Prietena mea a văzut 50 de umbre descătușate, ca să nu trebuiască să-l vezi și tu

Această cronică de film este scrisă de prietena mea Irina, care a mers la 50 de umbre descătușate obligată de mine la invitația mea, alături de mine și de altă bună prietenă a noastră. Văzusem și filmul anterior din serie tot în grup, a fost, și de data asta, o experiență interesantă. Am avut la îndemână câte-un pahar cu vin, gustări, scaune rabatabile, pe scurt, toate cele necesare pentru o seară de vis. Despre film, citiți mai jos. Irina, ai legătura!

Când un film e atât de prost că nici să râzi de el nu poți, treaba e groasă.

În limba română, 50 Shades Freed a fost tradus 50 de Umbre Descătușate. Inițial mi s-a părut o alegere tâmpițică, deși am apreciat traducerea termenului. Aproape două ore mai târziu, ieșind din sală, mi-am dat seama că acel “freed” nu a fost deloc o chestie tâmpițică. Pentru mine, acel cuvânt rezumă filmul și senzația pe care mi-a lăsat-o. Pentru că, da, când s-a terminat m-am simțit… liberă. Eliberată.

La finalul acestui film te simți ca atunci când se termină un examen unde ți-a fost clar de la primul subiect că o să fii varză, dar rămâi că poate-poate îți vine vreo idee, copiezi de la cineva sau se întâmplă un miracol și te răpesc extratereștrii fix de sub nasul supraveghetorilor. Sau când ești la o întâlnire pe nevăzute care merge atât de prost că nu mai reușești nici să scremi niște scuze stupide să pleci, iar partenerul tău de întâlnire ratată e chemat de urgență în altă parte. Și scapi! Yessss, baby!

Ca să fie clar la ce mă așteptasem – eram pregătită pentru o trebușoară veselă, la care să râd cu lacrimi și să-mi notez replici de o prostie memorabilă pe care să le povestesc pe urmă prietenelor. Ca la al doilea film din serie, Doamne, genial a fost! Ei bine, al treilea film, acest “climax” al seriei, mi s-a părut de o tristețe groaznică. Când un film e atât de prost că nici să râzi de el nu poți, treaba e groasă. Atât de groasă că n-au diluat-o nici paharele cu vin spumant cu care am încercat să-mi îmblânzesc rezistența la…astea…. senzualitatea și erotismul și dramatismul filmului.

Filmul începe cu o nuntă. Primele cadre ale “descătușării” sunt cu inelul pe deget și jurăminte de robie credință veșnică. Pe urmă, el îi sugerează fin să-i lase-n spanac pe enervanții de invitați și să se tireze în luna de miere.

Țac-pac, din trei cadre ajung pe pista unui aeroport, unde-i așteaptă un…avion! “E al tău?”, întreabă ea cu aerul ăla al ei tâmp sau galeș (încă nu mi-e clar). Sunt împreună de ceva vreme și au făcut trei filme și ea tot nu și-a dat seama că tipu’ e ditamai bogătanu’, pe cai putere mari de tot. Ce să zic, na, e mișto când reșești să fii mereu uimită de celălalt, chiar dacă o faci din prostie.

Țac-pac, alte câteva cadre din care înțeleg că au plecat la Paris, că el a plimbat-o pe la muzee, a dus-o la Operă, pe podul ăla cu lăcățele, pe la cârciumă. Pe urmă țuști pe Coasta de Azur, unde cadrele au fost mai lungi, cât să vedem câteva seturi de țâțe pe plajă. Acolo, se dovedește că lui topless-ul i se pare cam mult (da, lui, tipului care în filmul de dinainte o pusese să-și bage niste bile într-însa și să meargă așa la o petrecere).

Ea confirmă că, odată ce i-ai pus verigheta pe deget, femeia ți se urcă în cap. Refuză să-și atârne sutienul la loc. El iese din apă și-o vede așa, despuiată, și se supără rău. Nu vreți să știți cum e Jamie Dornan supărat pe plajă, după ce abia a ieșit din mare. Are sprâncenele încruntate tare și îi picură apa pe frunte, pe obraji, pe pătrățele, pe deltoizi, pe… În fine, deci el e supărat că ea nu l-a ascultat. Cum o pedepsește? O umilește crunt suind-o pe schi-jet și ducând-o înapoi pe iahtul lor.

Un tiran.

Acolo, pe iaht, continuă să o pedepsească. Îi împletește părul într-o coadă pe care nu i-o taie ca s-o bată pe urmă cu ea. Îi lasă tot părul pe cap (și capul pe umeri). Apoi fac sex pasional acolo, pe iahtul ăla cât câteva apartamente.

