Te bate cineva pe umăr la două dimineața într-un pubuleț de cartier și-ți spune…
Dar s-o iau cu începutul.
Eram într-un pub din ăsta relaxat, de familie, unde toată lumea se știe cu toată lumea și eu nu știu pe nimeni, că abia l-am descoperit. Mă țineam de umeri cu prietenii mei, răcnind toți în microfon Fotoliul din odaieee (pentru cei mai tineri dintre voi, este vorba despre un șlagăr hit al Mirabelei Dauer prin anii ’70, când eram noi de vârsta voastră sau cam așa ceva).
Era trecut de ora 2 dimineața.
Băusem câteva pahare de vin și mai multe shoturi de tequilla, plus un cocktail cu ceva dulce în el. Proastă combinație. De fapt, depinde ce-ți dorești. Dacă vrei creieri pilaf, e o combinație foarte bună!
Discutasem cu prietenii mei foarte înflăcărat despre psihicul uman, despre iubire versus frică, despre atașament și acceptare, s-au spus multe acolo, la un moment s-a spart și un pahar, s-au fluturat prin aer telefoane, cărți, cartofi cu sos picant. Aveam, cum s-ar spune, o seară reușită.
Ei, și în toată nebunia asta, exact când ne primeam aplauzele (de milă) la final, cineva mă bate pe umăr.
Mă întorc, văd (dublu) o tânără foarte frumoasă, care se apleacă spre mine și zice:
– Hei, să știi că te urmăresc și apreciez foarte mult tot ceea ce faci (sigur nu se referea la cântat).
Adică na, nu știu sigur dacă exact asta a zis, dar cam așa ceva, îmi cer scuze, capacitățile mele de înțelegere și memorare text erau spre zero.
La 2 dimineața. Într-un pub de cartier plin de cântăcioși amatori, majoritatea piliți, o fată frumoasă și trează mi-a zis asta.
Culmea e că m-a bucurat. Adică uite, omul acesta străin a venit și mi-a zis un lucru atât de sincer și de frumos. Ce drăguț din partea ei! Ar fi putut să râdă de mine și să-și facă o impresie complet greșită, după care să mă bârfească pe tot felul de grupuri, fată ce crezi, azi noapte prințesa s-a matrafoxat și a lălăit ca o babă surdă Mirabela Dauer în pub, ăhăhăăăă…
Nu mai știu ce i-am zis, sper însă că a fost ceva de genul ăsta:
– Mulțumesc mult! Apreciez că mi-ai spus asta! Doar o mică rugăminte aș avea: ce se întâmplă la karaoke rămâne la karaoke, bine?
Și mai sper că ea a promis că da.
Oricum, iacă am scris și eu pe blog, în caz că urma să mă dea în fapt. 😛 Recunosc. Am greșit. Dar tare bine-a mai fost. 😀
Despre cât de avariată m-am trezit a doua zi după trei ore de somn amețit nu mai scriu că nu e amuzant. M-am dres însă cu trei porții de tocană de vită, pe care le-am mâncat în pat, cu lumina stinsă.
În concluzie, e clar, sunt faimoasă! Și cânt groaznic. Daaar am prieteni buni și cititori și mai și! 🙂
Esti umana si de asta te iubim 🙂 pe langa faptul ca scrii pur si simplu delicios si alte astfel de detalii…
Mamă, deci eu am stat azi-noapte treaza pana la 3 fix ca e racit ala mic si i se tot infunda nasucul si tu scrii articolul asta atat de amuzant, haha, chiar m-ai binedispus. E super placut sa primesti aprecieri de la oameni care te citesc ca ti se satisface nevoia aia de prestigiu, stii? Dar eu nu te invidiez deloc, DELOC, ca am vazut, citindu-te la cate mesaje trebuie sa raspunzi si unele nu sunt mereu de lauda, am vazut cam ce presupune munca de blogger celebru de la tine si de la altii pe care-i citesc. Deci… sincer, mai bine fac fata la o noapte pierduta stand in fund langa un patut de pui mic, decat sa ma afum prin baruri, acum la 36 de ani chiar nu m-ar mai tine 🙂 Pana la urma conteaza sa te simti tu ca om bine, orice ai face deci nici de judecat nu te judec, e alegerea ta, cred ca mai ai nevoie sa te deconectezi uneori 🙂 .Eu inca sunt la faza aia in care trebuie sa accept incet-incet ca inca n-a trecut perioada de pierdut noptile care chiar ma disperă (cu copiii, nu prin baruri) 🙂
Am ras cu lacrimi. Te iubesc ca mereu mă binedispui.
Îmi place când ai și activități de genul ăsta și postezi despre ele 🙂
Mie cel mai cute mi se pare ca atunci cand deschid o poza din articolele tale inca apare faviconul ala vechi, cu papuceii rosii pe background nocturn <3
Altfel, noi sa fim sanatosi. Sambata noapte m-am facut praf cu o prietena, eram intr-un oras strain, scapasem la bine, am facut o gramada de gafe. Printre altele, trecusem pe langa o don'soara imbracata dubitabil si ne-am intrebat daca o fi la munca, numai ca s-o auzim 2 secunde mai tarziu vorbind la telefon in romaneste. Si am daramat un tablou intr-un context in care chiar nu era cazul sa daram un tablou.
#iregretnothing :))
Esti iertata :)))))