N-am ce să caut eu la terapie… Ba ai. Cel mai de preț cadou pentru copiii tăi e să fii bine cu tine

151 comentarii

1. Eu imi fac curaj de multa vreme sa ma duc. Normal ca nu am timp si bani, dar nici nu stiu cum sa incep sa caut un terapeut bun la pret decent. Ma bucura articolul tau.

   • Buna ziua la toata lumea!
     Sunt din Bucuresti, sufar de depresie majora recurenta de 10 ani. Sunt in picioare, mai cad uneori, dar am invatat sa cer ajutor, in egala masura, medicului psihiatru si psihologului meu si, in mod special lui Dumnezeu si Maicutei Domnului care mi-au trimis oamenii potriviti mie.
     Pe scurt, ajutorul meu a sosit prin duhovnic, rugaciuni, slujbe de Sf. Maslu, post, spovedanie, impartasit, medicatie si terapie gratuita prin Fundatia Estuar.
     Specialistii Fundatiei Estuar sunt grozavi, de 10 ani sunt cu ei, cu terapie individuala, de grup, socializare, grup teatru, antrenament pentru maratoane, articole in revista fundatiei si multe alte activitati.
     Voi da cateva nume de specialisti din cadrul Fundatiei din Bucuresti, mai sunt si alte orase – tel 021 411 0885:
     – Adrian Florin Socol
     – Florian Koleci
     – Alina Craciun
     – Claudia Popescu

     De asemenea, la cabinet cu plata, un psiholog extraordinar, dna Magdalena Ioan, cabinet Acord Med – tel 021 320 7231

     Sanatate si Doamne ajuta!

   • Scrie mi mie în privat. Am sa încerc sa te ajut prin internet. Gratis.

   • Oferiti terapie gratuita?? Sunt intr.o depresie maxima. Nu pot trece peste faptul ca pers care am iubit.o m.a inselat m.a parasit exact dupa ce am avut un copil obtinut prin fertilizare in vitro.

   • Buna,

     Sunt Raluca Nedelcu, sunt life si relationship coach si daca vrei ne putem auzi la o discutie initiala. Ma poti gasi pe ralucanedelcu.com sau pe facebook. Seara frumoasa!

   • Buna ziua! Puteți lua bilet de trimitere de la medicul de familie și sa beneficiați de aceste serv medicale, in baza asigurării medicale, pentru care plătiți contribuții la stat . Toate bune!

   • Sunt in aproape aceeasi situatie ca tine. Persoana iubita m-a inselat si m-a parasit dupa 9 ani. Avem un copil de 5 ani, o fetita minunata si eu nu pot sa nu ma gandesc ca el i-a distrus copilaria iar pe mine m-a terminat pur si simplu. Incerc sa caut putere pentru fetita mea, o iubesc enorm. Nu stiu insa cum voi reusi, mi se pare ca rana asta nu se va inchide niciodata. Mi se pare ca nimeni nu ma intelege si toata lumea imi spune sa fiu puternica insa eu sunt foarte sensibila, deloc puternica si foarte emotiva….

   • Si eu sm suferit de depresie ,si va incurajez sa nu va fie rusine sa cereti ajutor celor din jurul vostru ,dar mai ales lui Dumnezeu .eu ii multumesc Domnului pt ca din momentul in care am descoperit adevarul in scrisoarea de iubire pe care El A lasato scrisa pt ca noi sa decoperim acest pretios adevar ca El ne iubeste inconditionat dandul pe singurul copil al sau Isus Cristos sa moara pe cruce pt mine si pt tot universul si a luat toate pacatele noastre ,bolile in care edte inclusa si depresia di dandune in schimb adevarata viata ,iertarea pacatelor,vindecarea bolilor si demnitate.in biblie scrie ca El nea creat in mod stupend ,ca avem o mate valoate in ochi Lui ,toat avesta adevar ma facut sa cred ca mai putea fi o speranta su ca sar fi meritat sa lupt pt fericire ,viata pt ca pt Dumnezeu avem o mate importanza .El a fost sinhurul care ma liberat de depresie,pshicofarmaci etc.au trecut 6ani de atunci si eu multumesc lui nu am mai avut nici un fel de probleme.sunt o mama ,nevasta fericita si libera.va incurajez sa va gasiti puterea in Isus Hristos.Dumnezeu sa va binecuvanteze!

   • Eu as dori sa mă ajutați daca doriți ,gratis, in privat

   • Buna ziua! Puteți lua bilet de trimitere de la medicul de familie și sa beneficiați de aceste serv medicale, in baza asigurării medicale, pentru care plătiți contribuții la stat . Toate bune!

   • Doamne cat de frumos scris! Realist, la obiect si cu solutii!
     Felicitari! ❤

2. Pe langa mersul la terapie, recomand si renuntarea la persoanele total toxice din viata ta.
   Fie ca sunt din familie sau nu. Daca nu ai piele de porc, sa te doara in fund de ce crede lumea despre tine, sau sa nu iti pese cum traieste altul (comparativ cu tine), nu ai sa poti rezista cu astfel de persoane in jur.
   Eu am fost la un pas de despartire de omul cu care sunt de 8 ani jumate, doar pentru ca apartamentul pe care ni l-am luat in rate, e luat pe numele lui si lumea ma bombarda cu sfaturi care mai de care mai ne-cerute: „Pune mana si pune-l sa iti treaca apartamentul si pe numele tau ca ai sa platesti ca proasta si dupa aia te da afara in suturi, ca isi gaseste pe alta, ca tineretea trece bla bla bla!! Daca nu faceti nunta, nu ramai cu nimic!!”. Si alte rahaturi de genul, care ma pusesera pe ganduri. Nu stiu ce fel de sclipire de geniu am avut sa indepartez astfel de oameni de langa noi. Din cauza acestiu gen de oameni, sufera multe familii. Nu mai zic de el, ca si el primea sfaturi de genul „De ce sa pui casa si pe numele ei? Ca isi gaseste pe altul si dupa aia doarme ala la tine in casa, ca acum lumea nu mai sta o viata impreuna! Sa ii ia ala casa!”. Cam asa face lumea planuri in locul nostru. Deja aveam pecetluita despartirea in frunte si trebuia sa impartim apartamentul, lol.
   Am vazut ca multi baga raca intre cupluri: „ce faceti daca va despartiti? cum impartiti X si Y lucru? nu mai bine faceti aia si aia”. Vorbe care te pun pe ganduri si distrug echilibrul din casa. Observ asta si pe net, sfatuitori care mai de care mai cu pieptul in fata.
   Ca mama e si mai greu. Sa comenteze cineva orice lucru pe care il faci cu copilul si sa zica, ca e gresit.
   Recomand, de asemenea, carti de dezvoltare personala si de self- respect. Le mega RECOMAND!
   Si renuntat la retele de socializare, macar o perioada.
   Ce nu stii/ nu vezi, nu te afecteaza, nu te pune pe ganduri. Nu-i asa ca viata ta mergea perfect inainte sa vezi pe Facebook, ca o anumita cunostinta si-a luat nu stiu ce masina, la care tu visai de multa vreme, dar nu ti-ai permis-o? cum ar fi fost, daca nu ai fi aflat?
   Nu-i asa ca te simti nasol cand cunostinta X zambeste in poza, cu toata gura langa sot si copil, in pozele de la nu stiu ce petrecere, iar tu tocmai ai avut o cearta cu al tau? Dar poate ei sunt la cutite si in prga de divort, dar tu n-ai de unde sa stii asta pentru ca esti concentrata sa te intrebi de ce ea are o relatie fericita si tu nu, desi, a fost o cearta mica si relatia voastra merge mai bine ca oricand.

   Terapia da, zic DA pentru ea. Plus carti, plus dezvoltat un pic de sorici, mai ales cand vin sfaturi PROASTE de la persoane care oricum n-au realizat nimic, dar te invata pe tine cum sa iti traiesti viata/ cresti copilul. Sau, mai rau, cauta sa te puna la pamant, jignindu-te si comentandu-ti viata.
   Eu ma lupt pe zi ce trece sa devin din ce in ce mai… egoista. Sa imi pese doar de mine si de cei la care tin eu, iar ei tin la mine, la randul lor. Sa imi pese de fericirea noastra. Sa nu dau voie nimanui sa se cace in fericirea noastra. E extrem de misto sa ajungi la nivelul la care nu mai simti nevoia sa te justifici in fata unor persoane care oricum nu conteaza. Sa nu mai simti nevoia sa demonstrezi ceva, unora care oricum nu dau doi bani pe tine si vor doar sa te vada jos, sau vor doar sa arate ca sunt mai destepti ca tine si ca tu gresesti si esti un fraier. Sa ajungi sa nu te mai simti jignit sau inferior. E mare lucru!
   Cand simt ca ma supara atitudinea cuiva fata de mine (mai ales daca e un oarecare de pe net care are ceva probleme cu comentariul meu si cauta sa ma jigneasca, crezand ca nu mai dorm la noapte de parerea lui/ ei), ma calmez si ma intreb in gand: „Imi plateste persoana aia facturile? vine persoana aia si imi face mancare/ curatenie in casa? persoana asta mi-a zis vreodata ceva de incurajare? Persoana asta ma face fericita cu ceva? Sfatul/ critica asta ma ajuta cu ceva? Ma ajuta sa devin un om mai bun, sau doar ma inraieste?”

   Daca raspunsul e „nu”, then fuck it. Imi revine zambetul pe buze si deja uit ce a zis si viata mea e iar roz.

   Si ce mai recomand este… renuntati sa mai tineti probleme in voi. Discutati-le cu sotul. ATAT. Nu cu prietena, nu cu vecina, nu cu mama. Cu el. Vorba Printesei, mergeti amandoi la terapie daca nu reusiti sa treceti peste probleme.
   Veti sti cand sunteti ok. Atunci cand nu o sa va mai pese de nimeni in afara de familia voastra.

