Acest articol este scris de soțul patroanei, care a scris ca de obicei un articol lung (că scrie mai demult la el), dar de data asta măcar a încercat să fie amuzant.
I. Preambul:
1. Dacă să vrei drepturi egale, tratament egal și un minimum de respect pentru toți oamenii, indiferent de categoria din care fac parte, înseamnă să fii progresist, atunci probabil că sunt progresist, deși ideile astea cu drepturi egale există cel puțin de pe vremea revoluției franceze, așa că, sincer, mai degrabă decât să fiu numit eu „progresist” cred că ar trebui să fie numit „regresist” oricine nu e de acord cu ele.
2. Dacă să consideri că femeile (și copiii) sunt și ei oameni și deci li se aplică punctul de mai sus înseamnă să fii feminist, atunci presupun că sunt feminist, deși eu aș zice că asta este doar o idee de bun simț.
3. Dacă să spui în mod public lucrurile de mai sus (și de mai jos) inseamnă să fii Social Justice Warrior (SJW), atunci presupun că sunt SJW… dar nu o iau peiorativ, pentru că cred că poți spune asemenea lucruri fără să fii extremist, fără să te isterizezi în continuu, fără să vezi micro-agresiuni peste tot și așa mai departe.
Political correctness-ul / feminismul în exces nu e bun, dar nici apa în exces nu e bună, așa că totul e o chestiune de măsură, cum e de obicei în viată. Iar țara asta în care trăim are, după părerea mea, nevoie de un import masiv de PC/feminism (niște mii de vagoane) doar ca să devină un loc respirabil, deci eu zic că mai e hă-hăă mult pană să avem motive reale să începem să ne plângem de excesele PC/feminismului, excese despre care nu neg că există prin alte părți.
Dacă nu mă credeți că avem nevoie de vagoanele alea de PC/ feminism, citiți despre cum e să ai un copil cu diabet și să nu vrea nimeni să ți-l primească la grădiniță, citiți cum, în opinia unor magistrați, fete de 10 ani provoacă bărbați adulți să facă sex consimțit cu ele – chestii ca astea nu cred că se întâmplă peste tot. Sau, mai recent, citiți cum învățământul românesc nu discriminează numai pe criterii etnice, de bogăție și de sănătate (cu/fără handicap), acum discriminează și pe criteriul notei. Apoi citiți și reacțiile halucinante ale unor blogger-i mainstream (dar nu vă mirați, unii blogger-i de la noi, ca și ministrul învățământului de altfel, cred că copiii cu handicap nu au ce să caute în aceeași clasă cu ceilalți copii, pentru că „deranjează”)
A apărut între timp și acest barometru al discriminării.
4. Nevastă-mea șofează mai bine decât mine – there, I said it.
II. Despre ce-i vorba:
Ideea articolului mi-a venit când am văzut mai demult pe un blog un comentator care se întreba retoric „unde e, dom’ne, patriarhatul ăsta, că eu nu-l văd?!” și a fost precipitata de niște întâmplări mai recente. Mi s-a părut că e o întrebare care merită explorată. Ca la orice demers riguros, mai întâi trebuie să definim termenii. Nu am studii de specialitate în domeniu și nici nu am aprofundat pe cont propriu feminismul, așa că apelez la wikipedia:
Patriarhatul este un sistem social în care bărbații dețin puterea primară și predomină în roluri de conducere politică, autoritate morală, privilegii sociale și controlul proprietătii. […]
Patriarhatul este asociat cu un set de idei, cu o ideologie patriarhală care actionează pentru a explica și justifica această dominantă a bărbaților și o atribuie diferențelor naturale inerente între bărbati și femei. Sociologii tind să vadă patriarhia ca pe un produs social și nu ca pe un rezultat al diferențelor înnăscute dintre sexe și își concentrează atenția asupra modului în care rolurile de gen din societate afectează diferențele de putere dintre bărbati și femei.
Aș menționa doar că mi se pare că putem vorbi de patriarhat nu doar în legătură cu atitudinea față de femei, ci și față de copii, cel puțin din punctul de vedere al relației de putere dintre părinți și copii.
III. Acum că știm despre ce-i vorba, să vedem unde e Patriarhatul și cum recunoaștem în practică un membru al Patriarhatului (trebuie precizat că nu e vorba doar de bărbați, am observat că există și suficiente femei care susțin ideile patriarhale).
Categoria „Evul mediu cu internet”
În primul rând, trebuie să-i pomenim pe băieții (și fetele) pe care eu i-aș numi „conservatori de grotă” (asta doar pentru că vreau să fiu politicos), respectiv aia care o ard explicit cu afirmații sau idei de genul „locul femeii e la cratiță”, „femeile sunt mai proaste decât bărbații”, „sigur a făcut ea ceva dacă și-a luat-o”, „păi dacă s-a îmbrăcat că o târfă normal că au violat-o aia”, „copilul trebuie bătut ca să iasă om din el” și altele asemenea, le știți.
Nu am multe de zis despre ei, mai interesante mi se par următoarele categorii, care sunt ceva mai subtile.
Categoria „Femeile nu trag pârțuri”
Pentru ei, femeia este un obiect decorativ, o păpușică drăguță care miroase întotdeauna a parfum și are păr mătăsos și diafan. Orice deviere de la această imagine idilică pe care o au despre femeie le provoacă disconfort cognitiv.
Se oripilează teribil când câte o „feministă nebună” își pune poză pe FB cu picioare ne-epilate de 6 luni.
Sunt esteți, așa că au păreri foarte clare despre cum ar trebui să se îmbrace sau să arate o femeie și înregistrează „crampe” vizuale în caz de neconformitate – ca dl. Pleșu, de exemplu.
Categoria „Femeile o să ajungă bărbați”
În strânsă legătură cu categoria de mai sus, acești oameni sunt foarte îngrijorați că dacă o tipă nu se epilează 6 luni și pune poze cu păr pe net, chestia asta este contagioasă, așa că toate femeile o să facă la fel (pentru că ele nu pot gândi cu capul lor, doar se iau unele după altele) și în scurt timp toate femeile vor ajunge să arate ca bărbații (la subraț).
La fel și cei care nu sunt de acord cu femeile care decid să se dedice carierei și eventual să nu facă copii – îngrijorarea este maximă că în scurt timp femeile vor ajunge să se poarte ca niște bărbați, dacă tot ocupă în societate roluri „rezervate” în mod tradițional bărbaților. (Nu știu la ce se referă exact când zic că o să se poarte ca niște bărbați, adică o să înceapă să scuipe pe stradă și să se scarpine la oo, sau ce?!)
Categoria „Bărbații o să ajungă femei”
Spre deosebire de ăștia de mai sus, cei din categoria asta sunt foarte îngrijorați în legătură cu lucruri cum sunt faptul că dacă un bărbat nu mai poate să vorbească cum îi trece lui prin cap în prezența orișicui, automat masculinitatea lui e diminuată.
Sau copii lor băieți o să ajungă niște pămpălăi dacă nu dau și ei înapoi cu pumnul când un alt copil îi lovește.
În general, când vezi ce zic oamenii ăștia, rămâi cu impresia că masculinitatea este construită în totalitate pe stereotipuri legate de femei, așa că orice demers care slăbește aceste stereotipuri dărâmă fatal eșafodajul masculinității, cărămidă cu cărămidă.
Cei care au discursul asta cu feminizarea bărbaților mă ajută să înțeleg sintagma „fragile masculinity”, o chestie pe care eu personal nu aș fi fost capabil să o înțeleg altfel, pentru că eu nu mă simt amenințat la masculinitate nici dacă port o cămașa roz, nici dacă mă dau cu cremă de mâini iarna. Și nici nu simt nevoia să spun „dar și bărbații sunt agresați” atunci când vine vorba despre #metoo.
Categoria „În anumite cazuri, violul este justificat (55% dintre români)
Categoria este self-explanatory, dar are și variante mai subtile, variante care sunt la fel de mult parte din „rape culture” ca și afirmarea explicită a faptului că uneori violul este justificat : domnul blogger piticigratis, de exemplu, consideră că există o chestie numită „japca” care nu este „tocmai” viol.
Mai există o sub-categorie care nu vede nici o problemă să faci sex cu o fată de-abia cunoscută care e într-o stare avansată de ebrietate. Consimțământ? Păi nu a zis „nu”, ce dacă era beată moartă, important e că nu a zis „nu”.
Această sub-categorie ar mai putea fi numita și Sub-categoria „NU înseamnă DA iar DA înseamnă anal”.
Categoria „Campionii libertății de exprimare”
Sincer, sunt întotdeauna plăcut surprins să văd câți oameni apăra cu pasiune libertatea de exprimare, pentru că eu sunt fan al libertății de exprimare, dar îmi trece repede când văd că de obicei prin libertate de exprimare ei înțeleg că vor să poată să deverseze nestingheriți în spațiul public toată ura pe care o au la adresa femeilor, negrilor, țiganilor, homosexualilor și așa mai departe.
Opresc unii prin forță brută difuzarea unor filme la Muzeul Țăranului, pentru că sunt ofensați? Nu pare a fi nici o problemă dpdv al libertarii de exprimare.
