Pe scurt, depinde cum se simt părinții și copiii în cauză. Dacă nici pe părinți, nici pe copii nu-i deranjează, studiile și specialiștii spun că o atitudine relaxată față de propriul corp e de preferat (până la o anumită vârstă, când părinții sau copiii simt nevoia să se acopere).
Dar e în regulă pentru copii să te vadă gol? Dacă asta îi traumatizează? Nu cumva e o formă de abuz sexual? Dacă încep să facă glume proaste despre noi la grădiniță? Ori poate vor vrea să iasă goi pe stradă…
Pe lung, am dezbătut mai jos. Vă povestesc puțin despre experiența mea și practica de la noi de acasă, apoi vă redau opinia unui psiholog român, urmată de studii și concluzii ale specialiștilor pe acest subiect.
Concluzia mea, după tot ce am citit despre subiect și tot ce am trăit pe propria-mi piele, în calitate de copil al părinților mei și de părinte al copiilor mei, este că e esențial să crești copii care nu au complexe față de propriul corp, care nu consideră în nici o situație corpul rușinos, însă știu să respecte intimitatea altora și regulile de decență în societate.
Vedem cu toții cât de mulți adulți din jurul nostru nu au atins maturitatea sexuală, câți se tem de propriul corp, câți sunt acoperiți de rușine când trebuie să meargă la medic sau să se dezbrace pe plajă.
Eu cred că normalitatea e alta. Cred că trebuie să fim conștienți de corpul nostru, să-l cunoaștem foarte bine și să nu-l expunem decât atât cât ne vine și cât ne permite legea bunului simț, cred că trebuie să putem povesti copiilor noștri orice ne întreabă despre corpul nostru sau al lor.
Un studiu arată că persoanele care între 0 și 5 ani au crescut în familii unde goliciunea nu era tabu au devenit adulți fără complexe și inhibiții în ce privește contactul fizic și exteriorizarea sentimentelor.
Corpul uman nu este rușinos, nici urât, nici scârbos. El doar este. Cu toții avem unul, iar pentru o viață echilibrată și lină, e important să avem o relație bună cu el. Nuditatea nu e rușinoasă. Și nici nu e problematică, simt eu, câtă vreme toți cei implicați în proces se simt confortabil cu asta.
Nu cred că trebuie să exagerăm cu nuditatea, dar nici să ne pândească cel mic pe gaura cheii, că moare de curiozitate, mami nu-i răspunde la întrebări, pentru că-i e rușine, tati îl trimite în camera lui, nu are nici o informație, așa că și le va lua singur din alte părți.
Mama nu s-a ferit niciodată de mine. Nu defila de colo colo despuiată, dar nici nu se acoperea în mare viteză. Am crescut cu zero complexe față de corpul meu, iar asta m-a ajutat foarte mult în viață. Am fost mereu relaxată în ceea ce privește momentele în care a trebuit să mă dezbrac, pot vorbi despre corpul meu cu oricine, fără jenă. Asta mi-a adus relaxare, bucurie, informații, împlinire și descărcare. Nu același lucruri pot spune despre viața mea sexuală, acolo au lipsit multe informații, subiectul a fost încărcat de rușine și vină, dar asta e altă poveste.
Tata a fost mai pudic, iar asta nu mi s-a părut deloc ciudat. A fost alegerea lui și niciodată nu m-am gândit c-ar fi fost mai bine altfel.
Acum, că am copii, am aceeași atitudine relaxată față de ei pe care a avut-o mama față de mine. Tatăl se acoperă întotdeauna, e alegerea lui și suntem toți ok cu asta.
Ei cunosc totul despre corpurile lor și ale noastre, au pus întrebări devreme despre cum s-au născut, le-am explicat, denumindu-le organele implicate (uter, vagin), au înțeles văzându-se unul pe altul cum sunt fetele diferite de băieți, le-am explicat de ce eu am sâni și tati nu are. Facem baie uneori împreună.
Avem Atlasul corpului omenesc pentru cei mici unde sunt detaliate toate organele, inclusiv cele genitale pe sexe, dar și sarcina. Sunt multe astfel de cărți, de exemplu la editura DPH, Cum funcționează corpul meu (aici).
De pe la 6 ani, Sofia a decis că vrea să se spele singură. Ea nu se acoperă decât rar, e relaxată în privința asta.
Ivan la fel, tot în jur de 6 ani. El nu iese niciodată dezbrăcat din baie, se schimbă doar când e singur.
Observând nevoia lor de intimitate, am început și eu să mă acopăr când sunt ei de față, deși nu au cerut explicit asta.
Bat la ușile camerelor lor când vreau să intru. Toți batem la ușă, nu mai intrăm niciodată unii peste alții, deși când erau mici făceam asta de zece ori pe zi.
Cartea Adevărul gol goluț, scrisă de mine, vă poate ajuta să le explicați copiilor lucruri despre intimitate, despre regula purtatului de haine în public, despre ce facem când suntem curioși despre anatomia altei persoane.
Discuția cu Meg Hickling, autoarea cărții Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex, profesor de știința corpului, cu experiență de aproape 30 de ani de predare în Canada, mi-a confirmat că aceasta e calea cea mai bună. Nuditatea e în regulă câtă vreme toți cei implicați se simt confortabil. Când primul spune STOP, atunci e momentul ca nuditatea să înceteze. Iată că la noi lucrurile s-au schimbat când copiii au făcut 6 ani.
