Coboară scările încet, trăgând după ea sacul cu pijalame.
Mă vede și o încearcă un zâmbet. Apoi îl vede și pe Ivan și se încruntă. Se oprește la jumătate. Ezită.
Îi fac semn complice cu degetul.
– Hai, iubito, vino mai aproape să-ți spun ceva.
Vine încet, pas cu pas. Se apropie de mine, cu ochii în jos. Mă aplec spre ea și-i șoptesc:
– Ce dor mi-a fost de tine, minunea mea de fetiță! Ce faci, iubita mea? Frumoasa mea, buna mea, cum a fost ziua ta?
O văd cum se topește toată. Întâi îi apare gropița din obrazul drept. Apoi o jumătate de zâmbet, care se lăbărțează pe toată fața. Închide ochii de plăcere.
– Mai zi-mi, mami…
– Să știi că m-am gândit la tine mult azi. Și când am mers la întâlnire, și când am scris, și pe drum spre încoace. Mi-am zis: ce face oare blonda mea minunată, caldă și moale ca o plăcințincă proaspătă cu măr copt? Abia am așteptat să te văd și să te aud și să te miros!
Îmi sare în brațe și mă strânge tare.
Ivan își așteaptă rândul cuminte, pe canapeaua din holul grădiniței. Cu el am stat deja mult azi, știe că Sofia a tânjit după mine, așa că are răbdare.
– Te iubesc, Soare! îi șoptesc în păr.
– Și eu te iubesc, îmi spune chicotind.
– Și eu te iubesc, mami, zice și Ivan din spatele meu, ca să nu-l uităm, totuși.
Apoi tot el zice:
– Mami, pe tine te iubește toată lumea.
– Sunt foarte norocoasă, ai dreptate, Ivan.
– Dar și tu iubești pe toată lumea, zice și Sofia.
– Cred că ai dreptate. Acum hai, mergem undeva împreună?
– Daaaa, mami, să mergem oriunde! ciripește Sofia.
Așa sunt zilele noastre. Cele mai frumoase zile. Împreună, în tihnă, cu muci sau fără, în casă sau pe-afară, citind sau vorbind, făcând planuri sau povestind amintiri, vorbind despre noi împreună, despre cum ne e, despre cum suntem. N-aș schimba nimic din ce ni se întâmplă.
Cat de frumos ai transcris in cuvinte toată această iubire. Citindu-ti gândurile am simțit căldură! Sa va bucurați unii de ceilalți în continuare!
Ce ne e nouă rușine (sau poate jenă) să-ți spunem a zis-o bine Ivan, direct și necosmetizat, pentru noi:
– Mami, pe tine te iubește toată lumea.
Ce frumoasa e căciula!
Tatal a cam disparut din peisaj. Everything ok?
tati ii duce la gradinita, cand ii iau eu el mai are de stat la munca inca 2-3 ore. totul ok, multumim de grija! 🙂
Despre timpul lor cu tati gasesti un articol acum cateva zile, Pledoarie pentru timp cu tati ii zice.
Nu, everything not ok, iar Ioana o sa-ti planga pe umar in public pe blog. Jesus, ce intrebare nepotrivita!
Este minunata viata cu copil/ copii….atat de multa dragoste ne ofera….si ne ajuta sa realizam cat de multa dragoste avem si noi de oferit. Este greu sa cresti un copil dar e absolut minunat, noua ne-a facut viata ca in povesti.
Imi plac mult aceste articole cu si despre copiii tai, sunt absolut fabulosi si deliciosi amandoi
Ce frumos si cald! Eu pot sa ma laud ca am parte de 6 ori de iubire neconditionata! 🙂 Cele mai frumoase momente se ascund in aceste clipe, dupa cum le-ai descris… As vrea tare mult sa nu se mai teama oamenii sa devina parinti!
Daca oamenii au fost copii chinuiti si le e frica de ce ar putea sa le pricinuiasca proprrilor copii, mi se pare normal sa se teama. Eu una ma cam tem… Imi doresc copii, dar ma sugruma frica ca nu o sa fiu destul de buna.
Sunt la metrou, ma duc la munca, si am o lacrimă în colțul ochiului
wow, ce asteptari o sa aiba asta mica de la viitorii parteneri! Nu zic ca e rau, dar o sa aiba nevoie de un barbat crescut in acelasi stil (sa fie deschis, sa-si exprime emotiile, sa ofere si sa astepte dragoste etc), or la cum sunt crescuti baietii in RO, mai rar un asemenea specimen. Eh, poate emigrati pana la urma si o sa-si gaseasca un occidental care sa fie pe calapodul ei.
sper din tot sufletul ca ea sa creasca si sa traiasca in alta tara. si noi cu ea. 🙂
Te asigur ca si baietii din RO sunt crescuti in acelasi stil, cu iubire, grija, afectiune si sentimente exprimate deschis :)…nu stiu de unde ideile astea ca baietii sunt crescuti altfel in zilele noastre! De multe ori vad in jurul meu (la scoala baietelului, la joaca) baieti muuult mai bine crescuti decat fetele, care se joaca mai frumos impreuna, vorbesc cum trebuie, sunt mai atenti, nu se cearta in continuu si stiu sa faca echipa impreuna. S-a cam dus vremea miturilor…
De acord cu Corina! In plus, daca Sofia este crescuta cu incredere in sine, va sti singura sa-si aleaga un partener pe masura si sa nu accepte sa fie pupata de toti tantalaii prost crescuti doar ca sa se simta frumoasa….cum, spre exemplu, am lasat eu sa se intample 🙁 Barbati calumea exista dintotdeauna, d-astia si cu par pe piept si cu lacrimi in ochi cand vad ecografia viitorului copil, sau un pisoi jigarit pe strada, care stiu sa-si exprime sentimentele si sunt corecti si respectuosi. Am eu un asa barbat acasa 🙂 Crescut de o mama cu bun simt, nimic mai mult, fara teorii complicate de parenting sau altceva. A fost si este un om iubit si treaba asta aparent contribuie la un caracter sanatos pentru tot restul vietii!