Azi vă propun un nou gând nebunesc și mă pregătesc să primesc iar roșii stricate, dar nu-i nimic, că nouă ne place pizza de casă, pentru care am nevoie de muuuult sos de roșii! 🙂 (iar acesta nu e un fel de a ironiza comentariile neplăcute, ci de a spune că am învățat în timp să iau ce e util pentru mine din orice, inclusiv din critici, iar răutatea să n-o primesc, ca să nu devină a mea și să nu mă facă să sufăr, ci să rămână undeva între cel care mă judecă și mine, într-un spațiu al nimănui în care se poate disipa fără să rănească).
Ce-ați spune dacă v-aș spune că adevărata bucurie în viață nu vine doar din iubirea de la și pentru copii și bărbat, din a îmbrățișa pisica, din a face înconjurul lumii și a mânca ce-ți place? Cum ar fi dacă toate acest plăceri ar fi depășite în intensitate de altceva? Dacă ar mai fi ceva acolo de făcut care ți-ar aduce o bucurie de o mie de ori mai mare? Ați vrea să aflați care? Ați vrea s-o faceți? Chiar de azi?
Citiți mai jos. Dacă se poate, fără prejudecăți. Fără a vă lăsa vocea din cap să mă contrazică. Ce voce? Aia care zice acum ce voce. Doar citiți. Poate am dreptate. Și dacă am… ce lume vi se va deschide…
E mult mai ușor să te plângi că viața e nedreaptă decât să încerci s-o faci tu dreaptă pentru tine. Că alții au avut mai mult noroc. Că degeaba te străduiești. Că tu ai fi vrut, dar nu s-a putut. Să te întinzi pe canapea oftând că nu ești fericit, apoi să te duci la culcare împăcat cu asta.
E greu să te lupți cu toate, chiar și cu tine, să vezi ce arde în tine, să lași deoparte scuzele, să nu mai amâni, să nu te complaci în apa călâie care e viața ta, doar pentru că ți-e frică să te ridici să dai drumul la robinetul ăla cu apă fierbinte.
„Adevărata bucurie în viaţă este să împlineşti un scop mai mare decât tine, pentru împlinirea căruia să fii o forţă a naturii în loc să fii o ființă fragilă, tremurândă, egoistă, plângăcioasă şi suferindă, care reproşează întregii lumi că nu se străduiește să o facă fericită. Consider că viaţa mea aparţine comunităţii şi cât timp voi trăi, este un privilegiu să fac pentru aceasta tot ce stă în puterile mele.” – George Bernard Shaw
Citatul acesta exprimă perfect tot ce cred, sunt și trăiesc. Citiți-l. Mai citiți-l o dată. Îmi amintesc acum de definiția succesului pe care am pus-o pe hârtie pentru o conferință pentru mame: succes ai când îți iese bine ceea ce îți place să faci și reușești prin asta să ajuți pe alții, iar asta te face fericit!
Căutați în voi scopul acela mai mare ca voi care vă poate pune sufletul în mișcare. Căutați felul acela de a fi care poate schimba lumea în jurul vostru. Toți îl avem. Dar pentru asta trebuie să ne scoatem capul din fund și să fim treji. Nu e ușor. E înfiorător de greu. Dar doar de aici vine împlinirea. Nu doar din copii, bani, carieră, vacanțe. Din contribuție.
Pentru mine, scopul acesta important, mai mare ca mine, care mă face fericită pentru că știu că pot face o diferență, este copilăria fericită a copiilor noștri. Pentru asta adorm la tastatură uneori, pentru asta nu mănânc uneori, pentru asta plâng și mă expun ca alții să muște, dar unii să înțeleagă ceva despre sine. Nu mă victimizez, nu sufăr, pentru că știți ce? Sunt fericită. Contribui. Trăiesc.
Vă provoc, vă invit, VĂ ROG să faceți asta. Căutați în voi. Faceți o schimbare. Faceți lumea asta măcar un gram mai bună decât ați găsit-o.
Nu mai fiți victimele propriei vieți! Fiți vii!
