesuiala. Rusinea coplesitoare, frica, dorinta ca totul sa inceteze cat mai repede, apoi mania si revolta, pe toate astea mi le amintesc clar.
TOTUSI, diriginta din liceu ne-a spus asa: „daca e nu, sa fie nu”. Si din momentul in care nu am mai acceptat sub nicio forma sa fiu atinsa de colegii mei, nu am mai fost atinsa. Pentru ca nu am mai ignorat nimic, ci am ripostat cu multa fermitate. Adevarul este ca baietii se apropie de fete pentru ca pot si li se permite. Fetele permit nu din promiscuitate, ci din rusinea si nestiinta de a spune nu si de a lupta cu gesturile pe care nu si le doresc. Vorbesc aici de colegii de scoala, facultate, serviciu, nu de cei de pe strada. O fata are nevoie ca frumusetea ei sa fie validata de baieti, iar multe dintre fete iau pipaielile ca pe o validare a feminitatii si frumusetii lor. Spun asta pentru ca asa am simtit eu si asa le-am simtit pe colegele mele. Baietii imping niste limite care in capul si comportamentul fetelor nu sunt setate foarte clar. Aici intervine educatia si traseaza limitele, atat pentru fete, cat si pentru baieti.
Pentru barbatii, sfinti, care au scris aici ca ei nu au mancat usturoi si nici gura nu le miroase, nu va cred ca nu ati frecat cu zapada o colega, amica, prietena, vecina de bloc, nu ati stropit-o cu apa, nu ati facut nicio aluzie sau atingere cu tenta in cadrul unui joc, altminteri, inocent, cum ar fi „Flori, fete sau baieti, muzicanti sau cantareti…” sau „De-a mama si de-a tata”, asa, dintr-un „frigut” pe care nu vi-l explicati. Vreau sa va spun ca si aceste maruntisuri de mult uitate de voi, au lasat urme pe sufletul unei fete sensibile.
Draga Ioana, vad ca ala din bloc a mai bantuit inca vreo 2 ani. Nu stiu de ce nu a fost arestat pentru ca deja era destul de cunoscut. Si nu era exhibitionist. Era pedofil si violator de copii. Am patit o faza absolut identica, la 7 ani, in acelasi oras de bastina ca al tau. Eu am tipat, o vecina a deschis usa si m-a luat la ea. Imi amintesc ca stateam pe cuier si ma uitam la genunchii mei cu se loveau incontrolat datorita halului in care tremuram. I-am spus vecinei ca ala a vrut sa ma bata, desi isi scosese deja organul. Imi era groaznic de rusine si de asta nu am spus adevarul.
Iar baietii aia din liceu, erau de la cel mai bun liceu din oras si judet. Nu de la Auto, cum zicea profu’ de sport. Asa zicea, „dragutul” de el, ca nu intelege cum noi, fetele de la cel mai bun liceu, le facem ochi dulci baietilor de la Auto…
Iar in autobuz, se poate incepe asa, cu voce ingrosata, tare si vadit iritata: „Dom’le, dar esti culmea!!!! Te lipesti de mine, ma dau mai incolo, iar te lipesti de mine, iar ma dau mai incolo…! Tine-ti mainile si corpul sub control! Vrei sa te dau pe mana politiei?”
Ce observ eu la majoritatea postarilor este ca varsta la care incep agresiunile este foarte mica (cele mai traumatizante experiente par sa fie in intervalul 12-16, cand abia intelegi ce se intampla, tocmai ai capatat niste libertati pe care nu vrei sa le pierzi). Sunt copii – si oricine le invinovateste ca „uite cum se imbraca” sunt nite idioti (inca copiaza ceea ce e „cool” in jur). Cu siguranta putem sa facem mai multe sa le protejam si sa le invatam sa se protejeze (ceea ce mi se pare o chestie corect de spus, sa stea sa se planga pe margine ca nu le-a ajutat „societatea” e lipsit de pragmatism si creier).
Trebuie sa invete ca nu e vina lor, sa raporteze ce s-a intamplat ca sa poata fi pedepsiti.
Chiar sunt curioasa ce parere au tatii de fete despre asta…
Si voiam sa mai spun ceva, care ma cam macina: au arestat zilele trecute pe unu’ care a incercat sa convinga doi copii, in Iasi, parca, sa se suie in masina lui. Prima victima, popularizata de presa, a fost o fetita de 9 ani, pe care a abordat-o in fata scolii. Fetita a scapat de agresiunea si presiunea verbala datorita unui parinte, barbat, care l-a amenintat pe individ ca il da pe mana politiei daca mai insista si nu o lasa in pace. De ce barbatul asta, cu o interventie salvatoare, nu l-a imobilizat pe agresor, nu a sunat la 112, nu i-a retinut numarul masinii? Ce astepta? Sa moara un copil, sa aiba un alt copil viata tandari din cauza unui viol, lasandu-l pe individ sa plece doar cu o amenintare verbala pe care nu a dus-o pana la capat? Ma mai gandesc si la reactia politiei daca l-ar fi reclamat. L-ar fi luat la misto. L-ar fi intrebat daca are martori, daca l-a filmat pe individ etc, tot felul de gaselnite ca sa nu ia sesizarea in serios…
Doamnelor, adun si eu incidente din astea, cacalau. Le-am si uitat, le-am luat ca ceva normal ( WTF), dar e crunt, citesc si ma DOR!!! Imi aduc aminte prin ce am trecut si ma INFURII ca nu meritam!
Caut psiholog, musai sa ies din asta, tremur numai cand cietsc prin ce trecurati voi si ….
