Ieri n-am făcut pace cu nimeni, pentru că nu am găsit pe nimeni cu care să fiu în război. Cu siguranță sunt oameni cu care aș putea să repar, dar nu mi-a venit niciunul în minte. Sunt într-o perioadă foarte bună, simt multă iubire și recunoștință față de tot și de toate, chiar și față de persoanele care s-au purtat aiurea în trecut, pentru că și aceste episoade mi-au arătat ceva important și util despre mine și despre oameni.
Ieri însă am făcut încă niște cutii cu cărți pentru grădinițe din sate și am rezistat stoic la provocările care vin odată cu asta. Poate o să vă povestesc vreodată aventurile care au venit odată cu actul meu de donație. Încă mai plătesc scump pentru generozitatea mea. 🙂 Dar e ok, mulți copii se vor bucura de cărți și asta e tot ce contează.
Mergem mai departe. De data asta vă invit la un act de bunătate ceva mai subtil. Provocarea cu nr. 16 este:
• Azi nu te mai plânge. Nu mai acuza pe alții, pe soartă, pe Dumnezeu, de faptul că nu-ți merge cum speri. Atunci când simți o frustrare, întoarce-te la corpul tău. Ce simți? Furie, dezamăgire, nedreptate, durere? Cum e corpul tău? Încordat? Moale, energic? Ce nevoie crezi că e în spatele acestei emoții? Nevoie de apreciere? De iubire? De comunicare? De sprijin? Cum poți împlini această nevoie? E ceva ce poți tu face? Soțul? Mama? Cineva care oferă serviciile respective?
De ce e acesta un act de bunătate? Pentru că în loc să generezi supărare, să trimiți în lume replici acide, blesteme, priviri încruntate, momentul tău de introspecție care îl va înlocui pe cel de victimizare poate genera acceptare, soluții, împlinire, sau măcar satisfacția faptului că de data asta nu te-ai mai lăsat să aluneci pe panta atacului de frustrare. O să te facă să te simți mai bine și să poți da bine celor care-ți ies în cale. Dacă ești în povestea cu victimizarea, vei da mai departe un ghem de nervi, acuze și judecați, te vei contrazice cu toată lumea, vei rata ocaziile de a fi bun, pentru că n-o să le vezi. Are sens ce zic?
Și apoi îmi spuneți cum a fost, aici, în comentarii, ca să rămânem conectați în provocarea bunătații.
Dacă abia acum intrați în joc, provocările anterioare au fost:
- ziua 1: să trimiteți un mesaj de apreciere cuiva drag cu care nu ați mai vorbit de mult
- ziua 2: să faceți un compliment sincer cuiva necunoscut
- ziua 3: să oferiți ceva de mâncare unui străin, coleg, vecin
- ziua 4: să lăsați pe cineva în fața voastră la rând la magazin, lift, metrou etc
- ziua 5: să scrieți un bilețel cu un mesaj de apreciere pentru cineva (cvasi) necunoscut: o colegă nouă, un vecin proaspăt, portatul, bucătarul etc
- ziua 6: să strângeți de pe jos sau de oriunde sunteți un gunoi care nu e al vostru
- ziua 7: să întrebați un necunoscut dacă îl puteți ajuta cu ceva și apoi chiar să-l ajutați
- ziua 8: dăruiește un buchet de flori cuiva care pare să aibă nevoie de o veste bună
- ziua 9: fii bun cu cineva care a fost rău cu tine
- ziua 10: trimite prietenei tale o listă lungă cu lucruri care-ți plac la ea
- ziua 11: apreciază sincer în fața altcuiva pe cineva cu care ești în concurență
- ziua 12: fii bun la orice pas, zâmbește, oferă flori, gustări, lasă pe cineva înaintea ta, strânge de pe jos etc
- ziua 13: oferă o îmbrățișare cuiva care are nevoie mare de ea
- ziua 14: fă ceva în locul altcuiva, ceva ce lui îi displace
- ziua 15: trimite un gând bun de pace cuiva cu care te-ai certat rău în trecut
Le puteți face pe toate de azi, timp e, bunăvoință să fie. Unele fapte bune nu iau mai mult de trei secunde. Și ceva disponibilitate sufletească, pe care o înmulțim cu fiecare provocare din excursia noastră.
Facem fapte bune programat 21 de zile, ca să producem o schimbare reală în creierul nostru, iar bunătatea să ne intre în reflex.
#21deziledebunatate
Imagine de Free-Photos de la Pixabay