PS: Citatul din Bernard Shaw l-am găsit în cartea lui Connie Larkin, You, asshole, you caused it. Nu mi-a venit să cred când l-am citit prima oară: cineva pusese în cuvinte cu multe decenii înainte exact ce simt și cred despre viață. Acum îl știu pe de rost. Ia să-l mai pun o dată aici:
„Adevărata bucurie în viaţă este să împlineşti un scop mai mare decât tine, pentru împlinirea căruia să fii o forţă a naturii în loc să fii o ființă fragilă, tremurândă, egoistă, plângăcioasă şi suferindă, care reproşează întregii lumi că nu se străduiește să o facă fericită. Consider că viaţa mea aparţine comunităţii şi cât timp voi trăi, este un privilegiu să fac pentru aceasta tot ce stă în puterile mele.” – George Bernard Shaw
Sursa foto: contribuție la binele umanității via Shutterstock.com
https://ted.com/talks/dan_ariely_what_makes_us_feel_good_about_our_work?utm_source=whatsapp&utm_medium=social&utm_campaign=tedspread
Cred ca ti-ar placea discursul acesta. Vine in completarea ideii tale.
F frumos articolul!
Multumesc, abia astept sa il ascult diseara cat stau cu copiii sa adoarma!
Nu stiu de ce ar vrea cineva sa arunce cu rosii stricate, intr-o persoana care indeamna la iubirea de sine si la apreciat lucrurile marunte in viata.
Exact hate-ul asta ma termina pe mine: „Daaaa’ , pai tu iti permiti sa vorbesti asa senin, ca ai bani, ca nu stiu ce!”. De parca n-am plecat toti de jos.
Da, toti avem rate, griji, cheltuieli, venituri care nu reusesc mereu sa acopere asta, poate cazuri de boli grave in familie.
Dar asta nu inseamna ca nu pot sa apreciez ca astazi a fost mai racoare si am tinut geamul deschis dimineata, lasand sa intre aer rece, in casa. Nu pot sa nu apreciez ca am avut o ora libera, timp in care am citit si m-am simtit bine. Nu pot sa nu apreciez o melodie frumoasa. Nu pot sa nu apreciez o simpla plimbare in parc. Nu pot sa nu ma simt bine ca azi am gustat o cafea foarte buna.
Toate astea sunt gratis. Nu costa. Dar fiind constienti de lucrurile marunte, ne dam noi o stare de bine. Cand avem o stare de bine, parca toate lucrurile se rezolva mai usor, nu?
Intotdeauna, recunostinta va atrage recunostinta. Cu cat suntem mai recunoscatori pentru lucrurile care ne inconjoara, da, chiar si lucrurile mici, cu atat vom primi mai multe motive sa fim recunoscatori. Cu cat vom vedea mai mult lucrurile urate si vom cauta sa aruncam cu noroi, cu atat universul va trimite mai multe motive ca noi sa continuam sa facem asta. Se cheama legea atractiei.
Daca nu esti fericit ACUM, cu putinul pe care il ai si mereu te gandesti ca „o sa fiu fericit atunci cand…” cumva, lucrurile se vor aseza astfel incat ca tu niciodata sa nu fii de fapt fericit. Pentru ca atragi starea aia de „asteptare”. Si mereu va aparea ceva care sa prelungeasca starea. Personal, trec prin asta chiar acum si ma chinui sa scap, pentru ca in trecut a functionat, cand eram fericita cu mine insami. Dorinetele se indeplineau pe banda rulanta si imi mergea bine. E greu, cand ai atatea motive sa zici „daca as avea X lucru/ daca as face X chestie/ daca as fi cu X persoana as fi mai fericita”.
Dar, exersam…
Eu as distribui comentariul tau! Frumos spus. elegant. o lectie de viata! Te felicit si iti doresc sa realizezi tot ce iti propui! Chapeau!
Foarte frumos!
E superb si citatul si articolul. Multumesc.
Minunat! Fix asta caut si eu <3 Iti doresc multa putere sa continui sa faci asta. Te imbratisez si iti multumesc!
Ca intotdeauna, parca noi comunicăm prin telepatie. Postezi fix ce am eu nevoie sa citesc in acel moment, ce caut 🙂
Tocmai am inceput o carte legata de subiectul asta, o recomand: „the hero`s journey” scrisa de Stephen Gilligan si Robert Dilts. Sunt nume mari in sfera psihologiei si abordează subiectul iubirii de sine si cautarii esentei fiecaruia dintre noi. „Care e scopul meu in viata?” „Ce anume vreau de la viata mea?”
Iar concluzia este aceeasi, ca daca vrei ceva, trebuie sa lucrezi din greu cu tine insati/insuti, trebuie sa depășești zona de comfort si sa cauti ceea ce vrei, pentru ca nimeni nu vine sa iti ofere asta.
Tare mult imi place articolul de azi! Total de acord cu tine.
