Cred că puțini dintre noi sesizează pericolul real în care suntem toți în țara asta, cu fiecare zi care trece.
Cei care sunt la putere de atât de mulți ani nu fac decât să se pună la adăpost și să fure, să se certe și să se dea mari.
În timpul ăsta, nimeni nu are grijă de țară. Aproape nimeni nu gospodărește, nimeni nu repară, nimeni nu investește.
Sunt câțiva primari gospodari care aduc fonduri europene, renovează, angajează, investesc, repară și construiesc, și se vede. Foarte puțini, din păcate.
În București banii merg la Catedrala Mântuirii (o să avem nevoie de ea la un moment dat, când o să cadă orașul ăsta pe noi), pe statui inutile, pe iepurași psihedelici și concerte, pe vacanțe all inclusive pentru pensionari, pe pâine, cruci și circ, desigur, ca să fie sigură doamna primar c-o s-o mai voteze oamenii și-altă dată.
Traficul e horror. Lucrările la metrou par că n-or să se termine niciodată. În parcuri e mizerie. Ne înecăm în deșeuri, orașul pute, gropile de gunoi au capacitatea depășită.
Poliția e ocupată să rezolve comanda politică a puterii în timp ce copiii merg în mașini neasigurați în scaune, oameni mor în trafic, se fură ca-n codru și poliția e ocupată să blocheze oameni pe Facebook. Poate o să vă povestesc odată cum, după ce mi s-a furat bicicleta și poliția a reușit să pună pe fugă hoțul găsit tot de noi, singuri am găsit-o, la domiciliul hoțului, pe care l-am găsit tot noi într-o oră de căutări pe internet. Sau când a dispărut prietena mea, acum doi ani, și am fost chemată să dau declarații, polițiștii erau foarte mirați când i-am întrebat dacă au verificat zborurile, poate o fi plecat pe undeva. Nu aveau, nici unul, nici calculator, nici smartphone și nu păreau să știe a le folosi nici pe ale mele. Lucrau pe foi și cu telefon fix. La investigații, în Capitala unui stat european.
Nu avem drumuri, iar alea amărâte și puține care s-au făcut, cu jumătăți de benzi și fără bandă de urgență, se crapă și se prăvălesc.
Duminică am observat în Herăstrău că terasamentul lacului este crăpat de jur împrejur, pe mari porțiuni e deja căzut în apă. Trotuarul este și el crăpat și bucăți din el au luat-o la vale spre lac.
Nimeni nu investește în educarea angajaților statului, în cursuri de modernizare, în traininguri despre ce se mai întâmplă nou afară, în cursuri de comunicare.
În spitale ți-e groază să intri, de teamă că nu mai ieși.
ANAF-ul trimite pe banii noștri scrisori de amenințare la toată lumea, în speranța că nimerește vreun datornic care mai aduce ceva bani la buget. Buget care e gol pentru că aleșii au dat pomeni în stânga și-n dreapta, să mai fie aleși și-altă dată.
Or să înceapă să se spargă țevile astea vechi de zeci de ani care trăiesc pe sub noi ca mațele stricate într-o burtă bătrână. N-o să mai avem gaz și apă. Și atunci ce-o să facem? O să ne batem între noi pe rafturile de la Mega?
Centralele vechi de cartier or să se oprească sau, mai rău, or să se transforme în fântâni arteziene. Cu apă clocotită, poate…
Drumurile or să crape. Podurile or să cadă peste noi. Îl văd des pe cel dinspre Bucureștii noi, cu stâlpii de susținere găuriți și strâmbi. O să cadă. E doar o chestiune de săptămâni, poate luni.
Clădiri vechi, ale nimănui, stau să se prăbușească la tot pasul.
Stâlpii nu mai suportă greutatea cablurilor de tot felul.
Va fi haos. Poliție nu avem. Spitale nu avem.
Serios, gândiți-vă puțin. Țara asta e ca un corp. Infrastructura e sistemul osos, muscular și vascular. Nimeni nu duce infrastructura la medic, pe nimeni nu interesează asta în România de zeci de ani. Corpul îmbătrânește. Materialele se strică, se uzează. Dacă nu le repară nimeni, se vor rupe. Vor crăpa. Va curge sânge, adică vreau să zic apă caldă sau rece pe străzi, gazele vor ieși de la locul lor, curentul electric va curge din fire direct pe pământ.
Nu e o utopie apocaliptică. E ceea ce ne așteaptă, pentru că nimănui nu-i pasă, iar lucrurile se degradează încet, în tăcere, până când o să ne dăm seama cât de grav e și o să vrem să fugim, dar n-o să mai putem.
Ce e de făcut? Habar n-am. Eu abia am devenit conștientă de asta, după ce m-a tras omul de mânecă și mi-a arătat realitatea asta pe care mintea mea nu voia s-o cuprindă.
Să ne retragem la țară, undeva în sălbăticie, unde să fim cât mai puțin dependenți de infrastructură, de stat? Să ne facem puț și să ne creștem singuri legume, fructe și animale, să ne facem buncăre și depozite de conserve? Am tot mai mulți prieteni care se gândesc serios la asta.
Sau să plecăm din țară cu totul.
Alte idei nu am.
E rău.
Țara cade, iar noi dăm și luăm pomeni să închidem ochii, sperând că n-o să pice totul când încă suntem noi vii.
Sursa foto: București în decădere via Shutterstock.com
Wow! Ai scris atat de frumos, niste lucruri urate si total adevarate! Poate ca si acest articol ar trebui printat si lipit pe stalpii de pe strazi!
Ne-am mutat de 1 an la tara (20km de Bucuresti) si avem gradina plina de legume, dar ploile din ultimele zile au distrus tot … ploi cauzate tot de noi, oamenii, prin poluare si exces de gunoi !!!
Sunt de acord cu tine ca ne indreptam spre declin, repede si bine! Nimeni nu vrea sa mai munceasca sau sa mai gandeasca…
Nu stiu ce e de facut, chiar nu stiu…
Aseară am ieșit la o bere cu niște prieteni și ne-au anunțat că pleacă în Germania. Ea și-a găsit deja job, el e în căutări și va pleca puțin mai târziu. Ne-am bucurat să auzim, fiindcă ne-am făcut și noi planuri de plecare cam într-un an și jumătate, poate doi și așa măcar n-o să fim complet singuri pe acolo. Asta dacă nu cade totul peste noi până atunci și nu mai reușim să ieșim de sub dărâmături.
Mă plângeam ieri că n-o să pot învăța niciodată limba asta răstită a lor. Apoi am citit despre pensionarii care pleacă în Grecia și brusc „Auf Wiedersehen” a început să sune tot mai bine. E rău de tot și mă ia cu greață când aud oameni tineri, ca noi, care ridică din sprâncene când aud că vrem să plecăm, invocând motivul suprem, banii: „dar de ce vreți să plecați, că aveți salarii bune?”
