Acum multe zile, mi-au picat ochii pe un fel de joc din ăsta pe Facebook în care trebuia să scrii un mesaj de două, maximum trei cuvinte, celei care ai fost acum 20 de ani.
Mi-au trecut multe prin cap. De la Citește mai mult, la Scrie mai mult, Părăsește-l, Meriți mai mult, Fă pace cu mama, Află cine ești, Caută-ți menirea, Lasă-te de vodcă, Poți să schimbi lumea și tot așa.
După iureșul inițial, care a durat câteva secunde, s-a așternut liniștea și tot ce am simțit să-mi spun a fost asta: Ești de ajuns.
Am rămas în gândul acesta multă vreme. L-am dus mai departe. L-am lăsat să mă învăluie, pentru că e un mesaj de iubire și de acceptare de care aveam mare nevoie și pe care nu am știut până acum să mi-l ofer.
Fetiței de patru ani care am fost i-aș spune: Ești minunată, ești valoroasă, meriți toată iubirea din lume. Ești în siguranță, familia ta te iubește, totul va fi bine, ai încredere, te vedem și te iubim pentru tot ce ne aduci bun în viață! Ești ca o rază de soare cu gura ta mare, cu părul tău blond, cu energia ta și vocea ta de șoricel, cu viteza cu care înveți și crești.
Fetiței de zece ani i-aș spune: Nu trebuie să ai zece pe linie, nimeni nu e bun la toate. Te descurci de minune și e grozav că încerci. Cândva n-o să mai conteze că ai luat doar șapte la istorie. Doamna învățătoare nu ar trebui să te umilească și să te lovească. Nimeni nu are dreptul să facă asta. Nici mama, nici tata. Ești un om minunat. Nimeni nu trebuie umilit și rănit. Vei fi bine. Ești un om minunat. Trebuie doar să-ți găsești oameni care să fie de partea ta și lucrul acela la care ești cea mai bună și cu care vei schimba lumea. Curaj, viața abia începe!
Ioanei de 15 ani i-aș spune: Știu că te doare, și ohooo de câte ori o să te mai doară câte-un băiat din ăsta. Știu că acum pare că o să te sufoci din pricina apăsării din piept, dar promit c-o să treacă. Nu ești cu nimic mai puțin minunată acum, chiar dacă de fiecare dată când te uiți în oglindă îți vine să dispari de rușine și de furie. Va trece și acneea, vei găsi o soluție bună. Vor trece și toate suferințele din dragoste. Vei întâlni un om care te va iubi fără să te rănească. Te-ai rotunjit puțin, dar nu ești grasă. Nu mai ține cure de slăbire, e păcat, corpul tău are mare nevoie de hrană acum. În plus, din grăsimea aceasta se hrănesc hormonii care te fac femeie. Citește, de ce nu citești mai mult? Scrie. Ai putea deja să începi să scrii. Du-te la clubul de dezbateri. Intră în echipa de teatru. Ține bine minte toți prietenii, e posibil ca unii să-ți rămână aproape toată viața.
Fetei de 20 de ani i-aș spune: Ești de ajuns. Știu că nu pare. Cum să crezi că ești de ajuns când ai crescut cu zeci de voci în cap care-ți spun că nu ești suficient de drăguță, de prietenoasă, de politicoasă, e bună la muzică, de pricepută la pupat, de dezghețată, de cool. Oho, de te-ai vedea și tu cum te văd eu acum! Cu inima aia a ta cât o casă, cu pielea aia elastică și strălucitoare, cu toată viața dinainte, cu atâtea posibilități și atâta minte! Ești de ajuns de frumoasă. De bună. De deșteaptă. Te străduiești de ajuns. Te învinovățești de ajuns. Nu e nevoie să accepți lucruri care nu-ți plac doar ca să fii plăcută. Și dacă ai fi cine ești, tot ai fi plăcută. Dar cum să vezi asta, dacă nu te lași văzută? Te înțeleg. E mecanismul tău de supraviețuire. În plus, cred că nici nu știi cine ești, CE ești. Nu e nevoie să asculți manele dacă nu-ți plac. Nu e nevoie să porți fuste scurte dacă nu-ți plac. Nu e nevoie să-ți tai bretonul dacă nu-ți place. Nu e în regulă să stai cu acest băiat care te trage de păr și te jignește. Te rog, încetează să mai trăiești viața pe care crezi că o așteaptă alții de la tine. Tu, TU, ce-ai vrea să porți? Cum ți-a face părul? Ce muzică ai vrea să asculți? Cum ar fi băiatul acela cu care să poți fi tu? Ești de ajuns.
