Recunosc cinstit, când au început copiii școala aveam prejudecata că temele sunt nasoale. Că le răpesc copiilor copilăria și că sunt inutile. Asta pentru că vedeam pe Facebook pe la alți părinți caietele cu teme, fișe și foi, multe și grele.
Nu-mi mai aduc aminte mare lucru de pe vremea când făceam eu teme. Știu sigur că aveam multe încă din primii ani de școală, dar mi-a plăcut să le fac, mereu am fost genul mai aplecat asupra studiului, ca să nu zic tocilar, matematica mi-a plăcut, la română lucram cu drag pentru că lucram cu mama. Nu mi-a plăcut să învăț ca papagalul lucruri pe care nu le înțelegeam, dar cu temele nu am avut cine știe ce drame. Prin liceu lucram la matematică zi și noapte, mă pregăteam pentru olimpiadă, cu cât era mai greu cu atât mai bine. Deci nu se poate zice că sunt traumatizată de teme. Dimpotrivă.
De când sunt mamă am observat la copiii mei, la copiii din jurul meu și la copiii care vin la evenimentele sau lecturile publice pe care le fac, cât de mult contează pentru ei să se distreze cât mai mult, să se joace, să râdă, să întrebe și să li se răspundă cu răbdare. Să fie lăsați să fie.
Apoi am observat cu ochi de părinte cât de absurde sunt multe dintre temele pe care le văd la copii de clasa întâi, a doua, uneori chiar și la clasa zero, unde n-ar trebui să fie teme deloc.
Teme plictisitoare, teme repetitive, teme multe.
Mai ales multe.
Copiii mei se apropiau de începerea școlii și eu mă gândeam îngrozită la T E M E. Cum în loc să se joace or să stea să buchisească degeaba. Soare pe cer, copiii cu orele la masa de scris. Ideea de teme ajunsese să mi se pară oribilă. Să stea pe scaun să scrie la 5, 6, 7, 8 ani, în loc să alerge și să se joace! E ridicol! În plus, studiile arată că temele sunt principalul motiv pentru care copiii urăsc școala! În extra plus, creează tensiune între părinte și copil. Asta e, n-or să și le facă și gata. O să fim noi familia aia care ignoră recomandările și obligațiile. N-o să ucid spiritul copiilor pentru niște reguli stupide. Am căutat disperată o școală care să nu-i sufoce cu teme. Am găsit una. Corespundea și din celelalte puncte de vedere (învățare în joacă, focus pe emoții și contribuție în comunitate etc). Teme erau, dar nu zilnic. Puține, de pe o săptămâna pe alta. OK, las că vedem cum ne descurcăm cu astea, mi-am zis.
Și uite-așa au început copiii școala. Amândoi. Unul în anul 0 (avea 4 ani și jumătate), altul în anul 2 (avea 6 ani jumate).
Și încet încet, observând temele pe care ei le primesc săptămânal la școală, și mai ales observându-i pe ei, am înțeles de ce temele sunt importante. DACĂ au anumite caracteristici și nu sunt multe. Puține, dar bine gândite.
În primul rând, cred că în ciclul primar temele ar trebui să fie săptămânale. Și nu din primul an de școală. Nu vrei să-i sperii din prima, nu? 🙂
Apoi, teme nu înseamnă doar foi pe care copilul scrie. Temă poate însemna și invitația profesorului ca cel mic să își întrebe părinții ceva. Să caute informații despre ceva. Să construiască ceva. Să meargă la un muzeu. Să se gândească la întrebări. Să adune ceva. Orice e lucru individual acasă e temă. Nu doar bastonașe și calcule.
De ce zic că temele sunt importante? Am văzut la copiii mei (care au aproape 8 ani și 5 ani și jumătate) ce efecte au niște teme bine gândite. Am văzut cum la început, acum un an și ceva, nu stăteau pe scaun nici măcar un minut legat, iar acum pot sta și o jumătate de oră, atenți la același lucru. Am văzut cum începeau tema cu o înțelegere aproximativă a subiectului, iar după 5 minute de teme, li se lumina fața. Abia atunci înțelegeau deplin! Am văzut cum la început fugeau de efort, iar acum îl tolerează mult mai bine (despre asta voi scrie mai mult într-un articol viitor). Am văzut cât de responsabili au devenit, cum vorbesc despre teme, cum își programează ziua astfel încât să aibă timp să le facă. Cum consideră inacceptabil să meargă cu ele nefăcute (deși nu li se întâmplă nimic dacă nu le fac). Au devenit responsabili! Sunt lucruri pe care poate aș fi putut să le modelez și eu în ei, dar nu atât de eficace, cu siguranță.