Înțeleg de ce e foarte greu, ca părinte, să faci dozajul ideal între a nu expune copilul unor imagini pentru care, una peste alta, nu și-a dat acordul (cum a dat domnul soț, de exemplu) și a nu-i induce ideea că goliciunea și corpul omenesc sunt lucruri de care să se rușineze. Cum faci să îi arăți că nu e nimic jenant la un corp omenesc, crescându-l, în același timp, într-un mediu sigur, fără supraexpuneri, fără riscuri?
Discutând cu el despre aceste lucruri, asigurându-te că el știe că poate oricând spune dacă nu se simte confortabil, dar și că poate oricând întreba orice ține de corpul uman. E foarte important ca cei mici să-și ia de la noi aceste informații atât de importante pentru el și viitorul lui relațional, sexual și emoțional, și nu din alte surse care-i pot livra minciuni, exagerări, frici, așteptări nerealiste.
Gaspar Gyorgy, psiholog clinician, mi-a spus despre acest subiect următoarele:
Dar ce e de făcut când tu nu te simți confortabil să te vadă cineva dezbrăcat (inclusiv propriul copil)? Eu cred că n-ar trebui să faci nimic din ce te face să te simți nepotrivit. Poți, dacă ai timp și putere, să afli de ce simți rușine fațță de propriul corp, nu este o emoție sănătoasă. Terapia te poate ajuta să rezolvi această problemă. Între timp, poți discuta cu partenerul să abordeze el cu copilul chestiuni legate de corp și intimitate, poți apela la atlasuri de fiziologie și la jucării corecte din punct de vedere anatomic, va găsi acolo răspunsurile de care are nevoie până când mami capătă curaj.
Mi s-a părut frumos formulată opinia unui psiholog din Australia, Kathryn Berry, pe care am citit-o AICI. Și ea consideră că nu există o vârstă când nuditatea în familie devine nepotrivită pentru copil, dar că părinții trebuie să fie atenți la semnalele celui mic și, în cazul în care apare un disconfort din partea lui, să ia măsuri: „Nu există dovezi care să indice că nuditatea părinților afectează negativ copiii. Există chiar cercetări care arată că un mediu familial relaxat din acest punct de vedere ajută la formarea unei imagini pozitive asupra propriului corp, în cazul copiilor preșcolari. Dar când copilul vă transmite că goliciunea nu-l face să se simtă în largul lui, e important să îi respectați nevoia de intimitate”, spune dr. Berry.
O altă întrebare validă pe subiect: nuditatea nonsexuală la care asistă în mediul sigur de acasă poate traumatiza copiii?
Chiar urma sa ma interesez despre subiect, a picat la fix articolul asta. Mi se pare foarte important sa stim cum sa vorbim despre asta copiilor. Parintii mei nu au discutat cu mine niciodata despre intimitate, sexualitate, iar despre menstruatie, doar cand am ridicat eu subiectul si mama a fost destul de stanjenita, dar mi-a explicat; la scoala veneau la ora de biologie niste doamne cu absorbante si ne povesteau despre menstruatie, dar eu vroiam sa aflu lucrurile astea de la mama.
Este ok sa mergi gol pes trada? sau sa fiu gol în fata parintilor?
M-am dezbracat de multe ori de sutien in fata baiatului meu micut. Am inceput sa ma feresc pe la 10-11 ani. Trecerea a fost lina, nu mai tin minte sa fi fost un moment zero. Pur si simplu nu mai era firesc.
si eu am incercat sa fiu relaxata, desi parintii mei m-au ferit. a fost greu pentru mine, usor pentru el. Acum nu mai e curios, i s epare normal ce vede, a inteles diferenta intre fete si baieti. Ma mai intreaba de ce am sani si el nu are. Si atat. Ce a fost natural, si asta mi-a confirmat ca am facut bine, a inceput sa nu mai dea buhna peste mine la dus/baie, ciocaneste, intra doar daca e ceva urgent si apoi pleaca.
Am fetita, are 8 ani, nu ma ascund de ea când ma îmbrac, vine peste mine la baie uneori și nu am o problema cu asta. Tatăl ei însă se ascunde de când era mica, mai umbla el în chiloți dar ea îl tot întreba ce are acolo, noi răspundeam râzând ca are cucul, asa cum au și verișorii ei, de vreo 2 ani, adică de pe la 6, tatăl ei se închide în baie deoarece a încercat sa între sa îl vadă, asigurându-le sa nu ii fie rușine deoarece a mai văzut ea din astia și la verișorii ei (sunt de o vârstă cu ea). Evident, nu l-a văzut niciodată gol pe tatăl ei și acum se ferește el sa îl vadă și în lenjerie, nu se simte el ok. Deci eu, ca părinte de același sex nu ma ascund neapărat, dar pe tata nu consideram ca e ok sa îl vadă.
Sotul meu este lipsit de orice jena, complex, inhibitie, este dezinvolt si ii place sa stea cat mai lejer prin casa. Se intampla sa fac poze celor mici si sa nu le putem arata familiei pentru ca prin peisaj defileaza si el in chiloti. Sau chiar si fara ei. Dezinvoltura lui m-a atins si pe mine, asa ca cei doi copii micuti ne-au vazut si ne vad complet dezbracati la dus, la toaleta si cand ne schimbam hainele. Cel mare, 3.5 ani, pune intrebari, zambeste amuzat, compara si a avut o perioada in care voia sa ne atinga. I-a trecut. Acum o studiaza pe surioara lui de aproape un anisor, relaxat si amuzat. Si lui ii place sa stea dezbracat oricat de rece se face prin casa. Iar cand se aseaza pe wc neaparat ne cere sa il dezbracam complet, apoi o zbugheste asa la joaca. Se simte bine in pielea lui si asta mi se pare excelent.