   Evident, nu e asa de simplu cum pare, toti avem in spate probleme/ traumele copilariei, cu parinti carora nu le-a pasat/ au fost violenti si acum n-au nicio remuscare, ba chiar zic ca au facut bine. Doar ca suntem oameni si firi diferite. Unii am fost slabi si ne-am intarit singuri, prin autosugestie, studiu si multa chinuiala sa ne tinem gura/ nervii cand a fost cazul. Altii au fost tari din prima. Altii au nevoie de ajutor ca sa devina tari. Au nevoie de mana care sa ii ridice, cand nu e niciuna in jur, iar ei nu pot singuri. Aia e TERAPIA.
   Ce am zis e o mica parere, depre ce am experimentat eu. Evident, asta e doar o frantura dar nimeni nu are destule randuri incat sa isi descrie toata viata.

   Va doresc curaj si multa putere, sa ajungeti sa va uitati in oglinda si sa spuneti cu voce tare: „Ma respect, asa cum sunt, sunt constient/a de defectele mele, dar calitatile mele primeaza! Ma iubesc! Sunt fericit/a cu ceea ce sunt astazi!”.
   Niciodata nu e prea tarziu sa va schimbati! Meritati iubire si respect, dar mai ales, meritati sa va iubiti si sa va respectati pe voi insiva!
   Pana la urma, totul se invarte in jurul respectului/ iubirii de sine. Cand ai sa ajungi sa te respecti si sa te iubesti tu, ca persoana si parerea TA despre TINE va prima, atunci NIMENI nu va mai avea puterea sa te puna la pamant. Cum sa te puna la pamant o parere de care nu iti pasa si pe care nu ai cerut-o?

   Terapia e absolut necesara intr-o lume a tehnologiei. Avem acces prea usor la vietile „perfecte” alte celorlalti si ne face sa ne simtim nasol in propriile vieti, ne facem sa ne punem intrebari despre cine suntem si de multe ori, raspunsul nu e favorabil. Avem acces prea usor la sfaturile celorlalti. Jignirile celorlalti ajung foarte usor la noi, din spatele tastaturii. Terapia nu mai e o rusine. Terapia ajuta sa tii pasul cu dezvoltarea rapida a societatii, multe frustrari se aduna doar din cauza ca ne comparam cu restul. Terapia ajuta sa iti recapeti simtul individualitatii. Te ajuta sa te compari tu, cel de azi, cu tu, cel de ieri. Nu cu vecinul, mama, soacra, verisoara, sora, colega de munca.

   • Vreau sa va spun doar… MULȚUMESC! Și Prințesei pt articol, dar comentariul dvs a fost pe sufletul meu. Nu intru in detalii,dar parca am avut un deja vu, citind de la cap la coada. Multumesc.

   • Vreau doar sa fac o mica remarca, alaturi de multumiri ca ti-ai deschis sufletul si cu siguranta ai ajutat multe cititoare cu acest comentariu.

     „Si ce mai recomand este… renuntati sa mai tineti probleme in voi. Discutati-le cu sotul. ATAT. Nu cu prietena, nu cu vecina, nu cu mama. Cu el. Vorba Printesei, mergeti amandoi la terapie daca nu reusiti sa treceti peste probleme.” – Aici e de discutat, destul de mult. Nu e o idee tocmai buna sa transformi sotul in depozitul tau de probleme sau in sacul tau de box, pentru ca rolul lui e cumva altul si pentru ca il poti frustra teribil. Daca de exemplu suferi de anxietate (cazul meu) si ii comunici iubitului toate problemele tale, e usor de inteles ca il vei sufoca si mai ales se va simti groaznic ca nu te poate ajuta, pentru ca nu poate, doar tu poti sa te ajuti, cu terapie etc. De ce nu cu mama sau cu prietena? 🙂 Eu zic ca poti sa vorbesti cu oricine despre ce probleme ai, inclusiv cu un strain, e chiar uneori recomandat.

   • O mică observație la partea asta: „Daca de exemplu suferi de anxietate (cazul meu) si ii comunici iubitului toate problemele tale, e usor de inteles ca il vei sufoca si mai ales se va simti groaznic ca nu te poate ajuta, pentru ca nu poate, doar tu poti sa te ajuti, cu terapie etc. De ce nu cu mama sau cu prietena?”

     De ce cu mama și nu cu iubitul? Eu am ajuns… sau mai degrabă mama a ajuns într-un punct în care nu o pot sub nicio formă împovăra și cu problemele mele pentru că are suficiente ale ei. Nu știe de anumite lucruri din sufletul meu pentru că văd că are suficiente motive de tristețe încât nu mă lasă inima să le torn și pe ale mele (cele serioase, să zic). În iubitul (și soțul) meu găsesc tocmai sprijin emoțional pentru probleme (și el în mine), simt nu doar că e sprijinul meu (că și mama ar fi), dar că are și puterea emoțională de a le auzi și eventual dezbate pentru a mă ajuta să le depășesc.
     Iar cu prietenele… sunt anumite lucruri pe care nu le-aș dezbate nici cu cea mai bună prietenă. Altele da, le discut cu „fetele”, dar nu toate.

   • Desigur, depinde mult de fiecare caz, eu doar militam impotriva considerarii iubitului psihoterapeutul personal, ca nu e. Asa cum ne dorim sa ne protejam mamele, eu zic ca e bine sa ne protejam cumva si iubitii 🙂 asta e parerea mea, sunt convinsa ca e necesara o limita.

     Imbratisari! 🙂

   • Asa este, m-am referit la problemele de cuplu.
     E un pic aiurea sa discut cu parintii sau prietenele mele, problemele pe care le am cu sotul, pentru ca, un sfat care se vrea a fi „binevoitor”, mai mult poate face rau. Pentru ca noi, in general, avem tendinta de a ne plange, mai mult decat de a ne lauda sotul si atunci poate crea o impresie proasta celorlalte persoane.
     Apoi, internive factorul de subiectivitate. Daca ii spui mamei tale, sau prietenei tale cele mai bune, ca ai vrea ca sotul sa te ajute la gatit mai des (sa zicem), ea o sa aiba tendinta sa tina cu tine si isi faca o parere proasta despre el. Acelasi lucru e si daca EL se plange la altcineva, de o problema dintre voi doi.
     Si stiu ca asa este, pentru ca, am vazut cum nasii fratelui meu au divortat din cauza ca au implicat parintii in certurile lor. Si al doilea, cand prietena mea cea mai buna se mai cearta cu sotul (ea e si zodia berbec si este foarte vulcanica), vine la mine si incepe si tuna si fulgera despre el. Evident, eu imi fac parere proasta despre el, dar stiu ca nu e asa, asa ca incerc doar sa ascult si sa ma abtin in a oferi sfaturi. In schimb, o pisez mereu la cap sa discute cu el si sa rezolve problema impreuna.
     Evident, daca sotul este abuziv, violent, etc. evident ca deja nu mai e problema de tinut intre 4 ochi.
     Dar, restul problemelor dintre voi doi, consider ca trebuiesc discutate doar cu el. Pana la urma, voi doi va creati acea problema, deci tot voi doi trebuie sa o rezolvati, pentru ca doar voi doi stiti de unde porneste „buba”. Insistiati asupra acestiu lucru, pana devine un obicei in a va spune problemele unul altuia. Problemele de CUPLU, repet.
     Restul problemelor, fiecare se confeseaza cui considera de cuviinta, evident.

   • Pentru ca psihoterapeuţii se instruiesc foarte mult timp pentru a fi pregătiţi să se concentreze asupra nevoilor tale, pentru a te ajuta. Ei îţi oferă un spaţiu privat unde să iţi poţi explora lumea interioară pentru a găsi propriile răspunsuri – nu răspunsurile lor, pentru ca psihoterapeuţii nu dau sfaturi. Nu există persoană care să nu fi beneficiat de pe urma unui proces psihoterapeutic. Cu toate acestea, motivația pentru schimbare ar trebui să vină de la sine, nu de la prieteni, familie, profesori sau alți profesioniști.

   • CRISTIANA, asa este. Si eu sufar de anxietate si sotul meu pur si simplu nu putea intelege toate starile prin care trec. Nu ca nu voia, dar e f greu sa intelegi ce este in mintea unui om extrem de anxios. Am ales terapia si este cel mai bun lucru pe care l-am putut face.

   • Un comentariu exceptional. Multumesc si eu si pentru articol si pentru comentarii.

   • Ioana, tu schimbi vieti cu articolele pe care le scrii ! Ziua in care ai venit la Iasi, a coincis cu ziua cand plecam in vacanta, 2 adulti cu 2 copii si 0 bagaje facute. Pfff, ce rau imi pare ca nu te-am intalnit ! Eu am cateva amintiri din copilarie care imi scormonesc creierul si sufletul, mai mult ca oricand, in ultima jumatate de an. Cand vine vorba de terapie e mai bine sa mergi la psiholog sau la psihiatru ? Din cei care citesc sau poate chiar tu, stiti medici buni in Iasi ? Va multumesc ! Te imbratisez !

   • Ai foarte mare dreptate , un comentariu pe cinste! Renuntati la persoanele toxice din viata voastra,fac foarte mult rau aceste persoane toxice. Am in familie o astfel de persoana:vrea sa fie doar ea,sa fie peste toti,peste frate,verisor,unchi , matusa,cumnata,nepoti,manipulatoare,obsedata de control. Cum reuseste? Iti afla slabiciunile le exploateaza la maxim si ajungi datorita ei sa elimini pe toata lumea din jurul tau,sa ramai doar cu ea. Asa a procedat cu o pesoana cheie din familie si prin intermediul ei si-a implinit toate frustrarile. Asa ca fiti bine cu voi si incercati ajutor specializat , comunicarea este cheia dar cu persoana potrivita.

