În 2015, elevii români au avut cele mai proaste rezultate la testele PISA din ultimii nouă ani (România e parte din această testare din 2006, testarea se face din trei în trei ani pe un eșantion reprezentativ de aproximativ 5.000 de elevi de clasele a VIIa, a VIIIa, a IXa și aXa). Nu ne-am lăsat și anul acesta am depășit orice record: 44% dintre elevii de 15 ani sunt analfabeți funcțional, adică nu pricep ce citesc (deși știu să citească) și nu știu să aplice și să folosească informațiile pe care le dețin. Suntem la vale pe panta regresului și nu avem de gând să ne oprim, iuhuuu! În 12 ani o să ajungem la 60% dezorientați în țară, restul de 40% vor fi emigrat deja, oare cum o să arate țara atunci?
Mie mi se pare realistă cifra asta, întâlnesc foarte des oameni care nu par să înțeleagă mare lucru din lumea în care trăiesc, deși au joburi serioase, salarii bune, familie, obligații și responsabilități. Cu toate astea, nu sunt în stare să găsească o informație pe internet, nu fac legătura între două idei și se supără degeaba pe lucruri prost-înțelese, au pretenții de pe altă planetă, nu reușesc să se adapteze, nu înțeleg deloc natura umană, copiii, felul în care funcționează lucrurile. Le lipsesc intuiția, logica, empatia.
Cum am ajuns aici? Eu cred că sunt multe lucruri la mijloc.
Comunismul, care ne-a ținut flămânzi, umiliți, sălbăticiți, suspicioși la adresa altora, invidioși, răi, obișnuiți „să se descurce”, unde asta înseamnă să furi, să găsești scurtături (adesea, ilegale), să minți, să înșeli.
Nici educația în familie, bazată pe palme și amenințări, umilințe și manipulare, care a făcut din noi niște oameni furioși și docili în același timp, lipsiți de încredere în sine, nu a ajutat.
Sistemul de educație, bazat pe acumularea de informații cu ghiotura, păstrat și în anul 2019, când ai acces la orice informație într-o secundă pe net, dar nu știi ce să faci cu ea, pentru că nu te învață nimeni gândirea critică, nici acasă, nici la școală. Sistemul politic, care beneficiază de un electorat analfabet funcțional, care nu înțelege mecanismele economiei și ale legii, și care este ușor de manipulat.
Cu alte cuvinte, trecutul nostru și noi. Noi, care căutăm o învățătoare cu rezultate bune la olimpiade. Noi, care nu votăm și nu căutăm să înțelegem cine trebuie și nu trebuie să ne conducă. Noi, care preferăm un copil cuminte unuia care întreabă, se opune, caută.
Trecutul nu-l putem schimba. Poate nici prezentul, pentru că e complicat, o schimbare în sistemul educațional are nevoie de un deceniu să producă rezultate. Dar putem mișca ceva ici-colo. Începând de acasă. Putem încuraja copilul să pună totul sub lupă. Să caute răspunsuri. Să învețe să facă între ele conexiuni. Să fie drept, corect, să aibă respect și grijă de alții. Să aibă valori și principii sănătoase.
Există Super Teach de mulți ani, există profesori care fac lucruri altfel, există școli în care de mult nu se mai predă în dulcele stil clasic tradițional. Speranță ar fi. Important e și să ne facem noi, părinții, treaba. Că în multe clase de școală, părinții sunt cei care cer mai multe teme, să nu rămână copilul în urmă.
M-am uitat de curiozitate la întrebările din testul PISA din 2015, cele din 2018 nu sunt încă disponibile.
La proba de citire, elevii (de 15 ani, înțeleg că au participat anul trecut 180 de școli) trebuie să citească niște texte, iar apoi să răspundă la niște întrebări legate de ele. Găsiți aici exemple. Ce fel de informații prezintă textul, dacă sunt de opinie sau de informare, elevilor li se cere să rezume în câteva cuvinte părerea celor care se exprimă în text, li se cer detalii prezente în text.
