Apelul la puritate
sau No true scotsman („nu e un scoțian adevărat”) este o eroare de argumentare perfidă, uneori sinistră. Explic mai jos de ce, hai să vedem întâi despre ce e vorba.
Este atunci când cineva face o generalizare care se dovedește falsă (printr-un contra-exemplu), dar în loc să recunoască că generalizarea este greșită, modifică ad-hoc definiția termenilor folosiți, cu scopul de a exclude contra-exemplul.
Are scoțieni în nume pentru că autorul care a introdus termenul a folosit un exemplu cu scoțieni, ceva similar cu:
Persoana A: „Nici un scoțian nu pune zahăr în budincă.”
Persoana B: „Unchiul meu Angus este scoțian și pune zahăr în budincă.”
Persoana A: „Nici un scoțian ADEVĂRAT nu pune zahăr în budincă.”
Vedeți ce a făcut persoana A? A schimbat definiția scoțianului (în mod normal, ai zice că scoțian este cel născut în Scoția), a inventat din burtă categoria ambiguă a scoțienilor „adevărați”, cu scopul de a proteja generalizarea din prima afirmație prin excluderea unchiului Angus.
Structura simplificată a acestei erori este următoarea:
1. Toți X sunt Y.
2. Se demonstrează că unii X nu sunt Y.
3. Toți X-ii adevărați sunt Y.
Înțelegem de ce se numește „apel la puritate” – pentru că apare cuvântul „adevărat”, adică se face referire la o esență (pură) a grupului despre care e vorba. Ori de câte ori auziți sau vedeți cuvântul „adevărat” alăturat unei categorii oarecare, sunt șanse enorme să fie vorba de un apel la puritate. Uneori în loc de „adevărat” se folosește „demn de acest nume” sau „cu litera mare”, de exemplu român cu R mare, e același lucru.
În practică, această eroare apare în forme mult mai subtile decât cea de mai sus, dar întotdeauna e prezentă intenția de a exclude un element dintr-un grup după bunul plac al celui care face generalizarea.
De ce este perfidă
Pentru că modificarea definiției (și uneori chiar și definiția) este făcută ad-hoc, absolut ad burtam, așa că cel care o face practic refuză să accepte faptul că generalizarea lui inițială a fost greșită, deci de cele mai multe ori e rea-voință la mijloc. Practic, nu poți câștiga, pentru că regulile se schimbă în timpul jocului – de aceea situația asta se mai numește și „moving the goalpost”, adică mutarea porții (ca să nu poți da gol).
Dar mai este ceva și mai rău.
Când zici ca nici un scoțian adevărat nu pune zahăr în budincă, ți-ai protejat generalizarea inițială, dar de asemenea l-ai exclus pe unchiul Angus din rândul scoțieni adevărați, ceea ce nu e grozav pentru el, pentru că oricine preferă să fie un scoțian adevărat în loc să fie unul fals, nu?
Ei, problema este că de multe ori această eroare este folosită nu pentru a proteja generalizarea, ci special pentru a exclude anumiți indivizi sau categorii de indivizi dintr-un grup, adică este folosită în forma „Dacă pui zahăr în budincă, nu ești un scoțian adevărat”. Sau „Dacă zici ceva de rău de Eminescu/ Simona Halep, nu ești un român adevărat”.
Alteori este folosită retroactiv, în forma „Ai făcut {cutare}, deci niciodată nu ai fost parte din grupul {cutare}.
Adică este folosită de multe ori cu scopul de a stigmatiza, de a diviza sau de a pune presiune pe membrii unui grup să se conformeze, cu precădere în religie, politică, discursuri naționaliste.
Să luam niște exemple:
– După atacurile din septembrie 2001, președintele GW Bush a zis într-un discurs „The face of terror is not the true faith of Islam. That’s not what Islam is all about. Islam is peace.” (sursa)
Înțeleg de ce a spus Bush așa ceva, dar asta nu schimbă faptul că e un apel la puritate.
Problema este că dacă îi întrebi pe teroriștii islamiști, o să zică că ei sunt musulmani adevărați, și că cei moderați nu sunt. Adevărul este că atât musulmanii extremiști cât și musulmanii moderați sunt la fel de îndreptățiți să zică că sunt musulmani, pentru că o religie este exact ce fac oamenii din ea și nimic altceva.
