Îmi doresc să-i cunosc cât mai bine. Mă uit la ei de când s-au născut. Atent mă uit!
Îi observ. Le răspund mereu la întrebări. Îi întreb și-i ascult cu interes.
Le dau spațiu să facă ce vor atunci când au terminat școala, cititul, spălatul pe dinți.
De mici îi las să aleagă acolo unde pot ei alege, ca să contrabalansez toate lucrurile pe care ei trebuie să le facă și care nu sunt în controlul lor.
Îi las să-mi spună orice, oricând. Las cartea sau telefonul alături și stau cu ochii și urechile la ei. Vreau să știe că merită să fie ascultați, că sunt importanți, că vreau să știu ce vor ei să știu.
Chiar și când mă supăr sau mă enervez cu sau pe ei, iubirea mea rămâne neclintită, și mă asigur că ei știu asta. Corectăm comportamente, nu anulăm persoane sau relații.
Și totuși, uneori mi se pare că deși știu multe detalii despre ei, îmi scapă lucruri esențiale.
Știți fazele alea din filme, când se întâmplă ceva dramatic și părinții spun: Pffff, dar habar n-am avut că fetița noastră e așa… Noi credeam că e invers…
Așa că mai fac niște lucruri în afară de a fi prezentă și a-i observa.
Îi invit la jocuri fantasmagorice. Atât de multe indicii oferă ei în joc!
Azi ești Zeul Macaroană, cel mai puternic din lume! Cum schimbi lumea, acum că poți?
Salut, eu sunt peștișorul de lego făcut din aur, ce dorințe ai vrea să-ți împlinesc? Am zece pentru tine!
Plus jocul întrebărilor de seară. După poveste, când am câteva minute de exclusivitate cu fiecare, în liniște, doar noi, înainte să stingem lumina, când stăm îmbrățișați, pun una sau două întrebări de genul celor de mai jos. Nu pe toate, în niciun caz, scopul nu e să completăm fișe sau să epuizăm copilul, vrem doar să-l invităm să se deschidă, să ni se arate mai mult, poate să ne întrebe și el pe noi ceva asemănător. Cred că un alt avantaj al acestui joc este fix acesta: îl învață pe copil cum să-și formuleze întrebările despre altcineva în moduri delicate, non-invazive, însă care aduc multă conectare și prilej de recunoștință.
Am pus mai jos câteva dintre întrebările noastre preferate. În fiecare seară aleg una sau două în funcție de cum ne simțim, cum a fost ziua, apoi îl las să răspundă, mai vin cu întrebări suplimentare sau răspund dacă sunt întrebată și eu. De multe ori discuțiile se reiau și de dimineață, dacă ei mai au lucruri de spus sau de aflat.
- Înainte să adormi, la ce te gândești?
- Care sunt amintirile tale preferate?
- Ce-ți place cel mai puțin să faci?
- Care crezi că sunt cele mai prețioase lucruri la tine?
- Dacă ai putea să călătorești în timp, ce ai schimba din trecut?
- Cum crezi că vei schimba lumea?
- E vreo întrebare pe care ai vrea să nu ți-o pun niciodată?
- Vrei să mă întrebi tu ceva?
- Să spunem că mâine dai peste un duh magic care-ți poate împlini patru dorințe. Care-ar fi ele?
- Dacă ai putea să ștergi din lume un singur lucru, care ar fi acela?
- Care e primul lucru la care te-ai gândit azi dimineață?
- Pentru ce vrei să mulțumești din ziua de azi?
- E ceva ce ai fi putut să faci mai bine azi?
Sper să vă fie de folos.
Imagine de Dika Rukmana de la Pixabay
Ce mult îmi plac Ioana articolele tale despre copii și despre cum să să facem relația cu ei mai bună, mai frumoasă și autentică. E greu să-ți cunoști copilul când faci lucrurile pe pilot automat, când preocupările zilnice gravitează în jurul lucrurilor de bază (muncă, masă) și alte griji cotidiene. Riști să ratezi viața, relația cu cei din jur, cu propriul copil, să ajungi la un moment dat să te surprindă și sa-ti spui că nu-l mai recunoști.
