Ca să vezi cum duc lucrurile unele către altele, cum curg consecințele una din cealaltă, iar destine se schimbă într-o clipă.
Acum cinci ani fără o zi, bona noastră de atunci m-a anunțat de dimineață că nu mai poate veni, că e bolnavă. Sofia avea doi ani și-un pic, îi promisesem parc. Eu eram teribil de însărcinată, 37 de săptămâni și două zile. Mi-am luat laptopul, pentru că deh, aveam și ceva urgent de predat, am luat fetița în căruț și am pornit în parc. Am ridicat-o de vreo două ori, nu mai știu de ce. Simplul drum spre și dinspre parc mi-a fost cumplit de greu. Am simțit că mi-am forțat burta și spinarea.
A doua zi aveam controlul de rutină, la ginecolog. Mă durea ușurel burta. Ai dilatație doi, mi-a zis. Azi naști. Te mai duci acasă sau te internez?
M-am dus acasă, nu-mi luasem rămas bun de la Sofi, nu știa că nu avea să mă mai vadă niște ore bune. L-am sunat pe soț. Era prea devreme. Băiețelul trebuia să mai fi stat la dospit, dar circumstanțele l-au invitat în lume mai devreme.
S-a născut frumos, după câteva ore de travaliu, mai mic de 3 kilograme, vinețiu și slab ca un pui. Nici nu i se auzea vocea când plângea, rar deschidea ochii.
Au trecut cinci ani. Azi se împlinesc cinci ani din ziua în care eu, noi, fără să vrem, l-am grăbit să se nască.
Drept e că nici nu prea mai aveam răbdare. Voiam să-l văd, să-l iubesc și pe dinafară, că pe dinăuntru îl iubeam deja de trei anotimpuri. Când i-am văzut chipul mic și dulce, degetele cât bețele de chibrit, nasul subțirel, părul fin, gata, am fost cucerită pentru totdeauna.
S-a lipit de mine imediat și acolo a rămas și acum, după cinci ani. Mereu mă ține de mână. Mereu mă caută. Mereu mă cheamă. Dacă se duce la baie, iar eu îl aștept pe hol, din zece în zece secunde mă strigă, să se asigure că sunt acolo.
E în continuare ca un soare, râde, glumește, te sperie, aleargă.
E așa o bucurie să fiu cu el! mi-a spus învățătoarea lui la final de an. Mi-au dat lacrimile, pentru că eu știu, noi știm ce bucurie e el, dar cu alții e foarte rezervat. Stă mult să analizeze contextul, să citească oamenii. Vorbește puțin și doar când e sigur că ce are el de spus va face diferența. Îi place să lucreze la școală, înțelege imediat cerințele și termină repede ce are de făcut. Îi plac matematica, experimentele, să scrie și să citească, îl fascinează roboții și tot ce implică mecanisme și butoane.
Îi place joaca fizică, să împingă, să tragă, să sară, dar numai cu noi. Pe ceilalți nu vrea să îi atingă și nici să fie atins de alții nu suportă.
E în continuare nervos uneori, se aprinde repede, dar se controlează mult mai bine ca acum un an.
E curajos și tenace.
E frumos.
E drept.
E sclipitor de isteț.
Ține minte chestii incredibile. Sunt fascinată de el.
Mereu întreabă ceva sau explică ceva.
O clipă nu mă lasă să mă plictisesc.
La mulți ani, Soare! Mă bucur că ai răsărit mai devreme, că ești perfect, că ești cu noi, că ne-ai învățat atâtea și mai ales să ne uităm la noi, că ne dai curaj imediat după ce ne faci să ne fie cel mai frică din lume!
Ești minunat! Lumea e un loc mai bun datorită ție.
Te iubim!
La multi ani frumosi si veseli!
La multi ani veseli, Ivan!
La multi ani
La multi ani, Ivan!
❤❤❤la multi ani! Cat de frumos stii tu sa faci urarile!
La multi ani!!
La multi ani soarelui galaxiei voastre!!!
Avem unul si noi?
La mulți ani, Ivan!
Micule Ivan esti fara sa stii poate si fara sa vrei intruchiparea iubirii de baietel.Te iubim fara sa te stim fizic deci pur.Imi iubesc copilul care iti seamana temperamental.Ne dai si noua bucurie si esti un prieten minunat pentru copilul nostru.Sa iti dea Universul clipe vesele si bucurie zilnic.La multi multi ani!
La multi ani!!! Si Emma mea a implinit 5 ani tot pe data de 16.07!
La multi ani Ivan! ?
La mulţi ani sănătoşi şi veseli!
La multi ani fericiti cu sanatate si multe bucurii alaturi de cei dragi!
La mulți ani, băiețel prețios!
La multi ani, Ivan!! Sa-ti fie viata plina de Soare.
La multi ani, Ivan!
La multi ani fericiti pentru Ivan! Baietelul meu e nascut pe 20 si parca l-ai descris pe el in articol 🙂
Îl iubeati din burta, vorbiti foarte romanțat la adresa copiilor dvs nenascuti si totusi militati pentru avort. Si dvs si sotul dvs. Copiii sunt copiii doar dacă sunt doriti. Daca nu, va referiti la ei cu dispreț, numindu-i masa de celule /viermisori/doar un embrion/ doar un fetus. Mai mult, îi jigniți pe toti cei care vor sa protejeze cele mai vulnerabile fiinte: copiii nenascuti.
Nu am militat niciodata pentru avort, cred ca ma confundati.
Asa reiese din articole scrise de sotul dvs. si publicate pe acest blog.
Nu numai ca nu militeaza nimeni pt avort pe-aici, dar sunt sigur ca nu exista nimeni care sa militeze pt avort nici macar in toata lumea.
Dvs ori sunteti rauvoitoare, ori nu intelegeti diferenta dintre a fi impotriva interzicerii avortului si a fi pentru avort.
Si eu doresc sa nu se mai faca avorturi, doar ca solutia mea este educatia generala, educatia sexuala si contraceptia, nu interdictia.
De fapt interzicerea avortului nici macar nu e o solutie – e ridicol ca cineva sa creada ca nu o sa se mai faca avorturi doar pt ca sunt interzise.
Nu vă bateți capul. Doamna o fi dintre cei care nu înțeleg nici că a face educație sexuală la școală nu înseamnă a-i învăța pe copii să facă sex, ci a-i învăța să facă sex la momentul potrivit, cu înțelepciune, cu consimțământ, fără să să se molipsească de BTS-uri și fără sarcini nedorite. Că de făcut tot or să facă sex, cu sau fără educație. Așa cum și avorturi tot se fac și s-au făcut și în vremuri și/sau în țări în care erau interzise.
La mulți ani juniorului <3