În mod ciudat, acest articol s-a publicat singur. Curată magie blogosferică, vă jur! Era planificat pentru mai târziu, doar că ce să vezi, cu niște zile înainte, câteva degete grăbite l-au publicat din senin și din greșeală. Unele dintre voi au apucat să vadă titlul și mi-au și scris nerăbdătoare, unde, undeeee a dispărut articolul acela suculent cu ghicitoarea, hă?
Iacătă-l. Acum e vremea lui, la ceas de dezvăluiri de așternut și dezlegare sau cum s-o zice, ptiu, că nu mă pricep.
Pe scurt, prietena mea a fost la ghicitoare ca să nu trebuiască să mergeți și voi.
Aveți mai jos o ședință integrală de ghicit la o doamnă cu rezultate impresionate. Poftiți de vă aflați viitorul. Schimbați numele cum doriți, tot aia o să vă cadă, cărțile nu minte.
Ce treabă am avut de m-am dus la ghicitoare? Păi cred că tocmai aia e, că nu prea aveam nici o treabă. O bună amică îmi povestise de câteva ori despre sesiunile ei de ghicit cu doamna în cauză și despre succesele înregistrate de aceeași doamnă cu alte prietene de-ale fetei de care vă zic. O fată deșteaptă, cu job și ambiții OK, cu toate țiglele pe casă și dusă chiar și pe la biserică. O vedeam cum se îmbujorează toată și mai că-i dau lacrimile de emoție povestindu-mi ce le nimerește doamna cu cărțile. Am întrebat-o dacă nu cumva femeia le zice bine tocmai pentru că în timpul ședinței îi pune întrebări, o trage de limbă, o face să dea din casă și pe urmă le potrivește de numa’ pentru că a primit toate informațiile de care are nevoie. Ea, nu și nu. Așa că, neavând treabă, cum am mai spus, m-am cerut și eu la o sesiune de ghicit în cărți. M-am dus hotărâtă să fac greva vorbitului și să n-o ajut pe femeie cu nimic. Să răspund cu da și nu, fără să îi dau amănunte despre mine. În mare, m-am ținut de plan. Deși pe alocuri mi-a fost milă un pic de doamna cu ghicitul. Ce (mi)-a ieșit, vedeți mai jos.
– Cum te cheamă pe tine?
– Irina.
– Irina… Ai mai fost?
– N-am mai fost.
– Irina. Și ești cu ochii verzi. Pentru Irina, dama de verde, ce i se arată ei în dragoste și în viață? Nu ești căsătorită, Irina? Ești despărțită? (m-a văzut fără verighetă; adică pardon, nu ea, cărțile m-au văzut)
– Nu sunt despărțită.
– Ești cu soțul?
– Da.
– Mie-mi arăta că nu ești cu soțul, dar poate ești tu mai nefericită. (mă văd în oglinda de pe ușa șifonierului; am o față cam crâncenă, înțeleg de ce a ajuns femeia la concluzia asta) Ai un copil? Ai un băiat?
– Da. (n-aveam încotro, mă încolțise; ce era să zic, că nu știu?)
– Să-ți trăiască. Și unde-i băiatul? La mama?
– La mine.
– Băiatul tău va avea noroc de bani. Va fi foarte deștept. Doamne-ajută. Cât are? Șapte ani, până în 10 ani, cât are?
– Face 10 ani.
– Să fie sănătos. La 10 ani va avea o mare bucurie. A împlinit 10 ani?
– Nu.
– Când va face 10 ani, va avea o mare bucurie și un mare dar. De la Dumnezeu și de la voi, care îl iubiți. Soțul tău lucrează cu acte?
– Nu.
– Păi nu e brunet soțul tău?
– Ba da. (probabil doar bruneții lucrează cu acte)
– Face multe drumuri?
– Da.
– E șofer? Lucrează ca șofer sau lucrează mult cu mașina?
– Cu mașina, da.
– Să-i ajute Dumnezeu să fie ferit de toate relele, că băiatul meu tot șofer e. (am o strângere de inimă; am senzația că, pentru că mă crede fie mutaloaică, fie tâmpită, încearcă să mă ajute luând-o ea pe panta confesiunilor) Lucrează mult cu mașina. Uite, aici, el e bărbati-tău.
