Preambul:
Mă ciondănesc cu lumea pe internet încă de când mi-am pus internet (să tot fie vreo 17 ani) și cred că și cei mai mulți dintre voi la fel. Există o memă care zice ceva gen „să te cerți cu cineva pe internet e ca și cum ai juca șah cu un porumbel: oricât de bun ai fi la șah, porumbelul va dărâma piesele, se va ușura pe tabla de șah și va țopăi de colo-colo ca și cum ar fi câștigat”.
E mult adevăr în treaba asta, dar nu e tot adevărul. Uneori ce citim pe internet chiar ne poate schimba părerea despre ceva, chiar dacă nu pe loc și chiar dacă nu suntem dispuși să o recunoaștem întotdeauna. De aceea cred că e important să știm măcar aproximativ cum se argumentează în mod corect, pe de o parte ca să ne putem susține noi punctele de vedere, pe de altă parte ca să le putem da superior peste nas celor care fac erori flagrante de argumentare. 🙂
Așa că vă propun ca în fiecare duminică să citiți aici despre câte o eroare de argumentare, cu speranța că vă va ajuta cumva / cândva. Pe mine unul cu siguranță mă ajută să scriu despre ele, știți cum se zice, de-abia când trebuie să explici cuiva ceva ai o șansă reală să ajungi să înțelegi lucrul acela. 🙂
Ad Hominem
adică „argument la persoană”, „argument împotriva omului”, este o eroare de argumentare din categoria așa numitelor „erori de relevanță”.
Structura unei asemenea erori este următoarea:
1. O persoană A face afirmația X.
2. Există ceva criticabil la persoana A.
3. Prin urmare, afirmația X este falsă.
Când o vezi așa ca mai sus, îți sare imediat în ochi greșeala, lipsa de legătură, absurdul, dar cu toate astea este un tip de eroare foarte frecvent, nu numai în politică ci și în viața de zi cu zi, pentru că de obicei are încărcătură emoțională mare și de aceea poate fi folosită pentru a manipula.
Există mai multe subtipuri:
1. „Tu quoque” adică „și tu”
De exemplu eu zic că nu e bine să conducem fără centură, dar cineva zice că m-a văzut și pe mine conducând fără centură, deci dacă e așa de bine, eu de ce nu o fac? Deși poate fi adevărat că și eu conduc fără centură (evident, nu e cazul, dar să zicem), problema este că e irelevant pentru afirmația făcută, deoarece chiar și un ipocrit (și chiar și un mincinos) poate spune lucruri adevărate.
2. Circumstantial
Se referă la situația în care cel care susține o idee are un interes, o circumstanță care îl predispune să susțină acea idee. Eroarea este că această circumstanță nu înseamnă neapărat că afirmațiile lui sunt false.
De exemplu când cineva contrazice o poziție a autoarei acestui blog iar eu o susțin pe autoare, aproape întotdeauna se găsește cineva care să zică „normal că îi iei apărarea”. Asta e o forma de ad hominem, pentru că în loc să contrazică ceea ce spun, persoana respectivă încearcă descalificarea poziției mele pe baza circumstanței că e vorba de soția mea, deci e de așteptat să îi iau apărarea indiferent dacă are sau nu dreptate.
Realitatea însă este că îi iau apărarea public soției mele doar când consider că are dreptate (și nevoie să o fac, bineînțeles). Dacă s-ar întâmpla să consider că nu are dreptate, nu m-aș băga în discuție în mod public, eventual i-aș spune în privat. Așadar, deși e adevărat că niciodată nu o să-mi contrazic soția în public, asta nu înseamnă că atunci când o susțin o fac fără să cred în poziția ei. Evident, până acum nu s-a întâmplat ca nevasta-mea să nu aibă dreptate în ceva ce a susținut public :-).
3. Vinovăție prin asociere
Este atunci când cineva susține un punct de vedere pe care, întâmplător, îl susține și o altă persoană sau grup de persoane care nu au o reputație bună.
De exemplu, doamne ferește să ai poziții de stânga pe teme economice sau sociale zilele astea – automat se va găsi cineva care să spună că ești comunist/ marxist, fără să mai judece ce ai spus.
Mai trebuie precizat că nu întotdeauna Ad Hominem este o eroare – de exemplu, poate fi relevant dacă cel care susține o anumită chestie nu o respectă el însuși, mai ales când e vorba de chestiuni morale. De asemenea, o insultă nu este neapărat și o eroare de tip Ad Hominem – de exemplu se poate concepe, cel puțin teoretic, ca Viorica Dăncilă să spună la un moment dat ceva care nu este o prostie. Dacă însă cineva decide să o înjure imediat după aia, nu este Ad Hominem decât în situația în care cel care o înjură are și pretenția că a contrazis-o. Cu alte cuvinte, dacă o înjură doar pentru că merită, atunci nu este Ad Hominem.
Cam asta am avut de zis, dacă aveți comentarii, by all means comentați, dacă nu, atunci vă îndemn să evitați Ad Hominem-ul, că e de bomboane.
Surse consultate pentru acest articol: wikipedia, Stanford Encyclopedia of Philosophy, niște cărți pe care le am eo pe-acasă.
Ce tare! Imi place mult subiectul si cum ai scris. Eu „sufăr” mult pe tema argumentării cu oamenii din viața mea, si uneori fix pentru ca nu știu cum sa argumentez eu. Dacă ai recomandări de cărți pe subiect, le accept bucuroasă!