– „Ce se cere de la cei care vor să fie creștini? Mai întâi, trebuie să vrei să fii un creștin adevărat și apoi să te decizi să fii unul” (sursa)
Cine stabilește ce este un creștin adevărat? Păi, chiar autorul frazei de mai sus.
– ”SAECULARIA” TE PROVOACĂ SĂ FII ROMÂN ADEVĂRAT!”(sursa)”
Participă la concursul nostru, că altfel nu ești român adevărat.
– Donald Trump folosește la greu expresia „true american patriot” și doar el știe ce înseamnă asta mai precis (sursa)
Dar lucrurile devin și mai rele.
De multe ori acest tip de retorică capătă aspectul unui argument circular care nu poate fi contrazis. Exemplu:
„- Fetele cuminți nu sunt violate.
– Dar persoana X era o fată cuminte (nu umbla cu băieți, nu era ușuratică etc) și totuși a fost violată.
– Păi dacă a fost violată, înseamnă că sigur nu s-a protejat sau a provocat, deci nu era cuminte, după cum am zis.”
Nu prea ai cum să contrazici asta pentru că omul nu vrea să poarte o discuție, el vrea doar să emită o judecată. Pentru el, a nu fi violată este însăși definiția unei fete cuminți.
Alteori, cineva nu are suficient din ceva, nu este suficient de bun etc, ca în exemplele:
„- Dacă ai suficientă voință, te poți lăsa de fumat.
– Am încercat să ma las de fumat, dar nu am reușit.
– Nu ai suficientă voință.”
„- Dacă te rogi/ ești credincios, Dumnezeu te va ajuta.
– Sunt credincios, dar Dumnezeu nu m-a ajutat când am avut nevoie.
– Nu ai avut suficientă credință, l-ai supărat cu ceva etc”
Nu ai cum contrazice chestiile astea. Odată ce am postulat că Dumnezeu e bun și drept și ascultă rugăciunile, e clar că dacă nu te-a ajutat e din cauza ta.
Pentru cei care cred că exemplul este inventat: nu este, vedeți aici: „Când te simți într-o stare mai posomorâtă, de nemulțumire, când nu ești bine, atunci să știi că din cauza unei greșeli s-a depărtat Duhul Sfânt de la tine. Când te simți singuratic, sărac, Duhul Sfânt a plecat de la tine dintr-un motiv oarecare. L-ai supărat cu ceva, ai greșit”
Mai iau un exemplu pentru a încerca să vă sugerez o strategie pentru a combate această eroare de argumentare.
Să ne uităm puțin la afirmația „Femeia se împlinește prin maternitate”.
Este imediat evident că implicația în subtext a acestei afirmații este aceea că o femeie care nu are copii nu este o femeie împlinită, adică o femeie adevărata, o femeie demnă de menirea ei pe pământ, o FEMEIE. Apelul la puritate îți sare în ochi de la doi metri când te uiți la afirmația asta. Cum orice femeie vrea să fie o femeie adevărată, deplină, nu una falsă sau o jumătate de femeie, automat afirmația asta poate fi resimțită ca o obligație, ca o presiune de a avea copii, lucru cu care avem o problemă.
Strategia este să nu intrăm în jocul celui care generalizează, adică trebuie să îl forțăm să precizeze de la început definiția pe care o folosește, pentru a nu o putea schimba după ce îi dăm contra-exemplul.
În cazul de mai sus, îl putem întreba, de exemplu: Ce înseamnă mai precis „femeia”? Orice femeie? Maternitatea e singura cale de împlinire sau mai sunt și altele? etc etc
Dacă zice că e evident ce înseamnă „femeia”, îl întrebăm: ce facem cu femeile care nu pot avea copii? Sunt ele condamnate să aibă o viată ne-împlinită? Sunt ele mai puțin femei?
Acesta este contra-exemplul, la care el probabil va zice „evident, mă refer la femeile care pot avea copii”, caz în care îi reamintim că tocmai a schimbat definiția prin restrângerea ei și apoi îl întrebăm dacă Maica Teresa (sau o altă celebritate care a ales să nu aibă copii) a fost o femeie împlinită sau nu, după părerea lui. Sau, dacă o femeie poate avea copii, însă soțul ei nu, ar trebui să-l părăsească pe omul pe care îl iubește și să facă un copil cu altul ca să poată avea o viață împlinită?