– El e? (nu văd nimic)
– El e. Dar știi că se gândește cu dragoste sinceră la tine. Ține mult bărbati-tău la tine, să știi. (femeia e Sherlock, nimic nu-i scapă)
– Da. Păi nu? (da’ nici nu mine nu-mi e rușine, joc tare, îmi vine să mă pup)
– Bravo! Bravo, mămică, bravo. (parcă și ea m-ar pupa, suntem bine) Că uite, se gândește cu dragoste sinceră. Se gândește la tine cu sinceritate și ține la tine foarte mult. Te apreciază foarte mult. El lucrează mai mult cu băieți? Unde lucrează el?
– Da, lucrează mai mult cu băieți. În presa sportivă. (m-am scăpat, fir-ar!)
– A, de-aia lucrează mai mult cu bărbați.
– Da…
– Să știi că e serios el, așa. Îmi place bărbati-tău. Doamne-ajută. Am o prietenă care zicea că bărbatul, la un an după ce s-au cununat, e alt om. Nu mai știe ce să facă cu el. (mi se pare sau iar mă invită să povestesc?) Ai un copilaș frumos și deștept. Vezi că copilul tău o să fie deștept, foarte isteț la minte. E sănătos, învață, o să învețe bine, și la limbi străine, o să învețe engleză bine, o să facă multe lucruri frumoase. (n-ai cum să greșești când îi zici d’astea unei mame de copilul ei) Și totuși tu ai o frică, ai o teamă. Ai probleme cu inima sau probleme de sănătate? Un diabet? (am 100 de kile, normal că nici un valet și nici o damă nu m-ar suspecta de hipertiroidie sau anorexie)
– Nu.
– Dar de ce ai o frică? Porți o frică, porți o teamă cu tine tot timpul.
– E, niște probleme cu serviciul. (nu se mai putea, femeia avea dreptate să insiste, ceva-ceva trebuia să-i ofer și eu)
– Nu e o nenorocire, stai să vedem. Cum îl cheamă pe soțul tău?
– Dragoș.
– Dragoș. Și tu ai zis…?
– Irina.
– Irina. Ia să vedem…Dacă Irina are noroc de Dragoș, craiul de ghindă, cu bărbatul de ghindă, ce va avea în viitorul ei Irina, dama de verde. Tu nu te cerți cu nimeni, așa e? Nu te cerți cu nimeni, dar pleci bombănind. Bombănești în gândul tău, dar nu te cerți. (așa s-o fi gândit ea, ca dacă la ea-n casă nu zic prea multe, sunt la fel de mută cu toată lumea)
– E, câteodată.
– În schimb, îți pare rău pentru că ai un cap foarte deștept și nu ești apreciată după capacitatea ta. Știai?
– Bănuiam. (mint; asta cu cap deștept chiar e nouă)
– Nu ești apreciată după capacitatea ta și vezi multă minciună în jurul tău și te enervează foarte mult când minte cineva sau vezi minciună în jurul tău. Ție nu-ți place minciuna. Să fie orice, dar să nu te mintă omul. Ai înțeles? Pentru că nici tu la rândul tău nu minți, ești un om corect și din cauza asta ești așa. (am așa, un mic spasm al mâinii drepte, parcă aș băga-o în geantă să opresc înregistrarea, așa-s de corectă și de sinceră) Tu ai capul tău bun și o aoreolă (așa a zis, așa scriu) foarte puternică și pentru vorbele proaste din jurul tău până la urmă va ieși tot ca tine. Doamne-ajută! Soțul tău nu se bagă. Soțul tău te lasă să te descurci tu, nu se bagă în treburile tale. Soțul tău are și el o reușită acolo unde o să fie el, printre oameni de stat. Că nu lucrează cu orice oameni, lucrează cu oameni buni. Și el e apreciat unde lucrează, fetițo! (ia model de la el, fetițo care ești neapreciată unde lucrezi!!! dar nu-s invidioasă; el n-are aoreolă, sâc!) Doamne-ajută! Cine te-a trimis la mine?
– Elena.
– A, Andreea. Aha. Da-da, știu. Ce va face… stai așa, Andreea te cheamă? (…..)
– Nuuuu, Irina.
– Așa. Ce va face Irina, dama de verde, pe viitor? Ce va face Irina pentru casa ei? Ce va face Irina pentru copilul ei? Ce va face Irina cu soțul ei? Soțul tău a mai fost și plecat pe-afară?
