Am dormit bine, deși mă așteptam să fiu agitată, să mă trezesc des, să visez urât, că pierd copiii, cum mi se întâmplă când simt incertitudine și lipsă de control. Dar nu, am dormit bine, și noi, și copiii. Cred că mi-au dat putere ei, seara, cu optimismul și nerăbdarea lor.
– Mami, abia aştept să merg mâine la şcoală. Dar sunt şi un pic tristă.
– Îți faci griji pentru reguli, măşti, astea?
-…Posted by Printesa urbana on Sunday, 13 September 2020
Și-au pregătit lucrurile de cu seară, am discutat despre regulile noi, despre colegii vechi și noi, despre noii profesori, pe care i-au cunoscut online.
De dimineață s-au trezit la timp, ne-am luat o marjă de jumătate de oră pentru stat în trafic, am plecat de acasă la 8, să fim siguri că ajungem până la 9, drumul e de obicei de 20-25 de minute.
A fost voie bună pe drum, culmea, n-a fost aglomerat deloc, am ajuns devreme la școală, era deja o coadă răsfirată de copii și părinți, 99% purtau măștile corect, directorii și profesorii chemau copiii în curte pe ani, în curte urmau un traseu marcat, apoi se ducea fiecare la semi-grupa lui de 8-9 copii, unde îi aștepta fie profesorul, fie asistentul. Acolo se întâmpla și triajul. Mai mult n-am văzut, că-s mică și gardul e înalt.
S-au desprins ușor copiii, s-au dus singuri către colegi și profesori, am mai dat un ochi înainte să plecăm și i-am văzut lângă colegi, uitându-se în jur, încercând să recunoască oameni, să-și aducă aminte spațiul pe care-l știu atât de bine.
Am plecat repede, deși mulți părinți rămăseseră să mai discute. Nu știu de ce, am simțit că e mai bine să plecăm noi doi. De obicei îmi fac bine conversațiile, dar am preferat de data asta liniștea.
Se vor descurca foarte bine, ei pot mult mai mult decât știu eu că pot. Aleg să am încredere. Să sper.
Trecem și pe asta, împreună. Orice-o fi, o să treacă. Vom fi bine!
E prima zi de luni după multă vreme în care nu fac de mâncare pentru toată lumea. O să comandăm ceva pentru noi doi și o să le fac o pizza lor, pentru când îi iau, la patru.
E prima zi în care o să pot lucra multe ore în liniște.
Sunt curioasă dacă o să pot lega două fraze cu sens.
Succes, putere și răbdare tuturor! Să fie bine!
Cred ca e una dintre putinele scoli unde se respecta 90%. Eu am văzut aglomerație, nerăbdare , măști purtate aiurea, profesori care striga “ lăsați stresul, sa ne pupam!”, părinți nervoși pe “conspirația” asta cu virusul. Nu sunt majoritari dar sunt suficienți cât sa facă diferența aia care sa închidă repede toate școlile și grădinițele și sa umple Secțiile ati. E foarte grav fiindcă copiii respecta și asimilează regulile atât timp cât sunt siguri ca sunt cele corecte, dar când învățătoarea îl ia in brate și ii aplica o ventuza pe obraz- când el nici cu bunicii nu s-a mai pupat de juma de an- ce sa înțeleagă? Sunt extrem de dezamagita de tot ce am văzut și auzit azi.