Întreabă cineva cum e posibil ca o editură să publice o carte care spune negru pe alb că e indicat să ne batem sistematic copiii? Păi asta e cenzură, o să ajungem să ardem cărțile în piața publică!
Când auzi cum se văicăresc unii că nu pot spune toate mizeriile care le trec prin cap fără să fie contraziși, mai că ai impresia că… sunt oprimați, săracii. 🙂
Categoria „Avortul e crimă”
Mi se pare mie sau e adevărat că cei mai vehemenți oameni care sunt împotriva avortului sunt bărbați? Dacă e așa, e interesant, pentru că se poate argumenta că principală cauza a sarcinilor nedorite sunt chiar bărbații („eu nu folosesc prezervativ, că nu se simte la fel de bine, și oricum, dacă rămâne însărcinată pot oricând să dispar din peisaj”).
E foarte ușor să ai păreri din astea despre ce ar trebui să facă alții cu corpul lor, mai ales când tu nu vei fi pus niciodată în fața dilemei: fac avort sau îmi schimb complet viața împotriva voinței mele, crescând singură un copil nedorit, eventual cu tată absent?
Dar hei, avortul este crimă. Ce se întâmplă cu copiii după ce se nasc nu prea ne interesează, putem să-i și batem dacă vrem, însă pentru drepturile unei aglomerări de celule mă lupt până în pânzele albe, pentru că „viața e sfântă” (mmm, de fapt 5.000 de ani de războaie, presărați periodic cu genociduri, spun răspicat că aproape nimeni nu crede cu adevărat că viața e sfântă, nici pe departe).
Având în vedere cele de mai sus, mi se pare greu să contrazici ideea că dorința de a interzice avortul vine de fapt dintr-o dorință de a-i pedepsi pe cei care vor să facă sex „fără consecințe” – și nu aș avea o problemă cu ideea asta, chit că nu sunt de acord cu ea, dacă femeile nu ar fi singurele pentru care pot exista consecințe reale și serioase în urma sexului, ceea ce înseamnă că, indiferent de justificarea inițială care stă în spatele dorinței de a interzice avortul, rezultatul în practică este întotdeauna controlul asupra corpului și vieții femeii.
Iar asta mă scoate din sărite. Atât timp cât consecințele unei sarcini nedorite sunt mult mai serioase pentru femeie decât pentru bărbat, bărbații în general ar face bine să o lase mai moale cu datul cu părerea în privința acestei chestiuni. Să lase femeile să discute între ele dacă sunt sau nu de acord cu interzicerea avortului, că ele știu despre ce vorbesc.
Bineînțeles, există o ieșire simplă din discuția cu avortul, și anume în loc să dezbatem la infinit dacă fetusul e sau nu e om, este mult mai simplu și mai bine pentru toată lumea să facem așa încât să reducem numărul sarcinilor nedorite până la un nivel care face discuția despre avort irelevantă din punct de vedere statistic – lucru care s-ar putea face relativ repede prin educație sexuală și alte politici, dacă problema adevărată ar fi într-adevăr avortul și nu dorința de a controla corpul și sexualitatea femeii.
Categoria „educația sexuală îi pervertește pe copii”
Păi, sigur, cum ar fi să învețe fetele de mici că corpul lor este exclusiv al lor, că sexul e ceva normal, frumos și nici pe departe rușinos, indiferent ce zice în Biblie?
Cum ar fi să învețe și fețele și băieții încă de mici că „nu” înseamnă „nu” și alte 1000 de lucruri care să le permită să interacționeze respectuos unii cu alții și cât sunt mici și când vor fi mari?
Ar fi pervertiți, desigur.
Categoria „Femeia se împlinește doar prin maternitate”
Adică exact prin același lucru prin care se împlinește și o vacă. Da’ nu asta e important, ci tupeul unora de a le spune altora cum anume ar trebui să arate viața lor că să poate fi considerată „o viața împlinită”.
Categoria „Femeile nu au voie să între în biserică când sunt la ciclu pentru că pot să păteze”
Da, chiar am primit explicația asta cu „pătează”, chiar în secolul 21, chiar aici pe acest blog.
Și da, știu că „nu scrie în Biblie” că femeia e necurată și impură la ciclu sau în lăuzie, doar că, ce să vezi, chiar scrie.
Categoria „O palmă nu e bătaie”
Nu înțeleg cum de a devenit foarte relevant să discutăm dacă o palmă e sau nu e bătaie în loc să discutăm cât de rău face chiar și o singură palmă. Adică ok, conform DEX-ului, trebuie să fie cel puțin 2 palme ca să fie bătaie, dar dacă eu îi dau doar una, dar una care-l bagă în spital, se pune cât două ca să fie bătaie sau tot nu e bătaie pentru că e doar una, deși îl bagă în spital?! Dar dacă îi dau doar o palmă, dar o data pe oră, la și douăzeci? E sau tot nu e bătaie?
Ipocrizia celor care că spun „O palmă nu e bătaie” e absolut grețoasă, nu insist, pentru articolul de față relevant este faptul că obiceiul de a lovi copilul îl învață că e normal ca cel care te iubește să te rănească și viceversa, că e normal să-i rănești pe cei pe care îi iubești.
Să nu ne mirăm atunci că 92% dintre agresori în cazul violențelor în familie sunt bărbați – e și normal să fie așa, atât timp cât bărbații sunt, în general vorbind, mai puternici fizic decât femeile, și atât timp cât copiii (de ambele sexe) învață încă de mici că abuzul de putere e o chestie normală într-o relație.
Categoria „E periculos să îți ții copilul în brațe”
Copilul este întotdeauna la un pas de a deveni un monstru profitor dacă nu ții sub control strict manifestările de afecțiune. El trebuie să știe de frică, să nu știe că e iubit, pentru că este fundamental rău și percepe iubirea ca pe o dovadă de slăbiciune.
Mi se pare absolut fascinantă mentalitatea cum că „copiii sunt fundamental răi”, o idee care mi se pare ca stă la baza tuturor metodelor de „educație” care folosesc constrângerea și abuzul de putere, de la bătaie la aparent inofensivul „time-out”.
Mi se pare maximă schizofrenia asta: atunci când se nasc, copiii sunt „îngerași”, însă nici măcar un an mai târziu, ei devin niște profitori manipulatori și perfizi (de exemplu, când sunt bebeluși, copiii plâng ca „să te manipuleze să-i iei în brațe”, așa am auzit).
Ce legătură are asta cu Patriarhatul? Păi, atunci când vrei să controlezi pe cineva prin constrângere, e bine să-l demonizezi măcar un pic, că ajută la rezolvat disonanțe cognitive.
Ajută să crezi că măcar o parte din el e rea și trebuie corectată. Nu ai pedepsi un îngeraș, nu? În schimb, un manipulator lipsit de scrupule, cum e bebelușul care plânge ca să-l iei în brațe, practic merită să fie lăsat să plângă, ca să se învețe să adoarmă singur, corect? Iar copilul ceva mai mărișor, care te sfidează făcând exact ce-i spui tu să nu facă, practic merită o palmă la fund, că o face pentru că vrea să te enerveze, nu?
La fel, o fi oare întâmplător faptul că Eva a fost cea care s-a lăsat coruptă de șarpe și l-a corupt mai departe și pe inocentul de Adam? Adam saracu’ o ardea foarte inocent în Rai, slăvindu-l pe Dumnezeu și ignorând complet ce avea între picioare, și ar fi făcut-o și astăzi dacă n-ar fi fost Eva cea slabă și păcătoasă, așa că nu e evident de ce „Eva” merită măcar un pic să fie pedepsită de-a pururea și-n vecii vecilor amin?
Categoria „hainele de fetițe sunt roz pentru că fețelor le place rozul”
N-are nici o legătură faptul că ne comportam diferit cu copiii în funcție de sexul lor încă dinainte de a putea să meargă.
Îmi amintesc că, atunci când era mai mică, ieșeam cu fii-mea în parc îmbrăcată în altceva decât tradiționalul roz și aproape de fiecare dată se găsea cineva care să spună „ce băiețel drăguț”, deși ea avea cercei în ureche – atât de puternic e stereotipul cu culorile.
Sau, în variantă ceva mai sofisticată, există categoria „Femeile sunt sub-reprezentate în tehnologie pentru că nu sunt interesate de tehnologie” – ce contează că la începutul erei computerelor, femeile erau supra-reprezentate în acest domeniu, se pare că între timp le-a scăzut interesul pentru tehnologie, exact în vremurile în care tehnologia a devenit parte integrantă din viața noastra – ce fenomen interesant, nu?
Categoria „Par un tip spălat dar de fapt sunt un țopârlan”
A zis-o Simona Tache foarte bine:
„Tot în “bula care respectă femeia”, citesc prin social-media despre “păsărici”, “ziarizde”, “piarizde” și alte “-zde”, sub semnătura unor bărbați care par să nu vină chiar de la coada sapei și care, deși sunt și tați de fete, născuți din femei și căsătoriți cu femei, pe care bănuiesc că nu le consideră nici înguste intelectual, nici atârnătoare & interesate de bani, nici curve, continuă să cultive mitul femeii proaste și interesate, care atârnă financiar de bărbat și, în general, este o ființă inferioară purtătorului de penis semnatar al frumoaselor opinii despre “păsărici”.””