– Da.
– Că văd drum, dar drum dus-întors. Pentru casa ta o să faci o tranzacție cu mare bucurie. Vei lucra cu acte. Acolo unde lucrezi lucrezi și cu acte?
– Nu.
– Unde lucrezi?
– La o firmă de organizare evenimente.
– Aha. Eu văd că tu ești bine acolo, la tine la servici, dar sunt unii invidioși pe tine. Pentru căminul tău, vei fi o doamnă respectată de lume, respectată de oameni. Asta e bine!
– E bine. (am amorțit pe canapeaua asta tare)
– Pentru tine, serviciul ăsta e un noroc. Să nu-ți lași serviciul. Să nu îl lași. Să nu îl lași. Că o să fii tentată să-l lași sau să te duci în altă parte. Că nu ești mulțumită. Câteodată așa te gândești. Dar și dacă ar fi să te muți în altă parte, tot o să fii bine cu serviciul. Ca să știi tu pentru tine. Deci chiar dacă te-ai muta în altă parte, tu ai o aoreolă puternică și tot te miști așa cum vrei tu. Ai înțeles? Doamne-ajută! Uite, ai Soarele și Norocul, astea sunt cărți bune. Așa… Acuma tu ești un pic nemulțumită la servici la tine. Dar până la urmă, între necaz și bucurie totdeauna sunt hopuri de trecut. Dar le treci, nu e nenorocire. Dacă era, aici nu era Bucuria, eu ziceam aoleu, o duci rău, o s-o pățești! (sunt bune rău bomboanele „Bucuria”, ce poftă mi s-a făcut!)
– Bine că e bine.
– Bine că e bine, da.
– Fără hopuri, doamnă…
– Nu se poate! Nu se poate o viață fără să și suferi. Mai rar când găsești un destin care să fie perfect. Irina?
– Irina, da.
– Dacă Irina, dama de verde, cu soțul ei, Dragoș, bărbatul de ghindă, ce o să li se arate lor. Ia să vedem. O să faci o schimbare de servici. Nu îți convine aici unde ești. Te-ai gândit să faci o schimbare? (a prins-o din zbor pe asta cu serviciul, că doar aici a primit ceva detalii, și numai pe ea mă toacă; sau poate mi se pare)
– Da. Am făcut-o acum o jumătate de an.
– A, ai făcut schimbarea?
– Da.
– Și ai fost supărată, nu?
– Da.
– Câteodată ai niște dureri de cap mari, te enervează lumea din jur. Ai înțeles? Eu ți-am spus că ție-ți place sinceritatea. (sunt toată numa’ cinste) Soțul tău… soțul tău te iubește cu sinceritate, cu bucurie. Ia zi, fetiță, soțul tău a mai fost însurat?
– Nu.
– N-a mai fost însurat.
– Nu.
– Are soră?
– Nu.
– Dar trăiește mă-sa?
– Da.
– Deci trăiește mă-sa. Asta e mă-sa care stă aici. (trebuia să aibă și dama aia, săraca, o aparținătoare) Îl iubește enorm. El o mai respinge așa. La așternutul tău… la așternutul tău mari bucurii și mari reușite, o să ai o schimbare în bine, o să câștigi și bani, deci o să ai o schimbare în bine.
– Aha.
– Ai vorbit cu o fată, cu cineva ca să schimbi serviciul? (nu mai pot cu serviciul ăsta, îmi vine să-mi scriu demisia pe loc)
– Da.
– Ai vorbit cu cineva. Cu o fată. Cu o doamnă.
– Da.
– Vezi că fata asta te ajută, o să ai o schimbare în bine și o să ai salariul mai mare. O schimbare în bine cu banii. Doamne-ajută. Asta e bine. Necaz cu Bucurie, sunt niște hopuri peste care treci tu acuma, dar la final o să fie bine și o reușită de bani mai mare ca asta care e acum. La așternutul tău, tu ai băiat, nu?
– Da.
– Să-ți trăiască. El e sufletul tău. Inima ta. Ce să mai zic? Cu necazul ăsta care ai tu aici, necazul… văd o femeie înlăcrimată, mama ta e bolnavă?
– Nu.