Mamei din mine, pe care o cunosc de doar șapte ani, i-aș spune: Hei, te descurci mult mai bine decât aș fi crezut! Reușești să faci multe, chiar și când ești terminată de oboseală. Copiii tăi nu se tem de tine și știu cât sunt de iubiți și de apărați în brațele tale. E drept că uneori nu-ți iese și mai ridici vocea sau spui lucruri nedrepte, dar știi că greșești și te străduiești să se întâmple rar. Nu meriți să te biciuiești pentru asta. Ai vindecat multe. Ai înțeles multe. Ai iertat tot. Știi să te bucuri de ce ai. Ai strâns lângă tine un trib mare, uriaș chiar, de părinți care fac o treabă grozavă. Copiii tăi te plac, se mândresc cu tine. Soțul nu vrea să te strângă de gât, dimpotrivă, încă i se pare mișto să fie măritat cu tine. Mama ta te privește cu admirație. Zâmbești în fiecare zi. Nu-ți mai e frică să plângi. Citești în fiecare zi. Faci în fiecare zi ceva care-ți place. Dai înapoi din tot ce ai. Ești frumoasă. Ești bună. Ești, în continuare, de ajuns.
Toți suntem. Dacă am putea să ne dăm asta, cred că am obține apoi mult, enorm, din toate părțile. N-am mai aștepta să ni se dea, să ni se facă, să ni se ierte, ci ne-am putea lua singuri, pentru că am ști sigur că le merităm.
M-am gândit că o să vă ajute exercițiul meu. Mie mi-a adus pace, încă îmi aduce. Când simt că mă ia panica, frustrarea, trag aer în piept și îmi spun asta: sunt de ajuns. Las emoțiile să fie, nu-mi interzic să simt furie, frică. Le văd, le simt în corp, le las câteva secunde, minute. Încet, încet, se duc ca valurile. Îmi recapăt controlul. Pentru că eu chiar sunt de ajuns. Și voi sunteți.
Dacă vă este util, spuneți-mi aici în comentarii ce mesaj ați transmite voi vouă, cei de acum 20 de ani? Sau proaspătului părinte care ați fost?
Imi este greu sa fac exercitiul acesta. Este aproape imposibil sa faci asta atunci cand simti ca acum 20 de ani erai mai bine decat esti acum: mai echilibrata, mai increzatoare… ce sa imi spun? Ca o sa fie mai nasol? Uh… 🙁
Nu cred ca o poate spune cineva mai bine, dar am sa incerc. Mi-as spune, ce imi spuneau si parintii mei la fiecare pas al meu: „ai incredere in tine!” , si poate ca de data asta m-as asculta si m-as increde in mine. Sunt proaspat parinte, si imi zic in fiecare zi ca sunt cea mai buna mama pentru copilul meu, dar ma las de dese ori sa ascult la cei din jurul meu si imi pun la indoiala crederile, pic putin de pe linia de plutire, dar la finalul zilei, sunt tot eu, si da, consider ca ce sunt, sunt de ajuns. Multumesc Ioana! Aveam nevoie sa citesc asta, si aveam nevoie de acest exercitiu.
Ohoo, cate mi-as spune…
Spune nu!
Iubeste-te mai mult!
Respecta-te mai mult!
Nu esti singura!
Va fi bine!
Esti frumoasa, esti desteapta, schimba, fugi, lasa!
trecutul te va urmari, sa stii!