Ioana draga,
Aceasta postare a ta pe blog mi-a amintit de un seminar de „Evolutionary Parenting” sustinut de Laurentiu Horubet la Cluj, la care am participat acum ceva vreme. Dupa acel seminar el ne-a recomandat tuturor o carte, carte pe care ti-o recomand acum si tie, stiind cat de mult iti place sa citesti. Aceasta carte are foarte mare legatura cu citatul lui Bernard Shaw pus de tine si e una dintre cartile ce ar trebui, dupa parerea mea, sa fie considerate: „lecturi obligatorii de baza pentru o viata implinita si fericita”. 🙂
Cartea se numeste: „A New Psychology of Wellbeing” si e scrisa de un autor absolut genial – Richard Barrett – care, de altfel, a scris numeroase alte carti, toate extrem de utile si interesante pentru absolut oricine.
Sper sa apuci sa o citesti si mai sper sa nu te opresti niciodata din scris.
Zi frumoasa!
o caut, multumesc!
https://www.youtube.com/watch?v=DGg4VlTwWjQ
O carte pe care o recomand din tot sufletul este Evolutionary Coaching de Richard Barrett. Explică în prima parte de ce și cum se întâmplă evoluția, personală și a societăților. Și ce zici tu in articolul asta despre contributie este undeva la nivelurile superioare de evoluție. Din păcate, ca și societate suntem inca la cele inferioare. Asta înseamnă că oricât de bine intenționați ar fi majoritatea românilor (și vreau să cred că sunt) nu au inca baza necesara in zona de supraviețuire și diferențiere ca să se poată orienta spre contributie. Partea buna este că pe măsură ce tot mai mulți ajungem acolo o sa „tragem” și lucrurile după noi.
La prima citire, ti-am dat dreptate. Si apoi mi-am amintit de o cunostinta care are un baietel cu autism, nascut de ea si care a mai adoptat unul, tot din spectru, fiind mama singura, cel putin un numar de ani cu primul. Material, sigur i-a fost greu, terapiile sunt extrem de scumpe. Insa cumva a gasit puterea ca din o experienta foarte grea cu primul copil, sa isi ia lectiile si sa ofere o sansa inca unui copil, care probabil nu ar fi avut altfel niciuna.
Puterea de a face un bine cu un impact atat de mare nu tine de foame in general, dar tine de foamea de “mai mult material”. Pentru ca prioritatile sufletului tau devin altele si asta re-aseaza tot sistemul interior.
Uite niste super vorbe, le stii? Pe astea le aplic eu inca de cand le-am descoperit si, desi nu prea pricepeam faza cu SUCCESUL acum o stiu, succes ai atunci cand incerci sa performezi in domeniul tau, daca dai bine cu matura, fii cel mai bun si nu te multumi cu putin, prin perseverenta si constiinciozitate poti ajunge mare și, daca ajungi mare, atunci vei putea lasa ceva in urma ta, asta e ideea sa fii preocupat sa dai, sa ajuti, sa inspiri, sa traiesti nu doar pentru tine 🙂 Am de mult timp un articol in cap plecand de la citatul asta si o sa-l scriu cat de curand 🙂
„Oamenii sunt adesea irationali, ilogici si egoisti;
oricum iarta-i.
Daca esti politicos, oamenii te pot acuza ca esti asa pentru ca ai motive egoiste;
oricum, fii politicos.
Daca ai succes in viata, vei strange in jurul tau cativa prieteni interesati si cativa prieteni adevarati;
oricum, fa tot ce poti ca sa ai succes in viata.
Daca esti cinstit si sincer, s-ar putrea ca oamenii sa te insele;
oricum , fii cinstit si sincer.
Ce construiesti dupa ani si ani de truda, cineva iti poate distruge intr-o clipa;
oricum construieste.
Daca gasesti seninatatea si fericirea, poti starni gelozia celor din jur;
oricum, fii fericit.
Binele pe care il faci astazi, oamenii il uita adesea imediat;
oricum, fa numai fapte bune.
Oricum, da lumii ce ai mai bun in tine.
Pentru ca, vezi tu, pana la urma, totul e intre tine si Dumnezeu;
oricum, niciodata nu a fost intre tine si ei.”
MAICA TEREZA
Umor (sau poate nu) din partea lui Bernard Shaw: „Tinerețea este cel mai frumos lucru pe lume. Ce păcat ca ea să fie irosită pe copii.”
:)) bun, mi-a placut!
Am reusit sa trimit 16 ghiozdane. 16 copii in judetul vaslui au ghiozdan de mers la scoala, juma cumparate cu bani donati, juma donate de vecine, zeci de caiete, sute de pixuri, poate o mie de creioane am verificat si ascutit, 70 de incaltari. Fericirea mea cea mai mare a fost sa vad femei diferite unite, sunandu-ma sa imi dea cate o sacosa sau mai multe.
