Șapte lucruri de făcut în cuplu ca să fiți fericiți până la adânci bătrâneți

Lasă că știu, fii atent: comunicare. Mhm. Dar asta nu ajută mult când fiecare vorbește pe limba lui și nu pricepe nimic din ce spune celălalt. Când doi vorbesc și nici unul nu ascultă. Sau când pricepi, dar nu știi ce să faci cu ce ai priceput.

Sex. Sigur că da. Îhî. Să faci tu sex, bre nenea cercetătorule, după ce ești treaz de 20 de ore, ai șters la fund de cinci ori trei persoane diferite, ai pus și ai strâns masa de milioane de ori, ai legănat și-ai îmbrăcat și dezbrăcat întruna una sau două persoane mici, ia să vedem cum faci tu sex după asta. Sigur n-o să fie unul prea pasional…

Empatie. Drăguț. Am toată empatia din lume. Dar oare mai pot face eu ceva cu ea când tot ce-mi doresc este să dorm? Ajută empatia dacă o simt în vis?

Niște lucruri mai la obiect, domnilor cercetători, despre cum să nu ne sărim la beregată de la prima oră, eu și soțul, aveți? Știu, trebuie să mergem la terapie, și eu și el. O să mergem. Să petrecm timp împreună. Aha, încă 15 ani și vom avea tot timpul din lume. Dar până ajungem acolo și până începem să fim mai bine, putem face ceva? Altceva decât să bombănim, să amenințăm printre dinți, să blestemăm în gând, să ne promitem și să nu ne iasă?

Tot cu s începe și e la fel de important ca sexul: simțul umorului. Dacă nu râdeți împreună, poate nici nu merită să mai încercați să faceți relația să meargă…

Există specialiști în cuplu care pot aprecia, după ce asistă la doar trei ore de discuții aprinse între parteneri, dacă un cuplu va rezista sau se va destrăma. De exemplu, rata de „succes” a celor de la Institutul Gottman este de 91%. Ei cu asta se ocupă, studiază cuplul. De curând am găsit un articol scris de John Gottman, fondatorul acestui insititut ( AICI). După zeci de ani de studiu, omul a pus la un loc șapte principii care, dacă sunt respectate, țin căsnicia la adăpost. Ia să le auzim împreună.

1. Rămâneți conectați unul la viața celuilalt

Cuplurile care reușesc să reziste sunt cele în care partenerii își cunosc viețile în detaliu și au un trecut emoțional bogat. Fiecare știe care au fost cele mai importante momente din viața celuilalt, care sunt lucrurile care contează și cum acestea se modifică și, odată cu ele, se modifică lumea celuilalt. De exemplu, el știe exact ce nu-i convine ei la șefa cu care lucrează zi de zi și că încă îi e teamă de ce-o să spună mama ei, chiar dacă a plecat de-acasă de niște zeci de ani. Iar ea știe că temerea lui cea mai mare este că va ajunge exact ca tatăl lui. Fiecare știe ce speranțe, dorințe, scopuri are celălalt.

2. Mențineți afecțiunea și admirația reciprocă

Acestea sunt, potrivit celor de la Institutul Gottman, două elemente obligatorii într-o relație de lungă durată. E important ca ele să existe și e la fel de important să fie declarate. Stai cu același om de aproape 20 de ani. Aveți și un copil sau doi. Se presupune că mai ești în acea relație pentru că omul de lângă tine merită respectul și afecțiunea ta. Nu uita să i le și declari. Sunt de acord că în multe momente ți-e greu să vezi calitățile persoanei de lângă tine. Amintește-ți-le și când sunteți supărați, e un pas care împiedică destrămarea unui mariaj funcțional.

Nu mă ține memoria suficient ca să pot spune de câte ori mi-a fost MIE greu să am un gând bun pentru mine! Cum să-mi suspectez, așadar, omul că n-a uitat ce minune de femeie are când m-a văzut, de exemplu, în pijama, cu ciorapi desperecheați și cu un sân pe-afară, pentru că terminasem de alăptat, cu păr în formă de pernă? Cred că e nevoie de mult simț al umorului ca să-ți mai admiri jumătatea esențială după unele scene de viață terestră.

