Ce mai citește soțul meu pe internet (ep. 16)

Articol scris de soțul patroanei în cadrul rubricii săptămânale creată special pentru a arăta femeilor și bărbaților ce mai citește un bărbat pe internet.

Săptămâna asta nu a fost prea bună, mi-a murit un crevete de apă sărată.

1. Ce mai înseamnă să fii bărbat (sursa)

Să mai dăm și cu un pic de parfum bărbătesc pe aici. Șapte bărbați din România spun ce mai înseamnă pentru ei să fie bărbat. De fapt, nu prea spun, poate e din cauză că întrebările care li s-au pus nu au fost explicit în sensul ăsta (au fost întrebați dacă și-au renegociat în ultimii ani masculinitatea și dacă și-o simt amenințată) sau poate e din cauză că au avut o reținere să spună clar ce cred ei că înseamnă să fii bărbat. Răspunsurile în general sunt că da, au renegociat modelele de masculinitate cu care au crescut, că masculinitatea, ca orice gen, e fluidă și flexibilă și că nu văd amenințări la adresa ei decât eventual din partea celor care spun că masculinitatea e amenințată (tribalisme și extremisme). Unul dintre tipi e într-o relație deschisă cu o tipă bi-sexuală – am scris asta ca să vă momesc să citiți articolul, că știu că nu citiți, să nu credeți că nu știu 🙂

O să scriu aici ce cred eu că înseamnă să fii bărbat, în 10 puncte. Nu vă speriați, o să vedeți, sunt numai clișee. Unele lucruri, cum ar fi „să nu îți bați nevasta” nu le-am inclus aici, mi se pare că intră la categoria „ce înseamnă să fii om”, nu „bărbat”.

1. Să vrei să fii puternic.
În primul rând, fizic. Cred că un bărbat trebuie să fie cât de cât puternic din punct de vedere fizic, să poată face măcar 20 flotări sau ceva de genul ăsta. Ajută la cărat sacoșele de la Mega și la mutat mobile prin casă când vrea nevasta să redecoreze. Apoi, trebuie să vrea să fie puternic și din punct de vedere psihic și asta înseamnă în general să o poată lua de la capăt după un eșec sau un necaz. Mie îmi place cuvântul „resilient”, nu știu cum se traduce exact în română pentru a surprinde sensul de „care este capabil să reziste sau să-și revină rapid în urma apariției unor condiții dificile”.

Dacă vorbim de „putere” în sensul de „putere asupra altora”, atunci cred că un bărbat puternic, ca și o femeie puternică, are o datorie de a-i proteja pe cei mai slabi decât el.

2. Să știi că nu poți să fii puternic întotdeauna.
Asta înseamnă să ceri ajutor când nu te mai descurci, indiferent în ce chestiune. Înseamnă de asemenea să accepți că nu poți fi nici cel mai puternic, nici cel mai deștept, poți fi doar mai mult din cele două decât erai ieri.

3. Să nu faci fițe și să nu fii misecuvenist.
Mănânci ce e de mâncat, dormi unde e de dormit, te-mbraci cu ce ai, faci ce poți cu ce ai primit, duci gunoiul, nu te plângi niciodată de frig (de cald poți să te plângi, cu moderație, pentru că de căldură nu prea ai cum să te aperi). Misecuvenismul e atunci când crezi că ți se cuvin lucruri doar pentru că ai făcut efortul să exiști sau doar pentru că îți atârnă ceva între picioare.

4. Să fii capabil să te descurci pe cont propriu.
Nu mă refer la supraviețuire în stilul lui Bear Grylls. După cum se zice și în articol, zilele astea e mult mai important să fii capabil să găsești o bonă/ gradiniță / școală ok pentru copil într-un oraș ca București decât să poți supraviețui în pustietate fără mâncare și apă, pentru simplul motiv că e probabil să nu fii niciodată în situația a doua. Acestea fiind zise, am și eu cuțit de-ală de-al lui Bear, l-am folosit anul ăsta să cioplesc un băț pentru copii, altfel stă nefolosit cu anii, dar e mișto. Și nu, nu aș fi fost capabil să găsesc nici măcar bonă pentru copii, asta e realitatea.

Să te descurci pe cont propriu presupune multe lucruri, de la a-ți găsi chiloții fără să o întrebi pe nevastă unde sunt până la a ști cum se schimbă un scutec, de la a strânge mizeria pe care ai făcut-o până la a ști programele de la mașina de spălat, de la a ști să gătești până la a ști la ce spital să mergi cu copilul în caz de urgență. Asta pentru ca nevastă-ta să nu aibă încă un copchil pe cap, e probabil că îi dau suficient de lucru ăia pe care deja i-ați făcut împreună.

Trebuie să știi să faci toate lucrurile pe care le face nevastă-ta în fiecare zi, chiar dacă nu la fel de bine. Dacă chiar le și faci e o altă discuție :-)), dar de știut trebuie să știi. „Nu știu, soția se ocupă de asta” e cel mai sigur semn că încă ești la pubertate.