– Eu asta văd, o femeie înlăcrimată, bolnavă, cu o frică, o teamă, și se gândește foarte mult la tine. Probabil o fi ea mai fricoasă, așa. Mai prăpăstioasă. Și se gândește la tine. Tu nu stai cu părinții, nu? Așa arată cartea.
– Nu mai stau.
– Tu semeni mult cu tac-tu. Cu taică-tu semeni tu? (eu și majoritatea fetelor)
– Da.
– El e șaten așa, și mai grăsuț? (adică așa, ca mine)
– Nu-nu!
– Nu e gras?
– Nu. Doar eu sunt.
– Păi și cine e bărbatul ăsta gras? (aproape că mă ceartă, face ochii mari la mine și mă fixează, chiar mă simt un pic prost că nu știu să-i zic cine e umflatul) E șeful tău?
– Nu. Eu am șefă.
– Tu câteodată ai niște amețeli de cap, te doare capul. (în altă ordine de idei; când cărțile vorbesc, doar logica lor contează)
– Da.
– Dar sunt trecătoare. Stai liniștită, mamă, că nu e nimic grav. Sunt trecătoare. Ce zodie ești?
– Gemeni.
– Gemeni! Că ești zglobie, așa. Dar Gemenii sunt cu două fețe. (parcă eram sinceră și dintr-o bucată; sunt cam confuză) Dacă dama de verde…
– Irina.
– Irina, dacă are bucurii în crucea vieții ei cu soțul ei Dragoș, bărbatul de ghindă, ce o așteaptă pe ea în crucea vieții? Ia uite! Bucurie! (ah, cu umplutură de halva și susan…)
– Ura! (încerc să fiu zglobie)
– Doamne-ajută. Ai aoreolă puternică, mamă. Intuiție. Ai intuiția ta, câteodată cam intuiești dinainte ce se întâmplă. Le simți foarte bine. Și o să ai intuiții mai bune în viitor. În bine, nu în rău. Conduci și tu mașina!
– O, da! (asta e, m-am trădat că și conduc, și îmi place)
– Oooo, și cum conduci! Bravo, conduci foarte bine. (e încântată) Și ia uite ce reușită frumoasă ai în viață. Ce ți-ai pus tu în cap, ce ți-ai proiectat tu în cap vei avea bucurii și mari realizări. În trei. În trei puncte, în trei săptămâni, în trei luni sau în trei ani de aici. Ceva cu 3, data de 3. (trei frați pătați, trei purceluși, trei zile și trei nopți, trei, doamne, și toți trei…) Vei avea niște izbânde frumoase, vei avea niște reușite mari și cu copilul tău, te ridici cu mari bucurii, cu mari reușite. Dacă vrei, s-ar putea să pleci și în străinătate, dar pleci de plăcere, pleci să te plimbi. („Dacă pleci / ia-mă și pe mine”…tra-la-laaaa) Soțul tău poartă bucurii, dar bucuriile voastre sunt împărțite. (s-a prins, începe să mă cunoască; nu împart bomboanele alea cu nimeni!) Tu ești cu serviciu tău, el e cu alte probleme, probabil nu lucrați în același domeniu. Vrei să mai faci un copil? Dacă vrei să mai faci un copil, o să faci o fetiță.
– Da?
– Câți ani ai, fetiță?
– 38.
– Mulți înainte. Dacă vrei să mai faci un copil, vei face o fetiță. Dacă vrei să mai faci. (așteaptă să zic ceva) Dar nu cred că mai faci. (iar pauză) Nu pari tu foarte încântată. (măcar nu-mi zice că se vede asta-n cărți) Soțul tău are o reușită cu niște acte, soțul tău mai pleacă, vine și pleacă, lucrează mult cu bărbați, nu e cu femei, el nu e cu femeile, pe tine te-a acoperit, bucurie pentru niște acte, bucurie cu soțul tău, el mai pleacă și afară? Să știi că tu cu el vei rămâne. El vrea să facă o afacere, ți-a spus?