Și așa mai departe, până își va modifica afirmația într-o formă acceptabilă, de exemplu „Multe femei se simt împlinite prin maternitate”, ceea ce nu mai are sensul unei obligații, e doar o afirmație factuală.
Sau putem contesta pur și simplu de la început definiția implicită, întrebându-l cine l-a împuternicit pe el să stabilească criteriile după care se decide dacă viața unei femei este împlinită sau nu. Dacă zice că așa reiese din Biblie sau ceva de genul ăsta, îi dăm la gioale cu apelul la autoritate și continuăm până ne face sexo-marxiști, caz în care îl lovim fatal cu ad hominem și gata, micdrop :-)))
COMPLETARE:
Jur că am văzut postul de mai jos după ce am scris articolul, e o exemplificare din viața reală a afirmației cu femeile de mai sus care se potrivește prea bine ca să nu o pun aici, până și argumentele doamnei sunt similare :).
https://www.facebook.com/laurastefanut/posts/10157720447731111
Surse consultate pentru acest articol: wikipedia, diverse articole, Stanford Encyclopedia of Philosophy, niște cărți pe care le am eo pe-acasă.
PS Toate articolele din seria despre erori de argumentare se gasesc AICI.
Foarte interesant,unde pot gasi mai multe despre argumentarea?
Adica, in afara de blogul asta? :-))
Nu stiu, inca nu am gasit o carte sau ceva de genul asta, eu imi iau informatia din mai multe surse, online si offline si apoi ma chinui sa gasesc exemple din realitatea imediata.
Recomand cartea asta https://www.amazon.com/Understanding-Arguments-Introduction-Informal-Logic/dp/0495603953 si cursul asta gratuit https://www.coursera.org/learn/logical-fallacies?ranMID=40328&ranEAID=SAyYsTvLiGQ&ranSiteID=SAyYsTvLiGQ-YLNxD7U1cbnVv43EWP5umQ&siteID=SAyYsTvLiGQ-YLNxD7U1cbnVv43EWP5umQ&utm_content=10&utm_medium=partners&utm_source=linkshare&utm_campaign=SAyYsTvLiGQ
Am urmat niste cursuri gratuite pe cousera, pe tema asta: How to reason and argue, Think again, etc. Sunt si pe youtube video-uri pe tema asta: Think Again: How to Reason and Argue. De fiecare am fost multumita.
Felicitari pentru seria de articole despre argumentare! Acum, cand citesc diverse comentarii de pe net care exprima gresit opinii pot sa le incadrez in trei categorii de erori de argumentare 🙂
Din seria apelului la puritate, am intalnit pe net des afirmatia „Real women have curves”. Pai exista milioane de femei care nu au forme, ele nu`s reale? Sunt imaginare? 🙂
Thanks.
Da, sunt multe afirmatiile de genul asta despre femei si barbati. Cred ca se folosesc subtil si in publicitate, de exemplu cred ca e o reclama la vodca stalinskaya care e „pentru cei puternici”, ca asa au decretat ei, ca cine nu bea stalinskaya nu e puternic. Barbat puternic, mai precis, adica „adevarat”.
E o chestie perfida, dupa cum ziceam.
Eroarea asta de argumentare poate fi privita ca o varianta a celei de autoritate, privita in sensul larg.
Enuntul „scotienii nu pun zahar..” s‐ar putea incadra la autoritate, kind of „scotienii nu pun zahar…, altfel nu sunt adevarati, crede-ma pe mine, sunt expert in scotieni, ii miros de la o posta pe cei adevarati”
Totul bine. Dar te-ai lungit putin si ai facut niste greseli, zic eu.
sunt niste nuante: 1) femeia se implineste prin maternitate. E gresita argumentarea pentru ca se generalizeaza, asa cum spui. Dar e in acelasi fel gresita precum „Oamenii au 2 ochi si 2 urechi”. Si imi vii in fata cu exceptii, ca sunt si oameni cu un ochi. Ajungi sa nu mai poti spune absolut nimic „Soarele rasare de la est”. Contaargument- „la polul nord nu rasare de la est, ci de la sud, deci afirmatia e falsa” .
Sunt femei ce nu au nevoie sa se implineasca prin maternitate (calugarite prin credinta, femei de cariera, asexuate, lesbiene, fara simt matern, etc), dar pot fi considerate exceptii in lumea reala, neintrand in filosofie.
