Copiii erei digitale: efecte pozitive și negative ale accesului la tehnologie, limite și cooperare (carte pentru părinți)

Mă îngrijorează felul în care folosesc copiii mei tehnologia. De ce fiul meu ţipă când încerc să‑l îndepărtez de computer? O fi oare sinceră fiica mea în legătură cu activităţile ei de pe internet? Când se depăşeşte limita timpului petrecut în faţa ecranului? Cum să stabilesc nişte limite fără a declanşa Al Treilea Război Mondial? Ce efect au media şi tehnologia asupra creierelor copiilor mei, a procesului lor de învăţare şi a comportamentului lor?

Aceasta este premiza de la care pleacă volumul Copiii erei digitale, scris de Martin L. Kutscher, neurolog pediatru (abia ieșit de la tipar, îl puteți comanda de aici cu reducere 25% cu codul educație 2018, adică veți da pe ea 18,75 lei, dar înainte de asta, citiți articolul acesta, conține multă informație prețioasă).

Cartea prezintă (cu studii și analize documentate) efectele pozitive ale timpului petrecut la ecran (socializarea, informarea rapidă, specializarea) dar și pe cele negative, care sunt multiple: educaționale (pierderea concentrării, note mici, lipsă de interes la școală și la teme), psihologice (goana după confirmare de la alții, limitarea creativității, stres, anxietate socială, agresivitate), neurologice (modificări reale ale creierului care duc la scăderea motivației și a autocontrolului), dar și fizice (oboseală, dureri de spate, alimentație nesănătoasă, obezitate, risc mărit de accidente,deteriorarea auzului).

Din fericire, cartea ne oferă și multe soluții pentru a preveni sau a reduce efectele negative de mai sus. Pentru că tehnologia ne poate face bine, dacă știm să găsim echilibrul pentru copiii și familia noastră.

Mai jos aveți un rezumat al ideilor prezentate în carte.

Ideea principală a cărții este cum se poate reuşi coabitarea cu sumedenia de beneficii şi ameninţări care ne ies în cale graţie tehnologiei digitale.

Dilema şi rolul părinţilor în impunerea limitelor

Părinţii îşi văd copiii petrecând ore în şir pe dispozitivele lor digitale şi sunt prinşi la mijloc între sentimentele de mândrie pentru abilităţile lor tehnice precoce, de fericire pentru că‑şi pregătesc copilul pentru viitor şi de teamă pentru efectele încă necunoscute pe care folosirea acestei tehnologii le‑ar putea avea asupra creierului, asupra abilităţilor sociale şi a viitorului copiilor. Care este măsura potrivită?
Tehnologia în sine nu este nici bună, nici rea. Mai degrabă, aşa cum vom vedea, folosirea tehnologiei şi limitele ei (despre care ar trebui să‑i învăţăm pe copiii noştri) sunt factorii care determină dacă ea are un efect bun sau rău asupra societăţii.

Probleme legate de utilizarea tehnologiei digitale
Potrivit unui sondaj de opinie printre profesori (Porter 2013) legat de problema tehnologiei în şcoli:
• Aproape 90% dintre profesori consideră că tehnologia a creat o generaţie distrasă, cu o atenţie limitată.
• Aproape 50% consideră că afectează gândirea critică şi capacitatea elevilor de a‑şi face temele pentru acasă.
• 76% consideră că elevii sunt determinaţi să caute răspunsuri rapide.
• 60% consideră că tehnologia a afectat scrisul şi comunicarea directă. Comunicarea prin fraze complete şi mai lungă a fost înlocuită cu prescurtări în scris sau în dispozitivele media.

Pe scurt, tehnologia schimbă modul de învăţare al elevilor, şi nu întotdeauna în bine.

Tehnologia afectează activitatea şcolară?

Potrivit unui studiu efectuat pe elevi (Rosen 2012), 62% dintre adolescenţii Generaţiei Z îşi verifică SMS‑urile şi 32% intră pe Facebook la fiecare 15 minute sau mai puţin! Toate aceste lucruri îşi spun cuvântul în privinţa randamentului învăţării.  Unui grup de elevi i s‑a permis accesul la internet în timpul orelor, pe când cei dintr‑un al doilea grup nu şi‑au deschis laptopurile. Cei din primul grup au intrat, într‑adevăr, pe site‑uri legate de tema cursului lor, dar unii dintre ei au făcut cumpărături online, au urmărit filme şi şi‑au verificat e‑mailul. Chiar şi aceia care au căutat pe internet doar subiecte relevante pentru ora de curs au reţinut mai puţin despre tema cursului decât cei care au stat cu laptopurile închise (Carr 2011).