Intrebare: si ce le-ati spus cand au vrut sa va atinga? Si noi suntem destul de relaxati in casa de fata cu cea mica de 2 ani, doar ca ne ia prin surprindere cand vrea sa ne atinga si nu prea sunt sigura ce ar trebui sa spun/fac…? Vreun sfat? ?
Eu i-as spune ca nu vreau sa ma atinga, pentru ca aceea e zona mea intima, unde doar eu pot pune mana. Poate sa intrebe orice si ii voi raspunde, dar cu atinsul nu sunt de acord, pentru ca nu ma simt bine cand sunt atinsa de altcineva.
In felul acesta ii oferi si o prima lectie despre intimitate si limite.
De ex pe taica-su l-a impuns cu degetul intr-o zi la dus, pe nepregatite asa. Radea tare cel mic si a zambit si sotul meu, putin incurcat, dar intelegand un firesc al situatiei. A iesit ceva comic, amuzant, dar si un pic jenant pentru fiecare din noi. Cred ca cel mic a simtit jena asta in fiecare din situatiile cand a incercat sa il atinga si la un moment dat nu a mai fost curios. La mine in schimb, ma pregateam sa merg la serviciu, ma imbracam dupa dus, iar el vine si ma impunge tot asa cu degetul in fund (nu mai stiu daca apucasem sa imi trag desuurile). Tresar speriata si fug de el topaind asa, el se amuza si ma tot alearga prin casa. Ne-am mai jucat asa de cateva ori apoi, un joc in care am ras amandoi si cam asta a fost… Practic, nu l-am lasat sa ma atinga si, desi radeam, a inteles asta.
Cred ca firescul relatiei voastre trebuie lasat sa isi urmeze calea.
Marina, mare nesimțit de soț ai. Am înțeles în ce promiscuitate trăiți. Păcat de copii.
În contextul unei tări în care majoritatea adulților este mai mult sau mai puțin atinsă de complexul rușinii în ceea ce privește propiul corp, articolul tău este bine-venit. L-am citit de mai multe ori și sunt foarte interesată și de comentarii, despre care sper să se inmultească.
Când eu eram mică, niciun adult nu își expunea corpul dezgolit și nici nu furniza celor mici informații despre acesta. Nici în lenejerie nu se expuneau. Acum când stau și analizez cred că nu era vorba numai despre rușinea față de propia sexualitate, cât despre rușinea fată de propiul surplusul de greutate, dar asta este o altă discuție.
Mie personal atitudinea mamei tale mi se pare foarte sănătoasă – nu defilezi toată ziua despuiat, insă nici nu faci o criză de isterie când îți vede cel mic un sân de exemplu! O atitudine relaxată mi se pare bază!
Mama mea mergea mereu dezbracata prin casa. Pana cand am plecat la casa mea. Am urât treaba asta din tot sufletul meu. Asa ca acum ca am proprii mei copii, nu am de gand sa repet greseala. Totul are o limita si este ESENTIAL sa fie respectata. Educativ articolul. Multumim!
buna tema! pe mine m-a vazut dezbracata de mai multe ori prin camera sau cand fac baie. de exemplu, daca tb sa ma intrebe sau sa ma roage ceva si eu fac baie, nu-i cer sa imi vb prin usa, ii zic sa intre si discutam normal. a vazut si alti adulti dezbracati, ca avem niste prieteni care fac nudism si in unele vacante la mare ne-am nimerit impreuna si ba ne vizitau ei pe plaja de textilisti, ba ii vizitam noi. stie insa ca ce e valabil pe plaja nu e valabil si in alte situatii sociale.
pe de alta parte, nu am facut niciodata baie cu el. stiu ca sunt la fel de dezbracata cu sau fara el in cada, dar nu m-am simtit eu ok la faza asta.
acum are 10 ani si incep sa fiu atenta la semnalele pe care in curand (cred) va incepe sa le dea, pe masura ce o sa creasca nevoia lui de intimitate. cat despre glume despre corpul meu, mi-am luat portia cu varf si indesat. :-)))))
E o mare diferenta intre a-ti fi rusine sa te expui pt ca asa ai fost crescut/a si a-ti fi rusine pt ca nu-ti place propriul corp. Sunt curioasa (si nu o lua ca pe o rautate) daca ai fi tot asa de relaxata si in cazul in care ai avea 100 de kg,celulita si vergeturi. Eu si cu 5 kg in plus tot mi-e jena sa ma despoi(cand aratam fit mergeam la nudisti)..
