Mi-a venit în cap asta citind o scrisoare a unui adult pentru părintele lui octogenar. Erau acolo lucruri foarte dureroase, cuvinte grele, multe regrete și suferință, nici n-am putut citi mai mult de câteva rânduri.
Cred că nu ne gândim suficient de mult la asta, la ce vor copiii noștri de la noi. Ne gândim mult la ce vrem noi de la ei: să mănânce, să doarmă, să rămână la grădiniță, să aibă prieteni, să împartă, să fie veseli, să învețe să citească, să fie politicoși, sărim dintr-o așteptare în alta și dintr-un scenariu apocaliptic în altul.
Dar ce vor ei de la noi, știm? În afară de apă, mâncare, să-i ducem în parc și să-i ștergem la fund, să-i iertăm și să-i iubim orice-ar face, oare mai vor și alte lucruri?
Vă propun un mic exercițiu. Faceți o listă (în scris, pe agendă sau într-un email care să rămână draft sau aici, în comentarii, sau pe vreun grup care vă e drag) cu ce credeți că ar vrea copilul vostru să faceți altfel. Puneți acolo cu liniuțe tot.
Apoi întrebați-l și pe copil. Sunt curioasă ce vă rezultă.
Eu cred că Sofia și Ivan ar vrea de la mine:
- Să nu mai am evenimente în weekend, când le e greu fără mine
- Să avem mai multe vacanțe și excursii oriunde
- Să nu-i mai cicălesc când e vorba despre spălat pe dinți
- Să-i las să mănânce înghețată în fiecare zi
- Să fac cumva să-și vadă bunicii mai des
- Să muncesc mai puțin
Nu trebuie să ne propunem să le și îndeplinim toate dorințele acestea, unele sunt imposibile în lumea în care trăim. Dar poate la unele putem lucra, măcar puțin? Că și ei lucrează la ale noastre, chiar dacă uneori nu vedem asta imediat…
Apoi m-am dus și am întrebat copiii. Ca de fiecare dată, ei mi-au oferit o perspectivă nouă.
Am întrebat-o pe Sofia ce ar vrea să schimbe la mine dacă ar putea. M-a privit ca pe un extraterestru care-și pune ciorapii invers.
– Cum adică să schimb ceva la tine, mami? Părul sau ce?
– Mă gândeam că poate ți-ar plăcea ca eu să fac unele lucruri altfel, pe altele să nu le mai fac deloc. E un fel de a afla dacă cei din jur sunt mulțumiți de tine, dacă poți face ceva ca ei să fie mai fericiți.
– Ce prostie, mami. Eu te iubesc tot timpul, chiar și atunci când zic că n-o să te mai iubesc dacă nu faci cum vreau eu. Nu vreau să schimb nimic la tine. De ce, tu vrei să schimbi ceva la mine?
Ăăăă, aș vrea să stai ca lumea pe scaun când mănânci, ca să nu mai curgă mâncarea pe jos pe lângă tine, aș vrea să fii mai atentă și să nu-ți mai faci praf degetele de la picioare în fiecare seară când închizi ușa de la dormitor, aș vrea să nu te mai sfădești întruna cu fratele tău, să nu te mai trezești la 6 dimineața, ca să fii și tu mai odihnită, să nu mai insisiști să porți aceleași haine trei zile la rând, să nu mai trântești ușa de la camera ta când ești nervoasă.
– Mami? Zi, ai vrea să schimbi ceva la mine?
– Nu, iubito, ai dreptate. De ce să vreau să schimb ceva la tine?
L-am întrebat și pe Ivan. El a zis direct că ar vrea ca eu să-i cumpăr mai multă înghețată. 🙂
Măcar pe asta am nimerit-o. 🙂
Sursa foto: copiii și schimbările via Shutterstock.com
-sa stau mai mult timp cu ei …daca s-ar putea TOT timpul
Mi-a spus fiica mea de 4ani, din senin zilele trecute: as vrea sa fii si tu o mama mai buna, sa nu ma mai certi atata toata ziua. Adevarul este ca am tendinta sa ii cicalesc si sa ii cert mereu.