Buna, acesta este un articol din seria „nu ma face sa plang in metrou”. Toate lucrurile pe care tu le-ai rostit, eu i le-as spune eu-lui meu de acum. Inca ma zbat sa fiu de ajuns, sa nu mai traiesc ceea ce vor altii de la mine. Sper sa ajung si acolo. Mi-ar placea un tete-a-tete (sper ca am scris corect) cu tine. Salutari omului frumos care esti!
Terapie de suflet. Pentru noi, copilul din noi…si copii nostri. Multumesc.
Mi-aș spune:waw cât ești de puternica, de frumoasa, poți sa faci orice dorești și ai sa reușești chiar dacă ești singura pe lume. E frumos sa fii singura, iubeste-te pe tine, ai încredere maxima în tine, nu ai nevoie de absolut nimeni sa vina sa îți spuna ce femeie extraordinara ești și o sa fii. Ești perfecta și minunata. Și acum de multe ori ma lupt cu nevoia de a primi confirmari,cu necesitatea aprecierilor,lipsa de încredere, cand știu ce drum anevoios am avut și câte am realizat.
Fix aceleasi! 🙂 nu stiu cum reusesti sa dai glas gandurilor si temerilor noastre! Merci pt exercitiul terapeutic de azi ! 🙂
” Sunt destul!” Asta mi-a sunat in minte. Poate ca nu chiar „de ajuns,” insa cateodata anii de educatie in directia gresita ma mai bulverseaza pe ici pe colo. Am invatat pana in acest moment al existentei mele sa ma pretuiesc, sa fiu mereu o varianta mai buna a mea, sa nu ma compar cu alta mama cand copilul imi spe ca sunt cea mai buna din lume, lumea lui sincera. Am invatat sa nu ma compar cu alta sotie sau iubita atata timp cat ma simt iubita si iubesc. Sunt „de ajuns” si simt ca traiesc cea mai frumoasa perioada a vietii mele.
Fetei de 14 ani i-as spune ca e frumoasa, chiar si cu ochelari și câteva kilograme in plus.
Proaspetei mame, oh… as scrie un roman cu cate am sa ii spun! M-as rezuma, aici, la a-i spune sa aibă încredere in ea și in copilul ei, mai ales in el, deoarece el a ales-o.
Buna, multumesc pt initiativa formidabila?
Eu i-as spune : ai dreptate. Nu esti familia ta si meriti sa fii respectata, admirata si apreciata. Faptul ca ai fost crescuta de parinti ne-educati nu impiedica ca tu poti sa exerserzi orice meserie de care te simti atrasa. Ai voie sa iti depasestie familia, sa castigi mai multi bani, sa ai un serviciu care-ti place.
Asculta-te si ai incredere in ceea ce simti. Tu Sti cel mai bine ce e bun pt tine.
Ai incredere in tine.
Ai incredere in tine. In fiecare zi. Dimineata, la amiaz si seara.
Ai incredere in tine. Esti o persoana valoroasa.
Sunt bine, sunt perfect imperfectă, sunt tot, pot tot, știu tot, am tot – tot ce îmi trebuie și tot ce contează. E dificil exercițiul de acceptare după ce se adună dubii peste dubii, critici peste critici, judecăți peste judecăți. Mi-a amintit de asta https://des-monia.blogspot.com/2016/01/poveste-de-mos-craciun-pentru-cinci.html#more
Mie de acum imi spun mereu sa traiesc in prezent, sa ma opresc, sa ma bucur de clipa pe care o traiesc, sa nu ma gandesc la ce a fost in trecut si nici sa nu proiectez in viitor, sa las lucrurile sa fie. Mie, celei de la 20 de ani, nu stiu ce sa-i spun, cred doar că e ok, ca va fi bine ?
Superb articolul :-)!
Celei de acum 20 de ani i-as spune: rabdare, bucura-te de prezent si ai incredere, lucrurile minunate la care visezi si pe care crezi ca nu vei avea niciodata dreptul sa le traiesti, le vei trai.