Exact asa simt si eu, in perioadele in care arat bine imi place sa-mi expun corpul in fata iubitului, la plaja, in vestiar la sala, la medic sau la epilat (astea sunt singurele contexte in care apar dezbracata), dar cum iau cateva kilograme in plus simt o mare rusine in a ma expune in oricare dintre situatiile mentionate…
Eu umblu nud in casa dintotdeauna am o fata de 14 ani mereu am umblat amandoua nud eu am 105 kg si imi iubesc corpul si nu ma feresc de fata mea sau de prietenele mele
Si sa o spun p-aia dreapta,pt mine chiar este scarbos un corp cu multa grasime,celulita,burti atarnand samd si o persoana care si-l expune este nesimtita.punct.
georgiana, eu sunt grasa. adica grasa-grasa. sunt mereu atenta la cum ma imbrac, ca nu cumva sa arat mai ridicol(a) decat ma simt. nu ma expun, nu port chestii scurte/ mulate, nu mi se pare ca e cazul si nu sunt adepta chestiilor astora cu „iubeste-te asa cum esti”, „imbratiseaza-ti formele”, „esti frumoasa asa cum esti”. imi doresc sa slabesc si sunt sigura ca la un moment dat voi reusi. dar ce refuz cu obstinatie sa fac este si va ramane sa ma feresc si sa ma simt neadecvata si la mine acasa. sa ma schimb cu usa incuiata, sa pun zavor la baie sau sa nu ies din cada daca am uitat, sa zicem, sa-mi aduc prosop in baie. sunt constienta de faptul ca exista oameni care considera ca lucrurile astea sunt sinonime cu nesimtirea, dar voi continua sa ma port la mine acasa asa cum simt eu, nu asa cum simt altii.
Daaa,si eu mor pe bullshituri de genu asta…sigur au fost emise de femei 90-60-90…cum spuneam,trebuie sa avem o limita in a ne expune si atunci cand nu aratam tocmai decent NU cand e vb de cat de pudici suntem. Am vazut la nudisti…pfff,da mai bune nu zic ce…Iti doresc din suflet sa reusesti in ce ti-ai propus. Stiu cum e…
Sa incerci sa te accepti si sa te bucuri de viata oricum ai arata nu e, in niciun caz, bullshit si nici nesimtire. Foarte trist ca ganditi asa si sper sa va limitati flagelarea pe aceasta tema doar la voi inseva. Cele mai urate si mai acide atitudini vizavi de persoanele supraponderale le-am intalnit la oameni care au slabit dar care n-au reusit niciodata sa se ierte ca au fost grasi. Multi s-au ingrasat la loc, cu bonus chiar. Din pacate, romancele isi fac un titlu de onoare din a-si uri propriul corp, indiferent de cum arata. Barbatii nu prea au astfel complexe, chiar cand au trei barbii si patru burti, si nici pretentiile la femei de nota 10 nu le scad. Oare asta ce mesaj transmite unui copil? Atitudinile sanatoase vizavi de intimitate si sexualitate tin foarte mult si de aceasta latura a impacarii cu imperfectiunile fizice.
@cat, motivul pentru care eu, una, nu rezonez cu chestii gen „sunt grasa, dar mandra de asta si ma iubesc asa cum sunt” este ca incurajeaza oamenii sa se complaca intr-o stare de fapt care dauneaza grav sanatatii.
de ce as gandi ca sunt bine asa cum sunt, la 100, 110, 120 de kg, de ex, ca cine ma iubeste ma iubeste si asa etc. cand ar trebui sa ma gandesc ca imi nenorocesc articulatiile, inima, ficatul si alte organe si functii importante?! si ca, oricat de bine as invata sa ma iubesc indiferent de dimensiunea pe care o am, e posibil sa nu traiesc suficient de mult sau sa am o calitate a vietii de tot rahatul? eu, una, asta am in minte cand spun ca nu mi se pare constructiv ca grasii sa imbratiseze speech-ul asta. a fi obez nu este o „imprefectiune fizica”, ci o boala. si sunt convinsa ca daca suferi de o boala, oricare ar fi aia, nu ti s-ar parea OK sa vina cineva si sa te invete ca trebuie sa te iubesti asa bolnav si sa iti imbratisezi si dragalesti boala si manifestarile ei, in loc sa o constientizezi si sa faci ceva sa te faci bine.
Nu e vorba de ce gandesti tu despre tine, sau de faptul ca vrei sa-ti schimbi forma fizica. Asta e dreptul fiecaruia, desi cred ca schimbarea ar trebui sa fie din cauza ca te iubesti, nu din cauza ca te urasti. E vorba de faptul ca oamenii proiecteaza aceste nesigurante pe altii, inclusiv pe copiii lor, si scuza bullyingul cu motive gen „vai, dar iti spun pentru sanatatea ta”. Adica e ok sa te dezumanizez si sa te umilesc pentru ca imi pasa de tine. Aici e bullshitul, de fapt, si aici e si nesimtirea. Sa pretinzi altuia sa fie nefericit cu sine in functie de standardele tale estetice si sa-i porti pica daca are cumva tupeul sa fie fericit… asta nu mai e nesimtire, asta e rautate pura, arata un suflet inveninat. Nu vorbesc neaparat de tine, ci de genul acesta de atitudine.
ok, inteleg ca al tau comentariu se concentra pe partea cu ura de sine si cu bullying. iti inteleg „pledoaria” si sunt de acord, in mare cu ce zici. zic insa ca poti sa fii constient ca ai o problema mare cu greutatea si, cu toate astea, sa nu te urasti in demersul de a-ti recapata sanatatea. a nu spune „ma iubesc asa cum sunt” nu inseamna neaparat ura de sine.
si insist ca standardele estetice sunt una, iar obezitatea e cu totul altceva. nu vorbim aici de cutarel care are ceva gusa sau ixulica, de i-au aparut vergeturi si aripioare dupa sarcina. vorbim de probleme de greutate serioase. iar oamenii care au problema asta trebuie ajutati, in loc sa li se inoculeze ca sunt foarte ok si asa cum sunt. pt unii functioneaza sprijinul oferit cu delicatete, altii au nevoie de un input mai dur si de un dus rece. sigur ca nu e nevoie de magarii, de rautate si de venin. dar, na, inveti sa le ignori daca vezi „the bigger picture” si nu te lasi umilit. tine de fiecare-n parte.