– Da. (nu mi-a spus)
– Să-l ajute Dumnezeu, că soțul tău va ajunge mult mai bine. (in your face!) Va ajunge să aibă o afacere, să se bucure, să facă multe drumuri. O să aibă reușite în afacerea pe care o s-o facă, asta cu drumurile. Nu e prost soțul tău, să știi. Pe soțul tău îl duce mintea. Chiar dacă nu are facultăți multe, îl duce mintea și o să aibă mari bucurii împreună cu un bărbat cu o afacere. Deci ei amândoi vor face o afacere și vor câștiga împreună bani frumoși și o să te bucuri și tu pentru el. E foarte deștept. Acum văd vorbe, multe vorbe, vorbe multe. (ea poate le vede, eu sigur le aud; cam de juma’ de oră, așa) Vei avea sănătate, chiar dacă ai amețeli de cap. Vei avea reușite, călătorii multe, conduci foarte bine! Bravo ție. (hai, că le-a rezumat pe toate, cred că ne apropiem de final) Ce va face Irina pe viitorul ei? Ce va face Irina pentru viața ei? Ce va face Irina pentru dragostea ei? Ce va face Irina cu Dragoș? Ce va face Irina pentru darul ei de servici? Ce va face Irina pe viitorul ei? Pe viitorul tău o să fie și la tine afaceri. Bani din bani veți face. Doi la mână, s-ar putea să mai aveți o casă în afară de casa pe care o ai. Stați la curte?
– Nu.
– La bloc.
– Da.
– Casa înseamnă reușite din mai multe direcții, e bune, e bine când cade casa. Ai mulți dușmani, ai grijă, sunt mulți dușmani pe voi. Soțul tău ține la tine și te respectă. Ai bărbat bun. Te rog frumos să-l păstrezi, că e bun. Fii atentă, eu ce zic așa e. Așa… eeee, pe tine te-a mai iubit un băiat. (v-am zis că nimic nu-i scapă, ce șanse erau să mă mai fi iubit cineva?!)
– Numai unul? (am și eu mândria mea; și ceva memorie)
– E, și ce dacă. Așa. Deci pe tine te-a mai iubit un băiat care nu e soțul tău. Eee? Asta e. Te-a iubit. Tu lucrezi și cu bărbați mulți. Fetiță, tu fii atentă la soțul tău. Soțul tău acuma are o teamă de boală. Știi că câteodată îi e frică că te pierde? De ce îi e frică?
– E bine! Să fie suspans.
– Da, e mai bine că îi e frică că te pierde. Așa…Irina ce va face pe viitor? Irina pentru căminul ei? Irina pentru darul ei? Irina pentru casa ei? Pentru darul de servici, cu Dragoș și ce va mai fi pe viitor? Pentru voi va fi curând o călătorie, voi amândoi. În străinătate. Doamne-ajută. Pe dragostea ta apare Soarele, adică o să ai tot ce vrei tu. Hai că te iubește bărbati-tău. El o să ducă o boală pe picioare sau o să fie bolnav, dar nu e grav. O prinde din zbor. Tu ai bătrânețe lungă, vei avea ancoră pe casa ta, o bucurie din două părți diferite și o propunere să lucrezi altceva, numai dacă vrei tu. Dar e bine și aici unde ești. Ai înțeles? E bine unde te-ai atașat tu, nu pleca, e noroc pentru tine. O să ai mari bucurii, schimbări în bine, călătorie, așa că, draga mea, ești bine. Mie-mi cade că ești bine. Și o să ai bucurie și pentru temeiul tău, rămâi cu soțul, numai să ai grijă de el, că e mai sensibil. Dar tu nu ai probleme. Nu ai necazuri. (stâncă sunt!) Doar că te deochi repede, altă problemă e aia. Gata. Foarte frumos ți-a căzut.
– Da? Că vă văd și pe dumneavoastră bucuroasă. (am spirit de observație de pot să le dau și altora)
– Păi chiar îmi pare bine când oamenii sunt bine, mamă. E rău pentru ăia de le cade cumpene sau…
– Păi cred că dumneavoastră vedeți câteodată și nefericire.
– Au! Păi câte văd! Care rămâne văduvă, care se îmbolnăvește greu…
– Dar le ziceți?
– Cum să nu, de ce să nu le zic?
– Știți cum e, oamenilor le e frică, ei vin pentru că vor să afle niște răspunsuri, dar nu vor, de fapt, vești proaste.
– Mamă, eu trebuie să spun. Pentru ca să te prevestesc pe tine. Eu trebuie să spun tot ce văd. Numai dacă nu văd, că uneori se întâmplă să nu le văd pe toate de prima dată. Acum e prima oară când ți-am dat. Poata data viitoare văd și altele. („data viitoare” fiind cuvintele-cheie) Înțelegi? Dar eu spun ce văd.