Da, amice, avem salarii ok, dar cu care nu putem cumpăra timpul ăla pierdut pe drumurile de rahat, cu care nu ne dorim să cumpărăm antibiotice pentru infecțiile nosocomiale cu care noi sau cei dragi plecăm acasă (ni s-a întâmplat de curând), pe care nu ne dorim să le punem în plicuri albe, în buzunarele medicilor și asistentelor și așa mai departe.
Cel mai rău îmi pare că ne lăsăm alți oameni dragi aici, dar răzbim noi cumva la lumină. A, și îmi mai pare rău că poate unii vor crede că textul tău e plin de pesimism, când e doar plin de…realitate!
Am un job de middle management si un salariu cu patru zerouri. Sotia la fel.
Nu avem rate, copii sau alte obligatii care sa ne apese, atat din punct de vedere financiar cat si ca timp sau mai stiu ce.
NE SCOATE DIN SARITE TOTUL IN TARA ASTA!!! Incepand cu oamenii, nu politicienii, restul oamenilor. Pentru ca politicienii au fost pusi acolo de noi toti.
Iar problemele pe care le-ai enumerat sunt create tot se noi prin insasi dezinteresul pe care il avem vis a vis de CE AR TREBUI SA SE FACA SI NU SE FACE, iar noi nu luam atitudine!
Imi e atat de scarba incat as prefera sa lucrez sofer in Norvegia sau alta tara civilizata! Si probabil, in curand o voi face.
Cateva intrebari pentru cei care se plang de situatia in care a ajuns tara: ai fost la vot? ai iesit la proteste? ai semnat/strans semnaturi pentru „fara penali”? te-ai inscris in USR? daca nu iti place politica, te-ai inscris intr-una din multele organizatii civice care incearca sa schimbe ceva la firul ierbii? ai donat vreun leu pentru noile platforme de jurnalism independent sau pentru vreuna din initiativele astea civice? Eu le-am bifat pe toate desi traiesc fara griji la mii de km de tara si ar putea foarte bine sa ma doara in cot de tot ce se intampla.
Voi, astia care sunteti la fata locului de ce nu va implicati? De ce tot asteptati sa vina altu sa va salveze.
In orasul meu natal o mana de oameni s-au organizat intr-o initiativa din asta cetateneasca si schimba fata orasului cu pasi mici: azi o vopsea pe un gard, maine un strat de flori, etc . Sunt tot mai multi si deja se vede. Au si ei copii, servici, griji dar tot o fac.
Cand o sa priceapa lumea ca viitorul tarii depinde de implicarea fiecaruia? In fiecare zi trebuie sa te implici, macar ca ridici o hartie de jos.
Cum vad eu din interior lucrurile. As face zilnic cate ceva , e corecta abordarea ta. As face dar pentru fiecare lucru facut de un om se gasesc 2 sa strice / fure/ distruga gardul vopsit si floarea plantata. Munca lui Sisif si bataie de joc .Sunt om normal cu timp limitat pentru astfel de lucruri .Si acasa astept pana copiii cresc si au grija de lucruri …am renuntat sa investesc in mobilier de calitate sau varuit. Asa astept sa creasca si societatea pentru a face astfel de gesturi marunte dar care ajuta mult.Trebuie schimbat ceva la nivel legislativ si la aplicarea legilor mai intai. Nimeni nu se civilizeaza de buna voie , trebuie un pic aplicate sanctiuni ca sa vada si cei pusi pe fapte mai putin bune ca nu mai merge asa .La vot am fost de la 18 ani de fiecare data chiar daca am stat la coada pentru studenti.Ma tem ca nu pot niste actiuni individuale(chiar daca multi le facem ) rasturna mafia din tara asta .Nu am inclinatia necesara pentru politica dar de iesit in strada a iesit sotul , eu am ramas cu copiii . Poate o sa facem un efort sa iesim cu ei in strada pe 10 , cea mica nu mai e bebe si nu mai e ianuarie.
Gresit! Exact actiunile individuale fac diferenta. Ai incercat sa cureti hartiile din parcul unde iti scoti copilu? Ai incercat sa explici calm si civilizat altor parinti ca nu e ok sa arunce seminte pe jos? Sigur iti vei lua niste injuraturi dar, daca insisti zilnic, vei vedea rezultate. Ba poate ti se vor alatura si alti parinti. In fiecare oras existe comunitati locale Romania Impreuna in care te poti implica dupa timp si resurse.
Ioana incearca sa schimbe o mentalitate gresita de crescut copii prin blogul ei. O picatura intr-un ocean dar nu renunta…
Da am rugat parinti sa nu mai arunce pe jos fiindca nu e normal si in plus se joaca copiii nostri, adica si ai lor, acolo . Evident am si strans ca sa nu bage copilul in gura. Alti Oameni din zona au reparat in parc leagane vandalizate , asta nu i-a oprit pe vandalizatori sa strice aproape tot.Mai avem un tobogan intreg din 4 si 2 leagane carpite de parinti.Am sunat in mod repetat la ecarisaj pana s-a curata oarecum zona de caini . Am sesizat la primarie diverse situatii care s-au rezolvat sau nu . Culmea ,nu de la parintii din parc am primit cele mai multe rautati inapoi ci de la o serie de vecini cand s-au strans cainii lasati liberi pe care ei ii hraneau.Am avut o multime de probleme cu oamenii deranjati de normalitate si pe langa faptul ca actiunile astea induviduale ,cum ziceam , nu au schimbat mult , incep sa ma mai si tem ca ma expun la riscuri inutil. Adica imi e frica sa nu imi dea efectiv cineva in cap intr-o zi ca am avut tupeul sa imi exprim opinia sau sa imi exercit drepturile. Din pozitia de mama de 2 copii care au nevoie de mine nu stiu daca e un risc care ar trebui sa mi-l asum. Am exemplificat toate astea pentru ca vad si eu cum e in afara tarii si mi se pare mai usor sa previi o boala dar mai greu sa o vindeci , iar noi suntem bolnavi.