Daca ti se pare ca niste incurajari razlete au puterea sa „inoculeze” asa o acceptare de sine in oameni incat sa combata toate mesajele din familie, societate si mass-media care spun ca trebuie sa fii suplu, te felicit pentru optimism. Dar, daca arati intr-adevar asa cum spui, cred ca stii deja foarte bine ca 99% din mesajele directe si indirecte pe care le primesti iti spun ca esti urata, ca nu corespunzi, ca nu meriti iubire si romantism, ca nu meriti haine frumoase, ca e o nesimtire sa te uiti macar o data in oglinda si sa-ti placa ce vezi, ca esti lenesa, ca esti lacoma, ca esti ridicola, ca trebuie sa traiesti scuzandu-te mereu ca existi in forma in care existi. Stii foarte bine ca nu scapi de aceste mesaje nicaieri, nici intri cei dragi, nici la serviciu, nici cand deschizi televizorul, nicaieri. Asa ca sa facem un mare bau-bau din acele putine mesaje de incurajare, ca, vezi Doamne, promoveaza o viata nesanatoasa, e de-a dreptul comic. Cine vrea sa-si recapete sanatatea, o face asa cum crede de cuviinta, doar suntem adulti. Eu iti doresc sa ajungi sa te vezi frumoasa oricati centimetri cubi ai ocupa si sa faci si schimbarile de sanatate pe care ti le doresti.
Ha,adica daca mie imi displace o silueta mai plina (propie sau a atuia/alteia) inseamna ca sunt rea??? Scuze,nu toti suntem adeptii curentului „estetica uratului” si spui niste ineptii..ce legatura are bullyng-ul?ce legatura are copilul?daca mie imi displace vizual o persoana nu o sa ma duc la ea sa-i zic:”hei graso,da-te mai incolo ca nu am loc de tine”..pur si simplu imi mut privirea in alta parte.
Incapacitatea de a face corelatii evidente e o dovada de ineptitudine, draga mea. Daca nu crezi ca este vreo legatura intre bullying si defectele fizice, sau daca nu crezi ca atitudinea parintilor fata de propriul corp influenteaza felul in care copiii isi dezvolta imaginea de sine, zi-mi si mie unde locuiesti, sa ma mut si eu in acest paradis. Dar nu pot sa spun ca nu te inteleg, pentru ca am gandit si eu asa candva si m-am consumat in frustrari inutile.
Te rog mai citeste inca o data comentariul meu..daca tu sesizezi vreo urma de bullying pe undeva e problema ta. Dar nu veni cu atitudinea asta superioara si mai accepta si opiniile altora. De fapt,nu stiu ce te deranjeaza atat..suna mai bine „supraponderal” decat „gras”?? Daca tu ai self esteem atat de ridicat,felicitari! Iti zice si Irina mai sus,ca a nu-ti placea de propria persoana nu e ura de sine..
Eu am ramas cu cateva kilograme bune dupa sarcini. Clar, nu mai sunt ceea ce eram acum aproape 20 de ani. Imi doresc foarte mult sa slabesc, sa nu mai am celulita sau vergeturi. Am mai slabit si stiu ca voi mai slabi…eu am 72 kg. E trist sa vad cum o persoana ar putea macar sa gandeasca ca e scarbos sa ai atatea kile si sa intorci capul in alta parte cand vezi asa imensitate. Ma gandesc cum ar fi o buna prietena a mea care a ramas fit si frumoasa sa gandeasca asa despre mine? Adica chiar in halul asta am ajuns sa gandim? Eu am prietene de 100-110 si 130 kg. Si sunt persoane minunate. Da, mie insami nu imi place si nu vreau sa ajung asa, dar asta nu ma face sa dispretuiesc alte persoane care nu pot, nu vor sau nu reusesc sa slabeasca (este doar problema lor personala). Decenta in public tine si de educatie. Unora le place sa fie de-a dreptul provocatori/provocatoare si nu sunt ok cu exagerarile (nici la grasi/nici la slabi).
Si ca sa revin la oile noastre, ca pana la urma nu era vorba despre kilogramele unui om ci despre nuditatea in familie, eu am trei fete si sunt avantajata ca pot iesi fara probleme cu prosopul pe mine din baie. Ele (primele doua care sunt mari, cea mica are abia un an de zile) nu se dezbraca pana sa le vedem intre picioare, asta se intampla cand erau mici si le spalam eu, de pe la 6 ani se spala si se imbraca singure, nu mai vor sa apara goale in fata mea, ies fuguta cu prosopul pe ele si fug in camera lor. Eu cred ca copiii trebuie sa invete sa nu işi expuna zonele intime mai ales in anturaje mixte, exceptand plajele separate pe sexe. Asa cum consider etic ca o femeie sa işi pastreze pe ea sutienul si chilotul pe plaja mixta, iar barbatul slipul.
Eu nu m-am ferit de baietel niciodata, dar nici nu-s de fel genul care sa umble dezbracat. O fi si din cauza ca, daca temperatura nu e de 30, mi-e frig ?.
