Dacă aveți copii de orice vârstă, sigur știți COTUL.
Cotul acela mic și subțire de copil care-ți rupe coastele când ți-e lumea mai dragă.
Când citești o poveste duioasă, iar copilul vrea să-ți dea un pup, COTUL penetrează splina.
Când dormi candid cu copilul alături, COTUL dă daună totală la ficat.
Când vă bateți cu perne și vă hârjoniți, COTUL găurește șalele.
Când vă cuprindeți în brațe pe canapea la un film, COTUL face șnițel sânul drept.
Acel cot pe care-l iubești, că face parte din trupul adorabil al minunatului tău pui, dar pe care în egală măsură-l urăști, pentru că te accidentează grav cel puțin o dată pe zi.
Am ajuns doar să strig, din plămânii fără aer: Cotuuuul, și copilul se retrage rapid cu un scuuuuuzeeeee mormăit, căci altceva nu mai pot zice. Am vânătăi pe toate organele interne și pielea îngroșată pe alocuri de cotul primei născute și de cotul celui de al doilea.
Bine, ei mă accidentează mereu, acum două zile stăteam cu o carte pe canapea și ăsta micu a sărit pe mine să mă pupe, m-a dezechilibrat și am căzut de pe canapea, în cădere mi-am făcut praf genunchiul de colțul micului birou la care lucrez din sufragerie. Am plâns în hohote, ca un copil de trei ani, ținându-mă de genunchiul care acum e mov.
Se așază mereu pe părul meu, ieri Sofia mi-a scăpat pe degetul mic de la picior gantera, în timpul orei noastre de sport. Noroc că era aia de 1.5 kg. Am plâns și atunci.
Îmi închid ușa peste degete, se așază pe mine, intră în mine cu bicicleta, ieri în pădure mi-au tras din greșeală cu o ditamai creanga în cap, nu știu care-i faza, numai pe mine mă cotonogesc copiii mei?
Dar cotul e cel mai rău. E ascuțit, intră cu patimă când te aștepți mai puțin, nu poate fi înlăturat, nu există metode de protecție, pe măsură ce ei cresc, cotul prinde și mai multă putere, e nemilos, vă zic!
Mereu m-am întrebat cum poate un cot înconjurat de atâta grăsime adorabilă, cu gropițe și tot, să fie atât de periculos?
Ceva strategii de gestionare a cotului în aceste vremuri grele? Echipament de protecție? Izolare sub plapumă?
În episodul următor, despre sora cotului, arma letală BĂRBIA!
Photo by Marcus Neto on Unsplash
Am amintiri de când era bebe în burtica, foarte mult se mișca și deseori simțeam cotul (cred ca asta era, nu putea fi altceva, asa ascuțit și micuț) ca ma penetrează în afara, ca tinde sa iasă afara, nu alta. Eram oricum sensibila și induiosata când ma gândeam la acel cot micuț, pe care abia așteptăm să îl pup.
Foarte adevărat?Sofia(3 ani) m-a accidentat de 2 ori mai grav. Mi-a băgat capătul unui creion în ochi leziune a corneei, lentila de contact, durere și lacrimi. A 2 mai grava a fost ca mi-a dat un cap în nas, chiar la rădăcină, parca face rugby nu altceva. Am văzut efectiv stele verzi, sânge și o durere puternica. Primul meu gând a fost oare s-a lovit la cap? ?E puternica nu glumă dar am ajuns sa ma feresc și sa ma tem de ea?
…omg de mult n-am mai ras cu atata pofta… rezonez 100%, si eu am doi pui, si zau ca exact asa mi se intampla.. minus gantera, nu folosim 😛
Succes si bafta in autoaparare !!
OMG, cat e de eliberator sa citesc că și alte mame pățesc la fel. Eu nu am problema cu cotul, dar cu parul, daaaa. Nu suport sa se pună pe parul meu și fix acolo aterizează de multe ori. Plus alte mici lovituri de tot felul.
Ah e Dușmanul meu cel mai mare pentru ca e nemilos ! Nu am strategii decât cele de substragere, in extremis , in rest supraviețuiesc !
Dat pot sa îți spun ca am dezvoltat o vigilenta crescută acum !
Până să adoarmă, stau cu mâinile încrucișate să îmi apăr sânii. Atâta zbucium, foială, aranjare, rearanjare pot lăsa dureri mari. In timpul zilei, pe lângă cot, este și genunchiul. Uăh!
Si calcatul constant pe picioare, se pune?.. Pe un deget fracturat… ?
Da da da. Chiar cu 2 degete fracturate (la picior), fara sanse prea mari sa ajung la medic (pot trai bine mersi chiar daca doar, deci evit spitalul in aceasta perioada). Si se urca exact pe acele 2 oase fracturate pe varfuri sa vada ce e pe masa. Pfuai!
Pe langa multe coate (6 avem in casa, de la 3 copii) luate la toate organele si alte vătămări mai serioase sau superficiale, mi-am luat recent o pereche de ochelari de scufundat, din aia si cu nas, grei ca naiba, fix in creștetul capului.
Odrasla cea mare s-a gandit sa ii arunce din mijlocul bazinului pe margine, pt ca nu mai avea nevoie de ei. Si a nimerit-o in cap fix pe mă-sa, din fericire, sa zic asa. Ca de nimerea vreun străin se lasa cu poliție probabil.
Am văzut instant stele verzi si am crezut ca m-a lovit transnetul. Am început sa plâng, desi as fi vrut sa ma pot abtine.
A început si el sa plângă, pt ca bineînțeles ca nu si-a dorit sa ma lovească.
Si uite așa se uita lumea la noi ca la circ..
E bine ca nu ma simt singura in aceasta situație. Pana la vârsta de 3 ani m-am ales cu un dinte rupt cu rădăcina cu tot in urma unei lovituri încasate cu capul micuței. Apoi un hematom mare pe coapsa interioară când m-a călcat in timp ce dormeam. Doctorii deja se uitau suspect la mine … și la soțul meu ?. Lista continua cu diverse accidentări și presimt ca voi mai avea de suferit. M-am gândit sa-mi fac o asigurare ceva ?
Sănătate și grija mare! ?
Oh doamne,cat adevăr! Acum are 4 ani si sare fără milă pe mine…cu genunchii in luptele noastre „karate-chop”! Ma strâc de râs și plâns în același timp ☺️ cele mai frumoase vanatai!
Au niște coate ascuțite de zici ca acuma le-au scos din ascuțitoare. Și nistecdegetele subtiri ca niște stick-uri,xe nimeresc mereu în ochi Ochii altcuiva bineînțeles.Si mai ai copii ăștia niște genunchi…
Preach!!!