Lucrul individual consolidează informația și oferă structură și satisfacție! Da, temele fac asta! Temele nu sunt diavolul!
Din experiența noastră cu școala, temele au următoarele beneficii (care mie una mi se pare destul de importante pentru dezvoltarea copilului):
- ajută copilul să înțeleagă mult mai bine ce învață la clasă
- învață copilul să gestioneze starea de disconfort (o aptitudine atât de importantă)
- măresc puterea de concentrare a copiilor
- cresc încrederea în sine (Daaa, pot să fac asta singur)
- îi învață pe copii că dacă depui efort, ai rezultate
- temele pot fi unul dintre puținele momente de conectare părinte-copil din zi
- oferă copiilor posibilitatea de a-și gestiona și doza corect timpul (Vreau să merg în parc, știu că pot face asta numai dacă îmi fac temele)
- dacă sunt bine formulate, ajută copiii să aplice în lumea reală ce învață la școală
- le stimulează memoria (Cum zicea învățătoarea că se face asta? Și de ce?)
- îi ajută pe copii să-și descopere punctele tari și să recupereze la cele slabe (în clasă nu e timp pentru asta, sunt mulți copii la un profesor, însă acasă, prin lucru individual, copilul descoperă cât de bine se descurcă la mate, să zicem, și că la engleză îi e mai greu, își dă seama singur că trebuie să citească sau să scrie mai mult)
- în plus, temele oferă și părinților indicii despre ce fac copiii la școală
- oferă părinților subiecte de conversație cu copilul, prilejuri noi de conectare și explorare împreună.
Destul de multe lucruri bune, nu? Pe toate le-am experimentat de-adevăratelea, stând la masă cu copiii și observându-i. Desigur, contează câte teme și ce fel de teme primesc. Un copil de nici șase ani care trebuie să stea cocoșat o oră pe zi la masă desenând bastonașe nu va simți probabil beneficiile de mai sus și nici părinții lui nu le vor vedea curând.
Dar le plac copiilor temele? Normal că nu. Alor mei, adică. Nu le plac. Ar prefera să alerge în jurul canapelei în cele 20 de minute de teme. Pentru mine, acesta nu-i un motiv să nu le facă. Dimpotrivă. Credința mea e că lucrurile grele, efortul, sunt sursa creşterii, a progresului. Creierul şi muşchii cresc când îi forțezi să caute soluții, să lucreze, să stea în disconfort. Nu mi-am propus să îmi scutesc cu orice preț copiii de efort şi disconfort. O să scriu mai mult despre asta în alt articol, promit.
Cum cred eu că ar trebui să fie temele ca să aibă rezultatele de mai sus?
- Progresive. Da, poți da teme și de la 5, 6 ani, dar ele trebuie să fie despre și cu joacă: teme de colorat, de decupat, de privit, de povestit, câteva minute pe săptămână. La 7-9 ani, copiii pot lucra câteva zeci de minute pe săptămână, 5-10 minute pe zi, o jumătate de oră în fiecare zi de weekend. La gimnaziu sigur pot duce mai mult, dacă au exercițiul temelor din ciclul primar.
- Să fie adaptate vieții reale, cât mai practice. Nu le dai calcule, ci îi pui să numere morcovi la 5 ani, bani la 7.
- Să fie variate. Două foi la mate, colorate și simpatice. Una la română/engleză.
- Să fie amuzante, fun, creative, să le stimuleze curiozitatea și creativitatea. Să scrie din ce materiale sunt făcute zece obiecte din casă. Să se gândească la ce vor povesti la școală despre prietenul lor imaginar. Să facă o listă cu ce ar schimba la școală și de ce. Să voteze un personaj de poveste care s-ar potrivi să fie directorul școlii și să motiveze de ce.
Cititul este, și el, o temă pentru acasă. Și e foarte important ca cei mici să citească zilnic, măcar câteva minute. În ce limbă vor ei și pot. Stați lângă ei, încurajați-i, oferiți-le cărți la nivelul lor, discutați despre ele, susțineți-i. Despre experiența noastră cu cititul independent am scris pe larg aici. Despre cum facem să nu o luăm razna când copila cea mare se descurajează la teme am scris aici.