Ivan face la școală de la 4 ani acest tip de exerciții. Au texte foarte simple de citit sau de ascultat, apoi la final sunt invitați să se gândească la ce au citit, să spună dacă diverse fraze sunt opinii sau fapte, li se cer detalii sau să analizeze acțiuni și cuvinte. Le intră foarte repede în obișnuință să fie atenți la conținut, să îl integreze. Nu li se bagă chestii în cap, descoperă cum să le afle singuri.
La matematică, întrebările sunt de genul acesta (le găsiți aici pe toate cele din 2015):
Se cere să se calculeze aria podelei mansardei ABCD și lungimea lui EF.
Nu sunt ușoare, dar nu sunt nici grele dacă ai 15 ani, ești în miezul materiei, îți merge mintea și îți pasă puțin să pricepi lumea în care trăiești, cu condiția să și înțelegi la ce îți folosește ce înveți la școală. Dacă ai impresia (pe bună dreptate în școala românească) că tot ce îți predau unii la catedră e ca să-și ia ei salariul, posibil să nu iei cu bine testul ăsta.
În Japonia, după rezultate slabe la testul PISA în 2003, s-au luat imediat măsuri și până în 2012 au urcat pe locul 4. România e pe locul 47 și ministrul Educației zice că testul nu e relevant (vezi la final).
E relevant acest test? Eu cred că da, după ce m-am uitat pe întrebări. Ce testează el este capacitatea elevului de a găsi soluții. Iar de asta depinde cât de bine te descurci la un job, într-o relație, în viața civică.
Conform arhitecților studiului, „Studiul PISA (Programme for International Student Assessment) este realizat de OECD şi evaluează în ce măsură elevii aflaţi aproape de finalul perioadei de educaţie obligatorie, la vârsta de 15 ani, deţin competenţele-cheie, cunoştinţele şi deprinderile de bază necesare pentru continuarea studiilor, cât şi pentru participarea la viaţa socială sau pentru integrarea pe piaţa muncii”.
Sunt destul de descurajată. Declarația Ministrului Educației, Monica Anisie, arată că de fapt și ea e analfabet funcțional, că a citit rezultatele testului, dar nu le înțelege (integral aici). A declarat că nu consideră rezultatele îngrijorătoare, căci testele arată doar că elevii nu știu să pună în practică tot ce știu (și asta nu e deloc relevant), nu că nu au informații (care sunt, se pare, mult mai importante decât folosirea lor, adică ne mândrim că știm multe, dar nu folosim la nimic ce știm). Și că nu toți elevii din România au dat acest test, doar câteva mii (care sunt eșantion reprezentativ, dar na, ca să înțelegi asta trebuie să știi să folosești informația pe care o ai).
Pe scurt, e groasă. A se calcula aria în secțiune și a se oferi soluții creative pentru a o subția semnificativ.
Photo by Niamat Ullah on Unsplash
Atâta timp cât nu au primit note in catalog, eu cred ca elevii( cel puțin cei de liceu) nu și-au bătut capul cu testele astea. Rezultatele nu sunt relevante.
adica ce zici tu este faptul ca copii puteau sa rezolve problemele de la teste, dar nu au facut-o pentru ca nu era nici o miza pentru ei.
si eu cred ca e asa, ca uite de exemplu la bacalaureat unde miza este foarte mare, si rezultatele sunt stralucitoare…
a, nu sunt?!
daca ar fi, si asta e grav!
Și pentru elevii din alte tari testul a avut vreo miza?
Tristetea cea mare este ca elevii ce primesc testele nu au elanul de a porni la rezolvarea lor, chiar daca nu primesc note. Problemele distractive nu-i distreaza? Ca testele par de acest nivel: un pic incurcate si in acelasi timp simple daca te apuci sa le intelegi. Cuvantul analfabet asociat de functional nu-mi pare potrivit. Char deloc. Sunt curios de raspunsurile inadecvate ce au obtinut calificative slabe. Oare au fost bifate la intamplare? Char fara a le evalua nitel?
