Cu Sofia am luat-o suuuper încet. Ne-am gândit că decât să aibă copilul probleme cu constipația mai târziu (că tot aud de sute de cazuri), să se streseze, să ne certăm, mai bine în ritmul ei o lăsăm, că nu-s scutecele chiar atât de scumpe cât să merite zdroaba. I-am prezentat oala de pe la un an, încă un an a ignorat-o, apoi și-a mutat păpușile în ea. De pe la doi ani și ceva a început să facă pipi la toaletă, cu treaba solidă am avut răbdare încă aproape un an. Cerea scutec și făcea în el. Pe la trei ani și trei luni a devenit independentă total, cu două accidente de pipi.
Cu Ivan ne așteptam să meargă mai repede, pentru că toate celelalte lucruri le-a făcut mai repede ca sora lui, având-o pe ea drept model. Dar nu. A mers mai greu. El e în general mai mămos, mai dependent, mai dornic să rămână lipit, așa că nu l-a tentat toaleta. Aproape de trei ani a început să facă pipi la toaletă (de oală nu s-a atins nici el), iar acum, că merge la grădiniță, e chiar încântat să poată face asta fără nici un ajutor. Dar cu nr. 2 tot amâna. Spunea că nu e pregătit, că mai are nevoie de timp, tatăl lui deja se agita pe-aici, e mare, ce ne facem, eu, având experiența Sofiei în minte, am zis să nu ne panicăm, va decide el când e momentul potrivit. Desigur că mereu îi spuneam și-i aminteam de varianta toaletei, el cerea mereu scutec și noi i-l puneam. A și încercat de câteva ori, dar n-a mers, nu ieșea, nu dorea să insiste. Am așteptat. I-am arătat diverse cărți cu și despre caca, cea de mai jos a stârnit cel mai mare interes. Dar în timp, nu imediat.
El, tot la scutec voia. Iar noi am așteptat.
Acum câteva săptămâni ne-am cazat într-un hotel minunat în Baia Mare (Magus îi zice). Era seară, eram toți obosiți după un zbor cu avionul și alte ore în mașină, pe drum. Ivan căuta toaleta cu privirea:
– Mami, vreau să fac un caca.
– Îți dau scutec?
– Nu, vreau la toaletă.
– Opa! Hai!
A mers unsă treaba! Sofia a venit, a aruncat un ochi neîncrezător în toaletă, apoi a aplaudat.
– Bravo, Ivan, așa da!
S-a umflat ăsta micu de mândrie.
Și aia a fost. A doua zi la fel, a treia la fel, sunt încrezătoare că de-acum nu mai am de spălat nici o persoană la fund, după cinci ani și jumătate în care am făcut asta zilnic.
Vă încurajez așadar, știu că e greu să ai răbdare, toți ne dorim copii independenți și mâini libere, dar cred că e bine să ascultăm ritmul copilului, ca să nu dezvolte aversiuni față de mersul la toaletă, care-i pot afecta întreaga viață.
Există speranță, acuma de niște răbdare să faceți rost…
Sursa foto: băiețel pe toaletă via Shutterstock.com
Sunt de acord ca nu este bine sa fortezi copilul, dar mi se pare ca in ziua de azi este fortata un pic limita la care este pus copilul la olita. Din momentul in care copilul merge si se poate exprima in gesturi sau cuvinte in jur de 18 luni, sigur poate folosi olita. Desigur, fiecare copil este diferit si poate unii reusesc mai devreme, altii mai tarziu, dar cred ca ar trebui incercat mai devreme de 2 ani toata treaba asta. Experienta mea a necesitat efort din partea mea, sa il conving sa stea, sa explic, sa accept accidentele, dar rezultatul a fost pe masura.
Motivul care m-a determinat sa il invat la 1 an jumate este poluarea cu scutece, la care putini se gandesc din pacate. Este vorba de planeta pe care o lasam copiilor nostri, si mi se pare frumos sa ii invatam sa foloseasca cu cap resursele inca de mici.
Ai dreptate intr-un fel, dar vorbind despre poluare….mai faci si altceva sa reduci poluarea? Reciclezi gunoiul, baterii, becuri? Foloseste produse eco firendly? Altfel nu prea are sens. Oricum exista in ziua de azi scutece refolosibile si alte metode care nu pun presiune pe copil (poate mai multa pe parinte). Eu cred ca trebuie respectat ritmul copilului, dar cu ghidare din partea adultilor.
