Îl mai țineți minte pe Oli, tatăl care și-a pierdut fetița și ne-a povestit și nouă cum e, ca să nu trebuiască să-i pierdem și noi pe ai noștri? Tot el a scris și azi. Luați aminte cine trebuie să folosească fierul de călcat și de ce!
Pentru prestațiile mele beletristice am fost răsplătit săptămâna trecută de o prietenă apropiată. A considerat că dezmățul meu prozaic merită încurajat și mi-a trimis cu toată generozitatea un pachețel cu un conținut tare interesant.
Printre chestiile din cutie, în afară de produse aproape exclusiv de uz feminin, am găsit o mașină… nu, nu un automobil, ci o mașină de călcat.
De ce-am exclus obiectul asta din lista de lucruri exclusiv feminine?
Păăăi, nevastă-mea nu prea calcă, de-aia. O fi ea Wonder Woman, puternică, complexă și independența, dar asta cu trecutul fierului ăla încins peste hainele noastre mototolite de mașina de spălat nu-i una din îndeletnicirile ei preferate. Oricum nu cred că amazoanele își călcau armura, scutul sau paloșul să fie “trendy” pe câmpul de luptă. Plus că știu destui bărbați, prieteni de-ai noștri, care evoluează la masa de călcat cu grația unei gimnaste la olimpiadă. Mă rog, fără să discriminăm pe nimeni, pot să trec în dreptul fierului de călcat că-i un bun de uz comun. Să-l alimentezi la priză, să-l umpli cu apa distilată și să-l faci du-te vino peste haine rămâne doar o chestiune de opțiune personală.
Nici eu, Iron Man de mahala bucureșteană, spre deosebire de cel din paginile comic book urilor, nu-s cel mai priceput meșter din lume. Mă refer la faptul că-mi strivesc degetele cu ciocanul când încerc să-l folosesc. În tentativa mea de a monta o oglindă am forat cu bormașina în peretele din hol până am pătruns în camera copilului. Pe principiul ascunderii gunoiului sub preș, am acoperit gaura din tencuială cu un sticker albinută. Perfect. Toată lumea-i fericită. Nevastă-mea nu știe nimic (află acum), eu am scăpat (temporar) de papară, Emma învață insectele. Așa că-mi pot folosi nepriceprea sinceră și naturală drept alibi și la neutilizarea mașinii de călcat.
Pe cale de consecintă, maldărul de haine din secțiunea dulapului dedicată rufelor ce necesită călcare este invariabil unul uriaș. Deschidem ușă cu mare grijă, altfel podeaua se umple instantaneu de cămăși, tricouri și alte bulendre mototolite, toate îndesate cu umărul în șifonier. Ne trezim în diminețile de serviciu că avem de ales între o pereche de pantaloni scurți și una de trening, în ajunul vreunui eveniment că nu ne găsim rochia sau cravata, intrăm în panică, țipam unul la altul și ne ironizăm reciproc deprinderile casnice. Tricourile cu Captain America și cel cu Darth Vader nu ne pot ajuta în momentele alea.
Nimeni nu-i perfect. Din contra, coloana cu defecte a excelului vieții fiecăruia dintre noi s-ar întinde pe multe pagini. Secretul unei relații, indiferent de natura ei, este să înveți să trăiești cu ele. Ale tale și ale partenerului. Dacă tot ziceam de Darth Vader, fiecare dintre noi avem o parte întunecată. Marea artă constă în gestionarea ei cu finețe și înțelepciune. E un echilibru tare precar pe care dacă reușești să-l menții măcar în momentele semnificative s-ar putea să nu ajungi la azilul de nebuni.
Dacă poți pune seară capul liniștit pe pernă știind că prin ceea ce ai făcut în ziua ce-a trecut n-ai depășit zona gri a moralității, acolo unde acționăm cu toții fie că ne place sau nu, înseamnă că a fost o zi bună. Înseamnă că te simți confortabil în pielea ta și nu ai nevoie să epatezi ca să-ți arăți statutul social sau profesional. Ești ceea ce faci, ce transmiți către ceilalți. Cel mai probabil, la ce dai drumul către lume ți se va întoarce într-o formă sau alta. Măcar asta să ne spunem dacă simpla faptă bună făcută pentru cel de lângă ține nu ne este de ajuns pentru liniștea sufletului.
Voie buna,
Oli
Sursa foto: bărbat călcând cămăși via shutterstock.com
Hai, nu! E prea scurt articolul! ? Mulțumim, totusi!
Pai hotarati-va odata bai oameni buni!