Nu am recomandari de carti pe subiect, eu imi iau informatia din diferite enciclopedii de filosofie, online si offline.
Dar o sa caut sa vad niste carti si daca gasesc o sa zic. Poate au alti cititori insa.
https://www.informationisbeautiful.net/visualizations/rhetological-fallacies/
Incercati https://ardor.org.ro/, la sectiunea resurse. Sunt foarte ok pt inceput.
Recomand si cursurile pt copii. Dl Nae Sovaiala este extraordinar cu cei mici!
E foarte interesant subiectul, am citit de doua ori ca sa-l înțeleg bine. M-ar fi ajutat enorm dacă se preda așa cv și in liceu, este un subiect care Chiar te ajuta in viața de zi cu zi. Mulțumesc, o sa te citesc incontinuare???
Se preda la liceu, la logica, in cls. IX din cate tin minte.
Pot sa las asta aici? Nu are legătura cu articolul de mai sus, dar, te rog, înțelege-ma: e singurul și sigurul loc in care pot spune ceva despre subiectul acestor zile. Mulțumesc.
Am 41 de ani. Am loc de munca, părinți, familie, copil. Am frici și speranțe. Unele mari. Cea mai mare este ca fiul meu va avea înțelepciunea și curajul sa plece din țara asta. Eu nu am avut curajul… am rămas aici unde totul e urat mirositor și plin de zoaie. Unde o țara întreaga judeca un dezaxat care a generat mai multă ura și suferința decât ne-am putut imagina.
Nimeni nu va putea nici măcar empatiza atât de mult cu suferința părinților acestor fete, pe noi ne doare și numai gândul ca un pai rău ar putea cădea asupra copiilor noștri. Sa fim cinstiti cu noi înșine: refuzam sa ne imaginam, chiar și pentru o clipa, o astfel de durere.
Ce ma revolta? Faptul ca acum vor fi câțiva care-și vor freca mâinile la gândul ca aceia care au fost demiși in aceste zile, au lăsat niște fotolii goale. Numai bune de ocupat. Iar asta nu va rezolva problema.
Indiferent ca îl cheamă Ioan Buda sau altfel, ca e la conducerea oricărei instituții va gândiți Dvs, lucrurile nu s-au reparat prin trei, cinci sau șapte demiteri. Atâta vreme cât un sef de instituție din ministerul de interne nu are nicio autoritate asupra subalternilor, când directorul/inspectorul sef a fost fochist sau sergent angajat și nimeni nu da doi bani pe autoritatea lui, lucrurile nu se pot îndrepta.
Lucrătorii din ministerul asta sunt mulți și foarte “pestriti”. Nu mai exista o selecție reala a personalului, nu se mai face cunoașterea cadrelor, sunt angajați de pe strada, cu scoli care nu au nimic de-a face cu munca de poliție, dar, după ce au îmbrăcat uniformă, emit pretenții de polițiști/jandarmi/pompieri etc!
Se fac ore suplimentare cu duiumul in structurile de interne. Știți ce se spune la ședințe? Sa li se dea oamenilor timp liber in compensare, ca altfel trebuie plătite orele suplimentare, dar nu sunt bani. “Sa faceți așa încât oamenii sa-și ia orele suplimentare, altfel ii plătiți voi, din buzunarul vostru”! Cam asta-i politica.
Recentul caz Sorina a băgat spaima-n procurori. Acum nimeni nu a vrut sa-și mai asume răspundere, ca dacă o vor păți și ei la fel? Pentru asta a plătit Alexandra…
Trecem dintr-o extrema in alta, fără discernământ, fără cale de mijloc, fără pic de rațiune.
De mâine se vor da mandate pe banda rulantă și se va acționa in devălmășie, ca sa nu se întâmple cum s-a întâmplat vineri…
Stam toți și scriem sub imperiul emoțiilor. Și ma întreb: oare câți părinți au mai dormit liniștiti de vineri încoace? Ne-am duce cu toții in piața publica sa dam cu pietre, dar oare prin asta reușim sa ne rezolvam neputința?
Sa aveți vieți liniștite, sa va vedeți copiii mari și fericiti.
Foarte tare articolul! Cum spunea cineva mai sus, ar fi bun subiectul de materie scolara.
E foarte bun, dar din pacate trebuie sa ajungi la liceu pentru studiul logicii. Din pacate materia e destul de dificila pentru gimnaziu; de altfel chiar si inserarea in programa de cls. IX imi pare cam prematura.
Foarte utila initiativa asta. Pacat ca nu sunt multi cei doritori sa afle ce se ascunde in spatele certurilor noastre online! 🙂 Eu ma bucur sa aflu mai multe informatii despre asta, si eu am un istoric foarte extins de conflicte spontane prin comentarii si nuvele scrise ulterior prin vreun subsol al vreunui forum 🙂 Multumesc.
„…dacă o înjură doar pentru că merită, atunci nu este Ad Hominem.” Evident, cel care injura pe altcineva este sigur ca merita. Este important este CINE stabileste ca „merita” si pentru CE. Acum, ca tot am folosit-o pe Dancila(cu totul intamplator, desigur) ca argument, isi aduce cineva aminte cand a injurat-o fara ca ea sa fi facut vreo afirmatie(pentru care „merita”) inainte? Uite Ad Hominem, nu e Ad Hominem.
Se studiaza la scoala, clasa a noua, la toate profilurile teoretice! Se numeste logica si argumentare.