Am discutat mereu deschis cu el despre nastere, sarcina, organe genitale, i-am raspuns mereu sincer, fara ocolisuri, intr-un mod adecvat varstei (are 5 ani).
Intr-o zi a intrat la baie dupa ce am facut eu dus si mi-a zis ca ar vrea sa vada cum arata un vagin. M-am cam pierdut cu firea si i-am zis ca alta data, ca acum nu e timp. Are o prietena care mai doarme pe la noi si a vazut-o de cateva ori dezbracata, s-a uitat la ea surprins ca ea n-are penis (i-am tot spus mereu ca fetele n-au penis ci vagin, dar probabil ca nu prea i s-au legat lucrurile), apoi si-a adus aminte ca fetele au vagin, dar nu a foat curios sa o vada mai de aproape (slava domnului).
Intrebarea mea e ce fac? Omul e curios, vrea sa vada, in detaliu, sa inteleaga. Ma gandeam sa caut ceva video cu explicatii. O fi buna ideea?
Te va ajuta mult un atlas cu desene, pentru copii. Noi il avem pe cel de la Larousse.
Atlas, da! Raspunde tuturor curiozitatilor!
Cred ca cel mai bine ar fi sa-l iei cu tine la urmatoarea vizita la ginecolog. Acolo vaginul se poate vedea mai bine, mai ales daca foloseste despartitoarele alea. Acasa cred ca te chinuiesti sa desfaci picioarele sa poata vedea ce-i inauntru.
Mai simplu e cu vulva. Aia poti sa i-o arati usor si daca zici ca a vazut-o la fetita care va viziteaza, acum trebuie doar sa primeasca denumirea corecta.
IQ, vorbesti prostii. ginecologii sunt persoane inchistate, refractare la nou, cu ochelari de cal si nu lasa copiii sa se uite in timpul consultatiei. cosmeticienele, in schimb, sunt fete de comitet, iti faci treaba cu ele. zic asta pt ca eu il iau cu mine pe ala micu’ la cosmetica, si acolo se vede bine tot ce il intereseaza. are si un mic scaun la capatul mesei unde se fac procedurile si i-am cumparat si o lanterna frontala.
si eu ii iau pe amandoi cand ma duc la cosmetica, da.
om fi mergand la acelasi salon! poate facem o sesiune cosmetica in 5 (noi doi si copiii), ca sa aiba tabloul complet.
Nu m-as simti vreodata ok cu treaba asta.
Nu e genul de expunere pe care sa o agreez.
Prefer varianta de carti sau video.
Noi suntem mai uptight așa, nu ne-am dezbrăcat niciodată complet de față cu copii. Numai in chiloți, cred că ne văd în fiecare zi, căci nu ne ferim după ce ieșim de la duș și am răspuns la întrebările, nu foarte multe, ale celui mare ( 4 ani) legat de diferențele dintre noi. Mai nou, odată cu un interes marcat față de corpul feminin( a văzut o reclamă cu fete in costum de baie și a fost fermecat) observ că mă privește cu plăcere, nu doar cu curiozitate, când se întâmplă să mă vadă dezbrăcată și nu mă mai simt comfortabil. Mi-a și spus asta, probabil intră în faza oedipiana, așa că probabil o să cumpăr și eu un atlas pentru a răspunde curiozității lui.
Mie mi-e rușine sa vorbesc despre cuculet,si e ok sa fiu gol în fata parintilor.
ceva studii despre varsta pana la care se poate face sex cu copilul in camera? Varsta copilului, evident. Si cand zic „se poate” nu ma refer la potenta adultilor, ci as vrea sa stiu daca e afectat in vreun fel copilul…
IQ, nu pot să îți răspund la întrebare pentru că eu personal nu am citit niciun studiu de genul. Personal cred că la câteva luni după naștere (că sunt 4, că sunt 7 depinde de copil) copilul ar trebui mutat în camera sa propie și personală, iar părinții pot să facă sex în camera lor cu ușa închisă cât or vrea ei.
Să îți expui copilul mai mare de un 2 ani la un asemenea comportament mi se pare deja abuz. Am avut prietene de 4-6 ani care au fost de față când părintii acestora au făcut sex în aceeași cameră crezând că minorul dormea. Țeaaaaapppăăăăă, nu dormea, era atent(ă) și înregistra tot deci mai bine pas!
Insă aș vrea să subliniez că eu cred că asta este tema unui alt articol. Tema acestui articol este nuditatea nonsexuală, mai exact cazul în care un copil își vede părințiii dezbrăcati fără că aceștia să aibă intenții sexuale.
Ileana D, nu ai copii, asa-i?
Asta cu mutatul copilului de 4-7 luni in camera lui e cam SF.
Buna Ileana,
Mi-ar placea sa aduc o perspectiva diferita ca raspuns la comentariul tau. Faza cu camera proprie a copilului e un moft al unui procent infim din populatia globului. Noi astia din Europa si din SUA care ne permitem asa un lux, ca restul omenirii (Africa, Asia, America Latina) cu greu se descurca sa supravietuiasca d-apai sa mai faca si camera separata copilului. Parerea ta e valida pt tine, dar foarte limitata strict la cultura in care traiesti. De milioane de ani populatia lumii imparte acelasi spatiu de dormit. Iti propun sa nu te gandesti la ultimii 2000 de ani, ci la ultimele sute de mii de ani.