   • Draga Georgi, mi se pare fenomenal comentariu si sunt de acord pe deplin cu ce ai spus tu…mai putin cand ai spus ca problemele ar trebui discutate doar cu sotul. In foarte multe relatii partenerul este persoana acida de care trebuie sa scapi. Iar asta e un motiv de bun care sa te impinga spre terapie.

     In plus atunci cand persoana acida de care vorbesti tu este „prietena” din parc sau rubedenia de gradul al 7-lea din partea bunicai te poti descotorosi de acel subiect fara probleme. Insa nu atunci cand cand aceasta persoana este mama, tata, sotul sau persoane din sfera familiei sau a prietenilor care chiar conteaza pentru tine. Atunci chiar incerci si re-incerci sa faci relatia sa mearga, sa lasi de la tine, sa gasesti o modalitate de a accepta si de a comunica chiar daca asta provoaca multa suferinta si chiar daca pare imposibil.

   • cred ca Georgi se refera la faptul ca daca ai probleme (in casatorie) le discuti numai cu persoana implicata (adica sotul). nu te pui sa iti discuti problemele de familie cu altii din afara si nici nu iti comentezi sotul in fata mamei, vecinei, prietenei.
     logic ca daca ai probleme de femei le discuti cu mama, vecina, prietena.
     in rest aplaud sfatul legat de uitatul mai putin la altii, ca nu stii cat de bine sau rau o duc aia si e extrem de gresit sa te tot compari cu altii.

   • @ Georgi – vreau să mă refer puțin la partea asta a comentariului tău, binevenit, de altfel:
     „Si renuntat la retele de socializare, macar o perioada.
     Ce nu stii/ nu vezi, nu te afecteaza, nu te pune pe ganduri. Nu-i asa ca viata ta mergea perfect inainte sa vezi pe Facebook, ca o anumita cunostinta si-a luat nu stiu ce masina, la care tu visai de multa vreme, dar nu ti-ai permis-o? […]
     Nu-i asa ca te simti nasol cand cunostinta X zambeste in poza, cu toata gura langa sot si copil, in pozele de la nu stiu ce petrecere, iar tu tocmai ai avut o cearta cu al tau? […].”

     Nu e nevoie de rețele de socializare ca să afli lucruri care te pot durea, acestea existau și erau vizibile și înainte de apariția FB & co.
     Când ajunge să te roadă și să suferi că X-ulescu își permite ceva ce tu nu – că o fi mașină, casă, mai mulți copii, o relație mai fericită (reală sau aparentă) etc., se cheamă invidie și e un lucu foarte urât, dar care exista cu mult înainte de aparația facebook. Atâta timp cât trăiești în societate o să vezi mereu ceva ce nu poți avea. Dar ține de tine să:
     1. înțelgi de ce ei da, și tu nu.
     2. vezi ce ai putea face ca să ai și tu (poate chiar poți cu un mic efort)
     3. fii sincer mulțumit și fericit cu ce ai (ceea ce nu te împedică să tinzi spre mai mult, dar cu măsură și fără răutate)
     Ce fel de om e ăla care întâi invidiază pe cineva pentru ceva, apoi își caută o consolare că las’ că poate nici ăluia nu-i merge atât de bine cum pare?
     Nu zic de tine, zic în general, pentru că e o problemă extinsă să ne uităm prea mult în ograda altuia.

   • @ Rox
     Pai aia e problema, ca multi fix asa gandesc. Uneori, invidia apare fara sa realizezi. De fapt, nu neaparat invidie, dar, ideea aia de a te compara cu celalalt, mai ales cand tinzi sa te compari cu cineva apropiat. Te simti inferior, crezi ca nu faci ceva bine, cand vezi ca altul „pare” ca o duce mai bine. Mai ales daca, sa zicem, ca in copilarie nu ai avut cei mai incurajatori parinti, iar ei te comparau cu colega X. Acum te uiti pe fb la acea colega si vezi ca „pare” ca are o viata mai buna decat a ta si te macina pe interior, pentru ca, in secret, iti doresti sa fii mai sus, sa demonstrezi ca nu esti cum te credeau ai tai. Iti doresti sa zici: „uite, mama, unde sunt eu si tu ma comparai cu ea!!”. E doar un exemplu, evident.
     Nu neaparat ca trebuie sa te consoleze gandul ca ar putea sa o duca mai prost, dar nici nu trebuie sa pune botul la tot ce posteaza lumea si sa luam de bun.

     Dar… aici era esenta postarii despre terapie. Despre acceptarea de sine si comparat doar tu, cu tine. Despre vindecat rani, sechele, complexe.
     Si facebook pune la grea incercare etapa asta. De-aia zic, e de preferat sa fie lasat deoparte o perioada, daca cineva se lupta cu problema asta. Ajuta foarte mult in evolutia propriei persoane pentru ca, dintr-o data, te vezi doar pe tine si pe familia ta. Si incerci sa faci lucrurile sa fie mai bune conform propriei viziuni, nu a trendului de pe grpupul de mamici, sau conform vietii pe care o duc apropiatii…

     Asa e, nu iti trebuie facebook pentru a afla lucruri care dor dar, totusi, „barfa” ajunge mult mai greu, nu mai vezi relativ zilnic, cum o duce persoana cu care, inconstient, tu te compari. Pentru ca, sa recunoastem, suntem oameni, tindem sa ne comparam, sa ne validam ideea ca iarba noastra e mai verde decat in curtea vecinului.

     Eu n-am facebook si am 7 ani de cand am terminat liceul/ 10 de cand am terminat scoala generala. Cu cati fost colegi am tinut legatura prin telefon/ sms? ZERO.
     Fost vecini, prieteni din copilarie, sau chiar din familie? La fel.
     Cine mi-a ramas prieten, mi-a ramas peste ani, fara retele de socializare.

     Unii au numarul meu de telefon, da, chiar si verisori/ matusi de gradul 1. Mi s-a spus: „Fa-ti draga, si tu facebook, sa stim si noi ce mai faci, ca nu mai stim nimic de tine!”.
     No shit, Sherlock, ai nr meu de telefon si m-ai sunat de cate ori in 3 ani? Niciodata. Singurul lucru pe care il primesc de la astfel de persoane, e traditionalul mesaj de sarbatori care incepe cu: „Fie ca…”. Evident ca e din ala, trimis la toata lista.
     Asta e o confirmare ca persoanele astea au numarul meu. Deci, cine imi duce lipsa, sa ma caute.
     Intre timp, viata mea merge foarte bine, fara stres, am scapat de problema cu comparatul, pentru ca, da: sfatul asta vine din propria experienta, nu vorbesc din carti. Am fost persoana aia care se simtea inferioara, nu indeajuns de buna, de frumoasa, de perfecta, de atragatoare, de descurcareata, de vorbareata, de carismatica.
     Retelele de socializare mi-ar fi distrus si ultima farama de incredere de sine. Ultima data am avut Hi5, in 2009 si stiu cum eram. Bine, eram adolescenta…

     Dar, am reusit sa ma vindec usor, de propriile complexe, doar si datorita faptului ca nu am avut cont pe astfel de retele. Am putut sa ma concentrez pe mine, sa ma vad pe mine si evetual, sa ma vindec.

     Concluzia? Acum nici macar nu ma mai intereseaza sa imi fac cont, chiar daca sunt chill si vad altfel lucrurile. Pentru ca nu imi mai pasa, sa le arat altora cine sunt si nici nu imi mai pasa sa vad cum o duc altii.

     De fapt, cred ca m-as enerva mai tare, cand as vedea cat de ipocriti sunt unii. Chiar daca eu n-am facebook, colegii mei de munca au… si mai trag si eu cu ochiul, cu ei, in pauze, la alti colegi/ fosti colegi. Si ipocrizia e maxima (cum se pozeaza pe fb si cum sunt in realitate). Simt ca mi se sparge o vena la cap :)))))).

     Sfatul meu a fost, evident, pentru persoane care se lupta cu asta si isi fac rau singuri.
     Nu zic sa se renunte definitiv, dar, macar o perioada ar fi super. Sau macar sa se faca o curatenie majora in lista, facut lucrurile mai private… nu stiu. Sa se reduca interventiile astea ne- necesare, din exterior, care fac rau, inconstient.

   • Referitor la facebook subscriu,nu imi fac cont tocmai pt faptul ca ma scarbeste cat de prost inteleasa este aceasta retea de socializare si cum este folosita de unii in tot felul de scopuri. De ex ( ce mi se pare mie nefiresc) îi fac sotului un tort de ziua lui si il pun pe facebook cu un mega mesaj mai siropos ca prajitura in sine sau toti devin filozofi pe facebook cu tot felul de texte care mai de care incarcate cu mesaje grele si uneori adresate de fapt unor persoane din viata lor , astfel isi regleaza conturile cu ei.

   • Georgi, 1000 de like-uri.
     Da, orice problema am avea care ne roade e musai de discutat cu sotul. Ca doar el ne-a ales si pt nebuniile noastre. Nu cu mama sau nu cu copilul, oricat de dragoste ar fi nu inteleg pentru ca nu au aceeasi varsta si ii impovaram sau mai rau ii distrugem. Furstrarile zilnice numai sotul le poate echilibra, altfel distrugem copilul.

     Poate daca as fi avut o sora….altul ar fi fost raspunsul.

   • Cat de frumos ai spus,tot!

   • Îți multumesc!! Eu personal, m-am regăsit printre rândurile scrise de tine, iar sfaturile nu mai zic.. E un privilegiu sa dai peste oameni ca tine, sa îti mai deschida ochii, sa intelegi si sa te înțelegi. Am salvat mesajul tau pt a-l reciti. Multumesc!