Așa că punctul ăsta de pe lista trebuie interpretat ca un barem minimal ca să poți trece clasa de la categoria „adultoscent” la categoria „adult”: pe de o parte trebuie să te gestionezi măcar pe tine însuți, pe de altă parte trebuie să poți asigura backup dacă nevasta e indisponibilă din orice motiv. Ideal ar fi să și împarți cât de cât echitabil sarcinile domestice cu partenera, dar știm cu toții că nu trăim într-o lume ideală, așa că măcar nu-i mai da de lucru în plus ! 🙂

5. Să știi să repari lucruri și să ai tot felul de aptitudini practice. 
Că e vorba de schimbat un bec sau de mânuit o bormașină, de montat mobilă de la Ikea, de completat uleiul la mașină sau de desfundat chiuveta, nu cred că există alternativă la setul acesta minimal de competențe manuale, fie și din simplul motiv că nu poți chema întotdeauna pe cineva exact când ai nevoie.
Apoi, trebuie să știi lucruri cum sunt: să înoți, să schiezi, să patinezi, să mergi cu bicicleta, cu rolele, să faci un grătar, un foc, să montezi un cort etc etc, că altfel cine îi va învăța pe copii toate astea?!
În ziua de azi găsești tutoriale pe youtube pentru realmente orice, așa că nu există scuza că nici pe tine nu te-a învățat nimeni.

6. Să gândești întotdeauna cu capul tău.
Eu cred că e oricând preferabil să fii prost pe cont propriu decât pentru că te-ai luat după alții. Dacă ești prost pe cont propriu într-o anumită chestiune, sunt șanse mari ca data viitoare să nu mai fii, însă dacă ești obișnuit să te iei după alții, poți să fii prost chiar și de mai multe ori în legătură cu aceeași chestiune. Sigur, să gândești cu capul tău nu înseamnă să nu asculți ce zic alții, înseamnă că după ce ai ascultat ce zic cât mai mulți, iei o decizie pe care ai gândit-o tu.

Asta dacă ești singur pe lume, că dacă ești cu nevastă, trebuie să luați împreună deciziile care vă afectează pe amândoi. Nu e ok nici să faci întotdeauna cum zice nevasta, că asta e fugă de responsabilitate și nici nu o să te poți abține după aia să-i reproșezi în caz că iese prost, ceea ce e foarte urât.

7. Să nu minți, nici pe alții și nici pe tine.
M-a întrebat cineva recent de ce să nu minți și nu am știut ce să răspund din prima, deși era evident: când minți, mai devreme sau mai târziu cineva va suferi. Acum, dacă mă întrebați „și de ce mi-ar păsa mie de asta?”, intrăm în chestii grele. Cred că nu există un argument imbatabil pentru care să nu-i faci pe alții să sufere în afară de faptul că e nasol când cineva te face pe tine să suferi. La urma urmei, este o alegere, pur și simplu asta cred eu că face un bărbat.

8. Să nu fii sclavul confortului.
Mergi pe jos. Urcă scările. Parchează mașina unde găsești loc, nu unde ai treabă. Mergi cu bicicleta, mergi pe munte, spală-te cu apă rece. Gândește-te cum te descurci în caz că civilizația se termină mâine (probabil nu o să te descurci, dar e un exercițiu bun pentru a înțelege cum stau lucrurile).

9. Să vrei întotdeauna să afli și să înveți lucruri noi.
Teoretic, se zice că de la oricine poți învăța câte ceva, dar asta e bullshit, vă zic din experiență, de la unii oameni chiar nu ai nimic de învățat. 🙂
Totuși, asta nu înseamnă că nu există oameni de la care să înveți ceva nou, trebuie doar să-i cauți. Ajută ca să nu faci demență prea devreme.
Dar, bineînțeles, e nevoie să fie îndeplinită pre-condiția de a nu te crede cel mai deștept, de la punctul 2.

10. Să fii cât mai mult bine dispus și cât mai puțin nervos.
Am auzit asta recent, cică Dalai Lama a fost întrebat de ce e tot timpul bucuros și a răspuns „Because it feels better”.

Bonus: Nu în ultimul rând, să fii bărbat înseamnă să ai acvariu cu peștișori!
Te învață ce-i aia angajament și responsabilitate 🙂 De fapt, dacă te complici suficient, cred că e nevoie să îndeplinești toate punctele de mai sus ca să poți avea acvariu cu peștișori 🙂

Cam asta e, mă bucur că am rezolvat masculinitatea. E greu să fii bărbat, vă spun, nu am numărat exact câte din cele de mai sus le respect eu personal, dar e clar că nu le respect pe toate.