– Dar sunt și oameni la care nu vedeți nimic, cu energie proastă?
– Ăia sunt cei mai răi. Dar tot văd și la ei! (n-are cum să nu vadă, n-are cum!)
Pe prietena mea Irina o mai găsiți și aici, a văzut Umbrele descătușate ale lui Grey, ca să nu trebuiască să le vedeți și voi.
Prietena Irina a avut rabdare sa treaca prin asa ceva o data si apoi inca o data cand a transcris integistrarea?
Merita o promovare, boss!
Exact! Eu nu am avut rabdare nici sa citesc tot!
Exact asta am gandit si eu in timp ce citeam
Da’ ce memorie are Irina, de a tinut minte ditamai conversatia! :))) Nu de alta, dar cand cineva incepe sa abereze, deja urechile mele nu mai proceseaza nimic si peste 5 minute am uitat tot ce a balmajit persoana aia :)).
Una peste alta, a fost amuzanta lectura.
pai, a folosit un reportofon, zice si in text. 🙂
Am citit prea de dimineata, asa ca m-am dus pe diagonala.
My bad…
Eram in liceu, ultimul an, clasa a 12 a, clasa grea ca deh, aveam de invatat pentru bacalaureat si intrarea la facultate. In primavara acelui an am fost la ghicitoare langa liceu pentru si impreuna cu prietena mea cea mai buna, colega de clasa.
Am ramas prietene foarte bune pana in ziua de azi, muulti ani mai tarziu. Am fost destepte, am ales o ghicitoare care locuia foarte aproape de liceu, prin urmare am chiulit intr-o ora mai putin importanta si am mers impreuna. Ne era rusine si aveam si emotii. Era foarte indragostita de un ….baiat…dintr-o clasa paralela. Urma sa ii ceara sa ii faca si o vraja sa ramana cu ea pentru ca deh, era dragoste mare.
I-a zis ca este dragoste mare si ca vor avea o relatie de lunga durata, facuse rost de ceva fire de par pentru vraja iar banii n-au fost prea multi ca doar eram eleve, n-aveam bani de buzunar prea multi/ spre deloc chiar. Probabil a fost o vraja ieftina pentru ca s-a despartit de ea cu vreo cateva zile inainte de a incepe admiterile la facultate. Drama mare, plans mult, disperare, ratarea admiterii la una dintre facultati, aceea cu examenul mai apropiat ca si data de ziua despartirii. Ametitul nu mai rezistase macar cateva zile sa treaca perioada admiterilor.
Ah bun, mai ales ca ma cheama si Irina, stau linistita acum ca stiu ce ma astepta in viitor, macar pret de o prima citire. Important e ca oricum o dai, tot cu acte ajungi sa lucrezi. Un fel de lectie de viata e asta, actele sunt inevitabile.
Foarte haioasa lectura, a meritat drumul (mai ales daca ai condus pana la ghicitoare!)
Aici a avut Irina nevoie de mai multa rabdare decat la Umbrele lui Grey 🙂
Prietena ta e geniala.
Mie imi plac articolele cu prietena ta care face lucruri ca sa nu mai trebuiasca sa le facem si noi. Mai vrem! 😀
PS: Cin’ te-a pus să râzi, ai văzut că a picat blogul imediat ce-ai publicat articolul ăsta? :))
fix asa, patru PATRU ore a fost blogul picat, mare risc mi-am asumat, bine ca n-a fost mai rau, ptiu.
Eu sunt curioasa..cat costa o astfel de sedinta vrajitoreasca!
@andreea: 50 de lei magici 🙂 . iar distractia costa cam jumatate de ora.
Ah Irina, ce cafea buna ai fi putut bea de cei 50 de lei, la o vorba cu prietena ta… ?
@mia – a fost bine si-asa, pt ca de banii astia am facut rost de material de conversatie pt enspe cafele. 🙂
Buna si eu sunt pasionata de ghicit ..si am gasit o femeie care ghiceste si bine si esye destul de ok ca om suna sa intrebe si cum esti..doamna este ok …se numeste viviana
din ce oras este dna viviana
un numar de tel se poate?