Miha exact asta patesc si eu. Locuiesc intr-un municipiu din jud Ialomita, mutat de cativa ani din Bucuresti. Am vecini care isi scot molozul din constructii afara pe trotuarul ramas neamenajat de primarie, isi lasa portile deschise ca micii lor patrupezi sa iasa sa isi faca nevoile in strada si mai ales in fata portii mele, de gunoaie nu mai zic…am o scoala in apropiere si in jurul ei e plin de pet-uri si ambalaje, pe trotuare nu se poate circula din cauza pomilor fructiferi netoaletati de proprietari, etc. Am incercat sa rezolv aceste probleme cu sesizari la primarie, DADP, Politia Locala, etc. Am incercat sa vorbesc si cu vecinii si bineinteles ca am fost injurat, blestemat si toate cele. Viceprimarul, un baiat tanar de altfel, deja ma evita cu privirea dupa ce a trimis Politia Locala pe strada sa verifice cine scoate moloz, si ei au venit la mine la poarta prima oara sa le arat eu unde si cine scoate, si bineinteles ca a iesit iar scandal, mai mai sa primesc o lopata in cap de la vecinul in cauza. Totul s-a rezolvat asa…Politist vecin posibil cunostinta cu oamenii in cauza, in procesul verbal molozul era de “negasit” si “asta e domnule, ce vrei sa te certi cu toti vecinii?..vad ca iti cam place”. Ce sa mai, treci prin multe stari, nervi, umilinte cand directorul DADP pune mana pe tine sa te dea afara ca doar nu ii spui tu cum sa isi faca treaba si gata cu atatea intrebari. Nu ai loc sa circuli pe trotuar ca te patezi si iti intra craca in ochi?! Da’ mergi domnule pe mijlocul strazii!… ce atatea sesizari?! Degeaba mi-am plantat eu flori pe langa gard cand in fata mea este moloz, cand noaptea trec petrecareti si gasesti numai cioburi, fecale de caine, balega de la carutele care circula intr-un municipiu si bineinteles ca “nu au ce sa le faca”, cand alt vecin isi taie iarba si asa o lasa aruncata pe asfalt pana se usuca si o ia vantul. Cui sa ii mai spui, si cui sa te mai plangi ca deja sunt discutat de tot cartierul si te trezesti cu un par dupa ceafa. Si asta a fost asa in mare, nu ma pot lupta singur la nesfarsit. Primarul mi-a spus intr-o audienta ca sunt ca o picatura intr-un ocean si ca de ce nu am stat eu in Bucuresti si am venit aici printre needucati? Ca si el dupa ce isi termina mandatul abia asteapta sa plece. Te duci sa te plangi de ceva si la finalul discutiei realizezi ca ei s-au plans mai mult ca tine. Prea curand nu ne vom schimba dar eu tot incerc, asa ca am inaintat o plangere si catre prefect.
Am ajuns la concluzia ca e inutil sa incerc sa repar lumea, in general. Voi incerca de acum incolo sa repar strict lumea mea, chit ca e o bula in care ma refugiez, in care imi selectez oamenii cu care interactionez si aleg sa ma indepartez de mizerie, in toate formele ei. Natura umana e aceeasi peste tot, o mai cosmetizam noi ca sa nu ne abrutizam complet. In tara asta trebuie sa se produca ceva catastrofal ca sa ne trezim, suntem un popor complet anesteziat. Cat despre Bucuresti, e intr-un declin vizibil. Probabil un cutremur ca in ’77 ne va trezi la realitate.
exact ca tine gandesc si eu!
bula mea si atata, ca nu vreau sa ma imbolnavesc de nervi si sa pun la suflet si sa o iau razna.
ignor?da! sunt nepasatoare/nesimtita/egoista? poate! dar asa imi mentin sanatatea mintala.
Ce alte optiuni mai avem? Daca nu vrem sa fim dati afara din propria tara, exista tot timpul optiunea implicarii.
Si Vlad Petreanu a spus-o mai bine decat as putea eu: https://www.petreanu.ro/rezist-depasit-vremea-implicarii/
Cu toate retinerile pe care le avem de a „intra in mocirla”, cu timpul extrem de limitat pe care il avem toti, cineva trebuie sa se implice, sa poata oferi o alternativa. Si daca mesajul pe care il transmitem este „trebuie sa ne implicam” in loc de „we’re dooomed!”, atunci macar cativa dintre noi, cei care vrem o tara in care sa putem trai, vor decide sa faca pasul, si vom avea pe cine alege cand vine vremea votului.
articolul e despre altceva, anume despre intelegerea ca infrastructura din tara e la un pas de disolutie fizica.
Bacaul a ramas fara apa 8 zile, dar ce s-ar intampla daca Bucurestiul ar ramane fara apa 8 zile?
Dar daca ar ramane fara curent electric 8 zile, in mijlocul iernii?
implicarea politica e buna, bineinteles, dar implicarea aia politica, chiar si daca s-ar intampla, va produce efecte benefice peste niste ani buni, nu mai putin de 10 zic eu.
pana atunci s-ar putea insa sa ramanem fara apa potabila si alte utilitati de baza.
adica, am ajuns in punctul in care cred ca nu e nevoie sa fie un dezastru natural gen cutremur ca sa ne trezim in plin ev mediu dpdv al infrastructurii si, implicit, al comportamentelor.
evenimente cum a fost Katrina, cand oamenii s-au omorat unii pe alti, ne arata ca civilizatia pe care credem ca o avem, e doar o pojghita care dispare foarte repede.
ce ai fi capabil sa faci ca sa asiguri familiei tale apa intr-un oras in care nu e apa?
PS apropo de implicare, a iesit zilele astea un sondaj privind intentia de vot in Bacau si bineinteles ca PSD e in continuare pe primul loc, la distanta; desi inca o data, oamenii aia au stat fara apa 8 zile.
Pentru mine e oarecum inexplicabil cum femeia aia mai e primar. Cum n-o dau bucureștenii jos. Mai ales după ultima scorneală cu trimisul pensionarilor in Grecia pe principiul „țara arde și baba se piaptănă”. De ce nu se protestează masiv. De ce. De ce. De ce. Mi se pare un oraș groaznic în care să locuiești. Și dacă voi ați renunțat la plecarea în străinătate (așa zicea Ioana într-un articol), nu înțeleg de ce nu vă mutați din orașul ăla. Sunt multe orașe în țară care par că evoluează, că se ridică în ciuda direcției dubioase în care se îndreaptă toată țara, sunt multe în care poți trăi mult mai bine, mai liniștit, mai curat, mai civilizat decât în capitala care pare că se scufundă încet și sigur. Aștept să vină cineva cu motive pentru care e grozav să locuiești în București. Altele decât motivul cu salariul.
