Îmi strâng copiii în brațe și-mi vibrează râsul lor în piept. Când îi strâng pe ei, te strâng și pe tine. Când îi strâng pe ei, îi strângi și tu, prin mine.
Când Ivan avea patru zile și-l țineai în brațe să doarmă, iar el avea două kilograme și ceva, te auzeam cum îi șopteai: Creionaș, o să te faci tu mare, pe toți o să-i dai cu cracii în sus, ești tare!
Ce te-ar mai fi dat pe spate acum Ivan, cu replicile lui, cu glumele și încăpățânarea lui! Tu ai cânta la muzicuță și el te-ar acompania la tobă, iar Sofia ar dansa pe parchet în fața voastră.
I-ai spune Ioana și i-ai spune că e frumoasă și deșteaptă cum mie nu mi-ai spus când am fost mică, nici când am fost mare.
Ne-ai face sos de paste și eu ți-aș turna un pahar de vin și am sta pe terasă în frig, zgribuliți, împreună la o țigară.
Ne-am așeza la un film pe canapea și am comenta tot ce mișcă, spre disperarea mamei, care vrea să se uite în liniște la filme.
Dimineața ai sta cu copiii ca să mai dorm eu puțin, le-ai face omletă și ai face cafeaua pentru mama.
Ai ieși cu omul pe balcon să aduceți cadourile.
Le-ai desface pe ale tale uimit că cineva ți-a cumpărat ceva ce-ți place, că ești acasă, că-ți vezi nepoții crescând, că mănânci cozonac făcut de fata ta.
Al patrulea Crăciun fără tine, după unul singur împreună și alții înainte tot fără tine, mulți, vreo 15? N-am apucat să recuperăm, nu mi-a fost destul.
Ne-a fost bine anul ăsta de Crăciun, suntem împreună, suntem sănătoși, e mama aici, cu noi. Ne-am făcut de mâncare puțin și bun, ne-am citit, am cântat, ne-am uitat la filme. Dar un loc lângă mine e mereu gol.
Un gând pleacă mereu către tine. E un gând greu, frumos și dureros, de lipsă, de dor și de drag, de tot ce-am fi putut avea dacă ni s-ar mai fi dat măcar puțin. Mi-e foarte dor de ceva ce nici măcar n-am apucat să am.
Ioana! Nu mi-ar ajunge brațele sa te îmbrățișez, si nu ar fi de ajuns oricum!
Odihneşte-te în pace, Bunicule Stelian!
Te îmbrățişez, Younuka.
Daca ai stii cat de bine te inteleg … Te imbratisez cu drag, Ioana si imi pare rau pentru ca iti este dor si te doare, dar mai ales pentru ca n-ai apucat sa ai vreodata …
Acelasi dor il port si eu,pentru tata!in 7 ianuarie vor fi 2 ani de dor si de imtrebari fara raspuns!?
Daca ai stii cat de bine te inteleg…..ar trebui sa fie primul Craciun cu bebelusul nostru care trebuia acum sa sibd 6 luni si in acelasi timp este primul dintr-un sir ce vor urma fara el…..Ma gandesc la el in fiecare secunda ?
Aseara am plans si i am aprins o lumanare. E departe mormantul lui si nu reusesc sa ajung. E totusi aproape de mine, il simt printre lacrimi. Mi e dor si doare, tare de tot. Te imbratisez, Ioana buna, te mbratisez cum mi ar placea si mie sa fiu tinuta n brate.
5 ani la noi. Si fara sa-si fi cunoscut nepoții! Dumnezeu sa-i ierte!
Nu pot citi articolele astea ale tale. Nu l-am citit nici pe acesta. După moartea mamei am stat toată viata cu frica ca îmi voi pierde tatăl. El e în viata iar eu trăiesc cu frica.
Sper să-mi fac curaj într-o zi sa citesc ce ai scris. Mai este durere de trăit dar nu ma simt pregatita.
Stiu ce simti!
Acum 9 luni am pierdut-o pe mama. Parcă nimic nu mai este la fel,fără ea. Tot aștept să sune,să apară de undeva…plâng mult,pe ascuns să nu mă vadă fetițele mele. Ies pe balcon,privesc spre cer,să o văd pe mama. Apoi,trag aer în piept si-mi zic :Trebuie să fiu puternică! Dar nu durează mult sentimentul că as fi puternică. Si iar ,si iar repet asta în fiecare zi…
Greu de scris…de dus…de trăit! Vom purta mereu cu noi, cei ce am pierdut un părinte, ce s-ar mai fi putut trai…învăța…afla si vom avea mereu regrete! Dar, pentru copiii nostri mergem înainte! Te îmbrățișez cu drag! Sarbatori luminoase si senine!??
Acum, în ajun de Crăciun tata a făcut o lună de când nu mai este cu noi. Vom trăi cu dorul toată viața ?
Primul Crăciun fără tata , asa cum ai scris și tu ce i-ar mai fi plăcut sa își vadă nepoata cum desface cadouri in ziua de Crăciun , sa ne facă pâine calda de casa dimineața si o ciorba sănătoasă la prânz de se umplea casa de miros ….. și ar fi multe de zis. A fost un om bun și știu ca e intr-o lume mai buna de unde ne vede și se bucura pentru noi. 🙁 Îmbrățișări multe ! Xx
Doamne,ce coincidenta! Aceeasi poveste la mine…acelasi Stelian(!) dus mult prea devreme,acelasi Craciun fara el,aceeasi 2 nepoti care inca intreaba de el,aceleasi 15 Craciunuri departe ,de dinaintea celor 2-3 impreuna…si atat!
I feel you! 🙁
Sunt Maria.sunt trei ani de când am dat masca jos!sunt doi ani de când fac Crăciunul fara tine(soțul )nu pot sa zic că e bine,dar e un pas înainte, m-am întâlnit pe mine:cea mai bună prietenă a mea!
Știu că e greu, dar nu putem trai toată viața adânciți in tristețea că am pierdut! Oricine, orice ar fi nu ne aparține , nu ține de noi sa le dam ani de viață, toate sunt trecătoare , toate ajung de unde au venit.
Te salut cu drag și urmăresc în continuare ce postezi ♥️
Da , dor de ce n-am trăit , asta simt si eu .
Tata n-a apucat să își cunoască nepoata (11 ani acum) , și nici să afle de venirea ei pe lume.
Îmi tot imaginez cum ar fi fost dacă ar fi trăit …