Dorintele unei fetițe de șase ani pentru ziua ei

Anul acesta, Sofia și-a dorit altceva de ziua ei. N-am mers niciodată în locuri de joacă, de obicei de ziua copiilor chemăm la noi acasă familia apropiată și câțiva prieteni pe care îi aleg ei, facem pizza, copiii se joacă, oamenii mari povestesc, apoi dansăm, tort și ne luăm rămas bun.

De doi ani nici tort cu figurine nu mai vrea, spune că e păcat, că alea oricum nu sunt de mâncare, nici să se joace cu ele nu poate, așa că mai bine luăm ceva cu multe fructe, pe care să-l putem mânca tot. Am ales și anul acesta tortul cu mango de la Grace Couture Cakes.

– Mami, nu vreau petrecere anul ăsta. Vreau să îmi invit o prietenă și să stăm toată ziua împreună, cu voi și cu ea, să facem lucruri multe și să ne ținem de mână!

Zis și făcut.

De dimineață ne-am uitat împreună la un film cu poze și filme cu Sofi de la naștere și până acum (evident că tuturor ne-a intrat ceva în ochi și-am bocit), ne-au sunat bunicii și nașii, le-am oferit cadourile (a primit și fratele ei câte ceva, așa e obiceiul la noi). Sofi a primit câteva rochii de vară (dintre care preferata ei e cea de la Lilutesa, din poza de mai jos), un puzzle cu un cal frumos, un troller ceva mai mare (n-o mai încape cel de acum trei ani), un costum de leu (e pasionată de costume), o rochie de Vaiana (normal), un set de manichiură pe bază de apă și o tăbliță magnetică de scris mesaje pentru mine, ca să nu mai consume un top de hârtie pe săptămână.

S-au jucat o vreme cu cadourile, apoi am ieșit la masă cu prietena Sofiei. După asta, în loc să mergem la somnul de prânz, am mers în parc (dorința expres a Sofiei). S-au alergat două ore și jumătate, au cules păpădii, au fost leu și căprioară, le-am făcut coronițe din flori.

După parc a fost vremea înghețatei de alune.

Iar după asta, film la cinema. Sofia a ales un documentar despre viața sălbatică din pădurile și apele României, România neîmblânzită. E foarte bine făcut și interesant (pentru copiii pasionați de natură), îl recomand copiilor peste 5 ani (sunt câteva scene care pentru cei mici pot fi dure: un șarpe care înghite un pește, niște lupi încolțind un mistreț, un urs atacând niște lupi).

Mai jos am pus trailerul.

Am ajuns acasă la 9 seara, ea era trează de la 6 dimineața (de nerăbdare). Abia mergea de oboseală, dar a cerut de mâncare, a primit, apoi i-am citit puțin și s-a întins în pat.

– Ți-a plăcut ziua ta, iubita mea mare mică?
– Mult, mami, a fost frumos.
– Ce ți-a plăcut cel mai mult?
– Libertatea, mami! Și faptul că acum gata, sunt mare!
– Mâine, la grădiniță, da?
După trei luni în care a mers trei zile.
– Of, mami, dar nu sunt chiar atât de mare. Aș putea să mai stau puțin cu tine?
– Sigur, stăm împreună după-amiază, mergem în parc, ne iubim până seara, când mergem la culcare.
– Nu-mi ajunge, mami, iar acum, că sunt mare, vreau să am totul!

Ei, totul vrea de când e pe lume, doar că acum găsește cuvintele să o și spună.

Dar da, e mare. Și-mi vine-a plânge când o văd cum îmi poartă ciorapii și inima, mândră și neînfricată.