Citesc acum un articol conform căruia niste educatoare din Constanta au primit condamnare cu SUSPENDARE după ce au lovit copiii la grădiniță. Si noi speram ca demenții care pipăie adolescente sau femei mature sa fie pedepsiți… Din pacate, probabilitatea e mica.
Eu sunt genul care nu comenteaza pe strada sau evit conflictele pe ideea sa nu ma pun la mintea lor sau mai rau sa escaladeze situatia. Am fost si eu fluierata, am trecut mai departe si nu m-a marcat. Am fost “spalata cu zapada” de foarte multe ori dar nu pot sa spun ca a fost deranjant pt ca era un joc intre toti – poate asa a fost la noi in scoala. Chiar ne distram – intradevar erau si fete carora nu le placea si stateau in clasa dar personal nu am bagat de seama chestia ca fiind o Agresiune. Scoala am avut-o departe de casa, liceul si mai departe – mergeam cate 13 statii de tramvai si o portiune pe jos dar imi facusem strategii – aveam locusoare in mij de transport in comun unde stateam, eram atenta la oameni si daca era ceva dubios schimbam locul. Si cand mi-am luat carnetul de conducere a fost extraordinar. Atata timp cat aveam benzina ma duceam oriunde, eram in siguranta inchisa in masina mea cu centura pusa.
O singura intamplare m-a marcat si dupa toata intamplarea mi-am dat seama cat pot fi de prostuta si ca de atunci incolo voi fi mult mai atenta, spre paranoica putin.
Aveam 12-13 ani si mergeam acasa, nu mai stiu exact de unde pentru ca era weekend ai mei erau acasa. Am vazut ca vine dupa mine in scara un baiat putin mai mare ca mine cam 17 ani. In gandul meu de fetita prostuta zic “vai ce dragut e oare la ce etaj sta” si am decis deliberat sa ma urc cu el in lift, desi nu il mai vazusem pana atunci. Eu mai stateam si la ultimul etaj:)). Binenteles ca a deschis usa intre etaje si mi-a pus cutitul la gat – nici nu mai stiu ce a zis dar vroia bijuterii/bani si sa nu tip evident. I-am zis ca nu am inele, cercei etc si i-am aratat si mainile. Atunci el a incercat cumva sa ma ia in brate si m-a intrebat daca stiu sa sarut. I-am spus nu, l-am impins usor sa nu il supar si nu stiu de unde si cum am avut prezenta de spirit – i-am aratat un lantisor pe care il primisem de la bunica si i-am zis uite am lantul asta, ti-l dau si ma lasi in pace si tremuram din toate incheieturile. L-a luat, a dus liftul la parter si a plecat. Nu stiu de unde am reactionat asa dar bine am facut altfel doamne fereste. La fel, cand am ajuns sus cand i-am vazut pe ai mei instant am inceput sa plang si le-am zis ce s-a intamplat. Am mers la politie dar nu mai tin minte daca l-a prins. Am vazut pe cativa, ma chemasera la identificare dar nu cred ca l-au prins mai ales ca nu am stiut sa ii descriu fata bine. Cert e ca dupa toata nebunia asta am decis sa fiu extraprecauta in orice fac si sa incerc sa evit complicatiile.
Pe vremea lui Ceaușescu, intr-o seara geroasa de iarna , când aveam vreo 6-7 ani, ne-a luat maica-mea pe mine si pe sora-mea sa mergem cu ea ca băgase nu știu ce la alimentara. In cazurile astea practica era sa te duci cu tot familionul ca sa prindă fiecare câte o ciosvârtă de ceva. Ajunse la fata locului, era deja un puhoi de lume așezati pe vreo 3-4 cozi paralele. Maica-mea s-a asezat la una dintre cozi, plantându-ne pe mine si pe sor-mea la celelalte. Cozile la care erau ele au început sa avansează mai repede, astfel ca eu am rămas mai in spate, a nimănui, pe o strada întunecată unde răzbătea vag lumina de la becul chior al alimentarei. La un moment dat am simțit in spatele meu o prezenta masculină..mi-a scos ușor mâna din buzunar forțându-ma sa-i ating organul! Am simțit ceva cald la mina, la vârsta aia habar nu aveam ce era si nici nu știam ce se întâmpla! Am crezut sincer ca poate vrea sa-mi dea ceva, astfel ca pana sa ma dezmeticesc, s-a masturbat vreo câteva secunde folosindu-mi mâna. Apoi mi-a pus o mana pe gura încercând sa ma tragă discret din rând către colțul clădirii unde domnea o bezna de-ți băgai degetele in ochi! Nu-mi amintesc dacă am icnit sau țipat știu doar ca am căscat ochii mari implorând ajutorul care, spre norocul meu, a venit de la o doamna de pe rândul paralel! Femeia a surprins faza si a început sa strige “da-i drumu nenorocitule!” alertând ceilalți cetățeni si astfel l-au pus pe fuga pe individ ca s-a făcut nevăzut intr-o secunda! După care mi-au căutat mama care habar n-avea ce se întâmplase si au făcut-o cu ou si cu oțet ca ma lăsase singura.
Peste ani de zile bineînțeles ca am avut si eu “onoarea” de a face cunoștința cu frecangii din autobuze, muncitorii de pe schele sau cu un nebun cu un logan care m-a urmărit intr-o seara pe străzile de la mine din cartier ( noroc ca fiind la mine in zona știam străduțele si mi-am pierdut urma pe o scurtatura), însă din când in când ma întorc cu gândul la fetița de 6 ani din seara aceea…niciodată nu am putut sa merg mai departe cu gândul “ce ar fi fost dacă ..”. Poate nici nu mai scriam acum aceste rânduri..