Eu doar vreau să exemplific cu acest țopârlan care se auto-intituleaza „publisher” si care o dată la câteva articole are unul despre cum l-a deranjat pe el una sau mai multe „păsărici”.
E fascinant cum țopârlanul în cauza poate să spună în același articol că are o părere relativ bună despre o femeie și s-o facă „păsărică” câteva rânduri mai jos.
Asta e probabil din cauză că pentru el „păsărică” este un cuvânt perfect obișnuit, probabil le spune „păsărică” și mamei lui, și iubitei lui, și fiicei lui.
Altă explicație nu am.
Categoria „Orice bărbat aflat într-o poziție de putere ar fi făcut ce a făcut Harvey Weinstein”
Err, nu, știu eu câțiva care nu au făcut și nu ar face.
Categoria „Să nu generalizăm”
Corect, să nu generalizam – nu toți bărbații sunt prădători sexuali ca Harvey W. și nu toți bărbații își bat partenerele (unii și le omoară).
Totuși, din ce am văzut eu la #metoo, se pare că un procent semnificativ dintre femei au de povestit măcar un episod în care s-au simțit măcar un pic agresate sau hărțuite, așa că eu zic că anumite lucruri putem să le generalizam fără probleme.
Categoria „totul este slippery slope”
Ca de obicei când este vorba de orice schimbare a unor mentalități, imediat apar conservatori care sunt foarte foarte îngrijorați că schimbările alea vor duce la alte schimbări care la rândul lor vor duce inevitabil la dezastru. Dacă recunoaștem căsătoria pentru homosexuali, automat vom ajunge să recunoaște lucruri gen pedofilie, zoofilie și alte parafilii. Dacă nu ne opunem feminismului cu toate forțele, va scădea natalitatea (faptul ca deja e în scădere peste tot prin partea asta de lume de niște ani buni se datorează feminismului, evident; pardon, și homosexualității). Dacă facem educație sexuală în școală, copiii vor face sex de la 12 ani (stai, copiii chiar fac deja sex de la 12 ani, trebuia să mut vârsta la 7 ani sau chiar mai devreme – copiii vor face sex chiar și la vârsta la care le e imposibil fizic să facă sex, atât de periculoasă e educația sexuală)
Ascultându-i pe oamenii ăștia, ai impresia că totul este la un pas de dezastru, e ca un bolovan imens pe care singurul lucru care îl împiedică să o ia catastrofal la vale sunt bravii apărători ai familiei tradiționale.
Categoria „Păi de ce stă cu el dacă o bate?”
Pentru că-i place, de ce altceva? Cui nu-i place să ia niște scatoalce de la capul familiei?!
Categoria „Instanța a considerat relevant faptul că reclamanta se îmbrăca sumar”
Asta e diferită de categoria „păi dacă s-a îmbrăcat ca o târfă normal că au violat-o aia” pentru că e vorba de o instanță, adică de o instituție a statului, și pentru că „reclamanta” era minoră.
Categoria „O să ajungem să nu mai putem face un compliment unei femei”
Asta chiar e o chestie serioasă, nu e de râs.
Înțelegem faptul că nu toți bărbații au personalitate sau creier, așa că ăștia mai văduviți de soartă sunt practic obligați să fluiere după femei sau să folosească „complimente” de genul „vai, dar ce bine arăți azi, dragă!” pentru colegele de la muncă sau „hei, papușe, te iau la o tură?” pentru femei aleatoare de pe stradă, pentru că altfel îi paște celibatul involuntar.
Înțelegem și simpatizam.
Categoria „boys will be boys/ așa sunt băieții”
-Păi dacă e o pre-determinare biologică, testosteronul te face agresiv și celelalte, ce putem să facem noi?
-Educație, de exemplu?
-Da, dar…
-Ce?
-A, nu, doar că…
-Ce? Ce?!
Categoria „te necăjește pentru că-i place de tine”
Mesajul pentru băieți: atât timp cât îți place de o fată, e ok să te porți cu ea chiar și într-un fel care ei nu îi place.
Mesajul pentru fete: nu există fericire mai mare pentru o fată decât să fie plăcută de un băiat, deci trebuie să accepți dezavantajul minor că nu-ți place cum se poartă cu tine. Mai ales că e normal, așa sunt băieții.
Categoria „o femeie poate distruge un bărbat cu o simplă acuzație falsă”
Foarte corect, numărul de abuzuri făcute de femeile care distrug bărbați cu o simplă acuzație falsă a depășit de mult numărul de abuzuri făcute de statul paralel împotriva infractorilor nevinovați.
Și nu e vorba doar de bărbați de la care femeile pot obține bani aducând acuzații false, chiar și bărbații normali stau tot timpul cu frica în sân să nu apară o colegă care să-i acuze în mod fals și abuziv de hărțuire… A, nu stau? Păi o fi oare din cauză că nu s-au pus niciodată într-o situație care nici măcar cu toată rea-voința din lume nu poate fi interpretată ca hărțuire? Și totuși bărbații ăștia și-au găsit partenere și fac și ei sex și toate celelalte? Nu că e interesant?
Categoria „E normal ca soția să ia numele bărbatului după căsătorie”
Ok, pe asta am scris-o mai mult ca să vă trezesc în caz că ați adormit până aici, stați liniștiți, și eu cred că e o formă complet benignă de Patriarhat. Obiceiul ăsta era pe vremuri o formă de luare în proprietate a proaspetei soții de către soț (de la tatăl ei), cum se face la americani atunci când cumperi o vacă și o stampezi cu numele fermei. Acum însă, în general vorbind, nu mai e așa… decât, bineînțeles, în cazul în care cineva crede că e obligatoriu și se opune ideii că soția are dreptul să aleagă dacă să ia sau nu numele soțului.
Categoria „un bărbat trebuie să fie, întâi de toate, puternic”
Ce, am zis eu undeva că Patriarhatul e toxic doar pentru femei? Nu, e toxic și pentru bărbați. Trebuie să fim puternici, de aia mergem la medic doar când ajunge cuțitul la os, de aia nu suntem în stare să recunoaștem că greșim sau că suferim, de aia ne e rușine să mergem la psiholog, de aia ne apucăm de băut din liceu, de aia suntem nevrotici și anxioși și eșuăm în comportamente auto-distructive: pentru că trebuie să fim puternici, iar când nu suntem, facem tot ce putem ca să ascundem asta.
IV. În loc de concluzie
Așa. Sper că mi-am adus și eu modesta mea contribuție la lămurirea misterului cu Patriarhatul – dacă aveți și voi alte exemple, va rog să le puneți în comentarii.
Pot să înțeleg că pentru mulți băieți (și poate și fete) Patriarhatul e mai dificil de observat, respectiv:
– când l-ai văzut toată copilăria pe taică-tu cu cracii în sus și cu mâna în chiloți pe canapea la televizor, în timp ce maica-ta salahorea la curățenie sau făcea de mâncare, că așa a crezut ea, săraca, că scopul femeii în viață e să fie slujnică la bărbat și la copii, pe lângă slujba pe care o avea la întreprindere;
– când maica-ta te-a cocoloșit de mic, ți-a pus căciulă în cap la 25 de grade și fular peste gură la 0 grade, te-a învățat că cel mai mare pericol pentru sănătate e curentul, te-a hrănit cu lingurița până la 10 ani și te întreabă și la 40 dacă ai mâncat sau dacă nu cumva te-a tras curentul;
– când maica-ta ți-a spălat chiloții până te-ai însurat și apoi i-a preluat nevastă-ta, ca e sub demnitatea ta să faci așa ceva;
– când nu ai mâncat practic niciodată ceva făcut de tine pentru că tot timpul ai avut în preajma ta o mamă, o soră sau o iubită;
– când popa a zis la cununie că „bărbatul e capul familiei”;
– și așa mai departe…
…când toate sau unele din astea ți s-au întâmplat, înțeleg că e mai dificil, ca bărbat, să vezi „unde e dom’ne Patriarhatul asta”.
Dar asta nu înseamnă că el nu există, așa că… cu plăcere și să crești mare, dragă „bărbate”!
PS
Am zis că am încercat să fiu amuzant în acest articol, așa că poftiți glumă:
„Question: How many radical feminists does it take to change a light-bulb?
Answer: That’s not funny!”
Sursa foto: patriarhat via Shutterstock.com
1. astept cu nerabdare reactiile zoso/cetin. Credeam ca sunteti prieteni, mai copii. Eh, las’ ca va-mpacati voi 🙂
2. in slujba cununiei, pe-acolo unde se spune ca barbatul este cap femeii (nu „capul familiei” – eu stiam ca citatul se foloseste cand se preiau cuvintele intocmai, dar in fine…), se mai spune si ca barbatul ar trebui sa-si iubeasca femeia pana la jertfa si nu, nu sa jertfeasca ceva ore de joc la consola sau o bere cu baietii, e vorba chiar de jertfa suprema. Si se mai spune ca ar trebui sa-si iubeasca femeia ca pe insusi trupul lui, pe care il hraneste, il incalzeste, il da cu crema iarna (conform articolului) etc. Sincer, cred ca orice femeie ar fi extrem de fericita sa aiba langa ea un barbat care sa respecte aceste chestiuni care ii sunt puse in vedere la nunta. In mod evident, violenta casnica e exclusa, ca cine, afara de un masochist, isi loveste propriul trup?