Motivul cu salariul e foarte important, nu prea se poate trai numai cu aer curat! In afara de salariu mai e si familia, scoli si spitale private, etc. Asta e, e nasol Bucurestiul, dar la Vaslui, unde sunt nascuta, era si mai rau.
nu e inexplicabil, pur si simplu asa se intampla lucrurile in situatii din astea.
oamenii au acceptat lucruri mult mai grave in istorie – de ex. de ce n-au dat romanii jos comunismul decat dupa 40 de ani?!
eu sunt convins ca nici macar nu e vorba de faptul ca suntem romani si ar fi ceva in neregula cu noi, ci pur si simplu asa e organizata societatea umana, mai ales in aglomeratii urbane mari: e greu sa fim „toti ca unul”.
nu exista „bucurestenii” asa cum nu exista „poporul roman”.
exista doar oameni care au diverse pareri si diverse treburi si care se intampla sa locuiasca in acelasi spatiu geografic.
uneori ies in strada si darama guverne, dar asa ceva nu se poate face la comanda, trebuie sa existe o emotie declansatoare.
or, in cazul primarului, nu exista acea emotie care sa ne scoata pe toti in strada (nu ca s-ar rezolva ceva, dar zic de proteste).
ca e traficul prost? pai unii ne-am obisnuit, altii ca mine merg cu trotineta, altii au obosit sa se enerveze etc etc
de exemplu, chiar si oamenii care nu voteaza cu Firea/PSD, participa totusi la concertele si pomenile ei, pe principiul „oricum sunt banii nostri, macar sa ne alegem cu ceva de ei”
samd
eu ma gandesc in fiecare zi la dezastrul in care traiesc, de exemplu, si ma simt neputincios, nu stiu ce sa fac exact.
a existat o initiativa sa se stranga semnaturi pentru demiterea primarului, dar s-a stins.
Robo, eu am senzatia că ceea ce se întâmplă în București e foarte asemănător cu ceea ce se întâmplă în țară, doar că la o scară mai mică. Lucrurile se degradează și noi, oamenii, nu facem nimic. Doar că eu nu sunt de acord cu lamentările continue fără niciun rezultat, de aceea mă enervează mult postările recente ale lui Vlad Petreanu, de care, de altfel, îmi place mult. Toate sunt alarmiste, în toate zice că „acum E ȘI mai nasol (ca data trecută) – și are dreptate – dar treaba se oprește acolo. Nu mă aștept ca un singur om să facă ceva, dar mi-ar plăcea ca oamenii care sunt mai aproape de ceea ce se întâmplă (adică jurnaliștii, în special cei politici) să și declanșeze ceva, să nu se oprească la teorie. Toți sunt revoltați pe „colegii” de la Antena 3/RTV, că fac jurnalismul de râs, că etică, deontologie bla bla, dar au făcut ceva concret în sensul ăsta?
Zici de factor declanșator. Dacă nici banii dați la catedrala în loc de spitale, dacă nici vacanțele pentru pensionari nu sunt factori declanșatori pentru acțiuni de protest (nu stiu, luat cu asalt primaria sau mai știu eu…) atunci nu știu ce. Cred că nimic. La fel, și pentru întreaga țară se întâmplă chestii nasoale, e plin de factori cu potențial declanșator și totuși nu se întâmplă nimic. La naiba, au dat drumul la infractori pe străzi!!! Iar noi doar stăm și ne minunăm de ce mai sunt ăștia în stare să ne facă și atât.
Ziceam că nu-mi plac lamentările. Din punctul meu de vedere dacă te nemulțumește o chestie te vaieți cât de vaieți, că deh, e nevoie, apoi treci la fapte: pui mâna să schimbi ceva sau ieși din situația aia. Eu am participat la tot ce s-a organizat (vot, proteste, strângeri de semnături), dar nu mai am timp să aștept, așa că zilele astea îmi fac bagajele. Asta nu o să mai fie prea curând țara în care să vreau să-mi cresc viitorul copil. Mi se pare prea obositor.
@Lia, da, știu, dar salariile sunt cât de cât proporționale. Poate că ai avea un salariu mai mic ca valoare, dar și costul vieții e mai mic – chirii/apartamente, servicii, transport în comun, ieșiri în oraș etc. Eu mereu mă minunez cât costă orice în București :))) Plus că nu știu cum se compensează faptul că poți să faci 20-30 de minute până la birou într-un oraș mediu/mare față de statul blocat în trafic cu orele în capitală.
pai majoritatea bucurestenilor cred ca sunt de acord cu banii dati la catedrala, deci asta nu poate fi un motiv.
ca trimite 1000 de pensionari in grecia (de fapt nu sunt nici macar pensionari, sunt clienti ai clanului pandele) nu mi se pare nici mie chestie suficienta ca sa ies in strada.
ce mi se pare mie grav la Firea nu e nici macar faptul ca nu face nimic, ci ca face rau, respectiv:
– cele 20+ de companii municipale in care a bagat peste 200 de milioane de euro doar pana acum si care nu ar fi eficiente nici daca nu ar fi populate de incompetenti
– faptul ca peste tot si-a pus oamenii ei si ai lui pandele si si-a creat un domeniu feudal
– pornirile autoritariste pe care le are si fata de consiliul general si fata de oameni in general
dar sunt chestii subtile si greu de explicat, nu ai cum sa scoti in strada oamenii cu asemenea lucruri
Ok, inteleg ce zici.
Dar totusi, nu putem sa ne panicam, chiar si cand ne dam seama ca intr-adevar, nu avem ce face pe termen scurt, ci trebuie sa gandim la ce putem face pe termen mediu si lung.
Daca vine un dezastru natural (cutremur) atunci da, suntem intr-o situatie oribila. Infrastructura, planuri de urgenta, masuri de preventie, nu le avem pe nici una puse la punct. Dar hai totusi sa pornim de la ideea ca probabilitatea unul dezastru natural e totusi mica.
Cel mai probabil vor incepe incidente de marime mica/medie (pod daramat, stalpi cazuti, canalizari sparte), care din fericire nu au tendinta sa se intample deodata. Vor fi distantate in timp, se pot ataca fiecare in parte, si sper ca vom invata din fiecare cum sa ne pregatim pentru urmatorul. Nu imi trece prin minte sa minimizez pagubele produse sau eventualele pierderi de vieti omenesti, dar trebuie sa constientizam ca probabilitatea e mai mare in favoarea unor eveniment izolate. Si pentru astfel de evenimente ar trebui sa ne pregatim fiecare din nou la nivel personal (sa discutam in familie planuri in caz de urgenta macar la nivel de idee, sa avem niste economii puse deoparte rezervate pentru situatii de urgenta, etc)
Si in rest, sa rezistam pana cand incetul cu incetul putem schimba ceva. Nu avem alte parghii, si nu ne putem baza pe „stat”.
E important sa privim realitatea in fata si sa constientizam situatia. Si postul prezent e ideal pentru asta, ma bucur ca Ioana l-a scris. E ceva ce avem nevoie toti sa citim.
Dar e la fel de important si sa nu ne panicam, si sa nu ne resemnam cu ideea ca „nu avem ce face”. Cat timp respiram, tot timpul avem ce face!
Trist! Cel mai mare regret este ca ne-am intors in tara acum 6 ani. Parea ca mergem intro directie buna.
