Pui (sănătos, nehormonat, negrăbit și neinjectat) cu unt, lămâie și usturoi la slow cooker (P)

Puteți să dați cu roșii dacă vreți (nici măcar nu tre’ să fie bio), dar eu n-am reușit să fiu mama aceea care frământă pâine din quinoa rehidratată, nu cumpăr eco decât uneori, nu ud nici un avocado în balcon, nu am furnizori de marfă prețioasă de la ferme. Am vrut, jur că am vrut. În primele luni de viață ale Sofiei îmi făcusem o listă lungă cu ce o să-i dau să mănânce și de unde, aveam planuri mari de mâncare 100% bio, mai aveam puțin și mă apucam de crescut ardei și pui mici în mansarda în care locuiam pe atunci, așa eram de paranoia la adresa tuturor ingredientelor din magazine și piețe. Apoi însă a venit viața peste mine și mi-am dat seama că dacă vreau să fiu bine la cap și să nu stric copilul ieșindu-mi din fire (pentru că singură pun pe mine prea multă presiune), am coborât puțin standardul și mi-am zis așa:

1. Ok, e important să hrănesc copilul de cinci ori pe zi, am observat că dacă nu respect programul se declanșează urlete majore
2. E important să îi ofer mâncare variată (în unele zile carne, în altele ou, legume și fructe de toate felurile etc)
3. E important să exclud din meniul nostru lucrurile despre care știu sigur că-s nesănătoase (dulciurile procesate, sucurile, prăjeala, fast-foodul, fructele care în mod evident sunt grăbite și coapte cu gaz pe vapor, mezelurile, cremvuștii din pastă de oase, puiul plin de hormoni etc etc)
4. E important să caut ingrediente de sezon, de la vânzători pe care-i verifică cineva
5. Dacă mi-e accesibil să cumpăr bio, cumpăr, dar nu-mi voi sacrifica mințile pe altarul conspirației care zice că toți vor doar să ne otrăvească

Asta nu înseamnă că oricine are pretenții și standarde mai mari face rău, dimpotrivă. Dacă reușești să mănânci doar ce produci singur la tine-n curte, curat și controlat, e extraordinar! Eu n-am fost în stare să susțin un astfel de mod de viață pentru noi și nici să mă simt vinovată pentru asta nu-mi permit, pentru că am prea multe altele de făcut. Așadar, nu mâncăm ultra sănătos, dar mâncăm sănătos.

Am ales pentru copii, dar și pentru noi, ingrediente cât mai curate, dar n-am respins nici făina albă (deși sigur că sunt variante  mai curate), nici pâinea, nici cartofii sau pastele din grâu. Consider că fructele și legumele de sezon (chiar dacă nu sunt bio), bine spălate și consumate echilibrat, alături de lactate, carne, cereale de toate felurile, sunt calea cea bună pentru noi. Consumăm multă apă și deloc sucuri, facem multă mișcare, râdem și ne iubim, nu știu dacă o să trăim 100 de ani, poate dacă ne mutăm din orașul ăsta înghesuit, poluat și tot mai gălăgios, atunci o să avem șanse la o viață bună și tihnită.

Dar despre asta, poate altă dată. Revenind la obiceiurile noastre alimentare, singurele lucruri pe care le-am evitat cu încăpățânare sunt dulciurile procesate, fast-foodul, mezelurile și carnea de proastă calitate. Nu mi-a fost deloc greu să le țin deoparte de meniul nostru zilnic, am avut mereu multe alte variante la îndemână pentru copii. Iar dacă nu le-am avut, le-am căutat.

Am stat și m-am gândit zilele trecute cu uimire: s-au făcut șapte ani de când nu am mai cumpărat pui din supermarket. Nici pulpe, nici piept, nimic, de șapte ani.

Cât au fost copiii mici și ne luam la trântă cu diversificarea, am avut noroc cu bunica. Creștea câțiva pui pe an doar pentru burțile noastre. Îi alerga prin grădină, le dădea iarbă și grăunțe, iar când se mai întremau, îi tăia, îi porționa și-i congela, apoi ni-i trimitea cu lada frigorifică, să ne ajungă încă două luni.