Pe vremuri, cand eram la primul job, imi dadeau teste de logica asemanatoare cu pisa. Sunt si aici cateva modele de exercitii, pe care cu cat le faci mai des, cu atat iti ies mai bine.
Nu as vrea ca testele pisa sa fie noua obsesie a elevilor, asa cum in liceu faceam la variante de bac de imi venea rau. Niciun test standardizat nu acopera absolut totul, si nici nu trebuie divinizat.
Imi aduc aminte de baremele de corectare, si de comentarii invatate sa corespunda pe puncte. Refuzam sa le invat si bineinteles primeam o nota mai mica pe treaba asta. Dar macar spuneam ce voiam. Imi amintesc ca nu mi-a placut niciodata cel mai iubit dintre pamanteni si la lucrarea de control am argumentat cat am putut eu de bine ca e o carte submediocra, cu puncte slabe, mai ales in comparatie cu alte romane. Si am primit 10, ceea ce m-a mirat de la profesorul nostru care nu era in niciun caz prietenos si cu vederi libere – dar uite ca oamenii te surprind si placut.
Imi aduc aminte de olimpicul international la mate la noi in liceu. A refuzat sa faca vreo varianta inainte de bac si a luat 9.25, in timp ce multi altii au luat 10 tocind sau copiind.
Cred ca ar trebui copiii sa invete principii, inainte de toate. Asta sa includa:
– fara pregatire si meditatii
– capacitatea de a invata singur – e cel mai util lucru cu care pleci din scoala. Nu aria, nu nimic. Sa inveti singur.
– sa ai curaj sa spui nu. Nu, n-am inteles, puteti repeta? Nu, nu stiu cum se face asta. Nu, nu imi place.
– sa ai curaj sa spui da. Da, pot face asta. Da, incerc eu, de ce nu.
Fara pregatire? Wtf, asta e problema multor romani, care au impresia ca „merge si asa” sau ca ca doar cei talentati pot reusi.
De fapt toti oamenii de succes nu au nici un talent, succesul lor se bazeaza pe foarte multa munca si pregatire si cred ca copiii trebuie sa invete ca pot obtine ce isi doresc doar cu munca, nu cu vreun „talent” sau noroc picat din cer.
Cifra de analfabetism e mare de f. multi ani. Nu e mai rau ca alta data. Si printre adultii de 50-60 ani gasim peste 50% sunt analfabeti functional. Pur si simplu cadrele didactice isi bat joc de predare, programa poate fi predata in mai multe metode pt a tine copiii atenti si o zic ca e posibil tocmai ca vazui si in alta tara cum este si ca lucrez si vorbesc cu adulti din multe locuri.
Inteleg ca un parinte analfabet nu stie sa isi ghideze copilul sa citeasca/ gandeasca. Dar am vazut si parinti cu educatie ce cer EXTRA teme de scris de la doamna invatatoare, le dau in plus si acasa din culegeri ca doar asa au facut si ei, meditatii de la 8 ani (really??? ) si presiune de a lua nota maxima (cand am zis ca la tezele de clasa a 5a nu am pus copilul deloc sa repete acasa, am interbat la ce are a2a zi si am vazut ca stie exact titluri si continuturi, asa ca a luat…8 si 9 si 10 si ma bucur ca nu am frecat copilul la cap ca alti parinti de li s-o imbolnavit copiii). Am citit pe un grup pe whatsup al mamelor eroine (nu, nu la fiica mea la scoala, la ea nici nu stiu daca exista 😀 – sunt o mama neglijenta 😀 ) ce cereau teme una de la alta si discutau sa ceara la Doamna ceva in plus ca se pliciseste copilul, si liste de carti pt vacanta si lista continea niste carti vechi si greoaie pe care nici fiica mea cu 3 ani mai mare nu le-a citit (Caragiale la 8 ani? ) si fiica mea a citit la 9-10 ani toate Harry Potter dar daca insistam cu Caragiale….