Imi pare rau ca n-ai prins si aceste detalii. Probabil la nunta ta erai foarte emotionat si daca ai fost nas vreodata, probabil erai prins cu altele si n-ai putut asculta slujba cu atentie. Nu-i nimic, las aici link catre slujba, lucrurile de care am vorbit sunt fix la 2 randuri sub cuvintele citate de tine:
http://molitfelnic.ro/slujba-cununiei/
cumva, vrei sa spui ca daca barbatul o iubeste, asta e tot ce conteaza si compenseaza orice?
sunt sigur ca multi dintre barbatii care isi lovesc sotiile le iubesc… ca si parintii care isi lovesc copiii, de altfel.
si exact asta e problema, ca iubirea merge de multe ori la pachet cu abuzul.
Nu, nu vreau sa spun ce-ai spus tu ca vreau sa spun eu. Imi pare rau, dar n-ai inteles. Iubirea n-are ce compensa, acolo unde exista iubire nu poate exista rau, nici abuz. Tu de ce nu-ti bati copiii? Ca esti convins (rational) ca nu e ok? Sau pentru ca simti ca nu poti si n-ar trebui sa o faci? Simtamantul ala e dat de iubire, nu de bun simt sau de frica (de o eventuala autoritate).
Cred ca exemplul dat in rugaciunea de la cununie e foarte bun: daca iti iubesti trupul (ohohoo, si stim cu totii cat il iubim, si-l ingrijim, si-l hranim de cel putin 3 ori pe zi si facem lucruri care ii aduc placere etc) atunci iubeste-ti si femeia la fel, ca atunci o sa fie bine (pentru amandoi, dar se pare ca mai mult pentru ea…ptiuu, ce sunt capabili sa scoata misoginii astia de popi cu Biblia lor cu tot). Ok, n-am vazut inca pe nimeni care sa ingrijeasca de partener/a cu atata grija cu care ingrijeste de propriul corp, dar trebuie sa existe astfel de oameni pe undeva. Si nu vad unde si-ar gasi loc abuzul intr-o astfel de asezare…
Tu spui: „acolo unde exista iubire nu poate exista rau, nici abuz”
Eu intreb: parintii care isi lovesc copiii ii iubesc sau nu? Sau consideram ca daca ii iubesc, nu poate fi abuz atunci cand ii lovesc?
Felicitări, Domnule Robo! Mă bag și eu ca musca în lapte: cred că IQ vrea să spună, că nu există iubire atunci când îți agresezi copilul, nu conștientizezi ce înseamnă iubire, nu ai timp pentru ea, nu îți ocupi timpul prețios cu fleacuri, ci doar te aliniezi celorlalți care au familie, cu soție și copii. Sentimentele sunt discutabile și problemele numeroase, chiar și la unele cupluri și familii care par perfecte. Ce bine ar fi dacă am conștientiza iubirea…
IQ, sa recapitulam: femeia isi asculta barbatul si face cum zice el, iar acesta o trateaza ca pe propriul trup.
Pai cate chimicale bagam in noi, alea nu se pun? Lipsa de sport? Medicamente gresite, amanarea de a merge la medic?
E frumos ce zici tu, dar intentiile bune nu sunt totul. Poti sa te inseli ca barbat si sa faci ceva gresit, de asta e bine sa iei deciziile impreuna, ca doua minti gandesc mai bine ca una.
Eu sunt mult mai fericita cu situatia in care barbatul isi iubeste femeia si o trateaza ca un partener egal.
Nu inteleg de ce e nevoie de un „cap al familiei” in slujba.
IQ, lumea bulversata de feminism nu mai intelege frumusetea slujbei de casatorie.
Citeste preotul: Barbate, sa-ti iubesti femeia, asa cum Hristos a iubit Biserica. Ce minunat ar fi sa fim atat de iubite!
Zice preotul: Barbatul e cap femeii. Ce minunat sa ai langa tine un barbat alfa si nu un beta efeminat.
In BIblie, femeia este ridicata la nivel de Imparateasa.
Si vin femistele si, mai nou, feministii, si spun ca popa a spus ca femeia trebuie sa fie sclava sotului.
@Ela, nu cred că o femeie întreagă la minte ar vrea să aibă un „cap” care să o ridice la rang de împărăteasă și să o divinizeze. Eu, de exemplu, îmi doresc să fiu tratată ca un om, cam asta a fost și ideea feminismului.
Un articol cu mult sens, multumesc! E un drum lung pana departe, astfel de articole sunt mai mult decat utile.
no ca bine le-ai mai zis! 1000% dreptate!
Semnat: o femeie.
Foarte bine scris, bravo!
Aa, sa adaug, da, la postarea cu handicapul mi se pare absolut corect. Adica statul plateste un insotitor tocmai pt ca nu se descurca fara. Parintele se gandeste sa ignore asta si se duce la munca, dar incaseaza in paralel si indemnizatia.
Ok, nu de prea multi bani, dar deranjeaza alti 20 de copii si cat or fi, se bat, si pana la urma e vina invatatoarei.
Nu stiu ce ai vazut tu gresit dar sincer, chiar e vina ei, daca in dosar scrie cu insotitor, nu l-as fi acceptat altfel, indiferent cat de multe rugaminti cu „sa fim oameni”.
cazul particular al parintelui din acel articol nu e relevant, primul paragraf din articol e relevant si zice asa:
„Am mai scris despre cum, în unele cazuri, copiii cu probleme nu au ce căuta în comunități de copii normali, pentru că perturbă bunul mers al comunității.”
eu cred ca copiii cu probleme au tot timpul ce cauta in comunitati de copii normali, chiar daca perturba bunul mers al comunitatii.
sau, daca nu au ce cauta, atunci sa-i dam afara din aceste comunitati si pe copiii fara probleme dar care „perturba bunul mers al comunitatii”, ca sunt si din astia, nu? (sau nu?)
sa dam afara pe oricine care nu este la fel cu toti ceilati, ca el nu are aceleasi drepturi ca toti ceilalti, tocmai pentru ca este diferit – asta e esenta tuturor „-ismelor” si „-fobiilor”.
Robo, complet de acord cu tine! La nivel general.
Concret, tu, ca invatator, ai fi acceptat copilul fara insotitor? Desi in dosarul lui scrie ca e nevoie de insotitor si statul ii plateste niste bani (e drept, putini) pt asta? Parintele nu vine niciodata la ore.
Ai fi reclamat asta – avand consecinta excluderea copilului, sau iti asumai o responsabilitate pt care altul e platit – adica parintele?
Sau ca parinte al altui elev, te-ai revolta sa iti fie agresat copilul tocmai pt ca acel copil nu are supravegherea necesara, cu riscul excluderii lui? Sau acceptai sa fie agresat in continuare?
Solutia – parintele sa vina cu el – nu se poate ca nu vor, au nevoie de bani. Sa luam banii de la stat de la parinte sa ii dam altcuiva – nu stiu daca gasesti pe cineva care sa vrea asta pe asa putini bani (sub salariul minim). Decat daca cumulezi banii de la cativa copii, dar alea sunt clase speciale deja si e fix ce evitam.
Adevarul e ca de multe ori se ridica niste probleme concrete pe care nu le poti rezolva altfel. Nu ii invinuiesc ca au reclamat asta.
concret, cred ca acolo era vorba de o frauda care nu era relevanta pentru nimic, care nu avea legatura nici cu copilul si nici cu discutia „cum/ daca integram copiii cu probleme”
a decis sa publice pe blog asa ceva pentru ca a avut de promovat subtil parerea lui ca copiii cu dizabilitati trebuie separati – uita-te si la titlu, zice „Cum sunt unii părinți cu copii handicapați mizerabili” – care „parinti”, ca e vorba doar de unul singur, adica nu e ca si cum aduce dovezi ca asta e o practica raspandita
titlul onest era „cum sunt unii oameni mizerabili”, dar atunci nu ar mai fi fost publicabil, ca noi stim deja ca unii oameni sunt mizerabili, or ideea trebuia sa fie „vedeti ca am dreptate cand zic sa-i separam, ca uite ce se intampla!”
acum ironia e ca chiar si daca astfel de situatii ar fi raspandite, asta tot nu justifica segregarea, ci trebuie doar impiedicate sa se mai intample
oricum, la zoso e asumata asta cu separarea copiiilor cu dizabilitati, chiar in acel articol e link la un altul in care spune acelasi lucru
nu a tuturor, a celor care nu performeaza. Tu propui o discriminare pozitiva, doar pentru ca are o dizabilitate sa i se tolereze lipsa de cunostinte si problemele de comportament. Nu sunt de acord.