Sper să vă fie de folos experiența noastră. Ideea e să nu fugim de teme ca de necuratul, pentru că ele, în sine, pot aduce multe lucruri bune. Fac parte din educarea copiilor pentru viață. Dar contează enorm ca cel care dă temele să înțeleagă bine nevoile și nivelul copiilor și să le structureze astfel încât ele să vină cu beneficii multe și cu cât mai puține efecte secundare neplăcute.
Și aici pot contribui și părinții cu sugestii. Eu cred că, cu atitudinea și motivația corectă, cu abordarea blândă și empatică, se poate naște între părinte și profesor o relație de colaborare și sprijin (pe care și mulți profesori și-o doresc), și multe dintre lucrurile din actualul sistem de învățământ ar putea fi schimbate, pentru binele copiilor de azi și al adulților de poimâine.
Sursa foto: ThePexels.com
Am citit pro-urile.
Nici unul nu ni se potriveste. Parerea ei e ca temele nu ar trebui sa existe. Deloc. Mai ales cele de vacanta. Pai… noi lucram fractii, iar altii erau cu copiii prin paradisuri tropicale.
Sa zic ca am primit teme cu ce NU s-a predat in clasa? Si ca de una din teme am aflat… alaltaieri?
Oh, nici alor mei nu le plac. Dar na, in viata nu faci doar ce-ti place. De fapt, facand ce nu-ti place inveti o multime de chestii valoroase.
Nu cred ca scopul nostru trebuie sa fie sa ne ferim copiii de tot ce e neplacut si de greu, e important pentru ei sa invete sa le gestioneze.
Deocamdata, clasa 0 (FS2, curricula britanica), au cate o mica tema pe sapt. Fie sa faca lista de cumparaturi, fie sa desenze ceva, fie sa adune materiale reciclabile pt proiecte, fie sa scrie anumite cuvinte; mai au tema la o limba straina (araba), dar aici cred ca e pt parinti :))) sa repete anumite cuvinte ca sa invete cum se spun in limba respectiva sau sa exerseze anumite litere/cuvinte. No pressure, nu fuge inca, ii place.
(Pt vacanta, tema data a fost foarte apreciata, ni s-a recomandat un joculet pe tableta: Teach your monster how to read, are mare success).
Ideea principala a articolului nu mi se pare rea, temele pot avea un rol important, pot ajuta, pot aduce valoare.
Dar in contextul actual in care 99% dintre copii acestei tari merg la scoli de stat, cu programe invechite, cu sistem rigid, cu cu cu….ceea ce este descris mai sus este o stare ideala de fapt, ca si cum ai spune ca daca ai toti banii si tot timpul din lume, ai putea sa ajuti pe toata lumea.
Da, cu siguranta descrierea este corecta. Dar tot cu aceiasi siguranta afirm ca din pacate, nu putem face mare lucru si nu ajuta cu mare lucru. Cu totii ne dorim ce este mai bine pentru copii nostri, o invatatoare buna, care sa ii ajute sa le deschida ochii in lume, sa ii faca curiosi, sa nu ii omoare cu teme, etc…dar din pacate realitatea bate ceea ce ne dorim…si vorbesc eu care sunt om trait in Bucuresti, realitatea oraselor mari este radical diferita de ce se intampla in orasele si sate.
Articolul imi lasa un gust amar din pacate, pentru ca simt ca este genul de informatie cu care majoritatea oamenilor nu au ce sa faca. Suntem de acord ca este super ok ce ai spus…si cam atat. 🙁
G.
Ba da, au ce sa faca! Sa discute cu învățătoarele si profesorii de la stat sa dea astfel de teme, usoare si practice! Nu e nevoie de bani sau de dotari pentru a le da tema, in loc de 5 pagini de bastonase, un proiect cu materiale reciclabile. sau 10 adunari cu obiecte desenate (5 mere plus 3 mere, etc) sau sa citeasca ceva si sa povesteasca la școală. Posibilitati sunt o multime, iar unele dintre scolile de stat chiar asta fac. Doar ca nu cele din centru, la care vine toata lumea pentru performanță si concursuri!
@Lia, și cum convingi profesorul să dea teme puține, drăguțe și creative, ceea ce înseamnă să nu respecte programa, cu toate riscurile care decurg din asta?
Ceea ce zice Gabitza mai sus e exact impresia pe care am avut-o eu citind articolul. Frumos, dar nerealist în viitorul apropiat. Ca părinte, dacă încerci să te ridici împotriva sistemului, îți găsești apoi copilul persecutat, marginalizat, sancționat la note etc. Schimbarea trebuie să vină de sus, foarte de sus. Părinții cred că sunt prea „mici” în schema asta ca să poată schimba mare lucru.