Iar proaspetei mamici de acum 6 ani i-as spune: rabdare, stiu ca ai impresia ca ti-ai pierdut corpul de femeie, laptele tasneste din toate partile, esti tot timpul transpirata si epuizata, cu parul vraiste, fata terna, kilogramele alea in plus care nu stii cum s-au acumulat dar care rezista cu incapatanare… dar ai rabdare, va re-veni o zi cand te vei simti din nou femeie, frumoasa, cu zambetul ala minunat, libera … poate chiar mai atragatoare ca inainte pentru ca vei stii sa te bucuri din plin de momentele care sunt doar ale tale si sa imparti aceasta bucurie.
Mi-au dat lacrimile! Incurajator!
Ai scris exact ce aveam nevoie sa aud. Nu stiam ca asta imi trebuia, dar tare mult am plans citind si recitind acest articol. Iti multumesc!
O sa salvez articolul tău pentru zilele în care am aceleași dubii ca și ale tale.
De curând am ajuns sa ma plac pe mine și sa simt ca sunt de ajuns asa cum sunt și sa simt ca merit sa îmi îndeplinesc visele.
Cred ca toți ar trebui sa învățăm sa fim mai blânzi cu noi și sa ne apreciem mai mult.
Superb articol!
Elenei de 16 ani i as spune esti frumoasa, ai incredere in tine, esti iubita de parintii tai, citeste, fa lucruri pentru tine, fa sport, da ti timp si ai rabdare.
mi a placut exerctiul! multumesc!
Minunat articol! Mie, celei de odinioara, i as spune doar „nu te grabi” 🙂 mereu am fost intr o competitie cu mine insami, grabita sa ard repede etapele si sa ajung acolo unde visam eu ca trebuie sa fiu.
Apoi mie, mamei proaspete a 2 copii mici (3a si 1a) i-as spune doar „savureaza fiecare minut” alaturi de copiii tai, traieste din plin chiar si atunci cand e greu, tocmai devii un om mai bun prin insusi procesul de ingrijire a puilor tai. E un lucru pe care, de altfel, la al doilea copil, l am exersat cu mai mult succes decat la primul.
Imbratisari Ioana, scrii minunat!
Stii ce mi-as spune? Respira! Ai făcut o treaba minunata!
Copilei de 4 ani i-aș spune sa nu ii fie frica, va avea o familie mai fericita.
Adolescentei de 15 ani i-aș spune sa se concentreze mai mult pe ea, pe visele ei și sa lucreze mai mult pentru ele, sa gândească mai deschis, sa se bucure mai mult de lucrurile simple.
Tinerei de 20 de ani…ohoo, câte am să-i spun…sa nu se lase păcălita de aparente, sa se aprecieze mai mult, sa se pună pe ea pe primul plan…
Mamei de acum… Sa nu uite niciodată ce minune are în viata ei, sa lase deoparte toate sfaturile „bune”, să-și urmeze mai mult instinctul de mama, sa fie conștientă ca ea este suficient de…tot pentru puiul ei.
Foarte inteleapta concluzia ta: “Sunt de ajuns!” Asta imi da de inteles ca ai reusit sa spargi niste bariere mentale si prejudecati venite din copilarie. Discutia ta cu tine insati in diverse stadii evolutive mi se pare foarte sanatoasa si curajoasa! De curand, tot citind literatura de self-help, am descoperit o metoda moderna de autoanaliza, se numeste IFS (Internal Family System) – face cam acelasi lucru: te aduce in fata propriului Sine sub nenumaratele lui fatete si in numeroasele stadii ale vietii. Abia sunt la inceputul drumului si este… wow… mind-blowing! Pt cine are curajul sa incerce sa “curete paharul pe dinauntru”, recomand IFS. Se poate face atat de unul singur, cat si cu altcineva (un prieten apropiat sau cu un psihoterapeut). Ce as zice eu copilului meu de la 10 ani: gura lumii sloboda, iar eu am dreptul sa fiu asa cum sunt fara sa imi pese de ce zic altii.