Daca parintele e cu el si il ajuta si nu afecteaza pe ceilalti, foarte bine, sa fie integrat. Stiu o persoana care nu putea scrie sau vorbi prea bine, dar care era inteligent si s-au gasit solutii pana in a 12-a. complet de acord. Dar daca ii loveste constant pe ceilalti e o problema si trebuie rezolvata, asa cum ar fi o problema daca orice copil ar face asta.
Sigur ca trebuie rezolvata problema, intrebarea e de ce prin segregare. Segregarea nici nu rezolva de fapt problema, doar o baga sub pres, iar sansele acelui copil sa ajunga functional scad vertiginos spre zero.
E corect?
Daca ar fi vorba de copilul tau, ai avea aceeasi parere?
Ref la performanta – scopul invatamantului public de 12 clase e sa ofere un nivel cat mai ridicat posibil pentru majoritatea, nu sa faca performanta. Nu e nici o discriminare pozitiva, e basic education garantata prin constitutie pentru toti copiii. Come on.
Pai, ca exemplu, in cazul baietelului ce l-a lovit pe Ivan, ce s-a facut ca asta sa nu se repete pe viitor? Si de ce nu era parintele cu el, nu era obligat sa aiba un insotitor?
nu e foarte clar cum s-a intamplat, ei nu au comunicat f bine si am fost destul de nemultumit atunci.
se pare ca nu avea insotitor full time la acel moment.
dar nici nu au mai fost probleme in anul care a urmat, deci probabil au rezolvat cu insotitorul.
copilul avea shadow, insa in ziua aceea, pentru ora, a fost lasat singur. dupa acest episod a fost insotit non-stop cat statea la gradinita.
Robo, tu iti trimiti copiii la scoli private, despre ce vorbim aici?
Ia sa il ai pe Ivan la o gradinita normala de stat, 30 de copii intr-o grupa, din care un copil cu „cerinte educationale speciale”.
Si acest copil sa urle non stop, sa deranjeze pe ceilalti non stop, sa ii muste, sa ii bata, sa ii stranga de gat. Eventual sa fie cu 1 an mai mare, lasat de parinti inconstienti sa repete un an de gradinita, ca poate se cuminteste sau isi revine.
Si sa nu aiba nimeni ce sa ii faca, ca doar trebuie integrat in invatamantul de masa.
Cum ar fi sa iti vina copilul acasa terorizat, batut zilnic sau sau aproape zilnic de un copil „special”?
1. Nu e nevoie sa fie un copil special ca sa faca lucrurile alea, de acord? Chiar si copiii „normali” pot deranja, musca, bate etc, de acord?
Daca da, in cazurile astea in care vinovati sunt copiii normali, cum procedam? Ii segregam sau incercam altfel? Daca incercam altfel, tot asa trebuie inceput si cu copiii speciali, nu inteleg de ce segregarea e prima solutie in cazul lor doar pentru ca sunt speciali.
2. Si la scolile private se intampla din astea, chiar Ivan a fost imbrancit de un coleg cu tulburare din spectrul autist si a dat cu gura si nasul de o dala de beton, l-am luat plin de sange de la gradinita si a durat o luna pana sa se vindece – maica-sa era plecata din tara si cand l-a vazut a fost socata de cum arata.
3. A fost foarte nasol, dar nu mi-a trecut prin cap sa cer sa fie separat acel copil.
4. Inteleg ca e greu, intelegeti si voi ca daca cerem integrare, pana la urma se vor gasi solutii.
Daca insa cerem segregare, asta se va intampla, statul de-abia asteapta sa nu-si bata capul.
„Daca insa cerem segregare, asta se va intampla, statul de-abia asteapta sa nu-si bata capul”
Exaaact. In loc sa ne unim si sa cerem mai mult pt cei cu nevoi spefiale, noi ii punem la.colt, ii bagam in cercul nedoritilor.
Robo, jos palaria, ca de obicei!
O rugaminte – scrie mai des. Poti? Poti?
multumesc
nu prea pot, nici de blogul meu nu ma ocup.
Intr-adevar, lung articolul, dar captivant și relevant ?
Femeile n-ar trebui sa se epileze pentru ca asta le rapeate din timpul acordat curateniei, gatitului si ingrijitul barbatului.
Draga Robo, fain articolul, l-am citit desi e luung. Acum stiu ca in bula ta e in general o mare aversiune fata de crestini si popi si Biblie si nefiind in contact cu oameni cu adevarat crestini, e foarte usor sa pui absolut totul in aceeasi oala… dar de dragul adevarului si doar a lui, vreau sa iti explic f pe scurt faza cu femeia impura la ciclu si lauzie, cf strict Bibliei.
In vechiul Testament evreii aveau un fel de cod gen termeni si conditii in cartea Leviticul cu tot felul de chestii impure, pedepse capitale, ciudatenii peste ciudatenii. O data ce a venit Isus, cei mantuiti acum traiesc sub har nu sub Lege si nu se mai aplica nimic din aia cu impuritatea, restul fiind doar traditii si interpretari omenesti, nu ce zice Biblia.
Si inca un lucru inedit pentru curiosi: Isus e un foarte mare aparator al femeilor si daca ai citi cam cum le-a tratat cat a fost pe pamant (in Evanghelii gasesti) ti-ar placea destul de mult (la vremea aia era ceva gen „wow”).
1. nu as zice ca in bula mea exista o aversiune fata de crestini – sunt de altfel singurul ateu declarat pe care il cunosc personal si persoane f apropiate mie merg regulat la biserica
nici eu nu am aversiune fata de crestini, eu am aversiune fata de oamenii care cred ca e ok sa le spuna altora cum sa-si traiasca vietile
aversiune fata de popi si BOR avem cam toti, pentru ca nu sunt interesati decat de bani
2. eu inteleg faza cu Isus, ce nu inteleg este de ce in continuare exista interdictia asta cu intratul in biserica la ciclu
am mai discutat aici pe blog si nu vreau sa reiau discutia, am vazut cu ochii mei pe usa bisericii scris, deci nu o sa cred in ruptul capului ca nu exista aceasta interdictie in realitate – chiar si daca exista 1 singura biserica unde se practica, tot nu e ok, chiar daca parintele Necula zice sa nu tinem seama etc etc
vrem / nu vrem sa recunoastem, in crestinism femeia este tratata ca fiind inferioara barbatului, e indiscutabil
mi se pare ca exista o dualitate in legatura cu femeia in crestinism, ea e vazuta simultan ca sfanta si pacatoasa, si aceasta dualitate da nastere unor comportamente extrem de ipocrite (dublu standard) in viata de zi cu zi, de exemplu in ceea ce priveste prostitutia: condamnam prostitutia femeii dpdv moral, dar vorbim prea putin de faptul ca prostitutia nu ar exista daca barbatii nu ar folosi-o
de asemenea, judecam mult mai aspru femeile care au multi parteneri fata de barbatii care au multe partenere, asta cand nu glorificam barbatul care are multe partenere (femeia cu multi parteneri e „tarfa”, barbatul insa e „crai”, la el sunt probleme doar daca e insurat, altfel nu)
ne place sa ne uitam la videochat, noua barbatilor, dar femeilor care fac videochat le e rusine sa recunoasca asta pt ca stiu ca vor fi judecate
etc
„….popi si BOR […] nu sunt interesati decat de bani”
Nu ma deranjeaza ca spui si crezi asta, ci ca generalizezi.Poate n-ai vrut sa spui asta, dar din text se intelege ca TOTI sunt interesati doar de bani. Or asta chiar nu e adevarat, si cred ca o stii si tu. Adica imi vine greu sa cred ca poti sa crezi asta. As putea sa-ti dau sute de exemple contra, vazute si traite de mine, dar nu stiu daca isi gasesc locul aici. Cred totusi ca exprimarea a fost defectuoasa, nu?
Hai ca nu ma abtine. Ma intreb cati bani a luat popa asta pentru ce-a facut. A fost si chestie de urgenta, a lasat totul si s-a dus, deci trebuie sa fi luat mai mult. Banuiesc ca n-a avut nicio jena sa le ceara parintilor, chiar in situatia grea in care se aflau. Clar, interesat numai de bani!
https://tinyurl.com/y6n636z3
imi pare rau ca te-ai activat asa, probabil trebuia sa zic „perceptia bulei mele e ca popii si BOR sunt interesati doar de bani”.
cu siguranta ca nu 100% sunt interesati doar de bani, dar majoritatea sunt si asta e tot ce conteaza.
acum, nici nu vreau sa discut de preoti care fac afaceri murdare sau chiar fura, cum e nenea asta
https://recorder.ro/video-dumnezeul-achizitiilor/
eu doar intreb: de ce trebuie sa plateasca enoriasii slujbele de nunta/ botez/ inmormantare in conditiile in care salariile preotilor sunt platite de stat iar biserica primeste o gramada de bani pe langa salarii?
preotii nici macar nu ar trebui sa fie interesati de bani, as fi putut exclude cuvantul „doar” (de bani) si tot ar fi fost nasol
acum, in legatura cu exemplul dat de tine… nu sunt medic dar mi se pare riscant sa supui un copil prematur la o operatiune atat de stresanta cum e botezul… simplul fapt ca intra in contact cu alte persoane e periculos pentru un prematur, darmite o operatiune in care este bagat cu capul sub apa…
era mai bine daca nu-mi dadeai exemplu asta, mie felul in care se face botezul la noi la ortodocsi mi se pare oricum barbar si pentru un copil care nu e prematur, acum sa ma gandesc ca un prematur a fost supus la asa ceva nu-mi pica deloc bine.
