În România, pedofilii condamnați oferă servicii pentru copii și nimeni n-are o problemă cu asta

Cu câți adulți intră în contact copiii noștri când noi nu suntem cu ei?

Educatori, profesori, învățători, profesorul de înot, de karate, asistenta medicală, oamenii care fac curățenie în școală, părinții celorlalți copii, oameni prin parc (dacă ies în pauze), vânzătorii din magazin, oameni care țin diferite cursuri și ateliere speciale în școală, ghizii din muzeele la care merg cu școala, oamenii din teatre pentru copii, din sălile de sport etc. Cât de siguri suntem că acești adulți se poartă corespunzător cu copiii noștri? Există o lege în România care obligă școlile, grădinițele și toți furnizorii de activități pentru copii să verifice dacă angajații și colaboratorii lor au istoric de agresiune sexuală. Câți știu despre asta? Despre acest subiect, despre registrul agresorilor sexual, dar și despre ce cred că putem face pentru a ne ține copiii în siguranță, am scris (o grămadă) mai jos.

Nu sunt genul paranoic, n-am fost niciodată un părinte supraprotector, nu sunt fana poveștilor cu ambulanța care răpește copii ca să le vândă organele. Ce încercăm să facem, eu și soțul meu, este să le dezvoltăm copiilor noștri capacitatea de a lua decizii bune, de a se proteja, de a avea încredere în noi orice-ar fi și, în același timp, le oferim un mediu cât putem de sigur, alegând pentru ei o școală bună, un cartier cât de cât de sigur în care trăim, călătorii în țări cât de cât sigure, contact cu oameni de încredere. Le construim, așadar, sau mă rog, ne străduim, un mediu pe cât de sigur putem, în care ei să se poată descurca singuri, să poată lua decizii, să greșească fără să-și pună viața în pericol și să învețe din asta.

În același timp, nu pot ignora faptul că România este țara în care pedofilii dovediți primesc închisoare cu suspendare și se întorc să-și trăiască viața cine știe unde, poate în blocul de lângă noi, fără ca noi să avem habar. Ba mai mult, unii dintre ei mai și lucrează cu copiii. Nu știm câți, dar știm cel puțin unul. Un paramedic din Brașov, acuzat că a agresat sexual mai multe fetițe (în timpul unei tabere pentru copii în cadrul căreia era angajat), iar pe două dintre ele le-ar fi și violat, condamnat definitiv de Curtea de Apel Brașov la 2 ani, 10 luni şi 20 de zile de închisoare cu suspendare, este în prezent preşedintele Asociaţiei Salvatorilor Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă şi membru de onoare la Crucea Roşie, iar asociația lui desfășoară cursuri de prim ajutor și acordă asistență medicală în școli, grădinițe și locuri de joacă (lista companiilor cu care lucrează este aici). Nu știu dacă lista e completă, dar știu sigur, de la o persoană care are contact cu aceste firme, că merge el însuși la aceste cursuri, dar și la intervenții de prim ajutor în parcuri și locuri de joacă cu care are contract.

Ca el, or mai fi și alții. Unii cu istoric legal, alții fără (dar cu potențial de agresor pentru copiii noștri).

Tocmai mi-a arătat prietena mea din Constanța știrea despre abuzatorul care conduce cea mai populară școală de dans pentru fete. Omul își lovește, își manipulează și își corupe de ani de zile elevele, multe minore, lumea vorbește despre asta prin comentarii, cu toate astea, școala e în continuare în top. Citiți detalii despre asta aici. Asta în principal pentru că părinții nu au o relație sănătoasă cu copiii lor, pentru că performanța și să ajungi pe scenă sunt mai importante decât integritatea fizică și emoțională a copilului, pentru că trăim încă în cultura violului (am scris mai mult despre asta aici).

De curând au ieșit din pușcării niște mii de hoți, criminali și violatori. Sunt printre noi, nu în altă parte. Chiar azi citeam la Cătălin Tolontan (aici) că a fost eliberat de curând un ucigaș de copii. Ucigaș în serie! Eliberat grație recursului compensatoriu, cică judecătorii din Brăila au decis că omul e ok acum. Deși ar mai fi avut de stat în închisoare… Ei au zis că omul e bine și i-au dat drumul. A violat și a strâns de gât patru băieți de 10, 11, 12 și 13 ani. Mulțumim din suflet, PSD!

România face parte dintre statele care nu au un registru funcțional al abuzatorilor sexual. Teoretic, el există, legea pentru înființarea lui există, doar că autoritățile nu au binevoit să publice și normele pentru constituirea lui, așa că practic, el nu prea există. Am tot sperat că el se va activa, am făcut parte în 2017 din grupul de lucru al USR pentru propunerea legislativă legată de acest registru, însă din păcate lucrurile nu s-au concretizat.

La nivel mondial, există câteva state care iau foarte în serios pericolul pe care îl prezintă agresorii sexual, care au registru cu numele lor, locul în care trăiesc, trebuie să anunțe când se mută și unde, iar acest registru poate fi consultat de directori de școală, de firme care lucrează cu copiii, de angajații statului și așa mai departe. Nu și de public în multe dintre state, pentru că acești criminali trebuie totuși protejați de furia publicului. Au și ei dreptul la viață, la iertare și la uitare. Nu au, totuși, dreptul de a lucra cu copiii. Spre deosebire de ce se întâmplă la noi.