Mai corect ar fi de inceput cu intrebarea „ce inseamna implinit?”, sau cum ziceai, „Ce inseamna femeia?”
Faceam si eu jocuri din astea de gica contra cu parteneri de discutii.(dubla cacofonie): „-E normal ca femeia sa fie egala barbatului” „E gresit.” „Cum asa?” In Arabia saudita e normal sa nu fie egala. Si nu ii poti face pe aia toti anormali ca te bag la greseala cu simplificarea. Is normali in setul lor de reguli”. „Barbatii fac pipi din picioare” In Afganistan fac de pe ciuci cam toti, deci afirmatia ta e falsa. Marsand pe exceptii face sa nu mai poti face nici o afirmatie, deci trebuie manuite cu grija si inteleasa diferenta intre generalizare si greseala de argumentare. Si aici: e diferenta intre cazul cu violul si celelalte 2, pe care eu nu le vad ca greseli de argumentare (cel mai probabli pt ca avem un alt sens al cuvintelor):
2) „- Dacă ai suficientă voință, te poți lăsa de fumat.
– Am încercat să ma las de fumat, dar nu am reușit.
– Nu ai suficientă voință.”
Nu inteleg greseala. A doua replica e doar o deductie a primeia, nu o vad ca o greseala de argumentare.
A) ce inseamna credincios? Cel care face afirmatia, subintelege „foarte credincios”, „suficient de credincios”.
Formulat altfel „-daca vrei, poti sa iesi la masa cu Iohannis – dar eu vreau -nu vrei suficient. (Primul subintelegea „indeajuns” in formularea vrei). Exista posibilitati sa te vezi cu Iohanis: Daca strangi 1 milion de dolari, daca ajungi campionul lumii la sah, presedintele Frantei, esti amic cu nevasta-sa. Una din ele o poti indeplini daca chiar te zbati. „A vrea” contine si „a te zbate suficient”. La fel si „credincios” in intelegerea celui ce face enuntul, contine „a te zbate suficient”, in a celui ce raspunde poate intelege doar „dorinta”, nimic mai mult.
Cel mai important este sa se vorbeasca aceeasi limba, sa se defineasca termenii la inceputul discutiei, ex:
normal – pt unii =subinteles, pt altii =subinteles intr-un grup/cultura/set de idei
A vrea- pt unii =a dori, pt altii a dori+a te zbate
credincios- pt unii=e ceva acolo indefinit pt. caz de greutati ma voi ruga (in esenta sa ma descarc), pt altii =e ceva acolo si iau mereu asta in calcul. Vorbe de calugari: : „Ajuta-ma, Doamne sa cred”, „Ajuta, Doamne, necredintei mele”. Crede despre el ca e credincios sau nu?
Trebuie sa intelegem ca avem norme diferite, culturi diferite, background diferit. Toate astea formeaza un filtru prin care interpretam lumea. Gen nazistii au fost rai? Privit prin setul nostru, da. Pe ce ne bazam? Pe niste norme ale noastre in care se zice ca nu e bine sa ucizi (desi la razboi e chiar bine sa ucizi cat mai multi dusmani).
Privit prin setul lor, la care au aderat enorm de multi, faceau un bine, faceau curățenie printre evreii pe care ii vedeau prea destepti si smecheri, tiganii pe care ii vedeau lenesi si murdari sau bolnavii incurabili ce doar consumau de pe urma societății.
Sper ca se intelege ceva si scuze ca m-am lungit.
Merci de comentariu, mi se pare ca ai atins niste puncte serioase de discutie, de exemplu faptul ca de multe ori afirmatiile de genul celor care se incadreaza aici sunt afirmatii despre valori si despre conflictul dintre valori.
Cred ca tocmai de aia este eroare de argumentare apelul la puritate, pentru ca ce se intampla de fapt e ca se afirma sau se neaga niste valori, or, valorile sunt pana la urma chestiuni de alegere, nu neaparat de logica. Si tocmai pentru ca oamenii sunt diferiti si au valori diferite, cel mai onest este sa nu generalizezi, ci sa vorbesti doar despre tine, adica sa spui de exemplu „eu cred ca femeile se implinesc prin maternitate” sau „eu, in calitate de femeie, m-am implinit de-abia cand am fost mama”
daca o spui la modul general, pui presiune pe femei sa faca copii sau in general vorbind incerci sa le impui altora valorile tale si stim cu totii unde duce de obicei treaba asta
Inteleg de asemenea si ce vrei sa spui cu faptul ca daca vrem sa fim extrem de precisi, s-ar putea sa nu mai putem spune nimic despre nimic.