Prezenţa ecranelor afectează timpul dedicat jocului liber, celui organizat şi altor activităţi
Timpul petrecut în faţa ecranului afectează şi joaca liberă. După trecerea în revistă a zeci de ani de cercetări, Academia Americană de Pediatrie a conchis că joaca liberă şi fără dispozitive cu ecran este cel mai bun mod pentru copii de a deprinde abilităţi de rezolvare a problemelor, de raţionament, de comunicare, de creativitate şi abilităţi motrice. Folosirea în exces a dispozitivelor media afectează şi timpul liber care ar putea fi folosit pentru activităţi productive precum sporturile, muzica, teatrul şi învăţarea gestionării relaţiilor interumane.

Ecranele afectează dezvoltarea atenţiei voluntare

Atenţia voluntară – capacitatea de a‑ţi concentra voit atenţia spre ceva anume şi deci de a‑ţi controla acţiunile – este o abilitate esenţială. Este, poate, cel mai important indiciu al succesului în viitor. Aşadar, când ne educăm copiii să‑şi exerseze autocontrolul (atenţia voluntară) pentru se desprinde de ecrane, e de sperat că ei îşi dezvoltă una dintre cele mai importante abilităţi ale vieţii.

Zone unde educaţia digitală se remarcă în mod deosebit

Fără îndoială, există zone în care educaţia digitală prezintă avantaje:
• Cititul în format digital economiseşte hârtia.
• Cititul în format digital poate facilita accesul la cărţi şi la alte informaţii în domenii cu resurse limitate.
• Tehnologiile perfecţionate de computere sunt preferate de studenţi şi se pare că‑i ţin implicaţi în procesul de învăţare care necesită exersare/repetiţie. Aspect important, toate aceste tehnologii sunt mai eficiente sub supravegherea profesorului (Greenfield 2015).
• Asupra elevilor cu nevoi speciale tehnologiile digitale au avut un efect în mare parte pozitiv. Aici sunt incluşi copii cu dislexie, deficienţe de vedere, tulburări de spectru autist şi deficienţe intelectuale – ei îmbunătăţindu‑şi fie capacitatea de învăţare, fie pe cea de comunicare (Greenfield 2015).

Alte efecte psihologice ale internetului

Gardner şi Davis (2014) identifică probleme ce ţin de formarea identităţii, de intimitate şi de imaginaţie: pe internet poţi să‑ţi creezi orice identitate vrei. Online, viaţa ta poate fi perfectă. Sau poate fi cumplită, mai ales dacă sentimentul identităţii depinde de numărul şi de rapiditatea like‑urilor primite. Intimitatea poate fi îmbunătăţită printr‑o comunicare mai uşoară sau împiedicată de dialoguri superficiale. Imaginaţia poate fi stimulată prin deschiderea unor posibilităţi de colaborare sau înăbuşită prin imitaţie.

Efectele neurologice ale abuzului de internet

Recapitulând, cercetările de imagistică cerebrală arată că, în comparaţie cu populaţia generală, celor dependenţi de internet li se micşorează cantitatea de materie cenuşie în zonele din creier responsabile cu controlul cognitiv, inhibarea răspunsurilor incorecte, punerea în practică a unui comportament orientat pe atingerea scopului, motivaţie şi procesarea recompensei. Cercetările de imagistică au dovedit, de asemenea, diferenţe în materia albă (canalele comunicante ce leagă părţi ale creierului) din zonele care controlează memoria şi inputul plurisenzorial (Yuan et al. 2011). Rămâne neclar dacă aceste schimbări sunt cauza ori efectul dependenţei de internet.

Efectele fizice ale utilizării dispozitivelor digitale
Efectele asupra fizicului sunt: somnul insuficient, somnolenţa din timpul zilei, durerile de spate, durerile
musculoscheletale, durerile de cap, mâncatul prea mult sau prea puţin, consumul de droguri, fumatul, vizionarea de materiale pornografice care nu promovează sexul protejat, leziunile cauzate de scrierea mesajelor la volan sau în timpul mersului pe jos, de mişcările rapide ale degetelor, deteriorarea auzului din cauza căştilor, hipercolesterolemia, hipertensiunea şi astmul; şi, din păcate, chiar multe decese provocate de căderea televizoarelor şi a comodelor neasigurate, sau „moartea prin selfie“ a oamenilor care s‑au pus în situaţii riscante pentru a‑şi face fotografii.

Probleme ce ţin de conţinutul tehnologiei digitale: probleme legate de reţelele de socializare
Reţelele de socializare sunt atât de seducătoare pentru că acolo îţi poţi reinventa („retuşa“) viaţa, dar întreţinerea unei asemenea imagini consumă mult timp. Mai mult, viaţa tuturor (retuşată în secret) pare cu mult mai bună decât a ta. Ceilalţi par să aibă mai mulţi „prieteni“ sau mai multe like‑uri. Apoi mai sunt agresivitatea (cyber‑bullying), mesajele cu conţinut sexual (sexting) şi oferirea de informaţii oricui, la întâmplare. Studiile arată că peste 50% dintre adolescenţi le‑au dezvăluit unor străini informaţii personale, ca descrieri fizice sau fotografii. Deşi petrec mult timp pe reţelele de socializare, 2 din 3 copii şi adolescenţi declară că părinţii lor nu le impun reguli pentru folosirea dispozitivelor media.