E cea mai mare fericire, si tot ce pot canta este: si-alta data, si-alta data, o s-o facem si mai si mai lata..
Asta e una din fericirile mele. Intr-o zi o sa fac asta full time. Au mai ramas ceva ani pana acolo.
ce frumos, felicitari!
Bravo!
ai mare dreptate; eu de ceva timp incerc sa imi gasesc acest scop maret de ceva timp, care sa-mi faca sufletul sa vibreze si sa imi aduca implinire…sper sa il aflu in urmatoarea perioada..
Cum spunea cineva mai sus, inclin, din de in ce mai mult, sa cred ca intre tine si noi, cititoarele tale, se transmit acele vibratii, ganduri, frecvente care te fac sa scrii exact despre ceea ce avem nevoie sau ceea ce arde in noi si ,unele din noi cum sunt eu de exemplu, nu putem defini, exprima. Pentru aceasta iti multumesc, Ioana! ?
Frumos articol!! Mulțumesc pentru tot ceea ce faci! Schimbi păreri trăiri educi… Te citesc de multi ani deși nu am copii am învățat foarte multe…cei care arunca cu hate nu înțeleg ce scrii sau sunt prea încărcați negativ de frustrări probleme răutate
Dar tu știi deja asta asa ca mulțumim cu toții pentru munca ta și da are ecou
Un articol pe sufletul meu! Multumesc!
A venit atat de potrivit acest mesaj, chiar ieri vorbeam cu terapeuta ca in drumul meu spre vindecare se pare ca am poposit cam mult pe „Valea Plangerii” si asta ma cam impiedica sa… ma vindec, culmea :))
Ar trebui sa fac tablou cu acest citat.
Multe imbratisari, Ioana, si-ti multumesc!
Fix in dimineata asta ma gandeam; am aceasta cautare interioara de cativa ani dar nu reusesc sa ajung la capatul ei, sa-mi gasesc rostul si menirea. Am cautat in fel si chip si totusi framantarea asta e tot acolo. Am aceasta senzatie ca sunt intr-o cautare continua, destul de obositoare. Unde sau cum sau prin ce minune v-ati gasit voi locul si rostul in lumea asta?
Poate te-ar ajuta o sedinta cu un coach, pe mine ma ajuta sa ma uit bine la ce imi place sa fac si la ce pare ca fac bine.
Mulțumesc pentru articol!
Chiar nu știam ce imi lipsește pentru a fi complet împlinită.
Ieri vorbeam cu o prietenă și ii spuneam că încerc să nu mai dau sfaturi sau păreri nesolicitate, dar… am ținut să ii precizez că sunt de părere că mulți oameni nu știu că noi știm anumite lucruri si atunci nici nu apelează la ajutorul nostru. Și cum bine ai spus uneori ne aruncă cu roșii in cap, ceea ce mi s-a si întâmplat de multe ori de acolo si gândul că ar trebui să nu mai dau sfaturi. Dar satisfacția care vine de la persoanele pentru care au contat sfaturile e mult mai mare. ?
Te îmbrățișez cu drag și sper să ne revedem curând
Mie, de cele mai multe ori, imi este teama sa ma gandesc la asta. imi este teama ca nu o sa il gasesc si ca o sa ma simt ca o… ratata… 🙁
Un articol superb! Din mințile care contează, niciuna nu ar arunca cu roșii. Dacă citeam articolul acum 2 ani nu cred că înțelegeam, eram în rolul de victimă și abia așteptam să dau vina pe altcineva pentru viața mea mizerabilă.
Dacă tot se recomandă cărți în comentarii vin și eu în ajutorul cititorilor tăi cu o recomandare.
Am descoperit cartea “Frișca” a lui Roxalee și mi-a schimbat total felul în care gândesc, iar acțiunile mele în urma citirii acestei cărți m-au schimbat în cineva în care nu credeam că ajung să fiu vreodată. Cartea și articolul tău se completează perfect!
Adevărata bucurie… Vine din ce-ți place ție să faci. Nu toți trebuie să avem un scop suprem. Și nu trebuie să te uiți de sus la cei care nu au unul (cum faci în articolul ăsta), fiecare are drumul lui și propriile dorințe și posibilități. Nu ești cu nimic mai presus decât oamenii care se bucură se vacanțe, familie etc. și nu au un scop suprem. Și da, câteodată depinde și de noroc, norocul că te-ai aflat la momentul și locul potrivit. Câteodată pur și simplu lucrurile nu se leagă oricât de tare ai încerca. Și probabil vine greu a recunoaște că uneori ține și de noroc, nu doar de muncă.