Problema mare ramane insa in familiile f. sarace, unde copiii sunt subnutriti, deseori vin cu burta goala si nu au putere de concentrare, mai muncesc inainte de scoala (am verisori cu asa copilarie – trezit la 5 sa hraneasca animalele/mulga vaca) , abia au incaltaminte de ajuns la scoala si abandoneaza usor, chiar de au entuziasm. De aceea admir subiectul cu donat catre gradinitele sarace.
Eu cred ca nu și-au dat silința.In legătura cu rezultatele examenului de bacalaureat, pot spune ca pe vremea când am dat noi acest examen (2003 eu), cam toți promovau. Și nefiind camere de supraveghere, era mai ușor. Acum e pe bune, de aceea rezultatele sunt așa cum sunt.
Si eu am dat bacul in 2000 si ne-am stresat ingrozitor. Ne-am pregatitit la scoala, in privat, cu simulari, stresu cat gardu inca din cls 11. 2 ani n-am facut sport si dirigentie, toate orele astea „flower power” erau rechizitionate de profii cu materii de bac.
Mare mi-a fost mirarea cand am intrat la scris si am vazut ca se copia pe rupte. De fata cu profesorii, ei carau foile cu rezolvari din sala in sala. Si asta la liceu prestigios in capitala de judet. Am luat 9:95 la matematica cand toata scoala nu am fost in stare sa scot mai mult de 8! Deci a se scuti cu „pe vremea mea”.
Camerele au schimbat regulile jocului si s-a vazut!
Aaa…examenul la faculta cu 40 pe loc! Da …ala a fost adevaratul examen al vietii. Pe care l-am si picat cu brio! :)))
De acord cu C. Si eu am fost la unul dintre cele mai prestigioase licee, mi-am strofocat creierii sa invat, n-am iesit din casa cu lunile, si la fata locului am descoperit nu numai ca s-a copiat la greu, dar erau si multi profesori platiti sa ii treaca pe cei mai fraieri, cu lucrari marcate cu diferite semne, mese si petreceri platite de parinti etc.
Eu am fost printre putinii care a ales sa dea la economie (imi trebuia oricum pt facultate) si nu la sport, cum dadeau toti. Eu am luat gen 9.25 si toti au luat 10 dupa ce au umflat buzunarele profesorului de sport, care apoi venea si o zeflemea pe mama „vedeti doamna, daca nu ati vrut si dvs?” De asta erau rezultatele mai bune atunci.
Testele PISA evaluează compatibilitatea cu valorile social-economice occidentale, adică evidențiază prezența sau absența calităților căutate de exemplu pentru ocuparea unui job ceva mai bine plătit într-o companie privată din zilele noastre. De aceea, zic eu, scorul nu are cum să fie mare în societățile estice, tradiționale, sau în țările considerate „de lumea a 3-a”, nu în afara orașelor mari cel puțin.
Polonia te contrazice, este pe locul 19, inaintea unor tari ca Franta, UK, Austria etc
Ungaria locul 38
Bulgaria locul 45
Romania locul 47
noi suntem ultimii din zona (datele astea sunt din 2015, dar acum am scazut si mai mult)
sursa
http://factsmaps.com/pisa-worldwide-ranking-average-score-of-math-science-reading/
Pe hartă există o corelație interesantă între zona verde și dezvoltarea accelerată a țărilor respective în ultimii 20 de ani. Mă refer la ritmul de creștere – Polonia este campioana estului Europei la acest capitol.
Ca parte din raspuns, eu m-as uita si pe subiectele la titularizare.
https://www.google.com/amp/s/www.edupedu.ro/ultima-ora-subiectele-si-baremele-de-la-titularizare-au-fost-publicate-de-ministerul-educatiei/amp/
Pai ce treaba are comunismul cu analfabetismul funcțional? Atunci nu exista fenomenul asta. Spuneați chiar de Japonia ca a ieșit la un moment dar pe un loc destul de jos și au luat masuri. Analfabetismul funcțional se datorează epocii moderne, abuzului de TV și internet de la vârste fragede, lipsa de socializar si comunicare a copiilor, între ei și cu familia etc.