Are sens orice lucru mic. Nu trebuie sa privim in alb si negru, pentru ca ne descurajam singuri de la a face orice lucru pozitiv, doar pentru ca nu reusim sa le facem pe toate.
Mai faci si altceva pt îngrijirea dinților, in afara sa ii periezi zilnic? Folosești ata dentara si apa de gura? Mergi de 2 ori pe an la dentist, faci detartraj? Daca nu, degeaba te speli pe dinți (inserați emoticon ironic)
Exista si scutece textile, ca o varainta mai putin poluanta 🙂
Fetita mea are o complicatie la rinichi si este necesar sa o ferim de infectii. Am schimbat-o si de 20 de ori pe zi cand era bebelus. Acum, la un an si un pic, face la olita nr. 2, zilnic, de peste doua luni. Fapt care m-a relazat mult, ca nu ii mai vad funduletul murdar, chiar daca o schimbam in secunda doi. Intr-adevar scutecele sunt ieftine, e adevarata si partea cu poluarea, cred ca fiecare parinte face cum crede de cuviinta in functie de copil. Ma bucur ca ai scris acest articol. Multumesc.
Și despre scăpatul de scutec pe timpul nopții? Când? Cum? 🙂
Sa stii ca de cand a inceput sa faca la olita/wc, ii dadeam la inceput pampers, vedeam ca e uscat dimineata si strategia mea a fost sa-l pun in fiecare seara sa faca pisu inainte de somn. Am avut MAXIM 3 accidente de udat cearceaful(avem o protectie saltea dedesubt) si cam atat. Daca a baut multa apa se trezeste noaptea si cere sa faca pisu. Ai incredere, si ei simt ca si noi presiunea vezicii 🙂 Foarte important, cand face totusi in pat noaptea, sa nu fie certat, se supara ei suficient mititeii cand se trezesc uzi.
Îți mulțumesc pentru răspuns! Scutecul la al meu este 1 sfert după o noapte pentru că musai, dar musai trebuie să bea apă de 3-4 ori fix când este întins în pat și învelit. Apă bea ziua foarte bine, dar am observat că aceasta este rutina lui, înainte de nani trebuie să se mai ridice de câteva ori în fund. 🙂 De-aici și dilema mea cu scutecul.
Baiatul meu face nr 1 la toaleta/olita de la varsta de 2 ani si 5-6 luni iar treaba nr 2 o face tot in pampers, la 3 ani si 8 luni. A mai facut si la olita cand il durea burtica, sau in miez de noapte(rar) insa cere pampers. Il las in pace, n-am absolut niciun stres pe subiect. Daca copilul e sanatos, vesel, mananca, se joaca, vorbeste, doarme si face nr 2 zilnic…eu sunt perfect fericita, va dau cuvantul meu! Singura chestie care ma zgandare, oriunde mananca singur mai putin cu mine la masa. Insista sa ii dau eu de mancare, aici da, fac eforturi sa schimb placa, e totusi baiat mare.
La noi cu primul copil am început de pe la 2 ani încercarea de a face la olita dar ea nu era pregătită.
O puneam dar se ridica, făcea pe lângă, se juca cu olita numai pipi nu făcea. Am așteptat până pe la 2 ani și jumătate când a coincis cu perioada verii.
Ideal ar fi să se facă schimbarea când este cald,hainele de vară sunt subțiri, iar la fete o rochiță cu chiloței e suficient la o ieșire până în parc (noi stăm la 5 minute pe jos de parc). Mie îmi era groază de mersul cu mașina în perioada de acomodare, ca nu cumva sa facă pe scaun, căci trebuia spălat, uscat, etc.
A durat cam o săptămână (luuunga precum o zi de post mi s-a părut mie, o schimbam și de 10 ori pe zi) până a renunțat DE TOT la scutec.