Acum incercam sa plecam din nou. Definitiv de data asta.
Noi suntem plecati de zece ani din tara si anul asta planuiam sa ne intoarcem ca sa aiba copiii nostri si alte rude in afara de noi dar cu cat se apropie data venirii cu atat imi dau seama ca nu e o idee buna. Citeam de incendiul la Portile de Fier si m-a facut sa ma gandesc la ‘the big picture’, nimic nu e intretinut, nimanui nu ii mai pasa de infrastructura, strazi, tevi, baraje, hidrocentrale etc. E inspaimantator sa te gandesti ca intreaga tara se duce de rapa din cauza ca cei de la putere sunt acolo doar ca sa-si umple buzunarele. Daca nu se va face o schimbare in bine in curand, toata tara e condamnata. Si imi pare atat de rau sa zic asta, am familie si prieteni in tara, oameni care sunt ok financiar dar nu isi dau seama ca per total lucrurile nu stau deloc bine. E trist..Toti zic ca a fost rau pe vremea comunismului dar principiul a fost bun: sa platim toata datoria externa si apoi prin hidrocentrale, termocentrale etc sa fim self sustaining ca si tara. Daca mai rezistam cativa ani am fi fost ok, China e inca comunista si lucrurile sunt ok. Nu e perfect dar pe termen lung e mai bine ca la noi.
Ai trait in perioada pe care o lauzi? Ti-au degerat picioarele la coada la paine, oua, lapte, etc…? Ce era bine????
Eu aş reloca-o pe Mihaela în perioada comunistă aşa, vreo 10 ani. Să cumpere alimente banale pe cartelă, să se trezească la 4 ca să stea în frig la coadă la lapte, să reînvețe expresiile „pe sub mână” şi „a face rost”. Să stea fără curent şi apă caldă câteva ore pe zi şi să circule cu maşina în duminicile fără soț. Dacă are combustibil, desigur, că şi ăla era pe bonuri. Vrei să ieşi din țară? Mai greu.
Pe bune?? Mai există oameni cu asemenea nostalgii??? Ați defilat la 23 August???
In rest, ultimul stinge lumina. Odată ce ai termen de comparație, nu mai ai cum sta în România. Tot mă întreb cum de se întorc unii …
Nu am zis ca a fost bine pe vremea comunismului, am zis ca daca mai rezistam cativa ani, am fi fost ok. Rezistat implica o situatie nasoala.
Asta este realitatea din Romania! Am deschis cu adevarat ochii in Ianuarie/Februarie 2017 ( cand eram in piata Victoriei si protestam împotriva ordonanței). Atunci mi-am dat seama ca lucrurile nu se indreapta spre un viitor pe care sa mi-l doresc pentru copii. Mi-am dat seama ca sunt datoare sa lupt pentru ca ei sa nu traiasca aceeași frustrare pe care o traim noi. Asa ca am acceptat o oferta de a pleca in Anglia. In Mai 2017 am plecat din România. Si da, am si mers la vot, si la proteste si am strans semnaturi inainte de a pleca din Romania. Si continui sa fac ce imi este in putere ca lucrurile sa se schimbe in Ro, chiar daca sunt departe. Romania va fi mereu tara mea…unde sunt părinții si cei apropiati mie.
Ma bucur cand ai genul asta de articole :). Impresia mea e ca ai o usoara reticenta pentru articole „politice”, poate nu vrei sa antagonizezi cititorii „nepolitici”. Folosesc ghilimele pt ca ce se intampla a depasit de mult sfera politicului. In momentul in care oameni violenti sunt lasati afara din penitenciare inainte de termen si comit alte fapte violente, nu reusesc in veci sa inteleg ce e in capul celor care isi mentin pozitia de „eu sunt deasupra politicii”, „sunt toti la fel” etc. Si asta e doar un exemplu din multe.
Nu locuiesc in tara, dar citesc zilnic stirile din Romania si marea, marea majoritate sunt despre ce absurditati au mai facut PSD & co. Chestia asta nu e normala in restul Europei. Una din stirile politice de anul trecut, in Olanda, a fost ca multi locuitori din Amsterdam s-au strans in fata locuintei primarului – bolnav in faza terminala – sa-i multumeasca pt ce a facut pt ei si sa-si ia ramas bun (las link, in engleza, mai jos). Asta e normalitatea prin alte parti.
Ioana, din ce imi dau eu seama din comentariile de pana acum, sunt mult mai multi cei care rezoneaza cu ofurile tale, decat cei care nu o fac. Mie, personal, mi-ar placea sa citesc aici mai des despre ce cred oamenii din Romania cu adevarat despre ce se intampla – pentru ca mi-e greu sa cred ca ei nu vad legatura dintre politica si viata de zi cu zi. Poate, usor-usor, se trece de bariera „nu ma intereseaza politica” si se ajunge la o discutie constructiva, sau macar informativa. Just sayin
https://nltimes.nl/2017/09/19/amsterdam-residents-arrange-standing-ovation-terminally-ill-mayors-home
Eu am observat asta de cativa ani. Cel mai tare ma sperie traficul. Masini foarte vechi sau dimpotriva, masini noi foarte mari si puternice, soferi neatenti, agresivi, violenti. Treceri de pietoni optionale. Masini parcate aiurea peste tot, trotuare blocate. Am facut sesizare la politia locala. Mi-au zis ca nu e treaba lor unde parcheaza lumea. Am sunat la politia rutiera, au zis sa sun la locala ca nu-i treaba lor. Am depus cereri la primarie pentru instalarea unui limitator de viteza – dupa 20 de cereri si trei ani tot nu am limitator. Am scris dnei Firea sa-i sugerez sa monteze un sistem de camere de supraveghere si amendarea soferilor pe baza camerelor. Ca afara. Dar dna Firea e aia care isi tine copiii liberi prin masina, asa ca nu a luat nimeni nici o masura. A ajuns sa imi fie frica sa ies pe strada, sa merg in masina cu copiii, sa fac orice… si nu pot da vina numai pe autoritati. Avem spirit civic zero.
Daca imi permiteti si mie sa comentez, iata care este opinia mea….si imi pare rau daca o sa sune prea transant.
Observ valul de mizerie generalizata la nivel de planeta. Am observat prin comparatie ca orase gigant precum Londra, Paris, Chicago sau Madrid se confrunta cu probleme similare: gunoi, infrastructura deficitara, blocaje infioratoare in trafic criminalitate ridicata, ineficienta autoritatilor etc.
Bucurestiul la gunoi, canalizare, blocaje e tot pe acolo. Nu mi s-a parut mai rau.
Criminalitatea este mult mai scazuta proportional per capita la nivel de populatie.