Eu n-am avut răbdare să citesc tot.
Îmi aduc aminte când m-am angajat, acum hăt ani, era un fel de sport național chestia asta cu mersul la ghicitoare (sau cum s-or numi). Aveam o colegă în vârstă care le spunea celor mai înfocate : ” fetelor, decât să vă uitați în gura ăstora, mai bine vă uitați în fundu’ meu! „
Ha ha cel mai tare comentariu!
radem noi radem dar sunt multi oameni care cred in prostiile astea, le iau in serios, dau banii degeaba la niste escroace care repeta ca un disc stricat niste aberatii.
Prietena Irina a avut mare răbdare sa asculte toate aberațiile acestei “doamne” deosebit de intuitiva ?
Ar fi califragilistic maxim dacă dna. Irina ar continua seria de articole de genul acesta, cu o vizită la spovedanie, așa, să echilibreze balanța și să se mai rodeze un pic.
Te rog, explica-mi si mie (am auzit si la niste oameni din media) care e treaba cu „iacata-l”. Exista acest cuvant? Mihaela Tatu zicea non stop „iacătă”(sigur, acum 15 ani cand făcea primele emisiuni „de 3 ori femeie” , de atunci s-o fi schimbat) . Eu ma gândeam ca e greșit, ca, de fapt, se zice „iată că „. In tine am maximă încredere. E corect? Sau e o licență poetică, la tine?
E o interjectie, la noi in Piatra Neamt se folosea des, iacata ca am ramas si eu cu ea. http://dex.dictoo.eu/index.php?cheie=iac%C4%83t%C4%83%2C&
Cat traieste, invata omul! Am zis eu ca am maxima incredere in tine. Multumesc. (Si imi cer scuze ca am gandit urat la adresa unor cetățeni care, „iacătă „, vorbeau corect. )
Sau poți spune și așa „iacata-ma-eu”, mai modern, cu dublu înțeles… centrat pe ego sau pe Uniunea Europeana.
IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neașteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca, iácătă interj.] – Ia + că.
sursa: DEX ’09 (2009)
dar de „Mamuca, iacata-ma-s!” ce zici? :))
Ion Creanga ftw 🙂
ROBO,esti sotul printesei urbane?
yup, sot cu acte and all.
de ce intrebi? 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=NedcuBjybcw
Pentru Robo, special… „de ce ma-ntrebi” :)))))))))))))))))))
D-apoi na! Nu o fi Piatra la o azvarlitura de bat de Humulesti? Va pup, m-ati facut sa imi fie si mai dor de acasa!
Povestiri care fac viata magica!.. Mulțumesc 🙂
Pe mine ma fascineaza maxim cat de bine stapanesc doamnele astea arta conversatiei. Daca nu esti prea familiar cu tehnicile de tipul asta, te trag de limba ataaat de usor.. Te fac sa spui si ce ai mancat aseara, fara sa te intrebe. Si reusesc sa deduca informatii din orice detaliu. Ele sunt atente la aspecte fizice, mimica, accent, tot. Ar fi bune de angajat ca spioni. Dar probabil nu ar castiga la fel de bine.
Foarte tare textul 🙂 intr-adevar acesti oameni au un talent in a trage omul de limba si a da detalii. M.a amuzat conversatia insa mi s.a parut familiara,am o prietena care a fost undeva in Bragadiru la cineva si avea acelasi stil de „a ghici”.Cumva doamna in cauza e tot din Bragadiru ?:)
Buna..eu am fost de mai multe ori la viviana ,tipa este destul de buna..merita sa incercati…
Bună. Se poate sa-mi spui de Viviana? cum as gasi-o. mulțumesc.
Buna si pe mine ma fascineaza ghicitul ..am incercat si eu la viviana si nu am fost dezamagita..am fost destul de ok…
unde este aceasta?
o persona care ghiceste bine in carti si cafea din pitesti cunoaste cineva?
Alina
Imi puteti spune daca ma voi impaca cu el
As dori sa aflu ce se intampla de azi in viata mea si in viitor
Îmi puteti spune va rog daca voi fi cu el împreună
In copilarie, durerile de cap au fost puse pe seama deochiului si bunicile mele m-au descantat. Ambele mele bunici stiau sa descante de deochi. In plus, bunica din partea mamei avusese gemeni si asta ii conferea puteri tamaduitoare mai multe, astfel incat cand aveam dureri de mana, picior s.a. ma descanta in timp ce imi masa locul dureros cu o emulsie de apa cu sapun si la sfarsit imi calca zona dureroasa pe pragul usii.