Într-una din zile, în a 6-7 a cred, deja obosită și cu nervii la pământ, după ce stersesem a 10 oară parchetul, m-am retras singură intr-un loc.M-am descărcat, am plâns. Ea a venit și m-a văzut. Mi-a zis „mami îmi pare rău că am făcut pipi.nu mai fac mami ” Și din ziua aceea nu a mai facut nici ziua nici noaptea.Ea vorbea foarte bine de mică, fluid, a fost precoce în acest aspect și nu înțelegeam de ce nu mă anunța înainte și făcea pe ea.Apoi am vrut să îi pun măcar la somnul de prânz și seara dar ea nu și nu:
” mami nu mai sunt bebe” și intr-adevăr nu făcea. Nici noaptea nu se trezește pentru pipi.Dimineața o pun tot eu ca să facă înainte de a merge la grădiniță, căci dacă ar fi după ea nu ar face până la ora 10-11 dimineața.
Cu copilul numărul 2, a început de pe la 16- 18 luni să vrea pipi la olita. O vede pe surioara ei pe wc și ea se pune pe olita și imi spune” pipi pipi” încercând să își dea singură pantalonii jos. Prima dată am crezut că doar o imită pe sora ei fără a dori a face cu adevărat. M-am dus la ea,i-am dat scutecul jos și am pus-o pe olita. Ce bucurie pe toate 3 când am văzut-o așa micuță făcând pipi din inițiativa ei.
Încă nu a împlinit doi ani, mai are scutec, face pipi încă destul de des. Curând vom încerca scoaterea lui. Sper să fie lină schimbarea.
În România cred că se încearcă prea devreme scoaterea scutecelui ( scutecului?). Primeam sfaturi că de la 8 luni le pot pune pe olita. Mi se pare mult prea devreme și imposibil la un copil atât de mic.
În Spania, aici unde trăim, se vede cealaltă extremă. PărințiI iau cu multă lejeritate aspectul acesta, și multi copii de 6-8 ani încă folosesc noaptea scutece, gen chiloței, pijamale absorbante,etc.
Sunt perfect de acord cu ritmul copilului! Cu cat insistam mai mult, eventual cu argumente de genul „esti baietel/ fetita mare” cu atat riscam sa-l timoram. E bine sa faca la olita pentru ca in scutec se strang bacterii, nu pt ca „e rusine” sau alte bazaconii d-astea.
Baietelul meu a facut si caca si pipi de la 2 ani si 4/6luni, direct la closet. Si nu cred ca e meritul meu; „vai ce mama grozava sunt eu, si altele habar nu au”
Nicidecum! Am observat insa ca ei stiu foarte bine dupa o anumita varsta ce trebuie sa faca. Jocul si relaxarea din partea parintilor ajuta foarte mult!
Al meu a inceput sa foloseasca closetul, cu reductor bineinteles, prima oara, culmea, pentru caca! Ulterior, dupa vreo doua luni, a vrut sa faca pipi ca tata pentru ca, citez, „e mai intelesant asa”
Asadar sa nu ne enervam pe caca :)) sa ne amintim cat de fericiti suntem dupa ce il face, daca s-a intamplat sa fie constipat!
Caca e, de fapt, bun! :))
Zi frumoasa
Cu primul copil am inceput pe la 2 ani antrenamentul la olita. Stres mult, plans mult, facea doar pipi la olita, in rest in scutec (timp de 1 an aproape). Pe la aproape 3 ani am uitat pur si simplu sa-i punem scutec la un somn de zi. L-am laudat pentru reusita si de atunci am scapat de scutecul de zi, el facand la olita si la toaleta. Am pastrat scutecul de noapte inca vreo 6 luni, apoi l-am scos de tot. Am avut protectie pentru saltea, mergea la toaleta intotdeauna inainte de somn si am incercat sa-i dam lichide cu cel putin 1 ora inainte de somn. Nici un accident.
Cu al doilea copil am inceput noi pe la aproape 3 ani prezentarea olitei (in ianuarie). Esec total. Am amanat procesul si apoi in iunie am reinceput. A functionat instant. Am renuntat de tot la scutecul de zi, apoi dupa cateva luni si la cel de noapte. Nici un singur accident.
Ce a functionat la noi:
– cea mai importanta este vointa copilului. Daca el va fi convins ca e momentul, va fi mult mai usor.
– timpul frumos ajuta extraordinar de mult. In primele zile fiica mea a purtat in casa doar rochite mai lungi, dupa cateva zile si chiloti (cu printese, pe care si i-a ales singura!!!).