„Copilul ăsta te-a aşteptat să-l creştinezi, mi-a zis Ilinca” – pe bune, asta a asteptat copilul, suntem siguri siguri?
IQ, problema e ca se cer bani peste absolut tot. Nu e ok sa vina in casa pentru a stropi de boboteaza si sa se astepte la bani. Nu e ok sa faci o pomana si sa se astepte la bani. Nu e o fapta buna sa nu ceri bani la astea, ar trebui sa fie zi de zi asa.
Si nu zic ca preotii trebuie sa faca asta gratis. Nu. Doar ca primesc salariu pe ceea ce fac, salariu platit din impozitele noastre pe venit. Dincolo de asta, nici macar nu exista un catalog de preturi universal, sa stii ca o nunta costa 300 de lei. Peste tot. Si sa nu mentionam ca spre deosebire de veniturile mele, biserica nu plateste impozit.
Inteleg ca multi considera ca preotii sunt ca si chelnerii, frizerii etc care prin natura meseriei primesc si bacsis, dar eu sincer urasc cu totul ideea unui flux de bani „la negru” pentru ca „asa trebuie”. Urasc si sa dau bacsis si nu din zgarcenie.
Trebuie sa recunosc si ca nu e vina unui preot simplu, ca nu poate schimba felul in care functioneaza toata biserica. Daaar, evident, e vina bisericii per ansamblu.
Sa ma contrazica cineva, dar in Germania din cate stiu s-au organizat altfel. Fiecare persoana declara religia, si in functie de asta platesc o contributie lunara care se duce direct la biserica. Ateii nu platesc nimic, dar daca te declari ateu, nu o sa poti fi casatorit in nicio biserica, copiii tai nu vor putea fi botezati etc nici contra unei sume de bani. Pentru restul declarati crestini astfel de servicii sunt gratuite in baza contributiei lunare. E corect sau nu? Mie mi se pare foarte corect si transparent.
Acum, daca zic ca mie nu mi-a cerut nimeni niciun ban, o sa zici ca sunt un caz izolat. Asa ca incerc sa formulez altfel: stiu sigur ca exista preoti care nu cer bani, de ce nu apelati la acestia cand aveti nevoie de ceva ce tine de Biserica? Adica nu stiu sincer cum ajungeti in situatia de a vi se cere si a da bani. Vreti sa faceti nunta/botez sau vreti sa faceti nunta/botez musai la biserica X (ca probabil da bine la poze)? Bag seama ca aici e problema. Preot si biserica se gasesc, dar nu sunt pe placul vostru si atunci ajungeti sa dati bani si sa va plangeti apoi de asta. Chiar si inmormantarea se poate face fara bani. Chiar daca e obiceiul sa fie facuta in parohia unde locuia decedatul, se poate duce mortul la o capela a altei biserici sau la capela cimitirului. Exista solutii.
In rest, spovedanie si impartasanie pe gratis, la cheremul fiecaruia. Dar la astea nu prea va inghesuiti, nu?
Sa va mai spun de preotul din Franta care a condus sute de km ca sa inmormanteze un roman mort acolo si nu numai ca nu a luat bani de la vaduva, dar i-a mai si lasat niste bani, ca sa aiba la nevoie? Iar preotii din strainatate nici nu cred ca sunt platiti „de stat”, ei au job-uri ca sa poata trai acolo. E pacat ca generalizati si bagati astfel de oameni in aceeasi oala cu ceilalti. Si nu, nu sunt cazuri izolate. Repet, mie nu mi s-a cerut vreun ban. Vreodata. Si cu cati bani as putea plati oare purtarea de grija de care am beneficiat?
Te rog sa intelegi ca esti o exceptie si ai o parere distorsionata despre popi si serviciile gratis prestate de acestia. Eu locuiesc de 34 de ani in Pitesti, am fost la peste 30-40 de nunti, botezuri, eu si multe persoane apropiate am fost nasi, am pierdut persoane dragi care au fost inmormantate, la absolut toate aceste evenimente ce au avut loc peste tot in oras s au CERUT bani. Precizez ca au avut loc la diverse biserici nu doar la una, nu doar la cea care da bine in poze. Sunt efectiv scarbita de prefacatoria lor si de tupeul cu care spun ca nu ajung x lei si ca minimul este atat. Au SALARIU…sa si faca treaba!
A, da, corect: sa nu uitam sa accentuam ca in afara de faptul ca se cer bani, de multe ori ti se spune ca nu e de ajuns, mai baga mana in buzunar, crestine!
Pana si eu am patit asta, desi am fost in biserica cu „treaba” doar de vreo 5 ori in toata viata mea.
Adica te si santajeaza, ca doar nu vrei sa pari zgarcit fata de cunostintele tale sau sa strici ziua aia certandu-te cu popa pt bani. Practica asta e cu adevarat mizerabila.
Asa ar trebui sa se procedeze si la noi, fix ca in Germania! Dar ce te faci cu ateii care se declara atei peste tot, dar se casatoresc la biserica si-si boteaza copiii (in Romania, pentru ca da bine la neamuri)? Pentru ei ar fi nasol rau daca s-ar face si la noi asa, ca e fain sa te bati cu pumnul in piept ca esti ateu, dar nu pina la capat, daca te certi apoi cu rudele?
pai, ateii aia ar putea sa plateasca o taxa speciala one time daca vor sa beneficieze de serviciile bisericii, eu de ex. sunt perfect ok cu asta.
si nu inteleg, ce este asa de condamnabil sa faci lucruri doar ca sa nu te certi cu neamurile? mie mi se pare ca e o dovada de intelegere si de toleranta… accept sa fac niste chestii de dragul altora – nu e asta parte din a iubi pe cineva? tu nu faci niciodata lucruri ca sa nu-ti superi neamurile?! mai ales daca nu te „costa” nimic?!
ca sa nu mai zic ca atunci cand m-am casatorit (acum 10 ani), nu eram ateu declarat.
m-am hotarat sa devin ateu declarat de-abia dupa botezul copilului nr. 2, cand am fost socat de treaba cu „nu trebuie sa verificati temperatura apei pt ca dumnezeu o aduce la temperatura optima”
Robo, eu nu sunt de acord. Ori esti crestin si asta implica sa pui umarul luna de luna la cheltuieli – ori nu. Ce-i aia taxa de urgenta one-time?
Nu zic ca e mega rau ce ai facut tu dar nici model de urmat. Asta cu certatul cu neamurile e laudabila dar are o limita si nu e ok sa nu-ti declari religia ca sa nu ii superi.
Partea misto la sistemul auzit e fix asta – ca declari o religie si te tii de ea, nu te gandesti inaintea fiecarui eveniment „aaa, oare sunt ateu, da ce zic ceilalti”.
taxa aia de urgenta era pentru ateii care vor sa participe la un ritual desi in mod normal ei nu sustin biserica. deci nu era pentru crestini.
ref la neamurile mele, ele stiau ca sunt ateu/ ca nu cred, nu e ca nu mi-am declarat religia (adica absenta ei) fata de ei.
am ales sa particip la un ritual care desi pt mine nu insemna mai nimic, pentru ei insemna ceva si sincer, mi se pare foarte rauvoitor sa mi se reproseze chestia asta, adica come on, nu numai ca nu e absolut nimic rau in ce am facut (serios mega rau?!), ba e chiar de apreciat.
repet: nu am mintit pe nimeni, toata lumea stia cum stam, ba chiar si preotului i-am spus ca nu cred in d-zeu.
daca crestinii vor sa introduca interdictia ateilor de a participa la ritualuri, eu nu am nimic impotriva, e dreptul lor.
dar sa mi se reproseze mie ca am participat la un ritual doar pentru a face pe plac unor oameni care stiau ca sunt ateu mi se pare complet ridicol.
am mai zis-o pe aici: sa fii ateu nu inseamna sa-i urasti pe credinciosi si tot ce tine de credinta, nu inseamna sa negi lucrul in care cred alti oameni, nu inseamna ca-ti ies bube daca intri intr-o biserica.
inseamna doar ca tu nu crezi… ceea ce nici macar nu e o alegere, ca eu nu am ales sa nu cred.
Dar nu e rauvoitor, e o realitate practica. Biserica aia trebuie incalzita, reparata, curatata, pazita. Preotul ala trebuie sa manance, sa doarma undeva etc.
Cine plateste? Statul, presupunand ca toti suntem crestini, desi nu suntem? E corect sa plateasca aia de o folosesc, respectiv crestinii, printr-o contributie lunara.
Asa daca toata lumea ar plati doar la botez si la cununie, si statul nu ar da un leu, cum ar mai rezista bisericile si preotii?