De fapt, am si scris un articol exact pe tema asta acum niste ani :))
https://viatadetata.wordpress.com/2012/02/21/toate-generalizarile-sunt-gresite-inclusiv-asta/
voi reveni cand voi ajunge la generalizarea pripita
de ce e o eroare faza cu fumatul: pentru ca concluzia e inclusa in premisa, adica insasi faptul ca nu te poti lasa de fumat e o instanta a lipsei de vointa (de a te lasa de fumat); deci cel mult e vorba de o tautologie acolo, cum zici si tu, iar tautologiile nu sunt argumente valide, de obicei sunt doar inutile
la faza cu fumatul: clar. dar intr-o discutie cu cineva, in real world, cum ai reactiona la raspuns: ai tacea? i-ai raspunde altceva?
Moreover, el ti-a raspuns, inseamna ca nu a inteles ori nu s-a gandit suficient. Daca se gandea, nu dadea acel raspuns, tot tautologic intr-un fel. Am deveni prea precisi 🙂
Si daca ti-e prieten, poate tautologia il ajuta.
citez :”daca o spui la modul general, pui presiune pe femei sa faca copii sau in general vorbind incerci sa le impui altora valorile tale si stim cu totii unde duce de obicei treaba asta ”
asta e politically correctness-ul nociv:
a) e free speech ori nu e (si sunt arestat)? imi zic parerea, cui nu-i convine nu asculta, pleaca, e liber sa se supere pe mine. Atata timp cat nu e jignire clara/atac, ci o dezbatere la modul general, nu ar trebui sa fie problema pentru nimeni.
Altfel ajungem la un „ad hominem” pe invers, vezi in orice argument ca o referire/atac la persoana ta.
Daca te simti vizat, poate inveti ceva, afli opinii noi despre cum ar trebui sa vezi lumea, te imbogatesti.
Presiune pune si societatea: sa fim frumosi, sa plecam din tara sa strangem bani, abandonand copii si traind in nefericire acolo, sa mergem in vacante pe care nu ni le permitem, sa cumparam lucruri scumpe, etc? Presiunile astea sunt, nocive, nu ca ai spus ca „oamenii slabi sunt mai sanatosi si traiesc mai mult”, astfel lezand niste obezi ce se intampla sa fie la masa, asistand la discutie
Daca ii spun copilului ca ar trebui sa invete as putea fi acuzat ca pun presiune, nu? Si inca pe un copil, nu pe un adult. Suntem maturi si ar trebui sa fim capabili sa rezistam presiunii. Mai mult, lipsa presiunilor de orice fel a nascut generatia snowflake.
Despre incercatul de a impune idei: deja cand enunti o idee, incerci sa ti-o impui (prin argumente, prin ton, carisma), speri ca ea sa fie acceptata/apreciata de ceilalti. Asta nu e neaparat negativ, poate din contra:
Uneori e bine sa impui parerea: Daca are ca efect indeplinirea unui dead-line fara de care firma se falimenteaza, impui copilului sa mearga la dentist, sotiei care e si mama sa urmeze un tratament, conducatorii auto sa poarte centura.
Impunerea negativa e cea care are un rezultat negativ: Gogule, ti-am trimis un negru sa te fugareasca prin camera, romii in lagare de munca in Siberia, etc.
Ce e pozitiv si negativ, bine si rau, asta e mare discutie.
Probabil la ce te refereai: a tot repeta si a insista pe ceva la care celalalt nu e dispus sa adere: sa tot insisti la un fan Federer ca Nadal e cel mai bun.
b) nu mai zicem nimic / toti spunem niste platitudini „toti sunt buni, toti au dreptate”, „cum e vremea?”.
Apropo de asta, era un articol al lui Plesu: dupa conferinte, se expuneau pareri, se dezbatea. Dupa o conferinta despre credinte in care cineva a spus despre islam, nu a mai existat nici un fel de dezbatere, toti taceau.
Ajungem ca in 1984-le lui Orwell.