Tot cu s începe și e la fel de important ca sexul: simțul umorului. Dacă nu râdeți împreună, poate nici nu merită să mai încercați… (asta e bonus, de la mine)

3. Apelați unul la celălalt

Într-o relație de durată apelăm periodic la celălalt pentru a primi atenție, afecțiune, susținere sau un zâmbet. Sau, în fine, așa ar fi OK pentru ca lucrurile să meargă. Realitatea este că unii apelează la partener, în vreme ce alții caută aceste lucruri în afara căsniciei. John Gottman ne sfătuiește să găsim răspunsul la aceste nevoi în relația noastră de cuplu, pentru că reprezintă bazele conectării emoționale, romantismului, pasiunii și unei vieți sexuale reușite.

4. Lăsați-vă influențați de partener

Căsniciile cel mai stabile sunt cele în care soțul și soția se consideră parteneri egali și se tratează ca atare. Știu că poate nu e ce-am văzut noi acasă sau ce-am auzit de prin bătrâni, dar e ceva în care și eu cred. Când bărbatul acceptă ideea de împărțire a deciziilor și a „puterii”, va căuta, în situații de conflict, o soluție comună și de compromis. Nu va ține morțiș să se facă așa cum vrea el. E la fel de important și ca femeile să-și trateze bărbații cu respect. Cercetările au scos la iveală că femeile fac asta oricum, chiar și în cuplurile care scârțîie. Prea adesea însă, bărbații nu le întorc serviciul.

5. Aveți grijă la cum vă vorbiți când apar probleme

Aici e un balet pe sârmă de care nu știu câtă lume e în stare, dar cred că încercarea merită. Expertul în relații John Gottman ne arată că ne putem plânge de comportamentul partenerului fără a-l ataca. Vorbiți pe pozitiv – ce ați vrea în loc de ce nu primiți sau în loc de ce nu  vreți; începeți propozițiile sau frazele cu „eu” în loc de „tu”. Descrieți situația pe care vreți să o îmbunătățiți, fără a face judecăți sau evaluări. Fiți clari, politicoși și nu acumulați, nu strângeți în voi nemulțumiri pentru că vor răbufni și n-o să mai aveți nici timp să vă gândiți la cum ar fi elegant și constructiv să îi vorbiți celuilalt.

6. Evitați blocajele. Înlocuiți-le cu vise comune.

În multe cupluri există teme de conflict permanent. Ele nu-s abordate-n fiecare zi, dar atunci când sunt, se ajunge invariabil la un blocaj. Dr. Gottman spune că în aceste conflicte încăpățânarea partenerilor (sau a unuia dintre ei) și ținutul cu dinții de o anumită poziție are-n spate o mulțime de vise nerostite și, evident, neîmplinite. În mariajele fericite, partenerii își preiau reciproc visele și le integrează în ceea ce ei consideră că reprezintă căsnicia lor. Pot fi lucruri concrete – să  avem casă pe pământ cu vedere la un lac, să locuim într-un anume oraș – sau mai puțin tangibile – de exemplu, să privim viața drept o mare aventură sau ca un pariu permanent cu sine. Ca să depășim blocajele nu e musai să devenim parte a viselor celuilalt, cât să le acordăm respect și recunoaștere. Lor și, implicit, partenerului.

7. Voi construiți sensul relației voastre

Fiecare cuplu, fiecare familie își creează propria lume, cu obiceiuri, regului, principii, rutine și așa mai departe. E o lume ale cărei granițe se modifică pe măsură ce partenerii cresc și se dezvoltă. Când o relație pe termen lung (oficializată sau nu) capătă o însemnătate astfel împărtășită, conflictele sunt mai puțin intense, apar mai rar și duc și mai rar la blocaj.

Adică ce înțeleg eu de aici este căe important să aveți universul vostru, cu tipicăriile voastre caraghioase, dar și să găsiți un scop comun mai mare decât voi, greater than life, cum ar zice americanul. Adică de exemplu să creșteți niște copii extraordinari, care să salveze lumea. Sau să fiți un exemplu pentru comunitate. Sau să scrieți, la bătrânețe, Marea Carte a Cuplului, din experiența voastră. Și să faceți echipă bună pe drum…

Am mai scris și despre Secretul cuplurilor care rezistă în timp. Mi-ar plăcea să fie fericire în lume, părinți bucuroși împreună, pentru ca și copiii lor să fie bine, să crească în confort emoțional și să aibă un model bun de relație în viață. Știu că-i greu, trăiesc greul, dar nu ne lăsăm.

Mergem mai departe, cu simțul umorului, cu răbdare, cu ascultare, cu articole, cu eforturi, cu nevoia rostită de confirmare: Mă mai iubești? Da. Dar tu? Mhm. Bine. Somn ușor. Pe mâine.

Sursa foto: cuplu adult via Shutterstock.com