   • Foarte corect scris, cred ca trebuie de recitit zilnic ca sa se depoziteze. Lucruri care par simple, dar in fond sunt esentiale. Multumim

3. N-am putut sa citesc pana la capat.. am plans…

4. Il recomand cu caldura pe dr. Mircea Zgârdău, medic si psihoterapeut specializat în psihoterapie psihanalitica. Profeseaza la mai multe clinici private din Bucuresti, dar are si cabinetul sau propriu.

   http://mirceazgardau.ro

   • Hm, face bine munca impartit intre atatea clinici?!…

5. Parca este scris despre mine. Cuvânt cu cuvânt. Și, da, am maaare nevoie de terapie. Pentru binele copiilor mei.
   Un terapeut bun (chiar bun, testat) in Iași îmi recomanda cineva? Exemple proaste tot am auzit.
   Mulțumesc mult pentru acest articol!

   • Gabriela Zboiu

   • Pt Iasi o recomand pe dna Baianu Ana.

   • Diana Teodorescu , un terapeut foarte bun si o femeie minunata. O recomand cu drag.

   • Buna, Ana,
     un terapeut foarte bun, testat in Iasi este Ana Aurelia Baianu. O poti cauta pe facebook dupa numele cabinetului Willing (https://www.facebook.com/Willing-281557378657166/).
     Succes!

   • Daniela Bitic in Iasi. O recomand cu drag. Am făcut 1 an terapie cu ea și e super.

6. Cand te loveste, te duci la terapie. Chiar daca nu iti faci maselele, chiar daca iei copilului haine din Lidl nu din HM, next sau alte branduri, chiar daca nu mai iesi in oras.
   Stii care e preconceptia? Ca te duci in terapie si nu mai iesi de acolo. Ceea ce e complet gresit. Cam din orice trauma reusesti sa iesi in cateva sedinte, de la 5 la 50. Dar nu o sa o faci tot timpul.
   In schimb iti ofera niste moduri noi de a privi lucrurile, de a gandi, de a rationa, de a fi mai autentic cu tine.
   Merita fiecare ban! Chiar daca nu mergi la cele 3 nunti programate anul viitor si 2 vacante la munte!

   O recomand din suflet pe Camelia Chetu, de la Motherhood Bucharest. Mai ales pentru viitoare mame, mamici. Cand stii ca cineva intelege cam cat de greu e sa cresti un pui de om, altfel decurge terapia.

   • Si eu o recomand pe cami! Este un om deosebit, si pe mine m-a scos de fiecare data din ale mele, mici sau mai mari ganduri, preocupari si dureri. E asa de blanda si stie cum sa abordeze subiectul fara sa se uite de sus la tine. Intra in situatia ta si cauta impreuna cu tine solutii. De fiecare data ieseam de la ea mai om decat intram

7. Eu o sa scriu doar o recomandare: Diana Todea, Cluj-Napoca. Poate cineva citeste si are nevoie acum de un nume de psiholog in Cluj.

8. Si eu am fost la terapie si mai vreau sa merg….doar sa reziste piticuta de 7 luni fara titi macar 1ora. Ajuta enorm, eram plina de frici si ma panicam de fiecare data cand ramaneam singura acasa sau daca trebuia sa ies seara din casa. Sunt sigura ca se putea agrava, dar acum sunt mai bine, stiu cauzele si pot sa controlez mai usor si mai bine toate astea. Voi mai merge la terapie pt ca vreau sa fiu bine pt mine si pt familia mea. Fetele mele nu trebuie sa simta fricile mele.
   In Cluj am fost la Denisa Florea, sedinta era 150lei 1h jumate.

   • Fa-ti curaj! Nu are cum sa nu reziste 1 ora fara tine. Poate iese la plimbare in carut/sistem si nu se plictiseste usor. Sau ii dai sa pape pranzul/cina etc, apoi imediat titi si pleci.
     La noi a functionat cu lapte praf. Daca i se face foame rau(uneori stau si 2 ore in terapie), ii da sotul 50-60 ml de lapte praf. Si apoi din nou la joaca. Si nu interfereaza cu lactatia, stai fara griji. Daca ti-e frica de biberon, ii poti da in canita de apa sau in munchkin cup.
     Ce incerc sa spun e ca ai variante suficiente, inclusiv mulsul si lasatul laptelui la frigider/congelator.
     Succes!

9. In urma cu un an. Am deschis poarta casei si asa in papuci, am plecat. Nu mi-a pasat ca-s in haine de casa…Am mers vorbind singură ore in sir. M-am intors acasă si am reluat viata de unde o lăsasem…Am sufletul vraiste dar ” nu am timp si bani” sa il repar.

   • Vezi ca multi psihoterapeuti lucreaza cu CAS. Deci chestia cu banii e o scuza

   • Care sunt aia care lucreaza cu Cas?

10. Intr-adevar cel mai bun, minunat, extraordinar cadou pe care ti-l poti face este sa mergi la terapie. Am experimentat asta pe pielea mea. Este cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru mine in toata viat. Merita, de milioane de ori merita. Banii pe care îi dai acolo sunt o ” pierdere” infinit mai mică decât binele pe care îl capeți in schimb. Este uimitor cât de bine poti deveni cu tine. Recomand din tot sufletul.

11. Din pacate mai ieftin de 100 lei nu gasesti nicaieri. Cel putin in Cj eu nu am gasit.

    • Ba da. În București sunt. Eu și colegii mei, avem preturi sub 100 RON pentru ca suntem în supervizare și pentru ca vrem sa fim și lângă cei care nu pot da 150- 200 RON pe o ședință. În același timp eu țin cont mult când îmi vine un student în terapie pentru ca eu când eram studenta îmi doream foarte mult sa fac terapie și nu aveam bani.
      Eu cred ca e important sa căutați si sa rezonati cu terapeutul. Eu asta am cautat. Nu m-a interesat în ce școală e format, ce face exact. Am cautat sa rezonez, sa simt ca ma ajuta… La începuturile mele eu asta cautam – sa rezonez și sa simt ca încet, încet se schimba lucrurile….

    • Unde va putem găsi pe dumneavoastră ? Multumesc

    • Salut Irina,
      Iti recomand cu drag oamenii de la Minte forte – atat terapie cat si ateliere.
      Preturile sunt mai mici si oamenii de acolo sunt mari 🙂
      http://minteforte.ro/consiliere-psihologica-psihoterapie/

12. Mama mea, care sufera de depresie intr-o forma destul de grava a inceput sa merga la terapie din vara. Ii este mai bine, a reusit sa elimine majoritatea medicamentelor date de psihiatru, si-a redescoperit pasiunea pentru citit, e pe druml cel bun. Nu credea ca terapia o poate ajuta, era foarte sceptica, nu credea ca poate vorbi despre durerile ei cu un starin. Uite ca se poate, sunt foarte mandra de ea. Vin cu o recomandare de terapeut (terapeutul ei): Cosmin Meleaca – Calarasi.

13. Prințesă dragă, te citesc de multă vreme și de fiecare dată mă simt ca și cum aș poposi într-un cuib moale și cald (și colorat), aici, printre paginile blog-ului tău. Acest articol m-a împins să scriu un comentariu tocmai pentru a sprijini ideea ta de a merge în terapie. Da, mergeți, nu vă rușinați, nu căutați scuze, dacă nu ați nimerit un terapeut bun din prima mai încercați. Eu fac terapie de aproximativ 6 luni. Am mers prima oară fiindcă voiam să îmi rezolv ceea ce credeam a fi mici (de fapt, imense) probleme cu anxietatea. Apoi mi-am descoperit depresia care stătea ascunsă sub muntele de anxietate. M-a durut (mult, tare, am fost aproape de suicid chiar) și încă mai doare, dar simt că încep să descopăr profunzimile ființei mele, iar negrul depresiei începe să scoată la iveală multe, multe culori,reflexe și irizații. Acum privesc durerea cu alți ochi, și ea e parte din mine, din complexitatea, fragilitatea și frumusețea umană. Nu știu ce urmează să mai aflu în terapie dar încep să am tot mai mult curaj. 🙂 Tata spunea mereu că noi, muzicienii, suntem duși cu capu’ (și eu și tata suntem muzicieni profesioniști), dar de când merg în terapie am început să vorbesc și cu prietenii mei despre asta și…ce să vezi? Toți suntem duși cu capu’ !!! :)) -a.k.a. și ei au un terapeut la care merg! Ha! Și când mă gândesc cum la început îmi era rușine să le spun…acum râd (eu) de mine 🙂 Am vorbit și cu părinții mei despre asta, și, spre surprinderea mea, au fost foaaarte puțin sceptici, iar după vreo jumătate de minut de povești, erau de-a dreptul încântați. Tata și-a confirmat astfel indeea lui despre nevoia unei igiene mentale iar eu am descoperit că de fapt părinții mei sunt mult mai deschiși decât credeam. În general, de când am început să merg în terapie, relațiile cu oamenii din jurul meu s-au schimbat, cu unii legăturile au înflorit, cu alții am rupt-o, simțeam că îmi făceau rău. Asta fiindcă acum simt că sunt mai autentică, și cu mine, și cu cei din jurul meu. Simt că încep să îmi deschid aripile. Nu știu dacă urmează să fie mai bine sau mai rău, poate îmi iau zborul, poate mă trezesc în cădere liberă, nu știu, dar acum totul e mai viu în mine și în jurul meu, iar asta e de neprețuit!
    Revenind la realitatea blogului, prințesă dragă, îți mulțumesc! 🙂

14. Doamne Ioana, stiu ca „iti multumesc ca existi” suna a cliseu jalnic si eu nu asta vreau sa transmit. Vreau sa iti multumesc ca scrii ceea ce scrii, ca scrii asa cum scrii, cu atata candoare si atata claritate. M-au ajutat mult articolele tale, de la recomandari de carti, la retete pe care le-am pus in practica cu succes, la ganduri exprimate mai bine decat as reusi eu, in care m-am regasit. Multumesc si pentru articolul asta. Am rani provenite dintr-o copilarie cu educatie precara, in care s-a tras de mine la figurat si la propriu, in care nu am fost niciodata menajata de certuri, crize, vorbe urate, frustrari, tipete, ci am fost chiar pusa in mijlocul lor, folosita ca moneda de schimb. Ma regasesc azi avand acelasi comportament al mamei mele, comportament pe care l-am detestat atat si care mi-a provocat atata durere, nelinisti si lipsa de incredere in mine. Ma regasesc recreand in relatie mea scene din copilarie, cu urlete si nemultumiri, amenintari si plecari.
    Am mers pentru o scurta perioada de timp la psiholog, insa am renuntat repede, din cauza ca nu am avut rabdare, vroiam rezultate rapide, dar cum sa le ai cand nu resusesti sa vorbesti autentic despre ce e in tine. O sa merg din nou. Iti multumesc!

