Cum se împrietenesc copiii din ziua de azi

Ivan e abordat în curtea școlii de un băiețel ceva mai înăltuț ca el, poate e ceva mai mare, dar nu musai, că Ivan e cam mărunțel. Așadar, să zicem că au cam 5-6 ani copilașii. Ca să vedeți și voi tineretul din ziua de azi.

– Vrei să fim prieteni? îl întreabă băiețelul.
– Nu știu încă, zice Iv, analizând atent potențialul noului posibil prieten. Ce muzică asculți?
– Ăăăă, în mașină, radio Itsy Bitsy…
– Alea-s de bebeluși. Imagine Dragons știi? Linkin Park?
– Nu…
– Harry Potter știi? Dumbledore? Poți să faci vraja Obliviante cu bagheta, așa? Și învârte degetul prin aer. Te face să uiți tot ce ți s-a întâmplat.
– Nu.. zice băiețelul dezorientat. Dar îmi place de Spiderman și de Batman și mă uit la Eroi în pijamale.
– Spiderman e ok, deși cam pentru copii mici, așa.

Ridică din umeri amândoi, apoi pornesc să se alerge pe-acolo, se mai opresc să povestească, râd.

Îi observ de la distanță, sunt foarte simpatici. Li se alătură două fetițe. La un moment dat, băiețelul vine spre mine:
– Sunteți mama lui Ivan?
– Corect, zic.
– Scrieți cărți?
– Scriu și cărți.
– Ați scris Harry Potter?
– Oh, nu, nu sunt atât de bună. Eu am scris Ema și Eric.
– Aaa, păi le știu, le am acasă.
– Ei, ce chestie, super, mă bucur!
– Dar eu aș fi vrut și Harry Potter.
– Volumul unu l-am împrumutat deja altor colegi, dar vezi că a apărut acuma o ediție ilustrată, e tare frumoasă să îi spui lui mami sau lui tati, poate o răsfoiți în librărie.

Și am mai vorbit o vreme despre carte și Harry Potter, până a sosit Ivan.
– Ce faci, stai de vorbă cu prietenul meu?
– El a vrut să vorbim. Cum îl cheamă pe prietenul tău, Iv?
– Am uitat. Oricum nu e foarte important, important e cum ne jucăm. Hai, vii la leapșa?
– Mă cheamă Tudor.
– Tudor ar fi vrut și el să vadă care-i faza cu Harry Potter, vorbeam despre cartea ilustrată.
– Obliviante! zice Ivan. Hai, lasă vorbăraia, mai bine alergăm.

Mă aplec și îi șoptesc lui Tudor:
– Fii atent, tu poți să îi faci acuma vraja Expelliarmus, care-l face să-și scape bagheta din mână!
– Ha, sare Tudor, expeliarmus, pac, Ivan o ia la fugă. Ivaaan, pot să fiu eu Harry Potter? îi strigă din urmă.

– Bine, suntem amândoi Harry Potter

Se duc înspre tobogane. Curând se fac patru de Harry, apare și Sofia, care e, desigur, cel mai important Harry Potter și îi organizează pe toți, îi aud cum râd și se împart pe echipe, fug unii după alții, fac strategii, se ascund. Îmi îngheață picioarele în curtea școlii, dar ce mult îmi place să-i văd și să-i aud!

Îmi plac foarte mult acești copii. Nu doar ai mei, ci și colegii lor, amicii lor de prin parc. Sunt foarte prezenți și isteți, atenți, respectuoși. Nu toți, dar mulți, majoritatea. Nu cred că vor îngroșa rândurile anafabeților funcțional. Nu are cum. Azi sunt optimistă!

Imagine de Rainer Maiores de la Pixabay