După cum vedeți, sunt cât se poate de tradiționalist, colegii de la CpF pot sta liniștiți, băiatul meu nu va fi învățat să poarte rochiță. Dar va fi învățat că dacă rochița este singura soluție la o anumită problemă, atunci nu ar trebui să se încurce în ce zice lumea că poartă bărbații. Ok, suficient cu rochița 2 articole la rând, înțelegeți voi ce vreau să spun.

Unde ar mai putea avea obiecții colegii de la CpF este la angajamentul meu de a o învăța și pe fii-mea aceleași lucruri ca și pe fii-miu. Asta e, eu cred că toată lumea trebuie să știe să folosească bormașina.

Vă rog votați la final dacă sunteți sau nu de acord cu lista mea despre ce înseamnă să fii bărbat. Vă rog de asemenea să completați sau să contraziceți, dacă așa simțiți.

2. Muzica pop a devenit din ce în ce mai proastă odată cu trecerea timpului (sursa)

Există problema că ăștia mai bătrâni critică din oficiu muzica pe care o ascultă ăștia mai tineri. S-a întâmplat practic de fiecare dată când a apărut ceva nou. Totuși, se pare că cei care se plâng în zilele noastre că muzica de azi e mai proastă decât cea de pe vremea lor au ceva dreptate.

S-au făcut niște studii (zeci/ sute de mii de melodii analizate pe perioade de zeci de ani, detalii în articol) care au concluzionat următoarele despre muzica pop de astăzi:
– este mai tristă și mai lentă
– este mai simplă și mai lipsită de contrast
– este mai anti-socială și mai furioasă
– este mai repetitivă

Dacă mai punem la socoteală și că majoritatea hit-urilor din ziua de azi sunt făcute după rețete și că sunt compuse de o mână de oameni (de exemplu acest articol spune că practic toate hit-urile pop din ultimii 20 de ani, de la Ace of Base la Taylor Swift, au fost scrise de un singur om), atunci începem să înțelegem.

Totuși, cele de mai sus nu sunt neapărat motive să nu ne placă muzica simplă. Se pare că creierul uman adoră să poată anticipa ce urmează într-o piesă muzicală.

3. Multe procese de corupție vor fi reluate de la zero (Vâlcov, Udrea, Bica, Șova) (sursa)

Curtea Constituțională a admis conflictul între Parlament și Înalta Curte de Casație și Justiție pe tema completurilor de 3 judecători, similar cum s-a întâmplat și cu cele de 5 judecători.

Evident, am ajuns să ignor genul acesta de știri, și probabil și voi, pentru că realmente nu mai are nimeni resurse să urmărească și să se enerveze la toate mizeriile care se întâmplă zilnic în țara asta nefericită. Dar totuși, parcă ceva nu-mi dă pace la știrile astea cu completurile de judecători care nu au fost legal constituite.

Deci stai un pic, stai așa: deci ce spun băieții ăștia de la CC este că România este o țară în care nu se respectă legea NICI MĂCAR când se stabilește cine să judece un proces?!! Sfinte Sisoie, Maria, Iosif și fiul! Și mai și durează niște ani de zile până aflăm, motiv pentru care procesele judecate până acum s-au judecat degeaba?!

Și, ca să fie bătaia de joc completă, nici nu se spune cine e responsabil pentru acest clusterfuck. Vă invit să căutați pe net, să vedem dacă voi găsiți explicații despre cum a fost posibil așa ceva și cine e responsabil, că eu nu am reușit să găsesc. Există un conflict între Parlament și ÎCCJ? Dar când s-au scris legile alea sau când s-au constituit completurile nu și-a dat nimeni seama că va exista? Ok, poate erau toți proști grămadă și nu și-au dat seama, dar nu a fost printre ei nici măcar unul care să zică „bre, noi știm că suntem cam tâmpiței, așa că oare nu ar fi bine să întrebăm pe un forum ceva dacă e ok ce vrem să facem noi aicea”?! Iar cei care sunt responsabili pentru asta încă mai au loc de muncă?!

România e țara în care întotdeauna când ai impresia că mai rău de atât nu se poate, afli că se poate. Sincer, am ajuns în situația în care nu aș avea nici o tresărire dacă onor Curtea Constituționala ar descoperi, să zicem, că toate alegerile din perioada 1996-2008 au fost nelegale așa că trebuie să dam ceasul înapoi vreo douăj’ de ani și să votăm din nou Convenția Democrată sau ceva. Se mai întâmplă, ce să-i faci.

În fine, vă rog votați mai jos, asta-i tot pentru săptămâna asta, eu vă doresc vacanță plăcută dacă e cazul sau măcar trafic uşor spre muncă dacă nu ați plecat pe nicăieri.

[interaction id=”5d1b06b0ff5759a03509380c”]

Sursa foto: Pexels

PS Dacă ați ratat episodul de săptămâna trecută, îl găsiți aici.
La sondajul de săptămîna trecută au răspuns peste 280 de oameni (mulțumesc!), 66% dintre ei au spus că se consideră feminiști iar 85% dintre ei cred că femeile ar trebui să fie egale cu bărbații.