    • Delia – cauta pe net informatii despre codependenta si cum se poate vindeca, putin cate putin, asta pana ajungi la psiholog sa te ghideze. Are mult de a face cu o stima de sine scazuta. Eu am descoperit multe lucruri pe net, acum le analizez, le pun pe foaie si curand (max o luna!) merg cu ele la psiholog sa le rezolv. Multa bafta.

15. Buna Ioana! Am citit de mai multe ori in textele tale ca terapia te-a ajutat cu insomniile. Si sotul meu are probleme in sensul asta si tot incerc sa-l convinga sa mearga la psiholog, tu ai scapat de tot de ele? Mersi mult si felicitari ca abordezi subiectul asta, caci din pacte pentru multi terapia este inca tabu.

16. Adina Morosanu – psihoterapeut in cadrul clinicii Medinvest Buzău. Ma uimesc cu cat curaj am mers la terapie și cred ca se datorează tuturor discuțiilor din mediul online..multumesc pentru încurajări, treaba cu butonatul telefonului și vinovăția e la ordinea zilei 🙁

17. Si eu personal recomand calduros mersul la terapie. Chiar daca nu rezonam din prima cu psihologul, putem cauta pe altcineva, nu e capat de lume. Eu in Bucuresti am platit 80 de RON pe sedinta, iar rezultatele au inceput sa se vada treptat, in timp. Ideea e ca nu iti ofera ei raspunsuri, ci te ajuta pe tine sa vezi lucrurile altfel si sa gasesti rezolvarea in tine. Si da, e dureros, neplacut, e ca si cum te-ai dezveli complet, brusc, fara menajamente, in fata unui necunoscut, dar merita. Si este complet diferit de discutia cu cineva drag sau un prieten, menirea unui psiholog este alta. Si mie mi-a fost tare greu cu timpul (mama singura, lucram pana la 6 seara), dar o data pe saptamana plateam bona suplimentar, ca sa pot ajunge si la terapie. M-a ajutat enorm.

    • Felicitari pt articol! In Oradea, va recomand din experienta directa, psihoterapeut Veridiana Ghiurca ?

18. Salut
    Si eu ma regasesc in randurile de mai sus. E intuneric si gol. Merg in terapie, candva a fost mai bine , dar lucrurile au luat o alta intorsatura dupa ce am nascut. Bebe are 6 luni, din pacate am ajuns si la pastile, merg in continuare in terapie dar deocamdata sunt foarte confuza. Vreau sa rasara putin soarele si sa realizez de unde din trecut vin problemele pentru ca nu reusesc singura sa am grija de bebe.Ma simt ca un copil care nu e in stare de nimic, care nu isi asuma responsabilitatea si care ajunsese sa creada ca e mai bine sa dispara de tot. A mai trecut cineva prin asa ceva? M-ar ajuta f mult sa stiu ca nu sunt singura . Aveti ceva recomandari de terapeuti buni in Ploiesti? Pana acum am mers la o singura terapeuta si nu am incredere 100% in ea poate tocmai de aceea nu se vad rezultatele sau poate nu am eu răbdare. In momentul de fata sunt pentru prima oara sub tratament ( de 3 săpt am inceput) , dar nu sunt functionala , incerc sa fiu cat de cat vesela pentru bebe sa nu fie afectat foarte rau . Pana acum am fost o victima , m-am tot plans dar acum vreau sa fiu bine pentru mine, pentru bebe , pentru familie.

    • In Ploiesti ti o recomand pe Alexandra Filotti https://ro-ro.facebook.com/psihoterapeut.alexandrafilotti

    • Alexa, e posibil ca totul sa vina de la lipsa de incredere in tine, cauta mai multe info despre codependenta, cat de multe poti, noteaza daca se aplica la tine si du-te la psiholog cu temele facute. Mult succes 🙂

19. „Sincer vă spun, nu cunosc nici măcar o singură persoană care n-ar beneficia din plin de ajutorul unui terapeut. Nici măcar una”. Prima terapeuta la care am fost a facut mai mult rau. Imi amplifica starea. Statea si ma asculta parca era la TV la o telenovela. Nu mi-a dat nici un sfat bun. Imi lua banii pe ascultat si atat. O chema Angelica Lincaru si acum vad ca nu mai profeseaza. Atentia la impostori si amatori.
    Apoi a urmat doamna care mi-a schimbat nu viata, ci perceptia. Aceeasi viata privita altfel. O cheama Diana Onila de la idlearning.ro si mi-a facut numai bine. Acum 2 ani avea 100 ron pe prima ora apoi 1ron pe minut. Dar merita pe deplin. Vreau din nou sa ma duc cu ea, am facut o pauza pt bb 2. Vreau sa va zic ca daca nu era ea, bb2 nu exista. Mi-l doream dar eram plina de frici, ganduri aiurea, etc. O recomand din suflet

20. Buna, Ioana. Ma tot mananca tastatura sa-ti scriu, cu toate ca am de invatat, fiindca mai am doar doua zile pana la examen (de specialitate, psihiatrie). Asa ca iti scriu pe repede inainte: ma bucur ca ai abordat subiectul, te citesc de ani buni si cumva ma gandeam ca mintenas vei vorbi deschis despre asta. Si-ti multumesc. Ce-as vrea sa zic in plus, pe langa toate cele ce le-ai punctat tu foarte bine, e ca sunt mai multe forme de terapie. Nu toate merg in profunzime, nu toate abordeaza trauma. Poate pentru unii e suficient sa realizeze distorsiunile cognitive si unele comportamente dezadaptative, cum face CBT-ul. In terapie de multe ori ajungi cand ai ajuns in fundul putului si cineva ti-a furat si scara, dar poti sa mergi si doar pentru ca, de exemplu, ai un program dezorganizat, nu stii exact pe ce drum sa o iei, au aparut schimbari neasteptate in viata sau unele care te suprasolicita si simti ca nu le mai faci fata.

    Apoi, intr-o terapie de profunzime, tu dictezi ritmul, tu alegi ce dezvalui, cand si cum. Terapeutul are rolul sa te ghideze, sa-ti dea alternative, poate, cand e cazul, sa te provoace, dar in nici un caz sa foreze in tine, sa te descoasa si apoi sa te lase sa pleci cu rana deschisa acasa.

    Un punct de vedere pe care l-am auzit deseori, mai ales din zona oamenilor creativi, e ca suferinta e o oaza de inspiratie, iar daca vor face terapie si vor fi „normali”, isi vor pierde individualitatea. As zice dimpotriva, terapia te scoate din lumea ta pe alocuri unidimensionala si e in sine un proces de creatie.

    In primul an de formare in terapie, recomandam in stanga si in dreapta, oricui, sa faca terapie. Continui sa recomand, dar cu blandete si fara sa insist, pentru ca, pana la urma, e o decizie pe care fiecare trebuie sa o ia singur, cand considera ca e cazul. Un sot/o sotie nemotivata, care merge de gura celuilalt, va pierde bani si timp degeaba. Din experienta, modelul personal chiar functioneaza, cand cei din jur vad ca tu esti obiectiv mai bine, mai energic, mai stapan pe tine, isi vor dori si ei pentru sine asta.

    Lastly, daca mergi la un terapeut si nu pusca poti oricand sa renunti. Practic, si terapeutul e un om, terapia e o micro simulare a vietii reale, iar cu unii nu te potrivesti si de unii pur si simplu nu iti place. E important, totusi, sa gasesti argumentele pentru care renunti, oricare ar fi alea si sa le comunici si terapeutului. Inclusiv dintr-o terapie ce nu merge poti invata multe despre tine sau despre ceilalti. Iar daca nu a mers cu un terapeut, nu inseamna ca terapia in sine nu va functiona, cu altul.

21. Va rog, îmi poate recomanda cineva, un cabinet/terapeut online?

    • Alina Ricean, e un psihoterapeut foarte bun. Am mers la ea o perioada buna de timp si am continuat terapia pe skype cand s-a mutatb din oras.

22. Face cineva terapie pe Skype? Eu am incercat pe aici dar nu prea rezonez cu ei…chestie de limba cred…Desi evident vorbesc limba lor fluent, mi-e greu sa imi deschid sufletul intr-o limba care nu-i limba sufletului meu. Si paeca discutia e prea tehnica.

    • Foarte interesant e cat suntem de diferiti 🙂 Eu chiar ma gandeam ca imi e mult mai usor sa discut despre ce mi s-a intamplat intr-o alta limba. Cred ca mi-ar fi imposibil sa zic in romana exact ce am patit, cumva intr-o limba straina isi pierde din gravitate, in opinia mea. Ciudata treaba 🙂

    • Eu simt ca e mai bine in romana, cu cineva care cunoaste si contextul cultural. Ma intereseaza psihologi buni care pot oferi consultatii pe skype. Multumesc anticipat 🙂

    • Jeni chiriac daca nu ma inselface pe skype. E o persoana minunata

    • Din cate stiu, doamna e destul de controversata, am dat peste niste clipuri cu dumneaei recomandand chestii super dubioase…

    • Aurelia Vasile poate face pe skype. E foarte inteligenta si competenta.

23. Da, de o mie de ori da!

    Eu fac terapie de 3 ani, de cand am reusit sa imi dau seama ca am suferit un abuz in copilarie care ma impiedica sa traiesc o viata normala si mereu imi explica psiholoaga ca in atatia ani trauma s-a facut de o mie de ori mai mare, desi eu nu constientizam.