Eu am fost expusa si mica, sub 6 ani dar si mare 8-10 ani la relatii sexuale intre adulti. Prima data, fix ca in exemplul tau – dormeam si am simtit miscari langa. Mi-aduc aminte de incomoditatea de a nu sti ce se intampla.
A doua oara am privit-o pe gaura cheii pe maica-mea. M-a socat sa vad un act sexual pentru prima data, dar nici pe departe nu m-a traumatizat. Daca adultii ar fi fost suficient de maturi sa-mi explice ca ce fac ei e normal, face toata lumea, sa nu ma sperii, nici socata nu as fi fost.
Altele mi-au fost traumele in copilarie: pedepsele, palmele, singuratatea, sistemul de invatamant.
Mi se pare foarte important ca atunci cand ne gandim la aceasta tema, sa luam in considerare contextul cultural. Ori contextul romanesc e unul cumplit de represiv… cum putem avea o perceptie curata de conditionare culturala? In Romania, daca o femeie alapteaza un copil de 2-3 ani se sare in sus ca e abuz, nu mai zic ce scandal iese daca cineva indrazneste sa afirme ca alaptarea face parte din sexualitatea femeii (chestie stiuta deja de vreo 40 de ani in alte tari). Asa ca tema sexului si a copiilor, e teribil de incalcita si „murdarita” de cultura represiva si patriarhala in care traim.
Asa ca inainte de a ne forma o parere atat de transanta cum inteleg ca e a ta, cred ca ar fi interesant si plin de invataminte sa privim amplu, sa iesim din perspectiva tip „gaura cheii” prin care privim. Sper sa nu sune ca un sfat, ca nu intetionez sa ti-l dau. E un indemn pentru noi toti.
Mie mi se pare cel puțin ciudat chiar să-ți pui problema de a face sex în aceeași încăpere cu copilul, indiferent că are câțiva ani, câteva luni sau doar câteva zile. Adică e ca și cum te-ai gândi: „Las’ că n-are nimic, oricum nu pricepe ce se întâmplă”.
Chiar și într-o garsonieră dacă stai, tot mai ai o bucătărie și o baie în care să faci ce e de făcut fără asistență, unde mai pui că și condimentezi puțin activitatea.
IQ, cred ca glumesti la faza cu dusul copilului la ginecolog, sa -ti vada mai bine vaginul!Sper!
Irina, IQ, voi sunteti sanatoase la cap? Cum sa duci copilul la gineco sa vada cum iti umbla dr in p….?? Eventual ii dati si o lanterna sa vada mai bine? Doamne, mare ti-e gradina!! Am crezut ca nu citesc bine sau ca-i o gluma!
era o gluma, raluca. :-)))) cred ca reiese asta inclusiv din replica ulterioara a lui robo. dar te-nteleg cumva, citesti pe bloguri atatea aberatii solemne ca uneori nu stii ce sa mai crezi.
p.s. lanterna frontala era pt mersul la cosmetica. 😛
Pffff, m-am linistit acum. Am crezut ca a luat-o lumea razna, hahaha!
eu nu ma simt bine sa ma vada dezbracata. Nu ma expun (rar in chiloti) dar nici nu ma ascund. I-am explicat ca nu imi place sa imi expun Partile intime.
Fiecare cum se simte.
Despre sex in camera cu copii, mi se pare deplasat. Chiar daca dormiram in camera cu ea ani de zile, am gasit o masa in bucatarie, canapea in living, cada etc unde sa ne inchidem linistiti sau nelinistiti 🙂 . Chiar daca sexul e ceva normal, copiii ajung sa copie, sa inteleaga diferit, si mai grav, acesti copii sunt cu mai mare risc de abuz tocmai pentru ca o iau ca pe ceva normal. Noi am discutat, explicat ca adultii care se iubesc unul pe altul aleg sa faca, etc si ca nu expunem sau ne uitam la partile intime.
Si eu mi-am pus de multe ori intrebarea asta. Mai ales pentru ca la mine acasa subiectul a fost tabu, orice era legat de corp era „rusinos” si tot asa. In felul asta am devenit un adult extrem de pudic, si cu ceva probleme fata de propriul corp. Presupun ca multi de varsta mea au trecut prin asta. Mi-a luat ani buni sa incerc macar sa am o perspectiva ceva mai relaxata.
De cand am copii am incercat totusi sa nu exagerez cu acoperitul cand ei intra in camera, etc, pentru ca nu vreau sa ajunga inchistati ca mine. Nuditatea la noi in casa inseamna in lenjerie intima, nu ii deranjeaza sa ne vada asa. Iar la mine, cand imi schimbam maioul sau sutienul deveneau interesati brusc. Am noroc ca am fata si baiat, asa ca mi-a fost usor sa le explic diferentele dintre sexe. Ei inca fac baie impreuna. De curand au inceput sa se goneasca unul pe celalalt din camera cand se schimba, si le-am explicat ca este normal ca fiecare sa isi defineasca gradul de intimitate dorit, si sa ii fie si respectat (au 5 ani). Mi se pare insa amuzant ca inca fac baie impreuna, dar vor intimitate cand se schimba in pijamale :)))) presupun ca va veni curand si cererea de a face baie separat.
Eu cred ca se vede de la o posta ca IQ este ironic??. Nu ai cum sa fii atat de dereglat..sau??