Și toți părinții pe care îi cunosc îmi spun că ai lor copii sunt complet depășiți de volumul temelor (nu mai contează că le plac sau nu, sunt imposibil de multe deodată), plus că proiectele practice pe care le primesc (machete de nu-știu-ce) le fac părinții (nu copiii) în procent de 99%. Să nu mai zic că unele au costuri cu materialele pe care nu toți părinții și le permit prea ușor.
Încep prin a spune ca nu înțeleg din articol ce înseamnă tema la 5-6 ani, adică de ce e abordat și acest interval. La 6 ani abia intri in clasa pregătitoare, clasa la care nu exista teme decât la invatatoarele “ alea bune”, care vor rezultate cât mai repede. Așadar, la noi in țara teme pe bune după 7 ani. La copilul meu la școala oricum exista afterschool și teme individuale aveam numai in Weekend, maxim 30 minute la clasa 1, crescut progresiv spre 2 ore un clasa a patra. Psiholoaga cu care mai colaboram, ca părinți, ne-a spus lucrul individual estre esențial și copilul trebuie sa aibă o perioada, cât de scurta, in care sa lucreze singur.
Stiu ca in sistemul englezesc școala se începe devreme, exista multe asociații de psihologi care încearcă sa lupte cu acest lucru, am citit multe articole in acest sens. Copiii nu prea au de ce sa meargă la școala înainte de 6 ani, conform dezvoltării lor cognitive și emoționale locul lor este la grădinița, iar școala undeva mai spre 7 ani.
Buna dimineata.Nu reusesc sa imi aduc aminte de la alt post:ai pus o poza cu Ivan si temele lui la matematica si se vedea jos pe fisa un site;poti sa imi spui care era?Multumesc
Ma bucur ca ai atins acest subiect si te felicit pentru puterea de a-ti schimba parerea. Cand vorbim de teme, de fapt vorbim de increderea pe care o acordam educatiei combinata cu experienta personala. Noi sunt o generatie in care am simtit ca nu puteam sa avem parerile noastre si am facut teme pentru ca asa vroia sistemul, parintii, societatea si nu pentru ca vroiam noi. Deci cum am putea spune ca ne incanta temele? Si putem face o schimbare in sistemul educational curent daca venim in contact cu idei „asa da”. Asa ca ma bucur ca publici astfel de articole. Si mi-ai dat si niste idei pentru copiii mei. Keep the good work!!
Clasa 0, scoala de stat, fara teme acest an. Iar pt urmatorii ani am fost anuntati ca nu se vor da teme in vacanta, sunt de acord cu abordarea Dlui Invatator. Deci se poate si in mediul de stat, numai sa se vrea.
;Din experiența noastră cu școala, temele au următoarele beneficii (care mie una mi se pare destul de importante pentru dezvoltarea copilului)’: – HUHHHHHHHHHHHH?
Multumesc de articol. Eu consider ca temele sunt benefice. Am experienta cu copilul meu in clasa 0, 6 ani (in Franta). Are tempe zilnic: de cele mai multe ori recitit fisa de lectura ce au citi-o deja in clasa, citit o carte ce au luat-o dn clasa (o pot citi intr-o zi dar si in 2 saptamanai, ei gestioneaza timpul), desenat.
In primele saptamani era tragedie, insa am stat cu ea, am discutat si a devenit un moment de colaborare. In timp a prins incredere in sine, face temele singura seara cand ajunge acasa (dupa ora 18). Are mai multa putere de concentrare, are mai multa incredere in sine si pare sa reuseasca mai bine la scoala. In plus este ocazia sa ne spuna ce face la scoala.
In vacanta are de desenat, de jucat jocuri de societate, de jucat afara si recitit fisele.
Poate avem „verisiunea cea buna” de copil, vom vedea daca se confirma cu ceilalti 🙂
La fiica mea la scoala manualele mai mult lipsesc decat sunt asa ca primesc fise. Daca nu termina in clasa fisa, e tema, dar fiica mea termina inainte, asa ca temele deseori sunt 10-20min sa revada fisele / sa imi explice mie ce e acolo (eu fac pe prostu’ familiei ) sau sa invete o poezie sau sa pregateasca o prezentare de 2min pe cine stie ce tema, sau sa citeasca o carte pe care o vor discuta in clasa. Nimic dificil, din ce amintiri triste aveam eu cu temele, la copila sunt o placere, incat nu o data in clasa a cerut teme in plus.
