Ascultă cu adevărat! Ziua 18 din 21

Ieri am oferit cadou o carte veche. Dumbrava minunată, de pe vremea când eram mică. Acum o vreme le-am citit-o copiilor și mi s-a părut atât de tristă. Cum o pălmuia mama ei pe Lizuca, cum o trăgea de păr slujnica, atunci când mama ei primea vizita ofițerului străin, și fetița îndrăznea să-i deranjeze. Cum plângea singură. Copiii au avut zeci de întrebări, de ce o lovește, cum de e arestată, de ce un străin, slujitoarea, o umilește și o lovește, iar mama ei nu sare să o apere, cum de poate un copil atât de mic să umble singur, nu e periculos, de ce nu are grijă de ea mama ei, de ce nu o iubește etc. Eu îmi amintesc din carte doar aventura fantastică din pădure, visul din scorbură, curajul ei și prietenia cu Patrocle, nimic din suferința ei de copil abandonat, nimic din relația șchioapă cu mama. Am pus cartea la loc în bibliotecă, după ce copiii au zis că e o carte ciudată și n-ar vrea să o recitim.

Eu am vrut s-o păstrez, dar ieri, având provocarea de a dărui ceva drag, mi-a venit în gând cartea, care mi-e dragă pentru că o asociez cu o vreme din copilăria mea când tata era încă acasă și uneori casa noastră era plină.

Am dăruit-o unei prietene care colecționează cărți vechi, n-o avea în această ediție. S-a bucurat. Mi-a fost greu să o iau din bibliotecă cu gândul că e ultima oară când o ating, dar odată ce i-am oferit-o, văzând bucuria ei, m-am simțit mult mai bine. Nu regret nimic! 🙂

Acum e timpul să mergem mai departe. Provocarea cu nr. 18 este:

• Ascultă pe cineva cu adevărat, cu răbdare și atenție, fără să-i oferi sfaturi, fără să îi spui lucruri despre tine, fără să-ți dai cu părerea. Doar ascultă cu atenție, rămânând acolo prezent la povestea celuilalt.

A primi acest dar, de a fi ascultat fără judecată, e unul rar și prețios, pentru că face atât de mult bine să te simți văzut, auzit și acceptat orice gândești, și pentru că oamenii nu știu să asculte cu adevărat. Nu i-a învățat nimeni…

Și apoi îmi spuneți cum a fost, aici, în comentarii, ca să rămânem conectați în provocarea bunătații.

Dacă abia acum intrați în joc, provocările anterioare au fost:

  • ziua 1: să trimiteți un mesaj de apreciere cuiva drag cu care nu ați mai vorbit de mult
  • ziua 2: să faceți un compliment sincer cuiva necunoscut
  • ziua 3: să oferiți ceva de mâncare unui străin, coleg, vecin
  • ziua 4: să lăsați pe cineva în fața voastră la rând la magazin, lift, metrou etc
  • ziua 5: să scrieți un bilețel cu un mesaj de apreciere pentru cineva (cvasi) necunoscut: o colegă nouă, un vecin proaspăt, portatul, bucătarul etc
  • ziua 6: să strângeți de pe jos sau de oriunde sunteți un gunoi care nu e al vostru
  • ziua 7: să întrebați un necunoscut dacă îl puteți ajuta cu ceva și apoi chiar să-l ajutați
  • ziua 8: dăruiește un buchet de flori cuiva care pare să aibă nevoie de o veste bună
  • ziua 9: fii bun cu cineva care a fost rău cu tine
  • ziua 10: trimite prietenei tale o listă lungă cu lucruri care-ți plac la ea
  • ziua 11: apreciază sincer în fața altcuiva pe cineva cu care ești în concurență
  • ziua 12: fii bun la orice pas, zâmbește, oferă flori, gustări, lasă pe cineva înaintea ta, strânge de pe jos etc
  • ziua 13: oferă o îmbrățișare cuiva care are nevoie mare de ea
  • ziua 14: fă ceva în locul altcuiva, ceva ce lui îi displace
  • ziua 15: trimite un gând bun de pace cuiva cu care te-ai certat rău în trecut
  • ziua 16: nu te mai plânge azi, deloc. De fiecare dată când îți vine, oprește-te și uită-te la nevoiele tale neîmplinite care-ți provoacă frustrare. Nu da mai departe nervi, oprește-i la tine și transformă-i în soluții
  • ziua 17; dăruiește ceva ce e prețios pentru tine. O carte. O pereche de cercei. O cană de porțelan pe care o ții în cutie. Nu ceva ce nu-ți trebuie, ci ceva la care ții

Le puteți face pe toate de azi, timp e, bunăvoință să fie. Unele fapte bune nu iau mai mult de trei secunde. Și ceva disponibilitate sufletească, pe care o înmulțim cu fiecare provocare din excursia noastră.

Facem fapte bune programat 21 de zile, ca să producem o schimbare reală în creierul nostru, iar bunătatea să ne intre în reflex.

#21deziledebunatate

Photo by Alicia Steels on Unsplash

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4264

2 comentarii

  1. Felicitari, Ioana, pentru initiativa! E asa frumos să fii bun, chiar daca e si provocator uneori…Totusi, este interesant cum bunatatea reuseste sa l îmbogățească pe cel care primeşte şi să l împlinească pe cel care oferă. Ca şi iubirea….pupici mulți!?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *