Poveste scrisă de Roxana Băiaș
Înainte de a deveni mamă, am lucrat în câteva companii multinaționale, fiind absolventă a Facultății de Științe Economice din cadru UBB Cluj. Timpul liber mi-l petreceam împreună cu soțul meu pe toate dealurile Clujului, la picnic, în drumeții sau cu motocicletele de teren.
Apoi, însărcinată fiind cu primul copil, mă visam într-o căsuță rustică cu perne mici cusute de mână cu motive florale, undeva la munte sau aproape de o pădure. După ce am născut, fiind în concediu de creștere a copilului, simțeam nevoia de o pauză. Am început să cos de mână cu motive tradiționale, m-am înscris la Școala populară de arte Tudor Jarda din Cluj și în comunitatea Work at Home Moms România. Așa am stabilit că de atunci voi lucra de acasă diferite obiecte de port sau decorative.
Pentru că ne doream să petrecem cât mai mult timp cu copilul în aer liber, ne-am gândit să salvăm o casă veche din satul natal al soțului, care se află pe deal în mijlocul naturii, pe meleagurile unde s-a născut Liviu Rebreanu. Între timp a venit pe lume cel de-al doilea copil. Făceam multe drumuri la țară cu materiale, cu mâncare și cu copiii după noi, și atunci ne-am gândit că cea mai bună soluție ar fi să ne mutăm.
A fost o adevărată aventură, nu aveam nici apă în casă sau baie. Însă entuziasmul nostru și gândul că vom oferi copiilor un mediu curat de creștere, ne-a mânat mai departe. Ne-am integrat vieții de la țară, iar aici am născut-o pe cea mică, cel de al treilea copil. Urmează să construim atelierul de tâmplărie al soțului, pe locul unde a fost vechiul atelier al tatălui său în urmă cu mai bine de 20 ani. Așa am ales să ducem mai departe acest meșteșug și sperăm să-l insuflăm și copiilor noștri.
În tot acest timp eu am continuat să cos dar și să promovez comunitatea locală, printr-un mic proiect online, astfel m-am împrietenit cu mai multe femei din sat cu care ținem mici șezători. Printre acestea este și o femeie în vârstă de 72 de ani care ne îndrumă și ne inspiră. Este femeia aceea care reprezintă satul românesc, cunoaște toate obiceiurile, a învățat din tinerețe să coasă și să țese, care are casa plină de lucruri realizate de mâna ei și care a transmis mai departe fiicelor acest meșteșug, iar eu sunt recunoscătoare pentru că am întâlnit-o.
Puteți vedea aici toate activitățile noastre: Într-un sat de poveste
Ce frumos!!!Felicitari!!!!
Felicitari pentru ca ati avut curajul de a face acest pas! Si noi avem ganduri din astea din cand in cand, dar ma blocheaza scolarizarea copiilor. Ce conditii le putem oferi atunci cand ne retragem la sat? Voi cum va descurcati pe partea asta?
Cat curaj, felicitări oameni frumoși!!
Ce tare! Si eu vreau sa renovez casuta bunicii la vara! Nu stiu daca sunt atat de curajoasa incat sa ma mut de tot (iarna e mai problematic), dar pe timpul verii cred ca ar fi perfecta!