Da, nu e mega rau, dar incurajeaza niste superstitii din seria „cruce pe langa biserica” si „nu spalam duminica”, acum „nunta ca sa fie bine si liniste”. Imi pare rau daca suna ca o critica, clar nu te critic pe tine personal, doar ca ideea in general nu imi place.
Cred ca deja vorbim de lucruri diferite, nu vad cum faptul ca eu particip la un botez desi sunt ateu incurajeaza superstitia.
@ Robo,
Apreciez urmatoarea punctare „Categoria: Femeia se împlinește doar prin maternitate”. De ce? Cand eram mai tanara (nu ca as fi in depresie ca incep sa adun ani-eu chiar cred ca varsta e doar un nr.) tineam mult sa imi explic alegerea personala de a nu avea copii. De o vreme buna incoace, consider ca tot raspunsul meu bun de dat la intrebarile „nu ai/vrei copii?” e unul singur si simplu: nu. Nicidecum „nu, pentru ca…”ci doar nu.
Primesc deseori replici, cand incerc sa conversez pe teme in care parerea mea, bazata pe propria-mi experienta (si cea de fost copil) este la polul opus, replici de genu „tu nu ai copii, nu stii cum e” sau „pana nu ai un copil, viata ta nu este implinita; un copil te schimba total”…ca si cand as avea zero empatie si nu as putea sa ma pun in locul celuilalt. Discutiile in care din punctul meu de vedere argumentele nu sunt solide, le voi trata ca atare si voi incerca sa…da, discut in continuare chiar daca nu sunt parinte si nu, nu afisez nici o aroganta atotstiutoare atitudine.
Ma simt foarte necomfortabil cand se asuma ce este mai bine pentru mine, cand mi se raspunde cu replici de genul celor de mai sus, care nu au baza rationala. Chiar daca nu am copii, nu sunt un robot care nu poate judeca pt ea insasi.
Referitor la partea de integrare a oamenilor cu nevoi diferite (ca eu nu le consider speciale ci doar diferite)…nu mi-a trecut prin cap vreo secunda sa recomand fam. cu copii cu astfel de nevoi, sa ii trimita la o alta scoala. Ce mi-a trecut prin cap ca si om norocos sa fiu parte din educatia formala a unor micuti, a fost sa gasesc resurse in a-mi ajuta micutii sa nu se simta diferit: construiam teste, teme si proiecte/activitati diverse si nu, nu este epuizant sa faci asta chiar si in clase de 30 de elevi. Daca este o problema de intrerupere a vreunei atmosferi de invatare, se pot gasi solutii daca intr-adevar se vrea; daca nu se vrea, pt ca asta presupune efort, atunci ne ascundem dupa „cand ai 30, sa te vad cum te descurci”. Pai, m-am descurcat si m-am descurcat bine si armonios deci se poate dar repet, daca si numai daca vrei. Sunt de acord cu tine, Robo: integrare, nu separare.
Sunt printre norocoasele care au avut sansa sa traisca printre tipi/tipe care gandesc ca tine, Robo, ca sotia ta si ca toti ceilalti care sunt in consens cu voi. Stiu ca putini avem aceasta sansa dar eu am speranta in suflet ca voi, acesti oameni ingrijiti si cresteti noi generatii cu idei similare. Toleranta, respectul si iubirea nu pot naste decat toleranta, respect si iubire.
Ti-am citit fiecare litera dand din cap aprobator. Foarte fain ai scris, iti multumesc pentru energia asta pozitiva pe care o da uneori simplul descoperit ca mai exista si alti oameni care gandesc exact ca tine si de care azi chiar aveam mare nevoie! 🙂
Am vazut recent un film ce vine exact pe tema asta: Je ne suis pas un homme facile. Este si pe Netflix.
tare, uite ce zice un review-er
„I actually didn’t realize how much of a patriarchal society we live in until the tables were turned entirely like in this film. This is the first time I’ve come into rate a movie on iMDb as I was so shocked on many accounts watching this movie.”
o sa ma uit, merci
De vreo 5 ani de cand sunt mai mult acasa cu copiii (si mai nou lucrez pe cont propriu), am trait intr-o bula. In bula asta a noastra femeile sunt respectate si pe barbati ii intereseaza drepturile femeilor. Fara sa imi dau seama, am ajuns sa cred ca societatea noastra a inceput sa se schimbe (asta si pentru ca nu citesc stiri si alte prostii). Am avut sentimentul asta pana sa ajung anul trecut la un eveniment corporate si bufff, m-a lovit misoginismul in fata. In diverse companii misoginismul e in floare si de foarte multe ori e vorba despre oameni educati care pretind ca sunt ok sau foarte ok. Avem mult de lucru aici, din pacate.
Multumesc pentru articol!
Robo, super articol si foarte bine punctat cu argumente logice. Super! Mai scrie ca o faci bine
Ce e trist e ca atunci cand traiesti permanent intr-un mediu din asta (practic incojurata de categoriile de mai sus) ajungi sa crezi ca asta e normalitatea. Ajungi sa crezi ca asa sunt barbatii. Si tot ce faci e: te adaptezi.
Cainele latra tare de sub fusta „sefei” – si in loc de „ham ham” iese „#metoo #metoo” –deci nu-i in stare sa-si faca propriul blog ? Sau ii este frica de big bad trolls ? Cum te numesti, jupane, sa te google-uim…sa-ti vedem mutrisoara „masculina” ca la cum suna, esti fie cuc fie „soy boy” – ai mancat din anticonceptionalele nevesti? Vomiti marxism cultural – din perspectiva ventrilocului sau a marionetei ? De ce drac’ va reproduceti ? Sa turnati matrite de NPC’s care o sa creasca precum parintii – programabili de doctrina comunista… vorbiti de libertate dar avortul e dreptul femeii… si pentru pruncul avortat cine vorbeste ? Unde-i dreptul lui la aparare ?
Nu stiu care din voi se vor bucura de migranti mai tare – tu sau nevasta-ta cu „oo” mai mari ca ale tale…
Bun, mi-a placut comentariul, esti o colectie ambulanta de termeni alt-right, dar pe unii tre’ sa-i explici, nu sunt convins ca intelege toata lumea ce e aia „cuc” – e prima data cand il vad tradus in romana de fapt. Sau npc etc Si ai uitat sa zici de beta.
Pacat insa ca la cuvintele romanesti nu stai la fel de bine, de exemplu nu stii ce inseamna „prunc”, ca daca ai sti ai intelege ca „prunc avortat” e oximoron.
Una peste alta, te-ai cam triggeruit snoufleicule, este? :-))
Daca sti despre alt-right inseamna ca sti si despre ce faci tu, si nevasta ta, cu buna intentie. Nici macar nu o faceti pentru a face cunoscuta situatia…ci doar pentru a profita de pe urma nestiutorilor (mai scoateti carti de pe urma commenturilor ?). Sunt convins ca sti si despre legalizarea in stadiul terminal al avortului, in America, pentru ca e OK sexualizarea femeilor, nu ? Asta se va intampla si la noi din cauza scursurilor de teapa voastra. Daca un fetus poate fi tinut in viata de catre aparate (ca doar asta inseamna avort in stadiul temrinal al sarcinii) mai este „prunc avortat” un oximoron, boule ?
Snoufleic – cresti tu, bah, ca nu o sa stie cum o sa functioneze intr-un mediu haotic, cum de altfel este realitatea in care traim. O sa depinda de sistemul in putere pentru ca nu o sa fie in stare sa rationeze singur…si pentru ca a fost crescut in puf, o sa devina o raza manipulabila a la #resist .
Daca nu ma „trigger”-uiam, nu obtineam raspuns probabil… asa, sa ma conving ca, despre ceea ce faceti voi, o faceti cu buna intentie… Dar daca nu va place in Romania, ca suntem babuinii Europei, de ce nu plecati dincolo ? De ce sa infestati mediul ambiant ? Jur ca donez, daca nu aveti bani – ca doar cei de teapa voastra niciodata nu au bani suficienti..de aia-si vand sufletul, nu ?
Hai sictir, catelus :*
P.S. Trist in ce stadiu a ajuns „blogosfera” romaneasca… NPC = „non-player character” = An NPC is seemingly a human that is unable to think objectively.
cuc – A man who is desperate for acceptance, approval, and affection from women. This desperation has led to the compromise of his beliefs and values, the desecration of his dignity and self-worth, and his inability to stand up for himself and what he deserves as a human being, eg. loyalty, fidelity, and honesty in a romantic relationship.
Am aflat ca ai propriul blog… dar nici draq nu ti-l baga in seama. Precum cucul care-si lasa „oo” la alte pasari in cuib..asa-ti lasi si tu articolele la altcinava in blog…
Beta = soy boy … dar n-are farmec sa-ti dau chiar totul mura-n gura.