Expunerea la pornografie şi la alte conţinuturi media afectează sexualitatea?
Da. Dacă nu se implică adulţii responsabili, tinerii nu ştiu că aceste lucruri sunt pură fantezie – fantezie degradantă, care în general nu promovează respectul, afecţiunea sau protecţia sexuală. Numeroase cercetări demonstrează clar o legătură între expunerea la materiale sexuale din media (cuprinzând televiziunea, versurile cântecelor, filmele şi internetul) şi activităţile sexuale timpurii. O cercetare făcută pe fete de 12‑17 ani a arătat că acestea au resimţit presiuni dinspre media să îşi înceapă viaţa sexuală. Expunerea la media cu conţinut sexual dublează riscul începerii premature a vieţii sexuale, iar prezenţa televizorului în camera copilului e asociată cu o activitate sexuală mai intensă şi cu consumul de droguri la adolescenţi.

Timpul petrecut în faţa ecranului prezintă vreun avantaj pentru copiii mai mici de doi ani?
Din câte ştim, nu. Afirmaţiile de ordin educaţional cu privire la timpul petrecut în faţa ecranului de copiii mai mici de 2 ani rămân nedemonstrate, în ciuda titlurilor seducătoare puse programelor şi mărturiilor. Chiar şi studiile făcute pe copii de 2 ani care urmăresc programe educaţionale de foarte bună calitate, precum Sesame Street, au constatat fie lipsa efectelor, fie efecte negative. Se pare că oamenii în carne şi oase, care sunt prezenţi fizic şi acordă atenţie, sunt cei mai eficienţi în a pune la lucru centrii de învăţare ai copilului mic, mai ales dacă acesta a stabilit o legătură cu ei (Steiner‑Adair şi Barker 2013).

Dar pentru copiii de 3‑5 ani?
Există o diferenţă netă între abilităţile cognitive ale bebeluşilor şi cele ale copiilor puţin mai mari, cu vârste între 3 şi 5 ani. Pentru această din urmă grupă de vârstă, cercetările au arătat că programe educaţionale de înaltă calitate, precum Sesame Street, Barney, Dora the Explorer, Blue’s Clues şi Mister Rogers, ajută la îmbunătăţirea limbajului, a abilităţilor de socializare şi a pregătirii pentru şcoală, efecte care se pot menţine până în adolescenţă (Guernsey 2012).

Rolul părinţilor: Ce fel de model sunt eu pentru copilul meu?
Ei sunt cu ochii pe noi! Ne aducem telefoanele când luăm masa în familie? Ne întrerupem interacţiunile cu copiii noştri pentru a prelua un apel telefonic de la absolut oricine? Arătăm vreun interes activităţilor pe care le desfăşoară ei online, atât pentru siguranţa lor, cât şi pentru a le arăta că ne pasă de interesele lor?
Ținem televizorul deschis chiar şi când nu urmărim ceva în mod activ?

Am arătat deschidere şi calm faţă de copiii noştri? Știu ei că putem să ne manifestăm dezamăgirea în privinţa unor comportamente ale lor de pe internet sau din altă parte, dar că ei pot oricând să ne vorbească fără grijă?

Cum stabilesc limite pentru copilul meu (până când va fi destul de matur să o facă singur)? Autorul ne propune un mod de abordare relaxat, bazat pe colaborare și pe negocierea și semnarea unui acord scris, agreat de ambele părți, copil și adult.

Cred că e o carte care ne poate aduce multe răspunsuri, dar și argumente atunci când încercăm să convingem pe cineva anume (să zicem soțul, bona sau bunicii) că e bine să punem limite copiilor la ecrane și că e bine să le și respectăm. 🙂

Pachetul de cărți Copiii erei digitale și Nu există părinte perfect, din care am publicat deja pasaje despre de ce ne lovim copiii, când trebuie să reacționăm imediat la plânsul copilului și când nu și despre cum NU-ul copilului e afirmarea identității lui, nu negarea identității părintelui, costă 42 de lei, îl găsiți aici. Nu există părinte perfect costă 35 de lei, o găsiți aici, aveți 25% discount cu voucherul educatie 2018. Consider că amândouă sunt valoroase și vă vor fi de folos pe termen lung. Dacă o comandați pe oricare dintre ele, aveți 25% discount de la mine, dacă le luați pe amândouă, discountul automat e de 30%.

Sursa foto preview: copii la ecrane via Shutterstock.com