Cred că e foarte important să avem recunoștință zilnică pentru ceea ce este în viața noastră și să privim lucrurile constant prin acest filtru. Noi încercăm cât mai des să vorbim seara, înainte de somn, despre cum ne-am umplut găletușa în ziua respectivă (inspirată din cartea ”Ai umplut găletușa azi”) ca să ne amintim cât de important este să exprimi bunătate, iubire și apreciere și să-ți menții astfel rezervorul interior plin.
Îți mulțumesc pentru ideile tale.
Ajuta mult momentele impreuna din fiecare seara. Pe fetita mea (8 ani), daca o intreb ziua ce a facut la scoala zice bine si atat. In schimb seara, ea imi cere sa povestim… eu sa ii spun ce am facut la serviciu (ii zic lucruri minore si amuzante daca e posibil) si ea imi spune ce a facut la scoala sau in parc cu tati. Sunt minunate clipele acestea de deschidere si o simt relaxata si calma dupa o zi plina.
Foarte faina ideea cu intrebarile.
Ai fi fost un psiholog/psihoterpeut foarte bun, Ioana! Faci atat de multa terapie pro bono pe blog si in seara de miercuri pentru atat de multi oameni.
Am încercat in seara aceasta sa o întreb ce dorințe are avea dacă as fi peștișorul de aur. Și inițial a spus ca nu are dorințe. Apoi s-a răzgândit: vrea ca lumea sa fie mai buna! 7 ani
Toti copiii sunt puri, aduc mult bine si vor o lune buna. Totusi de ce ajungem sa ii crestem intr-o lume rea? Sau de ce lumea e mai rea decat buna? Desi fiecare parinte isi doreste pentru copilul lui BINELE.
Buna ziua Simona! Un raspuns la întrebarea ta din punctul meu de vedere ar fi așa, bineînțeles că aproape fiecare părinte își dorește binele pentru copilul lui ..dar binele știut de el.. într-o discuție cu cumnata mea pe tema educației copilului ea îmi spune că eu greșesc că nu îmi lovesc copilul că ea asta face și e mult mai ascultător și educat ca al meu..că ea așa a fost crescuta și e foarte bine…cam asta e..ei consideră că educația se face cu palma și orice contra argument am eu nu ii scot din dreptatea lor..
Ioana, alaturi de tine devenim parinti mai buni! Multumim! ?
Offf, eu nu stiu cum sa fac sa am momente linistite, in tihna, cu cea mare (4ani), inainte de somn (si nu numai ?!)
Pe cea mica (1an si 6 luni) o alaptez, iar cea mare are doua opțiuni: ori sa doarma cu taică-său, ori sa vina cu noi, dar atunci trebuie sa faca liniste, ca sunt stresata ca daca nu face liniste ii sare somnul celei mici si intram intr-un cerc vicios de „sarit” somnul pe rand…. ?
Si nu prea ma simt bine cu asta. As vrea sa povestim mai multe, pentru ca seara inainte de culcare ar fi un prilej bun de conectare…(ft. bune ideile din articol, mulțumesc!)
Tu cum reusesti sa le oferi minutele alea de exclusivitate? Ma gândesc ca dorm in camere separate si al doilea efectiv te așteaptă sa termini cu primul? :)) Sau cum? 🙂
Pentru mine ai vreun sfat, cum sa ma impart?
Multumesc pentru tot! (datorita tie sunt o mama mai buna decat as fi fost fara „sa te fi citit”) ❤️
Cat ea se spala pe dinti, se piaptana si isi pregateste camera, stau cu el, cam 10 minute, apoi la el vine tatal lui, iar eu ma mut la ea.
Multumesc mult pentru raspuns, esti minunata! 🙂
[…] Joc de conectare și cunoaștere […]