Ușor avariată după petrecerea în șosete desfășurată aseară la noi acasă (dar doar ușor, pentru că, vedeți voi, vârsta înaintată nu vine doar cu băutură de mai bună calitate, căci ai cu ce s-o cumperi, ci și cu strategie mai inteligentă în a aborda paharele și cu prieteni care nu mai beau până adorm pe covor sub brad, toată lumea pleacă la culcare pe propriile picioare și nu-ți mai vomită nimeni în ghiveciul cu ficus), mă gândesc să mă retrag în dormitor azi pe la 4, să stau cu ochii închiși o vreme (aiurea, voiam să DORM, doream mult să dorm ca porcul), să mi se restrabilească în cap echilibrul și orientarea.
Soțul părea perfect capabil să ignore copiii cât își vedea de treaba lui în sufragerie, așa că mi-am luat perna, am anunțat că mă duc să dorm și am dispărut.
La cel mult cinci secunde după ce mi-am tras plapuma peste cap, a sosit alături de mine în pat băiețelul. Cu chitara lui. Care nu e una de jucărie.
– Am venit să-ți cânt un cântec de somn ușor, mami.
– Superb, am zis, căutând disperată dopurile de urechi pe noptieră.
În timp ce el zdrăngănea și lălăia despre cum mami doarme ușooor (nici vorbă să fi fost un cântec inspirat din realitate), peste noi a sosit și fetița. Purta cu ea câteva personaje din plastic dur. A pornit să se joace de-a războiul stelar cu ele. Pe fruntea mea. Pac, dă-te la o parte, ba nu, tu să te dai căci eu sunt cavalerul planetei și stăpân peste acest cap de uriaș, zbang.
La un moment dat a intrat omul să se asigure că eu dorm în pace, a dat un ochi la concertul și războiul la care asistam dată pe spate la propriu, a decis că totul e sub control și s-a întors la ale lui.
Surpriza anului a fost că la un moment dat s-a rupt filmul, nu știu când și cum, poate întâi am leșinat și apoi am adormit sau poate mi-a tras cavalerul galactic vreo sabie în cap, cert e că am dormit aproape două ore dusă, iar când m-am trezit, era liniște și eu nu mai eram mahmură deloc, de unde trag concluzia că urmează un an magic și plin de surprize plăcute.
Ceea ce vă doresc și vouă, minus sabia.
Ah, și ce drăguț ar fi ca ziua de 1 ianuarie să fie opțională pentru mame. Ești mamă? Cu acest buton magic dai skip și ajungi direct pe 2 ianuarie, când nu mai ești cu șase ore de somn în urma copiilor, care au nevoie de trei mese pe zi, plus două gustări, haine și vase curate, eventual și ceva entertainment sau supraveghere la teme. Ca să nu mai începem anul cu handicap major din prima zi, după aia ne mirăm că suntem obosite tot anul.
Curaj, mâine e 2 ianuarie! Lots of love to you, curând vine ora de culcare. Rezistați!
Photo by Element5 Digital on Unsplash
Hihi, ft drăguț! 🙂
Sunt o mama denaturata, nu mai dau gustari de la 4-5 ani. Iar mic dejun deseori sunt fructe, pe care si le gaseste pe masa (banane, mere, portocale, kiwi) iar merele deseori le-a mancat nespalate. Fac multe pt 30min de somn in plus diminetile 🙂 -inclusiv sa imi pregatesc cateva tinute din weekend, pachete din resturi de cina, vase sa se adune si pe a2a zi etc.