Aseară în mașină, eram cu copiii în drum dinspre grădiniță spre Ikea, să ne luăm toți perne noi, căci pe cele vechi le-am super bălit și transpirat dincolo de orice spălare întru recuperare. Trafic, omor, claxoane, noi eram bine, stăteam jos, cald în mașină, muzică bună pe Rock FM. Ca de obicei când prind o piesă care-mi place, încep să cânt și să dansez. Cântatul după muzica bună a altora e una dintre cele mai mari bucurii din viața mea!
– I dont wanna cloooose my eyeees, I dont wanna fall asleep… (ați ghicit, Aerosmith, one of my faves)
Înainte de orice, să vă zic că eu cânt cam oribil, așa. Adică nu-ți vine să fugi, dar nici să stai. Lălăi oarecum corect, fără pic de talent însă. Dar mă distrez și încerc să nu deranjez, de asta de obicei cânt în mașină, cu geamurile închise.
Ivan, care nu mă vede, doar mă aude, căci el este în scaun cu spatele la sensul de mers, mă întreabă, în timp ce eu cântam frumos Aerosmith:
– Mami, esti bine? Ce faci acoio, ce se aude?
Sofia dă ochii peste cap:
– Mami cântă, n-auzi?
Normal că n-aude, că ce cânt eu nu e cântat, pe Sofia o ajuta mult că mă vedea cum interpretez, căci scaunul ei e montat cu fața la sensul de mers, deci și la mine.
– Mami, cânți chiar foarte frumos!
– Ei, lasă că știu eu că nu cânt așa frumos…
– Dar știi toate versurile…
– Păi le știu, la melodiile mele preferate.
– Și așa frumos vorbești franceza…
– E engleză, dar și în franceză știu să cânt, îmi place Edith Piaf și…
Ivan mă întrerupe:
– Da, mami, cânți foante fumos, dan oaie ai putea să cânți mai încet? Mă doaie uiechea.
Pe Ivan mereu poți miza să fie sincer. Plus că el e muzician, a decis deja că se va face tobarist când crește.
– Băi copii, ia ziceți voi, care e cea mai mare bucurie din viața voastră? Uite, a mea e, printre altele, să cânt așa în mașină, tare și prost!
– A mea e secretă, zice Sofia.
– A mea e chifteiuțeie cu sos, se destănuie Ivan.
– Bine, atunci zic și eu, a mea e… începe Sofia cu voce mică.
– Ba nu! Oiezul e cea mai maie bucuie! o întrerupe Ivan.
– Gata, nu mai zic, m-am supărat! se stropșește Sofia cu mâinile la piept.
– Scuze, zice ăsta mic.
– Prea târziu. Nu vă mai zic.
– Mai zic eu una, uite, altă bucurie mare de-a mea este să călătoresc în locuri noi, să mănânc lucruri delicioase, mai zic eu, ca să le mai dau idei.
– Au și oiez acoio unde te duci? nu se lasă Ivan.
– Mami, îți place să călătorești și cu noi?
– Normal, altfel cum? Ah și îmi mai place când dormim toți de prânz, înghesuiți acolo sub plapumă.
– Să cânt la tobă! trădează Ivan orezul.
– Să mă uit la un film la cinema, plusez eu.
– Să domn cu mami! Ivan iară.
– Să fac baie în mare, eu.
Sofia nimic.
Trei ore mai târziu, acasă în pat, îmi zice la ureche:
– A mea e să stau la grădi cu prietenele mele și să ne jucăm și să citim o carte.
Acum doi ani, când stătea lipită de piciorul meu oriunde ne-am fi dus, cu oricine ne-am fi văzut, n-aș fi crezut să aud așa o mărturie.
Ia să vă întrebați și voi copiii care-s cele mai mari bucurii ale lor în viață. Cred că veți afla lucruri interesante. Dar ale voastre care-s?
Sursa foto: copil bucurându-se via Shutterstock.com
E delicios Ivan! 🙂
Subscriu
Să călătoresc în locuri noi și interesante. Să citesc. Muzica este un alt moment plăcut. Să observ copii cum învață lucruri noi. Să o ascult pi prințesă cântând la pian. Deja se înțeleg melodiile. E uimitor ce poate face un pitic din emoțiile mele.
Noi folosim protectiile de perna de la ikea si nu avem probleme cu patatul pernelor, spalam direct protectia. Pupici la pitici!
A mea este sa-mi tin sotul in brate ?
Bucuriile mele: sa calatoresc in locuri noi, sa mananc, sa gatesc in liniste, sa citesc MULT, sa danseeeez, sa ascult muzica si sa cand tare si prost in masina, sa dorm 🙂 dupa venirea baiatului inca ador toate lucrurile astea, chiar si mai mult cand am ocazia sa le fac singura 🙁
A mea e sa vad un film SF bun pe un ecran maaaare!
Ideeeeem
Sa stau cu picii mei. Sa stau. Nu sa fac mancare, curatenie. Sa stau cu ei in brate, sa ii simt lipiti de mine si sa le savurez linistea aia din ochisori.
Ivan rulz!
Sa merg la mare si sa inot dimineata in apa aia in care se oglindeste soarele, sa ies cu prietenele in oras si sa radem mult (ultima data am fost la Therme, a fost mega dragut), sa mananc inghetata de la Emilia, sa ma joc cu nepotica mea, sa fac cadouri si sa vad oamenii din jurul meu bucurandu-se de ele, sa fiu luata in brate ?
Dumnezeule! Eu nu voi prinde ziua asta să aud așa ceva din partea băiețelului meu. Al meu plânge dimineața și după ce vine îmi spune întruna că nu vrea la grădi până a doua zi când o luăm de la capăt. Câte 2 zile, că apoi răcește, face febră, se face bine, iar plânge și spune non-stop că nu vrea la grădi, apoi iar se îmbolnăvește. Nu mai putem. Și abia a început. Ne consolăm când ne simțim curajoși că atunci când rămâne acolo îi place și când iese e vesel. Până acasă, adică 5 minute de mers pe jos.
O sa vina ziua aceea…inca putina rabdare. Fiul meu are 5 ani si dimineata fuge in grupa, nici nu se uita in spate. Cand merg dupa el se bucura ca ma vede dar parca ar mai sta 5 minute cu colegii iar acasa se joaca de-a gradinita. Jucariile lui sunt copiii de la gradinita, masinile lui merg la gradinita iar uneori o striga pe Doamna Sanda (educatoarea)…dar poti fi sigura ca nu asa a fost de la inceput. Am avut si noi plans si boli la inceputul gradinitei.
N-o sa-ti vina sa crezi, dar bucuria mea si a fiicei mele Sophia este sa-ti ascultam seara poveștile!!! Sophia lasa tot pentru o poveste de-a ta si daca pe fundal mai apar si Sofi, Ivan sau Ciocolata, bucuria e si mai mare!
So, sa ne mai bucuri cu ceva povesti noi, te rugam frumos! ❤️❤️❤️