Cea mai prețioasă fetiță din lume și ceapa ei preferată

Am revenit din parc, unul din doi s-a spălat (am încetat de mult să mai visez la perfecțiune, consider acceptabilă o rată de succes de 50%, câtă vreme cel care se spală e altul măcar în trei seri pe săptămână), unul a mâncat și celălalt a ciugulit, amândoi au citit în engleză (faptul că aplicația de lectură e pe telefon și asta e singurul prilej cu care pot și ei să butoneze ajută mult), Sofia a citit în română cartea cu visele, amândoi s-au înghesuit la lectura din Harry Potter, apoi fiecare s-a dus la el în pat, iar eu m-am dus să le zic noapte bună.

Ivan se desprinde repede, îmi dă o îmbrățișare strânsă și un pup fugar, apoi se întoarce în pat să se cuibărească lângă tată-său.

Sofia mă așteaptă băgată sub cearceaf, înconjurată de plușurile ei și de păturica alături de care adoarme din prima zi în maternitate. O mângâi pe spate, îi spun că o iubesc și că îi doresc o noapte bună.

– Spune-i și lui Zachi, mami, spune-i, că altfel nu dorm bine.

Zachi e o broască țestoasă pe care o are de mai bine de șapte ani, care a trecut printr-o decapitare acum vreo patru ani și acum e foarte iubită. Între timp în pat au mai poposit și alte țestoase aduse de prin alte țări, Zaky și Zaki, dar Zachi rămâne preferata ei.

O iau pe Zachi și îi spun la ureche:
– Zachi, îți încredințez această fetiță minunată pentru noaptea asta. Ai grjă, e cea mai prețioasă fetiță pe care o am. Posibil să fie chiar cea mai prețioasă din lume! Să ai grijă de ea! Să doarmă bine, să viseze frumos. Vezi să nu faci pipi în părul ei, da? Dacă îți vine, te duci la toaletă, ai lumină de veghe pe hol!
– Mai zi-i, mami.
– Așa, și să îi spui Sofiei că e minunată și că o să aibă o viață frumoasă, că e iubită și bună, așa să-i cânți, bine?

Spun către ea:
– Zice că a priceput.
– E bine, acum poți să pleci, mami.
– Noapte bună!
– Noapte bună, I love you, mai aruncă înainte să se trântească pe pernă.

Mă duc în sufragerie să scriu. Peste câteva minute, aud pași mici pe hol.
Ivan vine să ia apă? Sofia face al optulea pipi dinainte de somn? Pisica vrea boabe? Soțul? O vrea el ceva?
– Mami?
– Da, Sofi, ce este, are Zachi nevoie de un plasture?
– Nu. Am venit să te miros.
– Ăăăăă, bine, dacă trebuie…
Mă adulmecă în zona nasului.
– Miroși a ceapă.
– Păi, am mâncat ceapă. Cu roșii, știi…

Poți scoate moldoveanca din Moldova, dar ceapa din farfuria moldovencei… greu.

Mă simțeam oarecum jenată, na, cui îi place să adulmece ceapă…
– Mami, îmi place. Pentru că ești tu.

Ceapa sunt eu. Îmi aduc aminte de un episod de acum niște ani când mi-a admirat parfumul de mamă, care tot cu roșii și cu brânză era. Unele lucruri nu se schimbă niciodată.

– Ah, și mi-a spus Zachi să-ți spun că și tu ești prețioasă. Să știi că te iubesc la fel de mult ca pe Zachi.
– Uaaau, sunt la fel de iubită de fetița mea ca o broscuță de pluș veche, cusută cu ață în cinci locuri.
– Păi da, ce, crezi că e ușor să fii atât de iubită? Mami?
– Da, fiică.
– Abia aștept să mergem la mare împreună.
– Tu cu Zachi, nu? o necăjesc eu.
– Ei da, ce prostie, Zachi e o broscuță de dormitor. Eu cu tine. Aia chiar e o chestie perfectă.
– Noapte bună, Sofi!
– Noapte bună, ceapă!

Ei, cum să n-o iubești…