Stai liniștită, mami, majoritatea copiilor fac ce face al tău!

Majoritatea copiilor mici țipă când nu le convine ceva.
Își dau cu mâinile peste cap când sunt supărați.
Mușcă.
Aruncă mâncare pe jos.
Nu vorbesc cu străinii.
Se tăvălesc furios pe jos când li se spune NU.
Nu vorbesc perfect la doi ani.
Adorm greu și se trezesc des când sunt mici.
Se înțarcă greu.
Refuză să respecte anumite limite, deși le-ai explicat de sute de ori de ce nu au voie acolo.
Preferă dulciurile oricărei mâncări și privitul la desene oricărei alte activități.
Vor să adoarmă pe mami, legănați sau purtați.
Rețin ca buretele și repetă cuvinte urâte.
Refuză să meargă de mână pe stradă.
Vor să facă ei singuri lucruri pe care încă nu le pot face.
Se desprind greu de mami, plâng și se înfurie mai mult când se regăsesc cu ea.
Mănâncă mai bine la grădiniță decât acasă.
Te întrerup când vorbești cu alt adult.
Au nevoie foarte urgente, în schimb când îi chemi tu să faci ceva urgent cu ei, nu te aud, au altele mai importante de făcut.
Nu vor să împartă.

Cu toate acestea, majoritatea copiilor ajung adulți normali, perfect funcționali, pentru că toate cele de mai sus sunt etape firești în dezvoltarea lor.

Nu-i cazul să te duci la medic, să crezi că ai făcut ceva greșit, că e ceva grav în neregulă cu ei. Copiii trec prin schimbări foarte mari, într-un timp foarte scurt. De cele mai multe ori, nici ei nu știu ce li se întâmplă. Sunt surprinși de ceea ce simt, de ce fac, se supără și se frustrează. Îți simt dezamăgirea și frustrarea și asta face lucrurile și mai grele pentru toată lumea.

Ce poți face este să te informezi despre etapele de dezvoltare ale copilului. Să ai în preajmă câteva mame cu copii de vârsta copilului tău sau puțin mai mari, ca să vezi că nu doar vouă vi se întâmplă.

Să-ți alegi bătăliile. Sunt lucruri care trebuie să fie cum spui tu (reguli de siguranță, respect față de alții, igienă, sănătate, etică și lege), sunt lucruri care pot fi cum vrea copilul. Nu face un conflict din orice.

Ține minte mereu că și el e o persoană cu nevoi. Copiii știu foarte bine ce le trebuie și renunță greu la ce-și doresc. Când îi poți da ce cere fără ca asta să încalce vreo regulă, dă-i. Când NU, spune NU și așa să rămână.

Copilul are nevoie să-l îndrumi fără să-l controlezi. Să-l înveți fără să-l constrângi. Să-l educi fără abuz de putere.

Dă-ți și ție tot ce-i dai lui: iubire, iertare, blândețe, timp. Ca să ai resurse de răbdare atunci când el face lucrurile dificile.

Va fi mai ușor în timp. Dacă reușești să dai la o parte toate grijile, să accepți că nu e nimic în neregulă cu copilul tău, că așa sunt toți copiii, te vei relaxa și te vei bucura de toate peripețiile voastre, la care te vei uita peste o vreme și-ți vei spune doaaamne, că stresată mai eram. E  normal. E parte din jobul de mamă. Dar îl poți face un job mai ușor cu informare și cu un mic sat care să te ajute să nu mai simți greșită. Un sat format din una, două familii cu copii de vârste apropiate, un bunic, un vecin.

Și știi ce mai fac toți copiii? Cresc. Repede. Și al tău o să facă la fel, și-apoi o să ți se facă dor de el mic și imprevizibil…

Curaj, mami, nu ești singură! Suntem milioane și supraviețuim foarte bine!

Sursa foto: copil mic via Shutterstock.com