Acasă cu copiii într-o zi de lucru cu zăpadă

M-am trezit la 7.08 cu Sofia strigând isteric lângă patul meu:

– Maaami, a nins, e zăpadă multăăă, a venit iarnaaa, mami, scoalăăăă!

Las că știu eu ce înseamnă zăpadă multă pentru copilul crescut în încălzire globală, probabil e un centimetru de gheață pe acoperișuri sau ceva.

Cu ochii încă lipiți m-am dat jos, băiețelul și omul nici nu s-au clintit din somn.

Când am ajuns în bucătărie și am văzut dimensiunea dezastrului  stratului de zăpadă, să cad pe jos.

Era multăăăă!

‘Ai de capu meu, cum ajungem la școală?

Hai să zicem că reușim să scoatem mașina, dar dacă o scoți dimineața, trebuie musai s-o și bagi la loc seara, și garantat nu mai ai unde, că toată lumea se bagă în locurile dezăpezite de alții. Probleme de orășeni.

Autobuz nu e, metrou nu, hai cu Uber, 38 de lei până la școală.
Se trezește toată lumea, mâncăm rapid, mesaj de la școală:
A niiins, yeeey, echipați copiii de zăpadă că ieșim la bulgăreală!
Scoate de la naftalină pantalonii de schi, mănușile, căciulile, nefolosite încă iarna asta. Cu chiu cu vai, pleacă omul cu copiii la școală.
Mă apuc de lucru.
Cam asta e agenda mea pentru această primăvară.

Pentru fiecare dintre aceste evenimente trebuie să găsesc speakerii potriviți, sala, librărie, fotografi, drum, cazare, să fac agendă, prezentare, event, să scriu la presă etc. Și fac toate astea pe lângă scris pe blog, editat cărți pentru copii, contracte, campanii, filmări, citit în școli, răspuns la sute de mesaje private și așa mai departe.

Da, știu, îmi place să mă arunc.

Ei, și cum mă uitam eu la tabelul ăsta încercând să mai rezolv câte ceva, primesc mesaj nou de la școală: Dat fiind că s-au anunțat peste noapte multe cazuri de gripă, școala se închide vineri, dar ar fi bine să țineți copiii acasă și azi, dacă puteți.
Sun bărbatul, hai înapoi acasă, e gripă, nasol, mai bine să ne păzim.
În cele 40 de minute cât a durat să se întoarcă toată lumea peste mine, am dat 11 telefoane, am scris la foc continuu.
Apoi au venit copiii, lumina ochilor mei.
– Mami, mi-e foame!
– Superb, ia luați-vă voi niște fructe din frigider. Așa.
– Mami, ne plictisim.
– Perfect, succes cu asta! Auziți, n-ați vrea voi puțin afară?

O oră am lucrat în liniște.

Apoi:
– Te joci cu noi?
– Maimuțelor, pentru mine asta e zi de lucru. Am de scris, de vorbit, dar facem și una și alta, bine?
– Ce mâncăm de prânz?
– Aaaah.

Frigiderul gol.

– Sofia, tu cureți morcovii. Ivan mă ajută să fac cutiile și contractele, tu lipești awb-urile, da, băiețel?

Apoi ne-am jucat cărți.
Și remi.
Am mai scris ceva, am pus orezul la oală, să se facă singur.
Am mai scos copiii pe terasă, la zăpadă.

La 12 am mâncat de prânz, era foamea mare.

Copiii s-au jucat între ei o oră, am reușit să mai scriu ceva. Am făcut și două facturi.

Pe la 2:
– Mami, mi-e foame!
I-am pus să-și curețe cartofii și să-i taie, i-am pus la cuptor. În timpul ăsta am citit pentru bun de tipar două cărți pentru copii.
– Ne pui un film, mami?
– Ce idee genială!

Le-am pus Totoro, minunat, japonez, vi-l recomandăm. Pe Netflix.
În timpul ăsta am lucrat în viteză. 90 de minute intense, cu dopurile de somn în urechi, pe canapea lângă copii.
La 4 am mâncat iar.
La 6 trebuia să fiu la un eveniment la care urma să vorbesc despre Sharenting.
– Echiparea, mergem afarăăă!

Bucurie mare, s-au echipat, am ieșit.

Am parcurs cei 800 de metri până la Seneca Anticafe într-o oră. Copiii au mers numai pe burtă și în genunchi, chiuiau, se tăvăleau, eu mă gândeam Doamne cât caca de cățel e acolo, e și pipi, scuipați, ce iubesc iarna, pfff…

Am băut ceai în librărie, am citit câteva cărți, omul a venit de la job să preia copiii, s-au dus toți trei să deszăpezească mașina, eu am rămas la eveniment.

Am ajuns înapoi acasă la ei la 9, mă așteptau să le citesc. Aproape am adormit cu Harry Potter pe față. Dar mai aveam de lucru… N-am mai putut face nimic, la 11 sforăiam.

Azi, de la capăt. Dar ce mă fac, că nu mai e zăpadă…