America legalizeaza avortul in stadiul terminal:
http://time.com/5514644/later-abortion-new-york-law/
nu pentru mine erau definitiile, ci pentru ceilalti cititori, eu le stiu.
chestia e urmatoarea: ti-am aprobat comentariile astea 2 pentru ca e bine sa avem si spalati pe creier ca tine aici, sa vedem cu ce ne confruntam.
poti sa deversezi rahatul alt-right pe care l-ai inghitit pe nemestecate, dar deja in comentariul de mai sus ai dus prea departe atacul la persoana (ce altceva sa faca cineva care nu are argumente, ci doar ura), asa ca daca vrei sa-ti apara si urmatorul, trebuie sa te axezi doar pe insulte generice (cuc, beta etc ce vrei tu), fara din astea cu „sa profitati de pe urma nestiutorilor”
nimeni nu profita de pe urma nestiutorilor aici, bai țâcă.
din contra, scopul asumat al acestui blog a fost intotdeauna acela de a le da oamenilor prilejuri sa se gandeasca la lucruri si de multe ori acest scop a fost atins – asta au zis-o deja foarte multi oameni, nu o zic eu.
in articolul de fata se prezinta niste idei, in speranta ca fiecare care citeste poate sa judece cu capul lui daca ideile sunt valide sau nu – eu, spre deosebire de spalatii pe creier ca tine, cred ca oamenii sunt capabili sa judece singuri.
iar daca cineva crede ca nu sunt valide si vrea sa discute despre asta, este binevenit, atat timp cat nu incepe cu atacuri mizerabile la persoana si cu ideologie alt-right regurgitata.
Avand in vedere ca tu (voi) arbitrati commenturile care apar si care nu… este o forma de cenzura, nu ? Ar trebui publicate toate…daca propagi rahat, sa-i faci fata cand se intoarce spre tine, cu demnitate: „nu pentru mine erau definitiile, ci pentru ceilalti cititori, eu le stiu.” asta-i speciala pentru tine:
demnitate sf [At: ȚICHINDEAL, A. M. 54/25 / V: (înv) dign~ / Pl: ~tăți / E: lat dignitas, -atis cf demn] 1 Calitate de a fi demn (3-8). 2 Atitudine demnă (3-8). 3 Gravitate. 4 Măreție. 5 Funcție sau însărcinare înaltă în stat Si: rang. – ca sigur duci lipsa.
„nimeni nu profita de pe urma nestiutorilor aici, bai țâcă.” – deci negi ca scoti (scoateti) carti pe baza comentariilor la articole, fara sa informati cititorii / comentatorii ?
La cat latri despre #metoo – cine-i spalat pe creier ?
La cum ai omis sa scri cu litere mari la inceput de propozitie, sa inteleg ca te-ai cam „trigger”-uit, papusica mica ? Mai baga un anitconceptional…ti-a scazut estrogenul.
vezi ca am o categorie in articol despre aia ca tine care se plang de cenzura in timp ce li se publica comentariile :))
tu nu intelegi ce e cenzura, saracutule – daca vine unul la tine in casa si incepe sa te injure iar tu il dai afara, aia e cenzura, dumbo?
la aia cu comentariile publicate in carti nici nu ma obosesc sa raspund – mai bine citeste cartile, cine stie, poate oi rezona si tu cu ceva din ele.
PS asta a fost strike 3
PPS am zis ca „sti” o fi fost un typo repetat, dar „scri” deja arata clar ca esti analfabet – inca o dovada in plus ca n-am cu cine combate
Pai sa vedem:
CENZURÁ, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din fr. censurer.
Este blog privat sau public ? Eu zic public … W.C. public… ca daca vomiti ideologia scolii Frankfurt (aka neo-marxism – vagoane de PC) e bine…dar eu sunt „alt-right”.
” poate oi rezona si tu cu ceva din ele.” – si dupaia -„… deja arata clar ca esti analfabet – inca o dovada in plus ca n-am cu cine combate” – te cam combati singur.
Eminescu zicea – ca sa fii roman, trebuie sa poti !
Eu inca incerc … tu ? Se pare ca ai toate raspunsurile, „oi” ? :))
Eminescu a mai zis „Hei tu, sergent de stradă,/ cu fluierul la gât,/ mai suflă-n pizda mă-tii,/ să-ți treacă de urât.”
Bine boss, daca tu zici ca aici e un blog public si nu privat plus restul delirului cu eminescu, eu ce naiba sa mai zic la asta… e clar ca nu prea te ajuta creierasul, deja ma simt si prost ca ti-am zis „dumbo” ca eu persoanelor cu dificultati nu le-as spune asa ceva.
Hai sa fii tu sanatos.
Buna seara!
Urmaresc cu placere si interes articolele scrise de voi, va respect si va admir pentru faptul ca ambii va documentati atat de temeinic pentru fiecare articol in parte, pana acolo incat va consider una dintre cele mai bune surse de informare pe subiecte de parenting si altele.
Sunt de acord in proportie de 90% cu informatiile din acest articol si, considerand ca nu e cazul sa aplic metoda sandwich de feedback, o sa notez doar unele dintre aspectele asupra carora cred ca documentarea a avut de suferit.
De cand am citit articolul am vrut sa fac cateva observatii, dar abia acum am ajuns sa le pot scrie.
Robo, stiu ca esti ateu, insa nu stiu daca si pentru aceasta alegere ai studiat la fel de temeinic sau doar ai vazut ce se intampla in biserici (in special biserica ortodoxa pentru ca la asta vad ca faci referire).
Legat de comentariul pentru:
„Categoria „educația sexuală îi pervertește pe copii”
Păi, sigur, cum ar fi să învețe fetele de mici că corpul lor este exclusiv al lor, că sexul e ceva normal, frumos și nici pe departe rușinos, indiferent ce zice în Biblie?”
Sunt de acord cu educatia sexuala, insa nu sunt de acord cu mentiunea ce o insoteste.
Ai gasit tu undeva in Biblie ca sexul este ceva rusinos?
Daca te referi la sexul inainte de casatorie sau la adulter atunci da, acestea sunt vazute ca o uraciune, insa nu din pricina actului in sine ci din pricina incarcaturii morale.
La adulter banuiesc ca nu avem pareri diferite, nu stiu cine ar putea crede ca e ceva acceptabil din punct de vedere moral.
Vor aparea insa discutii la sexul inainte de casatorie… asta din cauza ca oamenii „nestiutori si prosti” au reusit sa faca din casatorie o corvoada…
Casatoria ar trebui sa uneasca doi oameni care se iubesc si au consimtit sa traiasca impreuna in respect si ajutor reciproc. Consider ca sexul in acest cadru este ceva de dorit. In afara acestui cadru incepem sa avem consecintele amintite in unele din categoriile de mai sus: sarcini nedorite care duc la avort, abandon, etc.
Legat de:
„Categoria „Femeile nu au voie să între în biserică când sunt la ciclu pentru că pot să păteze”
Da, chiar am primit explicația asta cu „pătează”, chiar în secolul 21, chiar aici pe acest blog.
Și da, știu că „nu scrie în Biblie” că femeia e necurată și impură la ciclu sau în lăuzie, doar că, ce să vezi, chiar scrie.”
In primul rand, nu in toate bisericile exista aceasta conceptie, ca nu se poate intra in biserica atunci cand esti la menstuatie sau in perioada de lehuzie (personal am auzit-o doar la persoane din biserica ortodoxa, poate exista si altele, nu stiu. Subliniez „persoane” pentru ca nu stiu daca este interzis de catre biserica sau daca e doar ceva transmis din gura in gura).
Legat de faptul ca scrie in Biblie ca femeia este necurata in aceste doua cazuri (alaturi de multe alte cazuri in care o persoana era declarata necurata): Aceste legi au fost date poporului lui Israel cu cateva mii de ani in urma, atunci cand masurile de igiena nu erau cele mai bune. In aceste perioade femeile erau mai vulnerabile in fata bolilor intrand in contact cu bacterii si microbi provenite de la alte persoane, de aici si interdictia de a te aseza pe patul sau asternutul unei astfel de femei si asa mai departe.
Iti sugerez ca inainte sa aduci acuze la adresa Bibliei, care este intr-adevar Cuvantul lui Dumnezeu (intreab-o pe Ioana daca pe mine nu ma crezi), cred ca ar trebui sa te documentezi ce spune cu adevarat Biblia, cadrul istoric si social in care sunt spuse si ce ar putea sa insemne astazi pentru noi.
Ca unii oameni, preoti, pastori sau credinciosi obisnuiti care se declara crestini si urmasi ai lui Dumnezeu fac si spun lucruri departe de adevarul Bibliei sau ca rastalmacesc invataturile…este regretabil. Ii va judeca Dumnezeu. Dar asta nu inseamna ca parerea despre Biblie si Dumnezeu trebuie sa se bazeze doar pe actiunile lor.
Datoria noastra este sa cercetam toate lucrurile si sa pastram ce este bun. Voi faceti deja lucrul asta, insa cred ca tu ai putea sa il extinzi putin si la cercetarea atenta a Bibliei.
Keep up the good work!
P.S. In timp ce cautam unde sa scriu raspunsul (greu la 1 noaptea printre atatea butoane de „raspunde”), am dat cu ochii de o discutie cu botezul bebelusilor. La o lectura simpla a Bibliei ai sa vezi ca nu este cerut niciunde un asemenea lucru. Botezul trebuie sa fie o decizie personala, nicidecum un ritual aplicat unor bebelusi. Acestea fiind spuse, ai zice ca ai mai mult decat crezi in comun cu invataturile Bibliei