Se dă acest vestiar plin ochi de copii și părinți, cizme pline de apă de ploaie, geci, obrăjori umezi și roșii, eșarfe parfumate, un haos adorabil și transpirat. Toată lumea se grăbește, e târziu, chiar dacă e doar 8 dimineața.
La un moment dat, în vestiar intră o fetiță care cântă o melodie de la Gașca Zurli. Cântă frumos, așa că se face liniște și aproape toată lumea o ascultă. Câțiva băieți își dau ochii peste cap, ei probabil nu pot recunoaște public că le place Zurli, prea e pentru fete. Sau poate chiar nu le place.
O altă fetiță ceva mai mică zice fericită:
– Tati, ai auzit? Zurli!
Tati, un ditamai omul care se învârtea ca un urs polar printre cizmulițe și rucsăcei, zice:
– Spune-i, spune-i că tu ai avut-o la ziua ta pe fata aia de la Zurli, pe cea adevărată! A venit la noi, că am plătit-o!
– Nu, tati, lasă!
– Vrei să-i zic eu?
– Nu vreau să-i zicem, că nu o cunosc pe fetiță și oricum, dacă o să îi spunem o să se supere!
Domnul urs polar e contrariat. Și puțin dezamăgit.
– De ce să se supere? Îi place Zurli, nu? Că asta cânta mai devreme.
– Păi da, dar a venit la ziua mea, nu la ziua ei.
– Deci tu ești mai tare!
Fetița se uită de jos în sus la tatăl urs și clatină din cap.
– Nu e concurs, tati. Doar ne place Zurli.
La care omul spune dezamgăit:
– Ești o mămăligă.
Fetița ridică din umeri și-și vede mai departe de papucii ei cu urechi de pisică.
Sfârșit.
Sursa foto: fetiță și tatăl ei via Shutterstock.com
Asa este din pacate.Si eu am facut o prostie chiar daca neintentionata.Fetita mea mi-a spus ca o colega n-a invitat-o la ziua ei.Am zis nu-I bai, n-o s-o inviti nici tu la ziua ta.Ba da am s-o invit, eu vreau sa vine si ea la ziua mea.Eu am zis ce-am zis, doar ca s-o consolez, dar am primit ce-am meritat.
Inca o lectie primita de la un copil!! Si o dovada ca „parinti” strica copiii! Cand o sa ne facem noi, adultii, bine, atunci or sa fie si ei poate mai bine!
Se pare ca fetita e mai tare decat tati! Bravo ei!
O fi-nvatat in final si ursul ceva de la pui? Sau o s-o tina-ntruna intr-o mamaliga pana o s-ajunga si fetita sa-l creada…?
Cat de perspicace pot fi copiii!
… ce trist
Și comunist…
Cât de multe avem mereu de învățat de la copiii noștri. Dacă vrem, bineînțeles. Teamă mi-e că ursul nu va fi un bun învățăcel iar mămăliga va avea mult de muncit să fie “vârtoasă”
Din pacate se intampla tot mai des astfel de lucruri la noi in tara. De asta merg treburile atat de bine… 🙁
Luiza, lucrurile au fost si mai rau decat atat pana acum. De fapt oamenii sunt din ce in ce mai constienti, mai atenti la cei din jur, din ce in ce mai informati si dornici de a contribui la schimbarea cea buna. Statistic omenirii ii merge din ce in ce mai bine. Aici e discurs TED despre asta: https://youtu.be/yCm9Ng0bbEQ
De multe ori copiii ne dau lectii. Ei încă privesc lumea cu alți ochi și noi ar trebui să îi încurajăm să crească în primul rând LIPSIȚI DE PREJUDECĂȚI. Cred că aceasta este problema noastră, a tuturor adulților : judecăm prea repede.Pe oricine si orice după ” criteriile” noastre.Si așa îi învățăm și pe copiii noștri. Ti-a facut X un lucru la școală? Răspunde-i și tu la fel.Nu te-a invitat la ziua ei/lui? Nu o vei invita nici tu.
Într-o zi,când fetița cea mică( de 3 ani) se uita la un video cu un personaj real haios pt copii ( Blippi), o întreb:
” Irene, cum este băiatul din video la care te uiți și îți place atât de mult? Este frumos sau este urât?( eu știam cum arată el, știu la orice se uită, dar voiam să văd ce zice ea)
Răspunsul ei m-a pus pe gânduri:
„ESTE BUN ”
Pt ea nu era important cum arată, fiind deghizat în clovn sau alt personaj. Nu era important dacă e frumos sau urât ( oricum aceste caracteristici sunt subiective)
Ci faptul că este bun, un personaj vesel, care face bine și copiilor le place de el.
Copiii sunt minunați. Noi,adulții, suntem cu defecte. Multe
wow. Oare cat o costa „fata aia de la Zurli”?