Apropo de tautologie, ai facut una subinteleasa:
” Si tocmai pentru ca oamenii sunt diferiti si au valori diferite, cel mai onest este sa nu generalizezi, ci sa vorbesti doar despre tine …”
In discutiile dintre oameni rezonabili se subintelege ca spui o parere, nu e nevoie sa subliniezi asta la fiecare fraza pe care o spui, ar fi redundant si obositor. Daca esti rezonabil, nu te crezi detinatorul adevarului absolut, tatal infailibililor si realizezi ca toate au nuante. „Dubito, ergo cogito”, nu?
Revenind la general, o parere (bineinteles) generala
Cand oamenii emit anunturi sau dezbat, sustin ca se pozitioneaza mai aproape de un adevar absolut si cred ca ideile lor sunt mai aproape de acesta decat ale interlocutorilor.
Pentru ca in lipsa unui adevar absolut, al unui reper local sau universal (common sense-ul, bunul simt (care si-a pierdut sensul initial ca expresie) ), dezbaterea e complet degeaba, nu are rost sa dezbati cand totul e adevarat si nimic fals.
La faza cu fumatul, i-as spune amicului ca nu ma ajuta cu nimic, ba ma face sa ma simt aiurea, ca nu sunt suficient de bun.
La faza cu PC-ul, uita-te la ce a zic dl Andrusceac pe facebook si zi-mi daca ti se pare ca „doar a expus o parere”. Cand le face frustrate pe femeile care nu au copii, o fi doar o parere, dar e si o jignire in acelasi timp. Tie ti-ar placea sa-ti spuna cineva ce sa faci cu viata ta?
In rest, ai dreptate, discursurile concurente tot timpul vor sa se impuna unul asupra altuia. Problema este cand nu raman doar la stadiul de discurs si cum de obicei se intampla asta, automat inseamna ca unele sunt discursuri bune si unele sunt rele. Iar noi ne dam seama de asta judecandu-le dupa consecinte.
cat despre asta
„Pentru ca in lipsa unui adevar absolut, al unui reper local sau universal (common sense-ul, bunul simt (care si-a pierdut sensul initial ca expresie) ), dezbaterea e complet degeaba, nu are rost sa dezbati cand totul e adevarat si nimic fals.”
mie mi se pare ca e exact invers, adica dezbaterea are rost tocmai cand nu exista adevar absolut ci o multitudine de adevaruri partiale si subiective; rostul ei este sa se ajunga la un compromis ca sa poata trai toata lumea
in cazul in care exista adevar absolut, nu mai e nimic de discutat, tocmai pt ca e absolut – nu prea exista din astea
La faza cu fumatul, nu inteleg. La ce te referi cu „nu te ajuta cu nimic”. Era despre argumentare. A emite anuntul 1, B zice in 2 ca a incercat, A zice in 3 ca nu are vointa. Era intrebarea: ai mai emite 3, dat fiind ca 2 denota ca B nu a ascultat/inteles 1?
dl Andrusceac, nu stiu, link ceva?
Cu adevarurile, poate fi la fel de corect.
Eu ziceam: exista orasul Paris. Fiecare avem o parere despre el pe baza unor informatii si procesari ale acestor informatii. Prezinta fiecare imaginea ce o are, fara a avea imaginea completa (unii il vad frumos, altii cel mai cultural, altii romantic, altii jegos, etc). Dar Parisul e doar unul, nu mai multe. Generalizand la lume, e cam la fel. Problema e cand, asa cum ziceai, se incearca impunerea imaginii tale care e o parte a unui adevar, cum ziceai. Whatever, am deviat prea mult
[…] Urmăresc pe facebook o pagină de comics cu teme din filosofie și acolo am dat și eu peste foarte mulți oameni care susțin comunismul (americani, dar nu numai) – e o experiență ireală să vezi oameni care dezbat în secolul 21 despre lucruri cum sunt ”lupta de clasă” sau ”proprietatea oamenilor muncii asupra mijloacelor de producţie” etc. La început am crezut că oamenii trollează, dar nu, ei chiar sunt pe bune pentru că nu au cum să știe ce înseamnă comunismul. Iar când încerci să le zici de totalitarism, de deținuți politici, de cultul personalității, de cozi, de stat în întuneric și frig etc ți se răspunde senin că ăla nu a fost comunism adevărat – ”not true communism” (apropo, un exemplu perfect de apel la puritate) […]