In fine totul are o limita, iar la faza cu sotul unei mame de mai sus, care umbla mai tot timpul in chiloti, parerea mea e ca e exagerat. Poti fi comod si intr-o pereche de pantaloni scurti din bumbac si un tricou…
[…] Despre nuditatea în familie am scris aici: E o problemă pentru copii dacă își văd părinții dezbrăcați? […]
Mda…. Părerile sunt împărțite. Personal am crescut intr-o familie iubitoare dar pentru care nuditatea a fost mereu un tabu. Imaginati-va ca tatăl meu nu a purtat niciodată pantaloni scurți, nici în casa nici măcar la plaja. În schimb, eu nu m-am ferit niciodată de copilul meu. Am făcut și dus împreună pana pe la 4 ani pentru ca nu aveam cu cine sa-l las. Nu a fost niciodată curios, nu este nici acum când are 10 ani si ma mai vede când mă schimb, deși încerc sa mă feresc(stau intr- o parte). Îmi aduc aminte, în schimb, ca fiind mic si taica-su nelasandu-l sa- l vadă dezbrăcat încerca sa-l urmareasca pe gaura cheii din usa de la baie.
Nuditatea nu e normala in prezenta copiilor.Am vazut un film,cu ani in urma,bazat pe un caz real.O fetita a facut la scoala ora de educatie sexuala.A venit acasa,iar tatal ei facea baie.Copila avea cheie,a intrat in casa,apoi si in baie peste tata,cu permisiunea lui.Copila i-a cerut sa-l atinga,iar tatal iresponsabil si-a dat acordul.La scoala,la urmatoarea ora de educatie sexuala,fetita a povestit,iar profesorii s-au autosesizat si s-a ajuns la tribunal.Personal,eu consider ca a fost abuz sexual,chiar daca nu viol.Pedofilie,asa as numi-o eu.Voi ce credeti?
Buna seara!
Cel mai trist lucru la acest articol este faptul ca el contine opinia unui psiholog. Din pacate, un psiholog clinician nu are si o formare de lunga durata, doar facultatea si eventual un master si atunci cunostintele sunt extrem de limitate. Nu este nociv pentru copii sa-si vada parintii dezbracati, este foarte nociv. Este mult de explicat si evident ca nu o pot face intr-un comm, dar va sugerez sa cercetati perspectiva psihanalitica, in special psihodinamica dezvoltarii. Nu vorbesc in necunostinta de cauza, sunt psihoterapeut psihanalist si cunosc atat teoretic cat si din practica in cabinet, din pacate, efectele expunerii la nuditate a copiiilor. Un copil nu poate oferi consimtamantul de a vedea un adult dezbracat, asa cum nu poate oferi consimtamantul de a fi mangaiat de un pedofil, ca exemplu extrem. Este datoria noastra sa protejam copiii de trauma prin suprastimulare, deoarece suprastimularea produce placere in timp ce traumatizeaza, acesta fiind motivul pentru care copiii sunt complet lipsiti de aparare in fata ei. Daca intrebi un copil de 11-12 ani daca a fost deranjat sa isi vada parintii dezbracati, probabil va spune nu. Pe divanul unui analist, 20 de ani mai tarziu, inconstientul lui va spune o cu totul alta poveste.
Copilul meu este curios. Am un baiat de 7 ani. Daca vine in camera mea cand ma schimb, il las in pace desi eu sunt o persoana pudica, nu ies niciodata fara halat de la baie. Are o curiozitate legata de sanii mei, mai mult decat orice altceva. I-am explicat ca mi-a placut ft tare sa il alaptez dar in rest, pur si simplu nu imi place sa fiu atinsa. Intelege pana la un anumit punct. Realitatea este ca i se par super pufosi si amuzanti, prin urmare tot are tendinta sa atinga.Va trece…Eu recunosc ca nu imi place sa vad oameni dezbracati, mai ales pe cei din familia mea dar amintirea bailor in cada cu mama mea este una placuta. Cred ca ne simtim stanjeniti mai tarziu, nu atunci cand suntem copii.
Buna!
Foarte interesant articolul.
Am o fetiță de 6 ani care este foarte interesată de nuditatea tatălui. Îl urmărește la duș când se spala, vrea să vadă ce are acolo și când vede este încântată. El mereu se acoperă, nu se simte confortabil sa îl vadă dezbracat.
Cum ar trebui sa procedăm?
Ei i se pare amuzant, ii place și reacția lui când se ascunde, eu nu am nici o problema, încă facem dus amândouă…
Ii poti explica ca tatal nu se simte bine cand ea il urmareste. E normal sa fie curioasa, asa cum am scris si in articol, poti folosi un atlas care arata prin desene partile genitale masculine si feminine. Cartea Adevarul gol golut explica nevoia de intimitate (de ce tati nu vrea sa fie vazut dezbracat) pe limba copiilor.
Mulțumesc de răspuns!
Avem cartea Adevărul gol goluț, am sa ii iau și atlasul, link-ul din articol nu mai este valabil. Îmi poți spune te rog cum se numește atlasul pentru copii? Mulțumesc!
Sunt mai multe, uite cateva exemple:
https://www.edituradph.ro/prima-mea-carte-despre-corpul-meu.html
https://www.edituradph.ro/vreau-sa-stiu-cum-functioneaza-corpul-meu.html
https://www.edituragama.ro/carti-copii-cultura-generala-prima-mea-carte-despre-corpul-uman
https://www.emag.ro/marea-carte-a-corpului-omenesc-larousse-9786067760897/pd/D47YL2BBM/
https://edituraunivers.ro/products/corpul-uman-din-afara-spre-inauntru
Mulțumesc mult!