Poșta redacției: Dragă Prințesă, îmi scrii te rog și mie un text/scrisoare/anunț de angajare bonă/mesaj pentru soacră?

Poate vă imaginați că un blogger stă relaxat și scrie cinci minute pe zi ce vrea mușchiul lui, banii curg în cont, viața e frumoasă.

Dar totuși, nu există așa de mulți bloggeri de succes, totuși, dacă ar fi așa de simplu, n-ar face-o toată lumea?

Nu știu cum e la alții, dar la mine e aglomerație mare și banii sunt munciți din greu cu sudoarea minții și a sufletului, dar viața e frumoasă. Și, uneori, foarte amuzantă!

Scriu sau mă documentez o oră pe zi cel puțin.

Altă oră răspund la comentarii, citesc, planific alte texte, editez (articole, cărți), fac contracte, rapoarte de monitorizare.

Două ore cel puțin răspund mesajelor private, care sunt undeva între 50 și 100 în fiecare zi. Unele sunt la obiect, mi se cer info despre un obiect sau altul, sau poartă aprecieri (majoritatea) sau scuipați (cam 2%).

Altele sunt lungi, oamenii își pun sufletul pe tavă și îmi cer părerea despre copii, joburi, suferințe mai noi sau mai vechi, cuplu, psihologi, medici, diversificare, grădinițe, școli, educație sexuală, cărți, diverse rețete, aspiratoare, cam orice vă trece prin cap, e sigur în inboxul meu.

Mai fac în fiecare zi și: scris de cărți, citit, relația cu partenerii, filmări, poze, editare de poze, montaj de clipuri, înregistrare de podcasturi, postări nenumărate pentru oameni care mă roagă să le ajut firma, soțul, ONG-ul etc.

Timpul meu de lucru în pandemie e cam de 3, maximum 4 ore pe zi, câteva pe lumină, încă una sau două noaptea, după ce adorm copiii.

E un pic complicat să fii creativ la 11 noaptea, după 14 ore de gătit, pus masa de cinci ori pentru patru persoane, strâns după ele, pus rufe la spălat, comandat chestii pentru casă, procesat colete cu cărți, jucat cu copiii, ieșit cu ei la aer cel puțin 2-3 ore și alte lucruri mărunte pe care orice om le face la casa lui. Dar merge, nu mă plâng deloc.

Un loc special în inima mea îl ocupă mesajele în care oameni care au încredere în talentul meu scriitoricesc mă roagă să le scriu diverse lucruri importante pentru ei. În timp, am primit următoarele cereri:

• anunț de angajare bonă (dar te rog să fie bun, nu vreau vreo nebună în casă)
• scrisoare de demisie (dar să fie scrisă frumos, să nu se supere șefa, poate că o să vreau să mă întorc la un moment dat)
• reclamație la ANPC pentru niște scutece care miroseau urât
• scrisoare pentru un medic care s-a purtat neprofesionist
• recenzie la un restaurant care organizează un concurs și premiază cele mai bune recenzii cu o masă gratis
• scrisoare în care informez soțul că soția știe că el are o aventură cu prietena ei
• scrisoare de la el pentru ea prin care el o anunță că nu se mai poate căsători cu ea pentru că el dorește să emigreze cu trupa lui de muzică
• mesaj emoționat pentru un băiețel de 7 ani, de la mama lui
• scrisoare (de mână obligatoriu, tu o scrii aici și eu o copiez cu mâna mea) pentru soacră, să o anunț că nu mai suport felul în care mă tratează ca pe o proastă
• scrisoare pentru managerul grădiniței, care nu își supraveghează angajații și educatoarele se poartă nepotrivit cu copiii

În caz că vă întrebați dacă am scris toate aceste lucruri, răspunsul e că… în majoritatatea cazurilor nu, nu mai fac job de copywriter de 12 ani. Sunt oameni care, pentru o taxă de lucru, pot scrie diverse lucruri la dorința clientului, pe baza unui brief. E o muncă foarte faină, pe care am făcut-o cu drag pentru agenții și companii multă vreme.

Ce am făcut în schimb este să le ofer câteva indicii despre cum să se pună pe ei acolo în mesaje, nu eu pe mine.

Și în două dintre cazuri, chiar am scris mesajele. Nu vă zic în care, poate vreți să ghiciți?

Nu, nu am formulare standard pentru acest gen de scrisori, vă rog nu insistați.

Dar dacă doriți să vă scriu despre cât sunteți de minunate, asta pot să fac, desigur, în oricâte cuvinte vreți voi!
Ne vedem diseară după 10, la ora noastră de poveste!

Photo by Suzy Hazelwood from Pexels