– recompensele ajuta, la fel si exemplul (fratilor, colegilor de la gradi, chiar si al parintilor).
– in perioada de training protectia de saltea este indispensabila, la fel si multe perechi de chiloti.
– in prima perioada trebuie dus la olita/toaleta aproximativ la o ora, intre timp intrebat daca are nevoie.
– cu cat va stresati mai mult cu atat va fi mai greu. Daca dupa cateva zile nu sunt progrese, amanati inca vreo cateva saptamani macar.
– nu exista copil care sa nu renunte la scutec. Mai tarziu si mai calm e mai bine decat mai devreme cu stres.
Scuze, am uitat sa va scriu cum am procedat eu
-Mama, fac caca!
-Uraaaa, Amza face caca, Amza face caca (asta era un cantecel)
Vrei la closetul maaaare, sau in olita miiiica?
-La coset, mama!
Din nou contecel si bucurie.
Odata copilul asezat mana la ureche sa auzim cum face caca pleosc, ca sa mearga in universul Pica :))
Si cam asa…
Bafta!
In ritmul lor, dar cu insistenta si perseverenta. Cand se simt stresati, renuntam o perioada, apoi iar incercam… Orice in viata se face cu perseverenta.
Fetita face caca la olita de la 8 luni,acum avem un an si 2 luni (cu mici exceptii cand nu suntem acasa) sunt atenta si cand vrea sa faca o pun la olita. Nu avem probleme sta, dar nu spune cand vrea sa faca. Pipi nu face mereu la olita, dar de cate ori o pun face (inainte si dupa somn) peste noapte face pipi doar daca bea multe lichide seara. Am observat de cateva zile merge si isi ia olita am pus.o si a facut. Nu prea suporta scutecul. Sper sa terminam cu el cat mai repede
Foarte bine ai făcut! Nicio graba!
Crezi ca ne poate lămuri cineva cum sta treaba cu olița si constipația?
Am pățit-o si noi, in sensul ca de cand a trecut la olița, pe la 3 ani, a început sa faca nr 2 in forma de biluțe, desi nu s-a schimbat nimic in dieta ei…
Acum un an mai tarziu, tot biluțe face daca nu ii dau tratament de constipație.
Nu stiu exact daca are legătura cu olița sau nu, se pare ca are, si nu înțeleg exact unde si cum…
probabil ca se abtine, face mai rar decat ar trebui si caca se intareste cat sta acolo in intestin…
Doctorita de familie mi-a spus sa o pun la 6 luni pe olita cu ghidon, nu mai mult de 5 min, intrucat daca aman momentul pana dupa ce incepe sa mearga de-a busilea, nu va mai avea rabdare sa stea pe oala si sa se joace la bila aia mare de pe ghidon. M-a asigurat ca, datorita pozitiei, ii va veni senzatia de caca si va face Am pus-o la 7 luni, total sceptica, DUPA MASA DE PRANZ, iar dupa 2 min, hop, caca. Nu a mai facut niciodata in pampers. Am pus-o de 2 ori pe zi si a iesit caca. Pipi in pampers pana pe la 2 ani cand a inceput sa mearga singura la olita si nu a mai vrut pampers ca ii era cald, zicea ea. Nu a vrut nici chiloti ca nu apuca sa ii dea jos, rochita si puta goala si OBLIGATORIU olita in fiecare camera, chiar 2, ca nu ajungea la ele. Cu copilul nr 2, am fost plecati toata vara de acasa, mi-a fost prea lene, a fost asa usor la nr 1, ca am zis ca sigur va merge brici, mai ales ca e mai docil. Asa ca l-am pus abia la 10 luni. A stat 10 secunde si a fugit in patru labe, ca avea treaba. Asa ca, el fiind foarte ocupat, se pare ca am dat-o de gard si voi mai incerca …pe la 3 ani.
Apoi eu…am facut pe mine noaptea pana mare. Asa rusine am patit ca si in clasa 1-a eu faceam in somn (si acum ma trezesc sa fac in fiecare noapte) pe mine, incat la inceputul mamiceniei mele am avut o fixa cu asta. Pana pe la 7 luni ale copilului am aplicat EC si a mers unsa treaba. Apoi am aplicat reteta voastra. A fost identic, doar ca ea pe la 2 ani si 5 luni a cerut direct pe toaleta. In intervalul din mijloc, am mai incercat eu fara sa presez din cauza amintirilor de EC, dar am renuntat rapid. Acum, la 2 ani 8 luni, rar cere ajutorul la toaleta. In general cand vrea atentie, ca ajutor nu ii mai trebuie.