    Ceea ce e extrem de important e sa gasim persoana potrivita. Eu nu sunt in Romania, dar din pacate am auzit lucruri destul de neplacute despre anumiti terapeuti, departe de a fi profesionisti. Vorbind de asta, chiar vreau sa insist ca e important sa cautati oameni pregatiti, nu tot felul de coach/guru de unicorni/maestru in blablabla. Acestia pot fi eventual complementari, dar nu au pregatirea necesara pentru a gestiona eventualele complicatii si pot face un mare rau in loc de un pretins bine.

    • Buna. Imi poti recomnda si mie terapeutul tau ? (Daca poate online)

    • Hei!
      Eu nu sunt in Romania, daca te descurci cu spaniola si vrei sa incerci face si consultatii online, prin skype, dar nu stiu cum merg, ca nu am incercat.

24. Eu am fost intr-o perioada in care ma simteam asa cum ai povestit. Dupa 6 luni am bandonat pentu ca nu ma potriveam cu omul psihoterapeut. Avea pregatire, certificari dar era un chin sa merg saptamanal acolo si sa ma gandesc oare ce sa discut azi. Nimic nu era natural, totul fortat, iar el nu facea sau poate nu putea sa ma faca sa privesc deep inside. Era mai mult un listening partner.

    In plus, m-a deranjat ca (desi nu cred ca facea voit) vedea prin grimaze, mimica fetei ca aproba sau nu ce spuneam si ca ma judeca. Acum Am intrerupt, dar sa stii ca ma simt la fel ca inainte, desi unele mici lucruri le-am identificat in terapia asta defectuoasa. Dar sincer dupa experienta asta nu mai am nicio tragere sa caut altul, daca va fi la fel, daca voi gasi aceeasi persoana lipsita de tact?

    • Cine e??
      Sa stim de cine ne ferim.
      Nu ii e rusine sa ia banii degeaba, dar tie ti a fost sa l numesti…

25. Felicitari Ioana pentru articolul asta! Terapia e despre intelegere, acceptare si vindecare, in ordinea asta. Si da, doare. E tulburator ca atunci cand iti cad in brate o mie de lucruri din dulapul cu lucruri burdusite, ascunse din copilarie, adolescenta, tinerete, etc. Dar daca nu faci asta risti tristeti si indoieli coplesitoare. Saptamana asta merg la a treia sedinat din a treia incercare. E un shortcut spre tine, spre binele tau pe termen lung. Iar banii cheltuiti cu un terapeut bun sunt cea mai buna investitie. Chiar am scris acum doua saptamani despre asta 🙂

26. Si tatii pot trece prin depresie avand exact acelasi tipar descris de tine. Persoana cea mai draga mie trece prin astfel de momente si sufar pentru ca nu o pot ajuta. Traume din trecut (copilarie cu lipsa de atentie si multe altele) au scos la iveala tot ce e mai rau in acesti ani de parinteala. Si stiu ca nu va se va rezolva de la sine pe masura ce trece timpul…
    Poate un articol asemnator dedicat tatilor ar fi util si ar ajuta la decizia de a incepe o forma de terapie. Eu nu ma pot face auzita din pacate…
    Imi doresc sa fie bine pentru el, pentru copilul nostru, pentru noi.

27. Multumim pt articol!!! Minunat !!!
    Eu locuiesc in UK, ei aici merg f mult pt CBT si sunt de parere ca f putin ajuta celelalte terapii…sau cel putin psihologii din UK cu care am vb eu mi au marturisit asta. Acum vreo 8-9 ani era la moda “ talking therapy”( terapie psiho-dinamica). Incercandu le pe amandoua, nu mi a Parut totusi ca e ceva ce se muleazaf bine pe mine. Sau poate nu am nimerit terapeutul potrivit. Cunosteti in UK psihologi ok care merita recomandati? De orice natie ar fi. puteti impartasi aici? Multumesc.

28. Sunt mama dar nu i.i doresc, am aflat ulterior. Traiesc in regrete si deprsie. Imi puteti recomanda va rog un terapeut cu experienta?

29. nu stiu cat sunt de buni, dar poate merita incercat, clinica Bellanima din Bucuresti lucreaza cu CAS si nu se plateste nimic, mergeti la medicul de familie, el face trimitere la psihiatrie, va duceti la cel de la Bellanima care recomanda psiholog tot de la ei si nu platiti nimic.

    • Bună, trimiterea se da la psihiatrie? Când aud termenul asta ma sperie.

30. Uau, cat de binevenit! Multumim!
    Recomandari de terapeut in Oradea, va rog?

    • Poate e cam tarziu raspunsul, dar poate foloseste si altcuiva: Ramona Lucaciu in Oradea.

31. Bogdan Cezar Ion – București

    • Bogdan e minunat!

    • Se pot face si sedinte de terapie individuale cu Bogdan? Nu gasesc info pe nicaieri.
      Multumesc

    • Buna! E destul de ocupat, dar ii poți scrie sau îl poți suna, găsești informații despre contactele dumnealui pe net și vb direct cu el. Dacă nu poate chiar el, probabil îți recomanda pe cineva. ?Succes! ?

    • Buna ziua, Bogdan are un telefon pe facebook dar nu este valabil. Are cineva un nr de telefon unde il putem gasi?

32. Un articol extrem de util! Eu am fost la psihoterapie după multe amânări. A fost foarte greu să fac acest pas, dar apoi am văzut rezultatele în scurt timp. Recomand din tot sufletul pe Sonia Vrâncianu, psihoterapeut în Bucureşti.(www.psihologiecuantica.ro)

33. pentru Bucuresti, recomand din toata inima: https://ioanastancu.ro/

34. Parca-i scris de mine…
    In #Bucuresti recomand psihoterapie cu ALINA MARINA DUTA (https://www.facebook.com/psihologalinamarinaduta/ – psihologie, psihoterapie, dezvoltare personala individuala si de grup cu copii, adolescenti sau adulti, ateliere de parenting, psihoeducatie) & NICOLETA LARISA ALBERT (https://www.facebook.com/albert.larisa – trainer programe educationale pentru copii, părinți si profesori; psihoterapeut în formare in psihodrama clasica; mama a patru copii de 19, 10, 5 si 1,1/2 ani, blogger la http://www.nicoletalarisa.ro, colaborator Romania Libera, rubrica educatie).
    Amandoua-s profesioniste, deschise si pot ajuta mult in refacerea echilibrului interior si depasirea depresiei sau starii de tristete continua. Curaj! 😉

    • La fix am gasit articolul tau. Eu caut terapeut pt sora mea care are o situatie familiala dificila. Oare ai o lista facuta cu recomandarile din comentarii? Caut pt Reghin, jud Mures ?

35. Dr. Daniela Cetean – pt. cei din Deva. Este medic psihiatru dar si psihoterapeut. O minune de om.

36. Rodica Barcan in Bacau.

37. Bucuresti: Cristina Fulop, Ina Mojoiu

38. Livia Minea, Simona Chiru si Claudia Necula in Bucuresti, le recoand din experienta personala

39. Buna, pentru Brasov aveti recomandari?

    As vrea foarte mult sa merg – dar nu as sti cu ce sa incep…

    • Danuț Negru

    • Stefania David – Psiholog in Brasov

    • IULIANA CRISAN, are cabinet pe Str. Vulturului nr. 2. Si eu si sotul meu mergem la ea, si e absolut minunata!

40. Am mers la terapie timp de doi ani si jumătate. Am inceput sa vad un pic de progres abia după 6luni. Am făcut psihanaliza si a cerut timp si dedicare. As vrea sa fac o paranteza si sa spun ca eram studenta la zi si ma întrețineam singura. Nu aveam niciun weekend liber si nicio seara in timpul săptămânii nu era a mea. A fost extrem de greu, cu banii, cu timpul, cu sentimentele. Dar a meritat tot efortul. Nu exagerez cand spun ca in total am cheltuit mai mult de 10.000 RON cu tot cu medicamente si sedinte saptamanale. Nu regret nici macar un leu. Pentru ca m-a salvat de la suicid. Apoi m-a ajutat sa imi gestionez furia îndreptată catre un trecut dureros. Am învățat sa respir fara o greutate in piept, am invatat sa umplu hăul dintre coaste. Am invatat sa invat sa ma iubesc si sa ma las iubită. Nu mi s-a terminat munca la propria persoană, dar am dobandit o oarecare putere de a ma observa putin din afara, de a fi mai atenta la ce simt si la sursa sentimenului, acestea sunt cele mai de pret lucruri dobandite acolo, iar terapia am incheiat-o deoarece m-am mutat din tara, dar ma bucur nespus ca am trecut prin acel proces.
    Recomand mereu, tuturor, si da, si eu sunt privita cu scepticism de cunoștințele din Ro. Lucrurile stau altfel mai in vest unde sunt acum, si ma bucur ca e asa.
    Mergeți la terapie, lucrați cu voi, pentru voi, ca sa faceți mai bine apoi.
    Îmbrățișări!

    P.S. Mulțumesc, Ioana, ca de obicei!

41. In Bucuresti o recomand pe Livia Caciuloiu Minea, este o persoana foarte empatica si un psiholog foarte bun, nu am cuvinte, pe mine m-au ajutat enorm sedintele cu ea dupa ce l-am pierdut pe logodnicul meu. Nu stiu daca in Bucuresti sunt totusi preturile de 50 de lei pe sedinta dar Livia am vazut ca e acum si la ISTT si acolo au programul de consiliere gratuita. Terapia ajuta, doar sa vrei si daca nu sunt posibilitati financiare tot cred ca exista solutii. Eu cand am inceput sa merg acum cativa ani in terapie nu aveam posibilitati si am primit 3 sedinte gratuite care efectiv mi-au schimbat perspectiva legata de bunavointa oamenilor. Merita incercat ,indidferent cu cine alegeti sa incepeti terapia, pentru ca terapia e pentru voi si tot efortul asta merita sa fie facut!