Maine plecam in vacanta, o sa facem si noi exercitiul asta si o sa ne conectam mai profund si ne facem unii pe altii fericiti. Cat putem! 🙂
Si eu l-am intrebat acum cateva zile pe cel mare daca ar vrea ca ceva sa se intample altfel si mi-a zis ca ar vrea sa fie tinut mai mult in brate ca un bebelus si mai multa atentie. Si eu as vrea sa fie cum vrea el.
Ca fost copil,actual adult,as fi vrut ca ai mei sa nu mai fie abuzivi.Mi-as fi dorit ceea ce majoritatea copiilor au si li se pare banal:pace si liniste in casa,fara tentativele mamei de sinucidere,fara alcool,fara musafiri dubiosi.As fi vrut sa ma simt in siguranta,sa vin cu drag acasa si nu cu groaza de ce as putea gasi.
Te imbratisez 🙁
Laura, si de la mine multe imbratisari strase si calde.
Îmbrățisări, Laura ?
Copil frumos pentru toată suferinta pe care ai avut-o o caldă îmbrățișare de la o mamă și bunică a doi nazdravani. ??
Laura,te imbratisez!!!
Esti puternica!!
minunat, o sa fac si eu exercitiul asta cu Andrei al meu de 4,6 ani! Ieri mi-a spus ca chiar daca m-a suparat si nu fac cum vrea el, iar el nu face cum vreau eu, el tot ma iubeste….
Cu siguranta fii’mea ar spune nimic. Dar stiu eu ce ar trebui sa schimb… tonul vocii. Uneori,chiar daca am cele mai bune intentii , am un ton care ma sperie si pe mine. E o mostenire genetica, dar cred ca asta as fi vrut su eu sa schimb in copilarie la tatal meu.
[…] Wow! Tocmai am citit articolul Ioanei Chicet Macoveiciuc „Ce crezi că te-ar ruga copilul tău să schimbi la tine” . […]
L-am intrebat si eu pe al meu copil, a zis ca ar vrea sa nu mai fiu operata ca sa il pot lua in brate. Aaa, si sa am parul mai lung :))))
Ca idee de articol, ai putea să publici acea scrisoare (dacă ai acordul autorului, evident), împreună cu adnotări ale unui psiholog. Gen după descrierea unui comportament, psihologul să adauge – de exemplu – că acel detaliu vine din fondul nostru social-cultural tradițional țărănesc, moștenit prin copy-paste din tată în fiu, sau că e foarte probabil o indicație de problemă de personalitate (gen narcisism) – sau, mult mai rău, că poate fi o indicație de problemă de sănătate mentală (psihoze etc).
Observ ca in articolele tale, tatal lipseste cu desavarsire. As vrea sa citesc mai mult despre cum il vad copii si aventurile voastre ca o familie cu 2 parintii si nu doar aventuri monoparentale.
Postarile tale sunt citite de multe mamici si nu cred ca vrei sa se perceapa „inconstient”(desigur) ca doar mama e importanta si ea singura mentine unitatea familiei.
nu lipseste cu desavarsire, doar ca nu e foarte prezent, intr-adevar. nu scriu si despre el pentru ca asta e dorinta pe care si-a exprimat-o el.
in plus, e un blog extrem de personal, scriu despre mine, intamplarile si emotiile mele, despre ale lui poate scrie el, daca vrea, pe blogul lui.
[…] citit de curând articolul scris acum câteva săptămâni de Ioana și am luat-o ca pe o leapșă, fără să ceară ea asta :), dar mi s-a părut un foarte bun […]
[…] dat mission abort și mi-am văzut de ale mele. Semnele continuau să apară însă, mai întâi pe blogul Ioanei, apoi pe cel al […]