In apropierea casei parintesti locuia o baba care facea farmece, si am surprins un descantec cu taciuni stinsi in apa (pentru femei care prinsesera drag de cineva, dar nu voiau sa-si strice casa). Stiu ca mai era alt descantec cu bucati de fier inrosit in foc care se introduceau intr-un vas cu pamant, acesta din urma fiind pentru o femeie care prinsese drag de cineva care nu se uita la ea, adica era pentru legarea in dragoste.
Mama avea o prietena (evreica) care ii ghicea in cafea.
Si (ca in reclame) stati ca asta nu e tot …
Pe la 22 de ani am cunoscut o fata minunata. La un moment dat a trecut pe la mine (locuiam intr-o mica garsoniera), m-a intrebat daca am carti de joc si mi-a ghicit in carti. Numai ca, ceva din ceea ce mi-a spus ea nu era cum ar fi trebuit sa fie. Mi-a spus: „Eu voi pleca si in locul meu va veni altcineva”.
In weekendul acela am mers acasa, am luat niste cafea si m-am infiintat la o matusa care stia sa ghiceasca in carti. Am rugat-o sa ma invete si pe mine si m-a invatat semnificatia cartilor. Erau multe carti, si unele aveau chiar doua semnificatii (exemplu: Inima cu varful in sus inseamna altceva decat inima cu varful in jos). Pe fiecare carte am notat cat am putut de mic (cu un creion mecanic de 0,5 mm) semnificatia. Asa ca la urmatoarea vizita a domnisoarei i-am ghicit eu in carti …
Pana la urma prezicerea aceea „Eu voi pleca si in locul meu va veni altcineva” s-a adeverit, dar pentru aceasta prezicere nu a citit in carti, ci a citit in sufletul ei. Daca regret ceva este ca nu mai am acel set de carti (si nici matusa nu mai traieste), desi nu cred in ghicitul in carti sau orice alta forma de prezis viitorul.
Nu e greu sa legi o poveste pe baza cartilor. Am ghicit si eu in facultate, a inceput ca o distractie cu prietenele si s-a dus vorba ca ghicesc bine. Am ghicit si la straini si tot am ghicit bine. Se pare ce “le vedeam bine”
A mai observat cineva cât de repede a memorat doamna numele soțului? :)))
Draga mea,
Nu am citit chiar tot… pt ca… ora este prea tarzie.
M-a amuzat tare situatia expusa si imi place maximum felul tau de a scrie, de a povesti.
Ma intristeaza faptul ca… cine ar avea nevoie de un sfat in aceasta privinta… probabil nu va intelege nimic din ce ai prezentat… ba te va cataloga o carcotasa.
In fine… oamenii sunt multi si diferiti… multi vad, putini pricep.
Dar… tine-o tot asa!
Nu ati gasit persoana potrivita Cartile nu se intrepreteaza de oricine nu se numeste „ghicit” La ghicitoare o ia pe ghicite normal Dar arta interpretari cartilor de joc este un dar se fura acest dar si in acelasi timp te joci cu focul pentru ca totul este magie (vrajitorie hai sa spunem asa in viata mea am avut nenumarate experiente cu arta de a intrepreta cartile de joc ,am vazut la bunica strabunica si asta a fost clientele mele au fost f multumite fara sa le intreb ce si cum ….. Doar numele atat experiente cu magia am destule poate noi unele persoane suntem lasati cu acest dar , trebuie sa o faca cineva nu? Si nu Nu sunt tiganca nu numai tigancile pot face descantece magige sau sa intrepreteze cartile ,, eu cred ca a sti viitorul nu este ceva rau ,,,vedem horoscopuri si alte cele ca si intrpretatul urmelor de cafea in ceasca ce sa spun Mult noroc si aveti grija cum si la cine mergeti ,,Cine ne ajuta pe noi care chiar stim sa (ghicim ) O fac doar ingeri cei negri In rest depinde de voi toti daca vreti sa aveti o experienta cu o persoana care va arata viitorul
cum dau de acea vrăjitoare un nr de telefon