42. Felicitari pentru articol! Recomand Diana Maria Plesu, psihoterapeut terapie experientiala. Contact:diana.mariaplesu@gmail.com

43. Pentru Bucuresti o recomand pe Iulia Ciornei, Psihoterapeut Adlerian. O persoana foarte calda. Cred ca face si terapie online.

44. Am trecut si eu prin depresie acum mai multi ani… cand iti este greu sa te dai jos din pat, ca nu vezi scopul, sau incepi sa plangi dimineata, la trezire, cand vezi perspectiva trairii inca unei zile in acel chin… Terapia mea, care a functionat si m-a facut mai puternica si mai plina de viata decat oricand in viata mea, a fost IERTAREA celor care au contribuit la starea ta, detasarea de orice persoana toxica (poti s-o saluti, sa-i trimiti felicitari de sarbatori, dar NU STA DE VORBA CU EA fiindca va folosi orice minut ca sa-ti inoculeze iar otrava din sufletul sau intunecat) si DRAGOSTEA pentru cei aflati in suferinta. Faptul ca tu simti aceasta durere te poate face sa empatizezi cu alti oameni care sunt muuult mai rau decat tine. Faptul ca tu le sari in ajutor si te hotarasti sa nu permiti altora sa trateze pe cineva cum ai fost tu tratata, mai ales daca e vorba de copii, te face sa fii ca o leoaica, iti da puteri nebanuite si un sens in viata. Si, in primul rand, rugaciune si spovedanie. Astea sunt O TAINA. Degeaba incerc eu aici sa va explic ce minune se petrece cu toti cei din viata voastra in urma rugaciunii si cum suferinta pleaca dupa ce te duci de cateva ori la spovedit (mai bine decat la psiholog), trebuie musai sa incercati si o sa fiti atinsi exact in inima, pentru totdeauna, dar veti capata si o intelegere supranaturala a lucrurilor… Sanatate si putere, dar mai ales… iubire pentru toti oamenii din lume!

45. Hello,

    Un terapeut bun in Timisoara imi poate recomanda cineva, va rog mult?
    Multumesc!

46. Un articol foarte bun, avand in vedere ca ne am nascut intr o tara in care ne este rusine de ceea suntem cu adevarat, o tara in care valorile nu sunt promovate. E greu sa invatam sa ne iubim pe noi insine dar asta nu inseamna ca este imposibil. Trebuie sa intelegem ca e ok sa admitem ca avem nevoie de ajutor, e ok sa fim vulnerabili, e ok sa vrem sa aflam cine suntem si care e scopul nostru pe pamantul asta. Eu recomand un parapsiholog pt ca merge adanc in sufletul tau si iti gaseste cele mai vechi si ingropate probleme sufletesti. Vindecarea ia timp, depinde de nivelul de acceptare al fiecaruia, dar merita. Merita si timpul si banii. In procesul de vindecare iti dai seama ca toti banii pe care i ai investit in tine tu ii poti tripla. Cand esti fericit si cu mintea limpede iti vin idei de afaceri, iti vin idei de investitii si tot asa. Sa investim in noi e cea mai importanta investitie in viata noastra. Nu trebuie sa regretam nicio secunda.
    Imbratisari.

47. Buna! Un terapeut bun in Piatra Neamt puteti sa-mi recomandati? Multumesc

48. Buna ziua, in Oradea poate recomanda cineva? Multumesc.

49. Dragilor, toate, salta sufletul in mine citindu-va comentariile si reactiile! Ma bucura nespus ca in sfarsit lumea vorbeste deschis despre suferinta si ca, de acum, incepe sa fie recunoscut ajutorul si ghidajul pe care un profesionist le poate manifesta in atatea situatii ale vietii. Eu spun mereu „durerea este inevitabila,insa a suferi e optional”. Intr-adevar vom ramane orbi la schimbare atata vreme cat frica de suferinta, cat stigma, cat tot ceea ce traim au mai multa putere decat motivatia de a fi bine noi cu noi insine. A merge la terapie echivaleaza cu un proces al vietii in care tot ce stiam poate fi rescris in asa maniera incat discursul despre viata noastra sa fie altul decat cel in care ne spunem ca „nu mai putem suporta”, ” ca e teribil”, „ca viata e nedreapta” , „ca ceilalti nu ma inteleg” etc.
    Sunt terapeut si lucrez deopotriva cu copii, cu parinti, cu tineri si de fiecare data reproduc, la scara mica, „viata lor” in cabinet pentru a se observa, pentru a vindeca in acel mediu securizant ce nu pot in lumea de afara, pentru a pune la loc piesele care inca nu s-au potrivit. Va incurajez sa mergeti oricand in terapie/consiliere, nu doar pentru diagnosticele mari si grave, cat si pentru acele aspecte care nu sunt, sa zicem, „cea mai buna varianta a voastra”.

50. Buna ziua. O recomandare pentru un terapeut in Sibiu va rog.

51. Ioana, câtă dreptate ai… Cel mai greu este să ”rupi” un pic de timp și bani desigur și să ajungi acolo unde îți accepți fricile și înveți să le înfrunți.

    Pot să recomand cu drag pe ToshaDor în Timișoara. Am avut ocazia sa o întâlnesc chiar la 2 săptămâni după ce am venit în Timișoara de peste Prut si mă simțeam pierdută. După două întâlniri, am revenit la pasiunea mea pentru fotografie și scris.

52. Buna ziua tuturor!

    Am citit o fraza si as dori ceva detalii concrete: „Terapia nu este obligatoriu scumpă. Poți face terapie bună cu 50 de lei, cu 70 de lei. 50 de lei pe săptămână înseamnă 200 de lei pe lună.”
    Vorba unui cititor: unde pot găsi aceste tarife fiindcă la terapia de cuplu nu am gasit nimic relevant sub 180-200 lei… Chiar si daca as dubla sumele citate, tot nu am gasit nimic. Deci, ma poate cineva ajuta cu o recomandare sau mai multe pentru psihoterapie de cuplu in Bucuresti?
    Sunt conștient ca exista oameni si oameni. Exista practicieni care pun un preț pe timpul si pe efortul lor, ceea ce mi se pare corect, dar exista si alții care pun si preț pe zona ultracentrală sau pe alte servicii conexe. Stau in Titan, de ce trebuie sa merg in Dorobanți sau Aviatorilor ca sa pierd si doua ore pe drum, plus sporul de „zona de fițe”.
    Multumesc anticipat!

    • Buna ziua,

      Poate ca va putem fi noi de folos. Eu reprezint o scoala de psihoterapie din Bucuresti care tocmai incearca sa initieze un program de psihoterapie la preturi reduse sau pe gratis, pentru cei ce nu isi pot permite sub nici o forma. Ca regula generala, psihoterapia trebuie platita. Nu este neaparat vorba exclusiv de banii castigati ci si de constientizarea omului ce vine in terapie ca acesta este un serviciu si ca va necesita „o plata”, adica un efort de ambele parti. Practic ideea este ca cei ce vin in terapie sa realizeze ca vor avea de munca. Nu ii va repara cineva ca prin minune ci vor lucra impreuna cu terapeutul ca sa le fie mai bine.

      Imi puteti scrie pe facebook, daca doriti, iar eu intre timp ma voi interesa care dintre colegii mei s-au specializat in psihoterapia de cuplu si sunt dispusi sa lucreze la preturi reduse.

      ma gasiti aici, daca mai sunteti interesata:
      alina negru ma numesc iar aceea este pagina asociatiei de psihoterapie
      https://www.facebook.com/Asociatia-pentru-Psihologie-si-Psihoterapie-Adleriana-din-Romania-APPAR-389067974525165/?modal=composer

    • Irina Calomir

53. […] Iar dacă încă mai credeți că terapia nu este pentru voi, vă invit să ciți asta. […]

54. Buna Ioana,

    Eu sunt de formare terapeut insa nu mai practic de cand am copiii mei. Cu toate astea sotul meu conduce o scoala de formare in psihoterapie. A format oameni in Bucuresti, Brasov, Constanta, Galati, Timisoara, Arad. Pe unii ii cunosc, sunt buni profesionisti. De curand incercam sa punem pe picioare, in Bucuresti deocamdata, un program de terapie gratuit. Personal, „pretul pietei” mi se pare prea ridicat pentru multi dintre cei ce au nevoie de terapie. Am o mana de volunari deocamdata care sunt dispusi sa tina gurpuri sa sa faca terapie individuala cu adulti ori copii. Unii dintre ei nu au prea mare experienta, unii lucreaza de ani buni. Din pacate site-ul oficial este in lucru (incercam sa ne revitalizam) insa pot sa iti ofer adresa de pe facebook pentru referinte. APPAR ne numim pe scurt. Suntem din categoria ONG-urilor pe cale de disparitie…printre cele mai vechi scoli de psihoterapie din Romania. Incercam sa ajutam cat mai mult inainte sa ne prabuseasca statul cu taxele si legile lui.

    Asadar, daca poti informa si tu oamenii ca totusi exista psihoterapie si fara a fi platita, ar fi de mare, mare folos. Noi inca ne intalnim cu atitudinea de „e pe gratis, nu e buna”. Ba chiar am avut clienti care mi-au spus ca ei vor sa plateasca mai mult ca sa aiba parte de terapia aia mai buna. Da, unii dintre noi lucreaza si pro-bono. Da, unii au clienti suficienti cat sa accepte in programul lor si unul sau doi oameni care nu isi pot permite.

    Sper sa nu te aglomerez peste masura insa te voi contacta si pe facebook legat de asta.

    merci,
    alina

    https://www.facebook.com/Asociatia-pentru-Psihologie-si-Psihoterapie-Adleriana-din-Romania-APPAR-389067974525165/?modal=composer

    • Bună,în Brașov nu știți dacă există cineva care să lucreze mai ieftin sau gratuit? Pentru un copil de 15 ani cu probleme serioase.