Ca să aveți o idee despre contextul mondial (aici găsiți mai multe informații despre acest subiect), SUA este unul dintre puținele locuri în care registrul agresorilor sexual poate fi consultat de public, conform legii Adam Walsh Child Protection and Safety Act. Oricine poate afla dacă un vecin, prieten sau coleg a fost condamnat pentru acte de agresiune sexuală, și pentru ce acte anume. La fel și teritoriile US Guam, Puerto Rico și the Virgin Islands, alături de toate statele US, care completează permanent acest registru.

Coreea de Sud are și ea acest registru public. Poate fi consultat online de oricine. Perioada de timp în care un pedofil este păstrat în registru depinde de gravitatea faptei. Informațiile includ și detalii despre agresiunea comisă. Se mută cineva ciudat alături? Îi cauți numele în registru și știi cum să te porți.

În Australia există The Australian National Child Offender Register (ANCOR), un registru online care poate fi consultat doar de poliție, cu scopul de a urmări activitatea pedofililor eliberați din închisoare.

Canada are din 2001 un registru la care contribuie toate privinciile, administrat de poliția canadiană. Există multe petiții pentru a face acest registru public.

UK are din 1997 un registru construit pentru a ține poliția la curent cu traseul pedofilililor eliberați din închisoare. Profesorii, medicii, avocații, proprietarii de case spre închiriere și managerii de cluburi pot primi, la cerere, informații din acest registru.

Franța are și ea acest registru, funcțional din 2005. Informațiile din el nu sunt disponibile pentru public.

Africa de Sud îl are din 2009 și este creat pentru a permite autorităților să verifice foștii condamnați.

România are o bază de date, se numește Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor. Nu conține informații despre unde locuiesc acum foștii condamnați pentru pedofilie, dar poate arăta unui polițist dacă o anume persoană are istoric de condamnări pentru agresiuni sexuale.

Ce cred eu că este foarte important să știți este că:

Conform Legii nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, instituțiile din sistemul de învățământ, sănătate sau protecție socială, precum și orice entitate publică sau privată a cărei activitate presupune contactul direct cu copii sau alte categorii de persoane vulnerabile, au obligația de a solicita persoanelor cu care încheie raporturi de muncă, contracte de voluntariat sau alte asemenea raporturi prezentarea certificatului de integritate comportamentală. Acest raport este valabil 6 luni, după ce el expiră, se poate cere altul.

Mulțumesc, George Roman, jurist Salvați Copiii România, pentru această informație.

Așadar, chiar dacă Registrul național pentru agresori sexual nu este încă funcțional în România, secțiile de poliție pot elibera o adeverință în care se menționează dacă respectiva persoană a fost sau nu condamnată pentru infracțiuni de natură sexuală.

Cred că e bine ca noi, părinții, să știm că grădinițele, școlile, furnizorii de cursuri și ateliere, au această obligație, de a verifica istoricul de integritate comportamentală al celor care intră în contact cu copiii noștri. Le putem cere să solicite acest act, dacă avem orice tip de bănuială.

Apoi, copilul trebuie informat corect despre corpul său și despre intimitate, ca să poată lua decizii bune când este singur. Ca să nu poată fi abuzat cu ușurință, dar nici să nu abuzeze pe alții din curiozitate.

Trebuie să știe foarte bine cine și cum îl poate atinge, când și în ce condiții.

Trebuie informat asupra persoanelor  străine care îi pot oferi lucruri, informații, secrete, promisiuni. Copiii trebuie să știe să refuze, să se îndepărteze și să atragă atenția unui adult de încredere.

Ajută mult exercițiile practice de evadare din mâinile unui adult, le puteți practica acasă, în joacă. Să zicem că eu sunt căpcăunul și tu vrei să scapi din brațele mele. Învățați copilul să se lase la pământ, să se prindă de piciorul agresorului și să strige tare după ajutor.

Construiți o relație de încredere cu copilul, e teribil de important ca în caz că totuși i se întâmplă ceva, el să aibă curaj să vină să vă spună, ca să-l puteți proteja mai departe. Nu-l acuzați de  nimic și cereți ajutorul unui specialist pentru a depăși această traumă cu bine.

Urmăriți copilul cu atenție, iar dacă vedeți orice schimbare în comportamentul lui de când are contact cu cineva anume, construiți un spațiu de siguranță în care discutați sincer cu copilul.

Asta nu înseamnă că trebuie să cerem adeverințe pentru toți adulții care vin în contact cu copiii noștri. Dar cred că e foarte important să fim informați asupra drepturilor și obligațiilor noastre, să oferim copiilor informațiile necesare pentru a se putea apăra și să fim atenți, iar dacă ceva e ciudat, atunci facem un pas în plus să investigăm, atâta tot. Nu e ceva teribil de greu de făcut, dar ne poate ține copiii în siguranță cât de cât.

Fac apel și la cei care ne guvernează, ce bine ar fi să avem și noi registrul acesta al agresorilor sexual, nu neapărat cu acces public, dar măcar autoritățile să știe pe unde se duc, unde locuiesc, ce joburi au, poate și o interdicție de a mai lucra cu copiii sau în preajma lor, deh, visez și eu frumos…

Photo by Vireshstudio photographer from Pexels