Acuma na, dacă ați mâncat pasăre de țară, știți că-i mai ațoasă carnea, mai greu de mestecat, mai ales dacă nu ești obișnuit cu ea. Eu am tocat carnea cât am dat-o copiilor, o băgam la robot încă rece de la congelator și cu ea făceam apoi sosuri pentru paste, lasagna, chiftele la cuptor, burgeri mici la airfryer, în zilele în care aveam carne în meniu. Sau am fiert-o la oala sub presiune, ca apoi s-o tai și să o pun bucățele în orez sau în mazăre ori ostropel.

Chestia e că după ce mănânci pasăre de țară o vreme, când revii la puiul din magazin, ți se pare că aia nici nu e carne. Când mai mergem la restaurant și mai comandăm chestii cu pui (nu întotdeauna putem evita asta și nici nu încercăm cu orice preț), copiii se miră de consistența ciudată a cărnii. Cred că ne-am dezobișnuit.

Le dau periodic și curcan, vită, pește, creveți după doi ani, au gustat și porc când au mai crescut. Apoi am descoperit puii mici de la Edenia, Coquelet de Bretagne, cei crescuți la sol. Cât au fost mici, ajungea un puișor pentru amândoi copiii, de ceva vreme însă se ceartă pe bucățile de carne, așa că fie trebuie să iau doi, fie schimb meniul.

De vreo lună însă am descoperit o altă variantă de carne de pui sănătoasă și îndestulătoare nu doar pentru cei doi mâncăi, ci și pentru noi. Vă spun mai jos despre ce e vorba, dacă nu agreați puiul din supermarket și căutați o variantă mai curată, eu cred că dorința vă va fi implinită de acest pui. 🙂

Îl cheamă Poulet Jaune Fermier d’Auvergne și se găsește deja la Mega Image, Carrefour, Cora, Kaufland, Auchan și în alte supermarketuri mari. Costă în jur de 55 de lei bucata. Detalii despre el aveți și aici.

Domnul Poulet este un pui de 1,5kg crescut 81 de zile sau mai mult în aer liber, pe iarbă, cu alimentație 100% vegetală (din care 75% sunt cereale), fără să îi fie administrate antibiotice sau hormoni ori alt fel de substanțe. Puiul acesta este adus în România de Edenia, cei care ne aduc și legume congelate și puișorii pe care noi în consumăm de ani buni. Poulet Jaune are două certificări: Label Rouge (care certifică faptul că produsele alimentare care au această etichetă răspund exigențelor institutului francez INAO în ceea ce privește trasabilitatea și condițiile de creștere și alimentație) și Indication Geographique Protegee (IGP oferă garanția autenticității originii puilor, dar și a gustului specific acesteia), ambele certificări sunt prestigioase și serioase și garantează că acest pui nu primește hormoni, antibiotice, nu este crescut în baterii și nu este grăbit în nici un fel să crească.

E o variantă de încredere la puiul din curtea bunicilor sau de la fermele bio care mai aduc carne în orașele mari. Avantajul este că, din motive necunoscute mie, carnea nu este ațoasă. Are o consistență bună, vezi și simți fibrele de mușchi, dar nu trebuie să mesteci dumicatul de cinzeci de ori înainte să-l înghiți.

Puiul întreg e suficient de mare cât să ajungă pentru toată familia. Puteți face din spate și aripi o ciorbă bună, cu multe legume și borș, pe care să o devorați cu smântână. Pieptul poate deveni pane la cuptor sau în crustă de nuci ori ierburi. Pulpele la cuptor sau la airfryer, cu sos de iaurt și piure de morcov. Sau în pilaf sau mazăre cu sos, căci are și ceva grăsime puiul și dă gust tare bun mâncăricilor.