Cat de minunat!
Multumim de articol.
Fetita mea are 1 an si 4 luni. I-am facut cunostiinta cu olita dar nu are rabdare sa stea pe ea. Nu o grabesc. Cand face caca o rog sa imi spuna pentru ca se pune singura pup. Nu vreau sa o fortez, sper ca lucrurile sa mearga lin si cand ea va vrea si va sti sa imi spuna o sa o las mai mult pe olita.
Buna! Si noi am scapat de putina vreme de scutec. La doi ani si jumatate. A contact enorm ca am stat la bunici pt ca i-a placut enorm sa ‘ude’ o floare ? cu treaba numarul doi a mai durat ceva pt ca voia sa faca in scutec. Am inceput sa vb de el, sa ii spun ca vine din burtica, ca e maro, ca e mancarea pe care el o mananca. Atunci am remarcat ca el il resimte ca o ‘pierdere’ asa cum citisem in cartea Invata l sa faca la olita in 7 zile de Gina Ford.
Intr-adevar rabdarea e cheia!
Buna! Si eu am fost sceptica sa pun bebele la 6 luni la olita asa cum ma sfatuise mama mea ca „asa se facea pe vremuri”. Apoi o prietena mi a zis ca a pus bebele la 8 luni si am incercat incercat si eu de test acum la 8 luni, dupa masa de dimineata si de pranz. Nu e mult dar de 1 sapt face caca numai la olita si sper sa reusim ca macar caca sa fie pe olita. Cred ca o tin cam mult, 10-15 min si sper sa reducem timpul treptat. Ne jucam pe olita, citim pe olita, orice o tine ocupata sa nu o ia la fuga.
Asteptam si povestea intarcarii lui Ivan 🙂
Ivan e intarcat de vreo doi ani… 🙁
Eu nu stiu cum sa il conving pr baietelul meu la 3 ani si cateva luni sa faca la toaleta..cu reductor.Aduce scutecul pt nr.2 zilnic..a inteles ca el nu mai e bebe dar nu face de nici un fel la olita/toaleta.De 3 zile constipat..nu mai am solutii…
Eu am citit foarte multe despre EC înainte să se nască bebe. Așa că, încă de la o lună, am încercat să practic cât de cât, deși n-am avut chiar consecvența recomandată. Plusurile pe care le-am observat sunt că, încă de când avea o lună, am observat că dacă i se oferă oportunitatea (ținut dezbrăcat deasupra chiuvetei), face, în mod constant. Ceea ce denotă că, contrar a ceea ce se crede, copiii au un anumit grad de control al eliminării încă de foarte-foarte mici. Evident că nu e vorba despre nicio presiune asupra lor aici, nici nu ar percepe-o la vârsta aia. Încă de atunci a știut să facă că la chiuvetă, iar ulterior la oliță. Practic, am eliminat problema ”avem o oliță, nu știm ce să facem cu ea”.
Minusurile (adică unde nu se întâmplă ca în cărțile pe care le-am citit) sunt că la un an și 3 luni nu semnalizează niciodată în mod cât de cât evident că vrea să facă. În ce am citit despre EC erau copii care, la vârsta târâtului în patru labe, mergeau la oliță când aveau nevoie. La mititelul meu, dacă îl pui pe oliță și nimerești când vrea să facă (sau vezi că se screme, la caca) e ok, face. Dacă nu îl pui, face la fel de liniștit și în scutec. Evident că nu îl stresăm cu asta și nu o vom face niciodată. Dar, sincer, speram că după un început așa bun – copil de 2-3 luni care face la chiuvetă de fiecare dată când îl ții – o să ajungă mai repede să fie fără scutec. Probabil că e din cauză că nu am aplicat nici noi metoda ca la carte niciodată. Dar, ca idee, văzând că totuși prin metoda asta știe ce e aia oliță și face în ea, aș recomanda-o, folosită lejer, măcar pentru asta.