Sunt Oana. Am 35 de ani. Oanei de acum 20 de ani i-as spune ‘rabdare!’ Ai spus atat de frumos ‘bucura-te de cei din jur, multi iti vor ramane prieteni o viata’ Cati se cern o data cu timpul. Cat de putini raman. Si just a heads up pentru cei care au familia intreaga, parintii sunt eroi. Nu-i judecati si nu-i indepartati cat ii aveti in viata. Numai dupa pierderea mamei (exemplul meu-si voi vorbi din experienta personala) iti poti da seama cate ai uitat sa-i spui si cate ti-ai fi dorit sa nu fi spus. Cum ne spunem noi acum ‘sunt de ajuns’ e valabil si pentru fiecare dintre ceilalti. Un mesaj profund catre mine la orice varsta anterioara si catre oricine este, pana la urma: ‘nu pierde nici o ocazie sa spui inapoi te iubesc, multumesc, te imbratisez – si fa-o.’
… iubire fetitei din mine …
Fetitei de 12 ani i-as spune ca … esti suficient de buna. Doar pt ca ai ajuns la un fel de centru de copii nu inseamna ca nu esti de valoare, doar pt ca esti hiperactiva si unora le e greu sa iti accepte agitatia, nu inseamna ca nu esti normala. Esti minunata in propriul tau fel.
Nu esti singura pe lume. Pe langa surori il ai pe Dumnezeu alaruri. Simti asta. Imi amintesc.
doar o inima
Fix acum imi vine in cap ca as purta o discutie cu mine, cea de la 18 ani si i-as zice „fro” cateva:
– nu mai manca prostii, mai usor cu berea si tigarile
– nu tipul ala si nici celalalt, poti muuult mai bine de-atat
– e bine ca folosesti creme cu SPF, dar lasa naibii placa si vopsitul parului
– citeste mai mult
– petrece mai mult timp cu parintii tai
– invata mai bine cand ajungi la facultate si incearca sa ramai in Franta. Lasa-l si pe tipul ala…
– distreaza-te tu cu tine, esti funny, nu ai nevoie de validarea altora
– poarta ce vrei, pana la urma tot asta vei ajunge sa faci
– du-l pe tatal tau la doctor
– nu o sa simti vreodata ca esti de-ajuns, dar ai putea sa te gandesti la niste terapie…
Uau, ce joc frumos…
Copilului care am fost i-aș spune… Vei fi un om mare mult mai apreciat de restul oamenilor pentru ca ești un copil cu suflet bun. Nu te lasa influențată, ești suficient de deșteaptă! Ascult-o pe mama!
Adolescentei care am fost i-aș spune…Ești o fata frumoasa, nu fi complexata, nu ai de ce, ești perfect normala . Ești un exemplu de domnișoară, fii mandra de asta! Fii deschisa cu mama!
Fetei începând cu 19 ani i-aș spune asa… O sa fii bună în meseria ta! Crezi în tine! O sa știi sa faci bănuți sa te descurci! Nu lasă iubirea sa îți spele creierul! Mama trebuie sa îți fie prietena, iubește-o, ea știe ce e bine pentru tine, nu o indeparta, o sa plângi amarnic.. Când vei vrea sa o apreciezi asa cum merita vei realiza ca nu prea mai e timp…
Acum sunt mama,am 29 de ani si realizez ca a fi mama e cel mai frumos lucru din aceasta viață! II mulțumesc lui Dumnezeu ca ma bucur de un sentiment atât de indescriptibil cum e Iubirea fata de copil, și sper sa ajung sa cunosc și sentimentul iubirii fata de nepoți!
Cresc…urmarindu-te in fiecare zi?. Succes in tot ceea ce faci, Ioana!
„trăiește!”
Manuelei de acum 15 ani, i as spune: “ Hai ca poti! Mergi mai departe pe drumul tau”
Esti de ajuns!
Vei avea tot ceea ce ai visat, vei deveni in fiecare zi mai constienta de tot.
Esti de ajuns!
Esti vazuta!
Esti auzita!