Articol scris de soțul patroanei în cadrul rubricii săptămânale creată special pentru a arăta femeilor și bărbaților ce mai citește un bărbat pe internet.
Săptămâna asta a fost bună, mi-au venit cele 2 cabluri pentru telefon comandate pe aliexpress.
1. Tânără din București, revoltată că iubitul ei a fost amendat cu 2.000 lei după ce a aruncat pe jos: „E un chiștoc, nu un car de bălegar”
Știrea asta e mai veche și nu am pus-o aici ca să reaprind discuțiile, ci ca să vă spun ce am citit eu interesant în legătură cu ea.
Mai întâi însă, două vorbe despre știrea în sine. E ușor să zici „foarte bine, așa-i trebuie, să se învețe minte”, dar asta ar însemna să uiți că dacă ai fi fost tu în locul lui, ți s-ar fi părut și ție nedrept, dintr-un motiv foarte simplu: pentru că legea nu se aplică uniform și consecvent.
O altă problemă este că omul a primit amenda din cauză că a avut gura mare, dar într-o societate civilizată aplicarea legii nu ar trebui să țină cont nici de cât de politicos e cel vinovat, nici de cât de nervos e cel care trebuie să o aplice.
De asta mă deranjează pe mine sfaturile lui Godină cum că e bine să fii politicos când te oprește poliția, că ai șanse mari să scapi de amendă – eu cred că e bine sa fii politicos tot timpul, nu doar când vrei să scapi de amendă, și mai cred că amenda ar trebui să fie dată în orice situație în care legea o prevede, nu să poți scăpa de ea dacă ești amabil cu polițistul.
Dar eu altceva voiam să întreb: voi ce le spuneți copiilor când vă întreabă de ce nu e bine să arunce gunoi pe stradă? Sau de ce nu e bine să rupă florile din parc?
Probabil le spuneți că nu e bine pentru că dacă toată lumea ar face la fel, pe stradă ar fi numai gunoaie sau în scurt timp nu ar mai rămâne nici o floare în parc și parcul ar fi mai urât.
Ce am aflat eu relativ recent este că treaba asta se numește „tragedy of the commons„, o situație în care rezultatul însumat al comportamentamentelor individuale este contrar binelui comun. De exemplu, e comod să nu te deplasezi până la un coș de gunoi, dar dacă toată lumea alege comoditatea asta, strada însăși va fi un coș de gunoi. E comod să iei mașina în fiecare zi, dar dacă toată lumea face la fel, rezultatul e un trafic de coșmar care nu mai e comod pentru nimeni.
Înțelegeam problema asta la nivel intuitiv, dar de-abia de vreo câțiva ani am descoperit cum se cheamă, cum apare și cum poate fi prevenită. Or, eu cred că ar fi foarte bine dacă situația asta s-ar studia încă de la grădiniță. Copiii ar putea experimenta lucruri ca să vadă care sunt rezultatele unui anumit fel de comportament colectiv așa încât să înțeleagă că de cele mai multe ori când extragi un beneficiu personal excesiv dintr-o resursă comună, contribui la distrugerea acelei resurse, iar asta te va afecta tot pe tine, deci practic acționezi împotriva propriului tău interes.
2. Iată ceva înspăimântător: China a implementat deja un sistem de rating social și plănuiește ca până în 2020 toți cetățenii să fie înrolați.
Metodologia exactă de punctare este, evident, secretă, așa e în China, dar se știe că scorul tău scade dacă încalci regulie de circulație, fumezi în locuri unde e interzis, cumperi prea multe jocuri video (!) sau postezi fake-news. Există deja 9 milioane de oameni care nu au putut cumpăra bilete de avion din cauza rating-ului scăzut. 17 persoane care au refuzat să facă serviciul militar au fost împiedicate să-și continue studiile. Unor oameni li s-au confiscat câinii pentru că i-au plimbat fără lesă sau au cauzat tulburarea liniștii publice (mmm… sunt ambivalent în legătură cu asta :))))
Cică există și recompense dacă ai scor mare, dar oricum, scary shit.
3. Un test simplu pentru a afla dacă ești matur sau imatur: Testul becului ars
Autoarea articolului povestește cum a locuit 2 ani cu un iubit de-ai ei în tinerețe, iar la un moment dat el și-a exprimat uimirea că în tot timpul ăla nu s-a ars nici un bec în apartamentul lor. Ați ghicit, becurile se ardeau constant și erau înlocuite de tipă, care cu ocazia aia a realizat că relația lor tocmai se sfârșise.
M-am distrat citind asta, pentru că recent discutam cu nevasta despre cum toți știm exemple în care ceva de prin casa noastră sau a altcuiva nu e reparat cu anii. Recordul mi se pare o situație în care cineva a stat fără lumină în baie vreo 4 ani :))
La mine în casă lucrurile nu stau stricate prea mult timp, dar nu sunt sigur că e din cauză că aș fi matur… Ceva îmi spune că faptul că-mi place să meșteresc și că am un pic de OCD s-ar putea să contribuie la asta. De fapt, mie mi se întâmplă situația inversă: nu numai că lucrurile care se strică nu stau mult așa, dar am observat că tot timpul caut să „repar” chiar și ceea ce nu e stricat, dar poate fi optimizat. Așa ajungi să muncești o zi întreagă ca să faci un suport pentru pantofi doar pentru că cel pe care îl aveai nu se potrivea la milimetru cu spațiul în care era pus… ca după aia să constați ca cei 5 cm în plus ai suportului tău nu schimbă cu nimic haosul de pantofi de la intrare.