Nici macar cartierele gri nu ma demoralizeaza. Sunt foarte multe cartiere gri si in Londra si in Paris.
Am locuit zece ani in Bucuresti.
Am fost in spitale, mi-au furat portofelul, am locuit in camin studentesc insalubru. Stiu tot ce se poate reprosa Bucurestiului. Asfalt cu gropi, gunoi, tevi sparte, mizerie am fost acolo.
Asa si? La nivel individual poti sa iei lumea in piept si sa te sufoci de nervi observind doar.
De ce sa-mi declansez eu surplus de cortizol in organism cand pot sa aleg pentru mine sa caut ce e bine, ce e frumos, ce e salvabil din toata mizeria.
Natia romana e atat de focusata pe ce nu merge, pe durere, pe chin, pe stres, pe vociferat ca nu mai poate vedea ce inca mai are.
O sa sune rau dar traim intr-o realitate toxica colectiva creata de noi, de paranoia din noi. Noi nu avem o problema sociala cat una de mentalitate!
Romanilor le va merge mai bine cand o sa inceteze sa se vaite de cat de rau o duc!
Daca ne vom trezi dimineata recunoscatori pentru putinul pe care il avem, in loc sa injuram de mama focului si sa blestemam va fi mai bine.
Daca ne vom deconecta de la programele de stiri, va fi mai bine.
Daca vom cauta solutia in noi insine nu in afara, va fi mai bine.
Daca vom ierta si vom stopa ura si inversunarea ne va fi mai bine.
Daca vom renunta la panica si la tendinta de a controla viitorul lucrurilor cu orice pret, ne va fi mai bine
Am invatat greu si inca mai invat lectia echilibrului.
Sa privesc cu indulgenta, sa accept ca greutatatea aia din fata mea e o lectie de invatat sau o provocare sau ceva care sa ma aduca fortat pe calea care trebuie.
Noi ne cream propria realitate.
Noi avem puterea sa decidem daca rezistam intr-un mediu ostil cu resemnare sau sa plecam. Nici una din optiunile astea nu e negativa sau pozitiva. Optiunile doar sunt si atat.
Nu o infrastructura impecabila a Bucurestiului sau o alta tara ca afara ne va face fericiti cu adevarat ci un anumit nivel de cunoastere mentala dobandit prin cautare de sine.
Superb spus!
Ma suprinde des „tunnel vision” la oamenii pe care ii intalnesc. Oameni cu apartamente superbe, case, masini fara datorii la studii imi spui cat de aiurea e viata lor. Dar stii ce? Se muta in alte tari si ia ghiceste… nici acolo nu e bine. Fiindca oriunde te duci, tot tu esti! Si daca esti in parc si vezi ce nu e bine, cum o sa vezi ce e in alta tara? Ca nu e exercitiu.
Unul din cele mai importante traninguri din viata mea m-a invatat asta: nu e nici un skill sa spui ce nu merge. E cea mai usoara chestie. Dar sa spui ce merge, ce e frumos si placut, chiar e. Sigur, cunostintele mele imediat sar: Pai si ce, sa merg zambind ca tampul? Cand Anaf imi trimite scrisoare? Eu le raspund: Nu doar scrisoare ai primit ziua aia. Ai avut asta si asta si asta. Te-ai bucurat de asta si de asta.
Apropo de Anaf: eram spre sfarsitul programul. Si imi parea rau de doamna de la ghiseiu. Mai avea vreo 5 oameni, si nu avea timp sa-i invite la discutie. Eu i-am zis: Sa va pregatiti, or sa tipe. Ea spune: Credeti ca doar azi? Tot timpul tipa! (tot timpul ma mira rabdarea lor, sa suporte oameni care nu-s maturi suficient sa-si faca treaba lor de adult din timp)
Multumesc ca ai scris. Rezoneaza mult cu mine.
Corect spus, totul tine de mentalitate. Eu am plecat de 3 ani și locuiesc in Londra , le-aș spune și le spun tuturor celor care țin sa observe tot ce e mizer in fata ochilor , sa înceteze . Poate chiar sa iasă din țara și sa încerce sa-și croiască un rost afara , așa se vor convinge ca lucrurile nu stau chiar așa prost . Eu am trecut prin niște schimbări emoționale fiind in alt mediu , înconjurat de o cu totul alta mentalitate, și țin sa precizez ca paranoia, neîncrederea in oameni și pictatul mediului înconjurator in gri , ne aparține in totalitate . Poate ca e timpul sa scoatem televizorul din priza , sa încetam sa scriem articole de genul ăstuia și sa ne concentram pe ce e frumos și pozitiv . Poate veți întreba , ce naiba e frumos ? Ce naiba e pozitiv ? Mergeți și locuiti 3 ani in Anglia , și vi se vor deschide ochii .
Nu trebuie sa incetam sa scriem articole de genul acesta. Sunt corecte.
Trebuie sa intelegem de ce sunt scrise.
Asa este. E multa uratenie pe geam.
Daca incercam totusi sa nu incepem ziua uitindu-ne pe geam afara, am observa ca este minunat ca suntem sanatosi. Ca avem o familie iubitoare, ca suntem in viata inca o zi, ca avem darul vederii, al ratiunii. Ca avem ocazia de a mai invata ceva cat suntem inca pe pamant.
Ce as fi vrut sa reiasa din randurile mele a fost ideea de ne muta in interiorul nostru pentru ca din pacate noi romanii avem aceasta predilectie de trai deconectati total.
Nu stim cand am ajuns sa fim de 30 de ani, cand ne-am trezit cu copii in brate pentru ca ni se pare ca toate s-au petrecut in timp ce noi eram plecati sau ceva. Pentru ca n-am stiut sa ne bucuram de prezent, ori ne-am ingropat in traumele trecutului ori proiectam cu forta intr-un viitor care din punct de vedere al fizicii e o iluzie, o notiune abstracta.
Prezentul, clipa de fata e singurul lucru real.
Noi ca oameni suntem niste fiinte absolut fabuloase. Habar nu avem sa ne exploram potentialul si este o durere pentru mine sa vad oameni care traiesc total absorbiti in tragism.
Oricat ar suna de alegoric, suntem ce gandim.
Numai eu stiu de cate ori mi-am plans de mila din cauza nedreptatii si a mizeriilor care mi s-au intamplat.
Dupa plins de mila am trecut la revolta si furia doar ca furia, inversunarea te obosesc dupa o vreme si ajungi in punctul in care vrei sa intelegi. Si incepi sa cauti. Cine sunt, de ce exist, care… ce si cum….
Chiar e adevarata fraza aceea ”Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide”
Vointa sa fie.