A, da, nu suntem in romania.
A face bastonase la sase ani imbunatateste coordanarea dintre minte si mana, la fel si cu pictura, desenul, nu mi se pare o tema inutila.
Temele sunt o lectie, in primul rand, de responsabilitate.
Rolul temelor e sa pregateasca viitorul adult ca orice activitate aleasa are si parti neinteresante, plictisitoare si trebuie privite cu aceeasi atentie si dedicare, cu scopul de a persevera in ceea ce-si alege sa faca.
Daca nu intelege acest concept, risca sa ajunga un adult care este in permanenta dezumflat vizavi de viata, in cautare de activitati care sa-l incite, crezand ca viata nu este pentru el, ca nu exista vocatie pentru el, pentru ca orice isi alege sa faca nu-l tine interesat sau ajunge sa nu fie suficient de provocator.
Temele plictisitoare pregatesc copilul pentru realitatea din viata adulta.
Va astept in sistemul de stat, clasa a V-a si dupa.
Apropo, parintii se straduiesc sa faca multe, este grup dedicat pe FB.
Usor out of topic, m ar interesa statistici concrete despre efectele nocive si fundamentarea concluziei cum ca nu ar tb sa inceapa copiii inainte de 7 ani scoala.
Noi traim in Uk si din ce observ, copiii de aici nu au pb cu asta! Sute de mii de copii urmeaza invatamatul britanic in fiec an. Probabil ca tehnica lor face diferenta.
Aveam si eu aceasta frica mare de scoala la varsta asta.M am mai calmat intre timp.
Am citit si eu articole razlete pe subiect, dar pana la a emite sentinte absolute cale lunga.@Deea
F util articolul legat de teme.
Sunt multe studii facute in Finlanda pe topic-ul asta. Acum la un simplu search am gasit asta: https://www.sbs.com.au/news/no-school-until-age-seven-finland-s-education-lessons-for-the-future
Si in Franta incepe scoala la 3 ani.
Dar nu e scoala asa cum o stim noi. 🙂
cel mai trist comentariu citit vreodata: Temele plictisitoare pregatesc copilul pentru realitatea din viata adulta. Hell..no…!
Temele sunt un subiect foarte sensibil si foarte greu de generalizat. Nu orice tema e utila, nu orice volum de teme e normal. Asa ca nu as zici ca temele sunt utile, ci ca anumite teme sunt ce trebuie. Depinde de varsta, de clasa, de profesori.
La noi din pacate sunt mai dese situatiile in care temele ajung o corvoada si un motiv de stres si plans, decat o metoda de a invata copilul ce e responsabilitatea si de a memora anumite detalii.
Si problemele nu sunt neaparat in ciclul primar, ci la gimnaziu. Desi, si in clasele mici sunt probleme in multe cazuri.
Also, este o diferenta mare intre stat si privat. SI intre unii invatatori si altii.
Exact asta am scris si eu. Ca temele, DACA sunt bine gandite, sunt de ajutor. Nu am scris nicaieri ca orice tema e buna.
Vad si la stat tot mai multi invatatori si profesori care inteleg bine cum sta treaba si dau teme in consecinta. De putut, se poate… Tine de oameni, parinti si dascali.
In tara in care locuim noi (Elvetia) – copiii stau mai mult la scoala (cam 8 ore), dar nu au teme. Nu stiu daca e mai bine, dar prietenii nostri care au copii mari sunt foarte multumiti de sistem.
Noi mergem anual prin ianuarie-februarie in cel putin o croaziera de muzica rock. Fugim de iarna care e la ea acasa in Canada, ne clatim ochii putin cu piesaje tropicale, ne bucuram de caldura si ne alintam sufletul cu muzica buna si oameni frumosi. Copiii vin cu noi de la inceput si le place mult, sunt in elementul lor. Dar am constatat pe masura ce trec anii (acum sunt clasa a 5-a si a 7-a) ca sunt din ce in ce mai suparati ca trebuie sa piarda din orele de scoala, lor chiar le place scoala (si nu sunt genul tocilar). Anul trecut, fiu-meu a vorbit cu profesorul, care i-a dat la rugamintea lui teme la mate pe vacanta, nu multe dar destule si cu un anume scop, explicat. Daca as putea sa iti arat, am o poza de antologie cu copilul sus pe punte, batut de vant, cu scena in spate si cu cartea de mate in brate, facand teme pentru ca isi doreste, nu pentru ca „trebuie” – asa mi se pare mie ca ar trebui sa fie temele 🙂