O situație de criză îi readuce la ei acasă, unde-i așteaptă viața lor de zi cu zi, cu menajeră, bucătăreasă, șofer și, mai noi, doi bodyguarzi (dintre care unul e femeie, pentru că egalitate de gen).

Amândoi sunt foarte ocupați. Ea lucrează la o editură și fix în ziua când revine la muncă află că a fost promovată. El e, cum știam deja, mare mahăr care nu-și vede capul de atâta treabă, zboară cu elicopterul sau avionul de colo-colo. E de admirat pentru cum știe să își organizeze timpul (el sau fata care îi face agenda) pentru că găsește timp într-o zi să apară la nevastă-sa la editură, tunând și fulgerând că femeia nu și-a schimbat adresa de mail cu noul ei nume și o păstrează pe aia cu numele de fată.

Fata care îi face agenda a scăpat însă din vedere să îi facă programarea obișnuită la frizer. Se prinde de asta nevasta, care într-un moment de giuguleală remarcă: “Trebuie să te tunzi”. Și, ca orice soție de multimiliardar, decide să îl tundă chiar ea.

Paranteză.

Voi unde țineți foarfecele în casă? Cumva într-un sertar al biroului? Sub sertarul cu dosare și acte? În acela unde țineți și pistolul înfășurat cu o cârpiță de lux? Ei, bine că sunteți voi deștepți. Gândiți exact la multimiliardarul din poveste.

Am închis paranteza.

Ea găsește foarfeca, dar partea cu tunsul trece în plan secund pentru că începe o discuție despre existența acelui pistol. Pe urmă, tunsul iese complet din discuție. Lucru care m-a nemulțumit un pic, pentru că deja eram suficient de plictisită ca să îmi imaginez niște scenarii kinky cu foarfecele alea.

Mai e un cadru mișto cu Jamie Dornan supărat. Supărat ceva mai rău de data asta. E supărat pentru că ea nu a venit într-o zi de la muncă direct acasă, așa cum îi ceruse el și cum insistase și bodyguardul, un tip absolut onorabil și cu simț de răspundere. Ea s-a lungit la niște pahare de Martini și pentru că i-a ieșit lui din cuvânt a fost la un pas s-o încurce grav de tot. El s-a întors acasă negru de furie, așa era de furios că a așteptat-o să se trezească stând în fotoliu și bând whiskey așa, pe burta goală. Și, rănit grav de faptul că, precum Scufița Roșie, ea s-a abătut de la calea trasată clar de el, se bagă la duș imediat ce ea face ochi.

Ei, bine, el supărat la duș e ceva și mai greu de îndurat decât el supărat pe plajă. Nefiind lume de față, își dă frâu liber emoțiilor, adică închide ochii sub jetul de apă, pleacă încet capul și își încordează nițel maxilarele. Capul de duș e de bună calitate, așa că apa țâșnește cu spor și șiroiește temeinic pe fiecare centimetru pătrat de planșă anatomică numită Jamie Dornan. Părțile astea de film mi-au plăcut cel mai mult. Probabil și pentru că sunt fără replici. Doar cu piele goală.

În fine, ea pleacă la muncă și când se întoarce și crede că au făcut pace, el iar îi face o schemă d’aia nasoală de care avem toate parte după o ceartă cu domnul. Deci ea intră în casă, își dă jos tocurile și, din spate, jap! Apare el cu o mască d’aia roșie, de carnaval, cu care o leagă (la ochi). O duce în camera lor de joacă (sau de echitație, la câte cravașe și hamuri au acolo). O leagă de mâini și de epicioare și îi face niște chestii misto, dar fără să vrea să facă sex, ocazie cu care au motiv să se supere din nou unul pe celălalt.

Au fost două replici care chiar au fost haioase. La un moment dat, vine poliția la ei acasă (nu zic de ce, sâc!) și dă să pună de o arestare, dar nici un om al legii nu avea cătușe. „Avem noi!”, zice Ana, salvând situația.

Cealaltă fază haioasă a fost când într-o noapte, pe o beznă cruntă, el bâjbâie prin casă, ajunge în bucătărie și deschide frigiderul. Nu știa că ea era în spatele lui cu fundul pe masă, mâncând înghețată de una singură. Ea îi zice două vorbe, iar reacția lui este: “Te căutam”. În frigider o căuta, surorile mele, asta așa, ca să știți unde să vă ascundeți data viitoare când aveți chef de sex!

Una peste alta, habar n-am ce părere am despre filmul ăsta. Știu sigur doar că la final m-am bucurat că m-a eliberat și pot să mă întorc acasă, la viața mea lipsită de iacht și bătăi cu cravașa. Clar nu știu ce-i bun pe lume…

Sursa foto: https://www.newsx.com

Irina