Dar asta inseamna ca in loc sa ne preocupe care a fost vecinul care a infundat ghena, ne retragem putin in noi si cautam raspunsuri sau cautam un ghid care sa ne ajute in a ne disciplina la interior pentru alea doua ore cat am face ancheta pe scara.
Nu e de datoria nimanui sa converteasca alti oameni. Fiecare are misiunea lui proprie de a se ingriji de mentalul sau si de a cauta explicatii pentru ce i se intampla.
Mie mi s-a dat sfatul nepretuit de a citi mult, filozofie, religie, spiritualitate, neuro programare lingvistica, neurologie, psihologie, anatomie umana, fizica, antropologie
Mi s-au dezvaluit treptat multe lucruri si atunci am inceput sa inteleg si sa nu mai urasc.
Da, ma intristeaza ca pe orice alt om cand aud de tot felul de grozavii. Dar nu stagnez acolo.
Ajut cu bucurie unde pot.
Accept fara regret cand nu-mi iese ceva cum as fi vrut.
In continuu lucrez cu mine mai degraba decat sa incerc sa incerc sa fortez lucruri care se intampla in exteriorul meu.
Eu interpretez realitatea inconjuratoare, filtrez informatia si dau valoare afectiva la ceea ce se intampla in exterior prin prisma emotiilor (mila, dezgust, ura etc..). Eu si nimeni altcineva.
In tot procesul asta participatia mea a fost doar de vointa si de nerabdarea da gasi raspunsuri, restul au venit de la sine treptat si am inceput sa inteleg.
Romanul trebuie sa incerce sa iasa din sfera: ”nu mai pot, nu mai vreau, m-am saturat, mai bine mor, ce sa ma mai fac, ma dor toate oasele, fir-ar a dracu’ de viata, ia uite-l si p-ala, p-aia, numai rahati peste tot, o bataie de joc, domle”
Fiecare om are o misiune si o semnificatie anume in planul universal.
Sta in puterea omului sa descopere si sa inteleaga de ce a ales aprioric destinul pe care il are.
Lumea este asa cum alegi sa o vezi.
Multumesc!
„Noi nu avem o problema sociala cat una de mentalitate!
Romanilor le va merge mai bine cand o sa inceteze sa se vaite de cat de rau o duc!”
Ca sa inteleg si eu, daca nu ne mai plangem o sa:
– avem rate similare de vindecare a cancerului cu Europa de Vest?
– speranta de viata similara?
– respect intre profesor si elev?
– interes fata de pacient?
– curatenie in spitale? Macar sapun la baie?
– Disaritia spagii?
– Reciclarea gunoiului?
Etc. Etc. Etc.
Ah, nu, pardon, doar le vom ignora. Ne vom focusa pe ce e bun din ce avem.
Vad altfel lucrurile: Pt ca ne focusam pe ce este bun inca, respectiv oamenii si tara, refuzam sa inchidem ochii la restul.
Hai sa nu ne relaxam asa devreme, zic, ca nu e cazul.
Lucrurile au luat-o razna tocmai pt ca sunt oameni incompetenti in toate functiile importante,de ei depinde totul. Dar cum nu exista raspundere,nu te controleaza nimeni si poti sa nu faci nimic uite si rezultatul:se prabuseste totul pe noi. Stiu persoane care s-au inscris in partid doar pt propriul interes,analfabeti,limitati si cum totul este politic,functiile se impart intre ei. Nu au cum sa faca ceva bun pt tara deoarece nu îi duce capul,vor doar bani atat. Asta a insemnat libertate la noi,din pacate,sa poti face ce vrei sau sa nu faci nimic si sa nu fii tras la raspundere.
Ies din scara, rahat de caine si peturi aruncate in gradina. Mai incolo alte hartii intre straturile de flori. Pana sa ajungi la metrou ai putea sa strangi un sac de gunoi. Azi, si maine, si poimaine. Serios? Eu imi fac treaba constiincios la birou. Altii de ce nu si-o fac? Trebuie sa ne asfaltam singuri strazile? Sa ne luptam cu fiecare persoana care nu ii respecta pe cei din jur?
Am incercat cu colegii, sa nu mai conduca dupa ce au baut. M-au luat la misto ca e doar o bere. Am incercat cu colegii sa nu mai treaca in fata coloanei de masini. M-au luat la misto. Sa nu mai parcheze pe spatiul verde. In fiecare zi e o lupta. Cat poti sa lupti?
Chiar crezi ca oamenii care scuipa seminte pe strada sunt genul care daca li se spune ceva, ei gata se simt prost si nu mai fac? Nu. Te scuipa si pe tine sa-ti vezi de treaba.
Astia suntem. Din pacate.
Am facut si noi tot ce ne-a stat in putinta ca sa contribuim la o Romanie mai buna: am ramas in tara cand rude si prieteni ne indemnau sa plecam, am votat, am platit taxe, am refuzat sa dam spaga in spitale si oriunde in sistemul public, am iesit la proteste, si tot asa… ca sa ne puna capac sistemul medical…
Unul din copiii nostri s-a nascut cu o malformatie cardiaca, corectata in Germania (ca in Ro nu aveam sanse), si dupa o banala lovitura in frunte, cu rana deschisa, ne-am dat seama ca nu il putem duce nicaieri sa ii coase rana… la Bagdasar Arsenie, unde ne trimiteau clinicile private unde plateam bani grei pe abonament (sa le spun si numele, ca tare ne-au ajutat… medicover si medlife), colcaie bacteriile, in alte spitale la fel…. Si asa ne-am dat seama ca pentru copilul nostru si sanatatea lui va trebui sa plecam din tara. Pentru ca este copil si isi va rupe o mana sau un picior, cum toti am patit cand eram mici, pentru ca se va zgaria cine stie pe unde si va necesita spitalizare, iar noi nu ne permitem o endocardita…
Trist, dar am plecat. Am lasat familie si prieteni, joburi bine platite, o casa a noastra, iar acum platim chirie in Germania, dar macar dormim linistiti ca orice ar pati copiii (daca va fi cazul), ajung intr-un spital in care vor fi tratati omeneste, corect, fara spaga si fara infectii.
Am vrea sa visam frumos si in 10-20 de ani Romania sa fie altfel, dar noi am obosit sa ne lasam la mila sortii acolo. Vom face de aici tot ce putem pentru tara, pentru ca ne pasa, pentru ca acolo va fi mereu „acasa”, dar de aici 🙁
Malformatia cardiaca a fost corectata cumva de medicul roman care opereaza si in Germania si in Ro, si a fost decontata de casa de asigurari din Ro? Intreb pentru ca am prieteni care au trecut prin asta, si toata interventia si spitalizarea a fost suportata de casa de asigurari.
Noi am plecat din tara impreuna cu cei 2 copii ai nostrii( cel mic avea 3 luni in momentul plecarii).