Asta-i tot, votați mai jos cât timp stau la voi lucrurile ne-reparate prin casă, eu vă urez un weekend în care să nu vi se spargă nici o țeavă la baie.
[interaction id=”5c9df5c1924c0f9bed92ae25″]
Sursa foto: robinet care picură, via shutterstock.com
PS dacă ați ratat episodul anterior, îl găsiți aici.
Sotul meu e exact profilul tau 🙂
In legătura cu punctul 2, in Black Mirror este un episod care pare dintr-un viitor îndepărtat ( cel puțin așa părea când am descoperit eu Netflixul) și care descrie exact o astfel de societate, bazată exclusiv pe rating personal. Se pare, totuși, ca nu suntem deloc departe de așa ceva. Întrebarea se pune unde trebuie trasa linia dintre “educare forțată” a societății, abuz și manipulare a unui astfel de sistem.
Da. Insa spre deosebire de episodul din BM unde rating-ul era dat de oamenii cu care interactionai, ratingul asta din China e dat de stat, adica si mai grav.
Ambele situații mi s-ar părea “scary”. Pentru ca și in cazul Statului acolo sunt tot niște oameni care votează. Iar oamenii pot fi subiectivi. Sau întotdeauna sunt subiectivi…
In legătură cu becul am zâmbit, pentru ca eu am schimbat la un moment dat para de duș de la socrii din casă. Soțul meu credea ca a schimbat-o socrul meu, iar socrul meu credea ca, soțul. Se mirau cum de am schimbat-o fără nici un ajutor. Ca ei se duseseră sa caute in patent sau ceva cu care sa scoată para veche. Iar eu am reușit cu mâna goală. ?
Imi place acest sot si ce zice el. Intuitiv, si eu mult timp m-am gandit la subminarea propriei bunei-stari. Apoi, am ajuns la facultate si am inteles de ce oamenii nu pot trai fara stat, respectiv bunuri publice (drumuri, scoli, spitale, alea-alea). Statul suntem noi. Cooperam din egoism. E interesul fiecaruia sa nu fie inconjurat de prosti (prin prost ma refer fara acces la educatie) si de bolnavi (oferim vaccinuri gratis sau cel putin asa ar trebui).
In ceea ce priveste lucrurile care nu funcționează, ma străduiesc sa le repar cat mai repede. Problema este ca nu gasesc mesteri care sa faca treaba atunci cand ma depasesc competentele. Stau de mai bine de 3 luni cu un lighean sub chiuveta care colecteaza apa care picura si un lighean in living cu lucrurile care erau depozitate inainte sub chiuveta. Stau dupa nenea care este responsabil de oprirea apei pe coloana in bloc pentru ca reparatia necesita asta. Altfel, numai ce m-am intors de la un atelier de marochinărie unde am lasat lucruri la reparat. Sper sa imi mentin entuziasmul si dupa ce le ridic.
Merci
Da asta cu lipsa mesterilor e nasoala. Si eu am probleme sa gasesc un mester cand ceva ma depaseste si oricum e stres ca tre’ sa-i astept, sa ma uit la ce fac sa nu faca prostii samd.
Sapt trecuta mi s-a stricat ceva la calorifere si pana la urma am remediat singur, si din cauza ca nu era ceva complicat (mai mult a durat pana am descoperit care e problema) dar si din cauza ca nu am avut chef de instalatori.
Pe mine mă dispera soțul meu cu chestia asta, să reparere el tot, să monteze el mobila, pentru că eu trebuia să-l ajut și să-i aud înjurăturile, dar mi-am dat seama că mai bine ca el decât ca soțul unei cunoștințe care nu repara apa la bucătărie și nici nu a chemat meșter aproape doi ani, până ea s-a uitat sub chiuvetă și a văzut un robinet închis. ???
🙂
Mai este o categorie, cei care zic ca fac sau repara ei dar apar tot felul de piedici. De exemplu stiu pe cineva care a zis „fac eu un pat, cat de greu poate fi sa faci un pat”. A durat vreo 2 ani pana l-a terminat, turns out ca e destul de greu sa faci un pat.
Imi place rubrica asta, ma aprovizioneaza cu subiecte interesante de discutie si da de gandit. 🙂
Legat de ce se strica, nu stiu daca a fost chiar drept sa-l paraseasca, daca ea le schimba asa de repede ca nici nu observa. :))
Ah shit!!! Am votat prost pt ca părea o poza și am pus degetul pe ultima varianta ca să scrollez….. Asta ca să știi că un vot la aceea varianta trebuia sa fie la prima :))))
Eu am inteles chestia cu „daca ar face toata lumea asa…” din scoala genenrala, cand eram 47 in clasa si macar un profesor zicea zilnic „daca vorbiti toti deodata, nu ne mai auzim niciunul”. O chetsie buna am luat si eu din scoala!