55. In loc de terapie pentru a va intelege pe voi insiva mai bine, v-as recomanda mai degraba sa intelegeti mai exact legile dupa care functioneaza universul si implicit relatiile dintre oameni mai intai.
    Urmariti-l pe Levi Elekes pe youtube, luati-i videourile de la inceput si ascultati-le pe toate. E gratis.
    Nimic nu a fost mai revelator in viata mea decat ceea ce zice acest tanar.
    Cu fiecare video poti deveni mai intelept; nu ar fi minunat ca toti la 20-30-40 de ani sa fim intelepti ca un batran de 70 de ani?
    V-ati intrebt vreodata de ce bunicii sunt intelepti si de ce ii iubim atat de mult? Pt ca sunt rabdatori si empatici, nu se agita la cel mai mic lucru stresant, nu le mai pasa sa mai adune averi, nu se mai compara cu restul si se bucura de toate micile placeri ale vietii pentru ca in sfarsit i-au inteles sensul.
    Eu nu vreau sa fiu batran si debea atunci sa imi dau seama de fapt cum e treaba cu viata…

56. Bună!

    Numele meu este Alexandra Stoica și sunt psiholog si psihoterapeut integrativ.
    Lucrez cu copii si adulți (terapie ,workshopuri pentru copii si parinte-copil) și cred cu adevărat că un parinte care este conectat la el însuși, care își ia timp pentru a se intelege si a-si vindeca anumite răni din trecut, are mult mai multe șanse sa aiba o relație de calitate, autentică, empatica și bazata pe conectare cu propriul copil. Cel mai bun exemplu si model pentru copiii tăi ești tu.

    Pe mine ma găsiți pe facebook pe paginile: Psihoterapeut Alexandra Stoica și Parenting armonios.

    Va doresc sa luați decizii înțelepte, in acord cu voi. ♡

57. Buna, Ioana! ?
    La începuturi te citeam pentru ca îmi plăcea tot ce traiai tu, cu bune, cu rele. Citeam un blog cu care rezonam.
    Apoi a venit pe lume Sofia și am început sa nu mai rezonez atât de mult cu tine. Apoi totul se învârtea în jurul copilei. Îmi era dor de articole despre tine, despre poveste, nu doar despre copila.
    Apoi nu reușeam sa mai citesc pentru ca aveam senzația ca viata ta e pe un norișor siclam și perfect… Și uneori ma enervam! Uneori și acum mai cred ca la tine sunt toate roz și perfecte?
    Apoi, multe reclame. Obositor de multe
    Din nou mi-era dor de omul care scria pe blog. E logic ca tu scriai despre copii ca asta era și este lumea omului cu blog de dinainte. ? Eu înțeleg asta la nivel rational?
    Apoi conferințele, cărțile, blogul, aparițiile toate îmi arătau o Ioana diferita de fiecare data!
    Asta m-a făcut sa nu mai agreez tot ce scrii și sa pun la îndoială autenticitatea despre care vorbești!
    DAR, eu știu ca am unele proiecții (dacă tot vb de terapie), asa ca niciodată nu voi înceta sa laud și sa ma bucur pentru ca ești aici și ajuți multe mame. Și ma bucur ca pledezi atât de mult pentru terapie și ca arăți cât și cum te-a ajutat pe tine. Îți mulțumesc pentru asta! Pentru ajutorul pe care îl oferi mamelor!
    PS. Eu știu ca tu înțelegi mesajul meu exact asa cum este și ma bucur ca am avut curajul sa îl las aici, în mod public. Mulțumesc ?

    • O recomand cu mare căldură pe Denisa Popescu din Bucuresti. Face si terapie de cuplu , Si lucrează si cu cas.. Lucrează și cu o clinica din afara.

58. Buna!
    O recomand cu caldura pe Laura Ghita, in Bucuresti.
    https://m.facebook.com/InnerConnectionCom/

59. Buna!
    Este minunat ce ai scris! FELICITARI!
    Eu sunt psiholog, mama si invingatoare a depresiei, ofer consultanta pentru mamicile care trec prin ce am trecut eu si ma simt minunat cand vad ca acestea cer ajutorul!
    Mamici, niciodata nu e prea tarziu sa cereti ajutor este o dovada de curaj si putere interioara ca faceti acesti pas

60. În Oradea va recoman psiholog Delia Cormos. Nu e scump, negociază cu tine prețul pe care ți-l permiți tu sa îl plătești pentru terapie. 0742023047. O găsiți și pe Facebook. Succes și sănătate tuturor!

61. Recomand cu mare incredere Ina Mojoiu, in Bucuresti, zona Floreasca, 100 lei consultatia, este blanda, intelegatoare, orientata spre pacient.

62. Imi puteti recomanda un loc din Bucuresti unde se poate face terapie in grup sau grupuri de suport? Multumesc anticipat!

63. Bună seara! Ma numesc Coman Violeta. Și eu am fost la terapie și am și tratament. Exact simptomele menționate de d-voastră le aveam. Cineva mi-a recomandat un terapeut foarte bun, se numește Dr. Popa Cristian și este din Alexandria, Teleorman. Un medic excepțional, mă simt extraordinar, mi-a venit pofta de viață. Nu faceți greșeală de a nu merge la terapie de rușine sau alte motive.

64. Buna printeso. Articolul tau vine la fix. Descrie aproape exact cum ma simt eu acum. Sunt mama unui baietel de doi ani jumatate, sunt mama singura de cateva luni si am mare nevoie sa imi gasesc echilibrul psihic ca sa imi pot creste baietelul bine. Am avut o relatie toxica, ne-am facut amandoi mult rau, nici cu parintii nu ma inteleg f bine si vreau sa schimb asta si sa nu mai imi pese de comentariile si jignirile rautacioase si sa nu mai am ganduri negative. Si, cel mai important, sa imi cresc copilul in armonie. As dori recomandari de psihologi calmi si rabdatori care fac terapie online sau de cineva din sectorul 6, Bucuresti. Deoarece lucrez de acasa nu am salariu f mare, asa ca mi-ar fi de ajutor consiliere gratuita sau sa nu coste sedinta mai mult de 50 de lei.
    Va multumesc anticipat pentru recomandari.
    Iar tie printeso, iti doresc tot binele din lume si te ador 🙂

65. Buna ,

    Apreciez foarte mult discutiile legate de necesitatea terapiei si as avea nevoie de o recomandare pentru Craiova , daca se poate.

    • Buna Cristina,

      Eu sunt Raluca, sunt coach si lucrez si online pe skype daca doresti. Mai multe despre mine poti vedea aici: http://ralucanedelcu.com/despre/ sau pe facebook aici: https://www.facebook.com/raluca.n.raluca.10

66. Si eu sufăr de anxietate de mulți ani fac in repetate rânduri atacuri de panică si de multe ori am senzația că nu mai pot, am încercat terapie dar sa zic asa nu a funcționat, as dori si eu numele unui terapeut bun in bacau daca se poate, ma gandesc ca poate nu am mers unde trebuie, citind acest articol ma regăsesc total in el!
    Mult succes tuturor!

67. Ariton Alina Elena – Iasi
    https://ariton-alina.business.site

68. Ioana Neacsu, Pitesti
    Terapie de grup si individuala
    Recomand cu mare caldura si drag, este pasionata de ceea ce face, profesionista si dedicata total!
    Pe facebook:
    În ritmul tău psihologic
    https://in-ritmul-tau-psihologic.webnode.ro/

69. Recomand Alina Lungu, Sibiu

70. Bună ziua.O recomandare pentru un terapeut in Cluj, vă rog!
    multumesc mult!

    • Nora Toma lucrează și la Cj ?
      Recomand cu drag o găsiți pe Facebook

71. Am început terapia cu dorita de a ma vindeca și a renaște. La prima întrebare a soțului despre cum a decurs întâlnirea cu terapeuta, i am răspuns.. Dureros. Însă acesta durere duce la vindecare prin descoperia rădăcinilor, înțelegere și Iubire acceptare de sine. Recomand cu drag Nora Toma – în Mures

    • Bună ziua,
      unde poate fi găsită Nora Toma. Un contact va rog.
      Mulțumesc

72. Unii spun ca trebuie sa fii nebun ca sa mergi la psihoterapeut. Eu spun ca trebuie sa fii nebun sa nu mergi si sa nu beneficiezi de ajutorul care te poate face sa treci mai usor peste necazuri. Nebunii nu merg la psihoterapie, oamenii inteligenti merg!

73. Pentru București, recomand Viorica Oris
    https://www.psihologiecuantica.ro/

74. Terapeut bun Bucuresti: Grecu Viorela – 0741.174.654. Nu mai retin exact costul unei sedinte, dar o recomand!

75. Buna seara recoman pe doamna psiholog Bolfa Lorena – Bacau. Un om deosebit , un profesionist cu experiență.
    Face si evaluare pentru instanta de judecata

76. Buna seara !Va rog, imi puteti recomanda pe cineva in Iasi ? Multumesc !

    • Ana Baianu e grozava! https://www.facebook.com/willing.psihoterapie

77. Buna seara! Recomandați pe cineva în Ploiesti, la preturi accesibile? Lucrează cineva gratis in Ploiesti? Va mulțumesc! Prințesa, mulțumim!

78. Majoritatea pacientilor sunt trimisi la psiholog de catre medicul psihiatru care a fost rugat sa ii scape de insomnii sau atacuri de panica, deci pentru a plăti sume mari din banii castigati cu munca multa. Psihologii castiga bine, nu va feriti sa recunoasteti ca lunar le dam cate 2000-3000 de lei, fiecare. Uneori ma intreb de ce le faceti atat de multa reclama! Eu ii voi ocoli, ma simt mult mai bine de cand nu mai merg la psiholog.