Bai, scrii mult, ne plictisesti, zic unii.
Baaa, da’ te-ai grabit azi! Ai ramas fara cuvinte?! spun altii.
Ma bucur pentru articol si sper sa mai citesc de acelasi autor. Nici noua, mie si sotului, nu ne place sa calcam, oare sa o invatam pe fata noastra de doi ani? Ma tot gandesc.
Noi am obligat-o pe Emma sa invete sa calce.
Acum noi bem cafele cu picioarele urcate pe masa, iar fiica noastra de 3 ani se lupta cu muntele de haine.
Nici ea nu pare sa se priceapa. Cred ca-i ceva ereditar.
Fain scris și cu mult umor 🙂 si multa dreptate cu fișierele alea excel și secretul gestionarii lor. Da eu tot am rămas nelamurita: unde se duc cămășile? Sau nu se mai duc acum ca ai o super jucărie? (vezi ca la mașinile astea ar trebui sa mearga si cu apa de la robinet, nu neapărat distilata, e aur timpul câștigat -:)!
Apropos de excel, sunt curios sa vad ce iese cand o sa-i dau comanda „suma”.
Sa raspund si nedumeririi tale. E incert. Dispar cu lunile. Apar la un moment dat si sunt complet schimbate. De nerecunoscut,
N-am gasit inca un raspuns. Cand o sa ne lamurim, facem public.
Bucurosi de revedere..recitire! 🙂
Usurati ca intram si noi intr-o categorie, nu ca ar fi de dorit, a celor care calca in graba (desi sotul nu simte nevoia de a avea ceva calcat), fara indoiala cu cateva minute inainte de momentul critic al iesirii din casa. Ca timpul e pretios si copilul cere joaca :). Imaginea gospodinei care calca pe masa de calcat, zambind, mai are de asteptat.. la mine e cu strans din dinti si ochii pe ceas.
Bucuros de republicare. Multumesc Ioana!
Multumesc Camelia. Si sotului tau, de asemenea.
Unde-s multi, puterea creste,
Si calcatul nu sporeste.
Jos cu fierul de calcat!
Sa fim cu totii mototoliti!
O varianta ok este si punerea pe umeras a hainelor imediat dupa ce s-a incheiat programul de stoarcere si uscarea lor asa. Nu arata chiar ca si cele calcate, dar nici nu sunt mototolite.
Într-un timp cochetam să-mi cumpăr o maşină de spălat cu uscător.
Auzisem eu niște vorbe cum că le-ar şifona mai puţin.
Eu am masina cu uscator. Daca nu le scoti imediat cum termina, se sifoneaza mult mai rau decat iti poti imagina asa. Atat de rau incat mai bine le mai speli o data, nici cu fierul de calcat blugii nu mai arata ‘calcati’. Dar am auzit ca daca le scoti imediat (ceea ce nu am experimentat pt ca deobicei ii dam drumul cand suntem la lucru pt ca dureaza mult programul cu uscare si inevitabil 10-20-30 min mai stau acolo chiar daca o punem sa inceapa cu delay) ies ca si calcate. Ramane sa experimentez si eu 🙂 Insa pe cele la care chiar tin sa nu se vada ca ar fi sifonate le usuc pe umeras.
La uscator am mai multe programe, unul fix cu titlul pt calcare: e mai scurt si cu caldura mai putina asa ca daca vreau sa calc (dar nu vreau de obicei 😀 ) le pun acolo si rufele ies scurse si usor umede, dar uniform umede, nu ca atunci cand le usuc pe umeras si alea de deasupra sunt mai uscate si gulerele si manecile mai umede.
Altfel uscatorul imi salveaza viata la lenjerii de pat, prosoape, geci si blugi si sosete si chiloti si alte prosoape si servete de masa si batiste mici si multe de bucatarie.
Hai şi eu cu nota discordantă, îmi place să calc. Seara, răcoare, ascult muzică şi calc. Cum când? Când am timp! Când am timp? Rar.
Spor la scris, Oli, dă-le-ncolo de excel-uri.
Gasiti vreo vecina priceputa si dornica de un ban. Eu reusesc sa calc o camasa in 5 min (youtube, love you) asa ca dupa spalat uscati-le pe umeras (2-3 camasi pe acelasi umeras) si duceti la vecina, cu program.
Altfel de lene am cumparat camasi barbatesti care nu se vad ca sunt sifonate. Nici soacra nu a venit pe la noi sa le vada 😀
Si sa ne mai scrii un articol despre, ca asta tare scurt mi s-a parut :)))
Tare fain articolul! Spor la cat mai multe!