Mie mi-e milă să-l ciopârțesc. Atât de frumos e întreg și atâta mi-a lipsit puiul ăsta mare să-l fac cu totul, ca în vremea copilăriei mele, că numai asta am făcut. La sticlă, cu mirodenii. La pungă, uns cu de toate. Sau la slowcooker, cu lămâie, unt și usturoi. Rețeta asta din urmă am și pozat-o, să vedeți cât de frumos a ieșit. Va trebui să mă credeți pe cuvânt că a fost și foarte bun.

Are exact gustul pe care mi-l amintesc de atunci, de pui crescut la bunica în curte.

Bun, hai să vă povestesc cum am făcut puiul acesta la slow cooker, cu unt, lămâie și ierburi.

1. Am dezghețat puiul, l-am clătit pe interior și exterior, l-am șters cu șervete de hârtie.

2. I-am strecurat pe sub piele câteva bucățele mici de unt (dă un gust excelent cărnii).
3. L-am îmbăiat în cimbru, am pus în el o jumătate de lămâie și o căpățână de usturoi. Am presărat și puțină sare și piper.
4. În vasul de slow-cooker am pus pe fund o lămâie tăiată în jumătate (cu vârfurile tăiate, să stea jumătățile drepte, ca niște măsuțe) și o căpățână de usturoi tăiată în jumătăți, să stea pe ele puiul meu. Altfel se lipește carnea de fundul oalei.
5. Am pus puiul peste, accesorizat cu câteva felii de lămâie și crenguțe uscate de cimbru (ar fi mers și mai bine rozmarin proaspăt, dar n-am mai avut). Nu am mai adăugat lichid, nu e nevoie, lasă el zeamă destulă.

6. Am pus capacul și am lăsat oala 3 ore pe high, fără să-l ridic deloc.
7. Am scos puiul din oala și l-am pus 15 minute la cuptor, la 200 de grade, cu ventilatorul pornit, să prindă puțină crustă.
8. În timpul ăsta am scăzut într-un ibric zeama de pui, unt, lămâie și usturoi rămasă în oală și am obținut un sos cremos.
9. Cât puiul a stat la slow cooker, am făcut la cuptor ciuperci și bastonașe de țelină, păstârnac, cartof dulce și cartof alb, date prin ulei de măsline, ierburi și parmezan. Au ieșit demențiale!

Când am adus copiii de la grădiniță/școală, totul era gata!

Puiul întreg, rumen și aromat, legumele calde, salata abia scoasă din frigider, a fost o masă pe cinste. I-a rămas și omului să mănânce (carne cu salată, bastonașele au dispărut ca prin minune).

Desigur că ne-a rămas multă carne, mai ales piept și spate. Ne străduim să nu aruncăm mâncare, mai ales din asta așa de bună, așa că a doua zi am desfăcut carnea fâșii și am pus-o puțin la cuptor. Apoi am strecurat-o între două felii de pâine bună, de la brutărie, alături de un strat generos de humus de casă, salată verde, puțină telemea de capră și ardei gras. Am mâncat sandvișurile astea ca ronțăială după somn, dar merg și la cină sau ca gustare pentru pachetul de școală.

Și uite-așa n-a mai rămas nimic din puiul cel mare.

Nu uitați că e important și să nu mâncați prea multă carne, se spune că porția ideală e cât palma fiecăruia, fără degete. Neapărat și legume la aceeași masă, pe cât posibil de sezon și cât mai puțin procesate. Nu știu dacă intră și mămăliga aici (glumesc, știu că nu), dar nouă ne place tare mult puiul sau peștele cu mămăligă și mujdei. 😀

Asta e. Mă scuzați dacă v-am făcut poftă, nu mi-am propus să vă enervez, am vrut musai să vă dau de știre despre existența acestui pui sănătos, cu gust adevărat de pui de țară (pe care-l puteți consuma și dacă n-aveți copii mici pe-acasă) și să vă dau ideea asta de rețetă de pui cu unt și lămâie, care poate fi făcut și la cuptor, dacă n-aveți slow cooker.