De ce?
Nu pentru ca nu am iesit la vot, sau in strada, ci pentru ca a fost din ce in ce mai greu sa ne descurcam, si in acelasi timp sa le oferim copiilor o conditie de trai buna.
Pentru noi a fost usor. Alta familie nu avem, parintii sunt decedati, asa ca nu mai avem nimic care sa ne lege de tara decat cateva amintiri si cetatenia.
E crunt ce se intampla, iar lupta e grea. E o lupta pe care am preferat sa nu o mai ducem, ci sa prosperam in alta parte. Si prosperam. De 2 luni suntem plecati iar lucrurile s-au schimbat radical. Nu mai suntem stresati( in ideea in care calculam fiecare banut pana la urmatorul salar), si ne putem concentra asupra cresterii copiilor nostrii intr-un mediu mai bland.
Lupta cu guvernul tarii e ca si cea a lui Don Quijote cu morile de vant. Desi am sperat intr-o schimbare, desi am sperat ca o sa putem sa ne construim un viitor in Romania, pentru noi nu s-a putut.
nu stiu daca e ok sa las asta aici, te rog sa stergi comentariul daca nu e potrivit. exista aplicatia asta. acum am instalat-o si planuiesc sa o folosesc intens:
https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/social/cum-poti-face-sesizari-fara-a-avea-contact-cu-institutiile-945992
multi simtim aceeasi disperare, aceeasi neputinta, aceeasi pornire de a pleca si a lasa totul balta.
este un moment in care cred ca trebuie sa fim cat putem de implicati. poate nu vom trai schimbarea, dar a inceput cu noi si trebuie sa o continuam. pt copiii nostri. sa nu mai fie generatii de sacrificiu dupa noi.
In Bucuresti pur si simplu nu mai poti respira. Aerul duhneste a gunoi, praf si diesel.
De zgomot nu mai vorbesc….
Da sunt multe aspecte adevărate din ce scrii, dar cu părere de rău spun ca și noi ca oameni suntem de vina pt ce se întâmpla. INTR-adevăr suntem mulți care vrem sa o salvam și vrem sa dam un exemplu cât mai bun copiilor și generației mai tinere. Suntem mulți dar abia peste generații o sa se schimbe ceva in bine in țara asta. De ce crezi ca este infernal traficul in capitala? Cu siguranța drumurile ar putea fi mai bune și infrastrucutra la fel, dar ma uit in trafic și multe mașini suntt cu șoferul doar….singuri cuc in mașina cu privirea goală și încruntați, tineri de 25-30 ani care arunca pachetul gol pe sosea și când îl duc înapoi spunându-i ca l-a scăpat pe jos îmi trântești usa in nas răbufnind in ras, si multe exemple continua. Așa ca tot ce putem face este sa încercam sa educam și sa oferim un exemplu cât mai bun de comportament in societate. Sigur e mai simplu sa pleci din țara sa te muți sa uiți de toate astea dar oare chiar e mai bine și îți oferă un sentiment bun asta?
Asta cu aruncatul gunoiului din masina e aiurea tare, dar ca sunt singuri in masina e o problema? Ce-ar trebui sa faca? Cate un ocol pentru fiecare vecin care lucrează in alt capat de oras?
Ratb/bicicleta
Nu am zis asa ceva. Este vorba de mici comunitati de oameni care stau in acelasi cartier si chiar merg dimineata la aceeasi ora in aceeasi directie, vorbeam de un car sharing eficient, convenabil si facut cu sens. de ratb/metrou/trotineta/bicicleta etc.
Cu trotineta sau bicicleta mi-as rupe gatul in 5 min ca nu stiu sa merg pe niciuna. Metroul nu ajunge chiar peste tot, ajunge chiar in destul de putine locuri, iar la ora de varf e foarte plin (acum il folosesc ca lucrez aproape de el, dar tot fac un sfert de ora pe jos pana la statie, inainte lucram in afara orasului, deci nu). Despre comunitati de oameni, chiar e amuzant, cred ca majoritatea avem probleme cu vecinii, eu ii stiu doar pe aia din bloc, ca e bloc mic, doar 4 ap, si ii stiu doar din vedere, ne salutam, dar habar n-am unde sau daca lucrează. Ratb…cand o avea aer conditionat, desi stiu ca asta e doar un alt mod de a zice cand o zbura porcul. Nu stiam ca asta e o problema, ca merg oamenii singuri in masina!
Si problema nu e numai ca nu e aer conditionat in ratb – o spun din experienta, locuiesc intr-un cartier fara metrou – ci si ca autobuzele vin uneori la 30 minute si atunci atat de pline ca nu te poti urca in ele! De faptul ca uneori, din pricina asta, mai cobori si cu geanta golita, e cu totul alta discutie. Dar e simplu sa arunci pietre cum ca unii merg cu masina la serviciu.
Canada va asteapta pe toti dragii mei, impreuna cu precursorii tiganilor, cu chinezi si cu haos si mizerie la fel de mare. Dar aici nimeni nu are vreme de plans: trebuie platita chiria/mortgage-ul, leas-ul la masina, gradinita la copii, vacanta de anul trecut, tzoalele de firma, mancatul la restaurant si cate si mai cate!… Hai pa ca n-am timp! Am plecat la munca!… 🙂
[…] Curând o să ne cadă țara în cap și va fi haos. Pe Poliție nu putem miza, spitalele sunt praf&… […]
sa stii ca si eu am inceput sa deschid ochii si sa vad toate astea abia acum. poate ca am trait noi intr un balon roz primii ani de copilariei alaturi de puii nostri si acum incepem sa constientizam mai mult, nu stiu ce sa zic. dar cred ca sunt inca prea multi cei care nu vad, nu baga de seama, nu le pasa, nu striga.
eu am strigat acum o saptamana asa cum am putut pe blogul meu, pe fb. impactul articolului insa a fost mult prea mic chiar si in comunitatea din orasul meu, oras despre a carui murdarie am pomenit pe drept cuvant. cumva eu vad si o solutie macar ptr o parte din probleme. dar nici pe grupul de parinti nu am vz prea mare preocupare ptr a ne implica mai mult, pentru a ne uni. si parca ne dezbinam tot mai mult din te miri ce.
programul de hrana calda ptr copii pe care l-am pomenit eu mi se pare important pentru ca viitorul tarii sa creasca altfel, nu flamand si predispus la a se vinde pe nimic. ma doare ca nimeni nu a spus macar un cuvant despre asta ca reactie la ce am scris eu. oare chiar nu ne pasa de multimea de copii care se culca flamanzi si care vor deveni adultii manipulabili de maine? oare chiar nu vedem?
si cate ar mai fi de zis.
sper doar ca macar trezirea noastra sa insemne un inceput.