Un nou articol în seria #AdolescentînRomânia, pentru ca noi să înțelegem și să facem mai bine.
Să zicem că mă numesc Elena și am 26 ani. Mă gândesc de ceva vreme dac[ să vă scriu sau nu. Deși au trecut aproape zece ani de atunci, am o reținere să vorbesc despre asta.
Cred că ar trebui să încep cu copilăria, am crescut într-o familie dezorganizată. M-au crescut bunicii paterni până la aproape 7 ani, după aceea m-am întors în sânul familiei, alături de fratele meu mai mare (care a fost sprijinul meu mereu) o mamă și un tată alcoolic. Am crescut printre înjurături și sticle sparte, cu un tată mai mult absent și agresiv când era prezent. Cu o mama care aducea bărbați în casă și ne zicea să nu zicem la nimeni, dar cu un frate care mereu îmi zicea că o să se termine într-o zi și o să fim fericiți.
Aveam 12 ani când divorțul inevitabil al părinților s-a pronunțat. Eu am rămas singură în casă, mama locuia deja cu amantul ei, actual soț. Fratele meu lucra în străinătate, iar tata era undeva în lume. Am învățat lucrurile singură, din mers, gătit, curățenie…
Ce nu am învățat a fost cum să mă protejez pe mine. La 15 ani am cunoscut un băiat mai mare cu 3 ani ca mine. Se purta atâââât de frumos…îl iubeam… Cred că și el m-a iubit, dar într-un mod bolnav. La început părea perfect, am văzut că nu toți bărbații sunt ca tata. Nu mă jignea, nu mă lovea. Visam să ne căsătorim, să facem o nuntă mică când termin școala și să ne mutăm la țară. La 16 ani am avut primul contact sexual. Nu pot să zic că mi-am dorit, dar nici nu m-am împotrivit. Îmi doream că el să fie fericit și să nu mă lase singură, da, mă agățasem de el, credeam că el e eroul poveștii mele.
După acea zi totul s-a schimbat. Eram a lui și doar a lui. Nu mai aveam voie să ies cu nimeni decât cu el. Când mergeam la liceu mă ducea la microbuz și mă aștepta când mă întorceam. Devenise foarte obositor și deranjat. Am încercat să vorbesc cu el, dar nu aveam cu cine. Când îi ziceam că vreau să ne despărțim, mă amenința că se omoară. Am mai continuat așa aproape un an când am zis gata definitiv.
Doar că… era gata doar pentru mine, nu și pentru el. El nu a putut accepta. Mă căuta mereu, mă urmărea, mă amenința că eu nu o să fiu cu altcineva în afară de el. Îmi era frică, așa că i-am zis mamei, care a zis să îmi văd de treaba mea, că o să mă lase în pace cu timpul. Într-o seară când veneam de la liceu (aveam ore de la 14 la 8 seara) mă aștepta în scara blocului. Am încercat să intru în casă. dar nu am reușit. A pus piciorul în ușă și a intrat peste mine. M-a bătut și m-a violat.
După aceea a plecat ca și cum nu s-ar fi întâmplat. A doua zi mi-a dat mesaj: „Te vei întoarce la mine pentru că m-am terminat în tine. Sper să rămâi gravidă„. Am simțit că pică cerul pe mine, dar mulțumesc lui Dumnezeu, nu a fost cazul de o sarcină.
Din nou m-am dus să vorbesc cu mama. Părerea ei a fost că e vina mea. Că eu i-am permis.
Nici în ziua de azi nu vrea să înțeleagă că nu l-am primit în casă și că eu nu am vrut să fie așa. Cu toate astea a vorbit cu părinții lui să mă lase în pace. Din nou el m-a așteptat și m-a bătut că de ce am zis ce s-a întâmplat. Dar de data asta am avut noroc că era zi și am avut martori. Neavând ce face, mai mult de gura lumii, mama a acceptat să depună plângere la poliție. Când l-au căutat domnii de la poliție el a fugit în pădure, a vrut să se spânzure. Toată lumea o suna pe mama să ne retragem plângerea că se omoară un om NEVINOVAT.
Exact asta a făcut mama. De ce? Pentru că „Ce o să Zică lumea când o să afle ce ai făcut?” „Vrei să moară un om din cauza ta?”
Nici acum, după zece ani nu am înțeles ce am făcut și de ce era vina mea daca el chiar se omora. După ce a ieșit basma curata, a primit doar interdicția de a se apropia de mine. Dar mă urmărea de la distanță… Mă urmărea chiar și după ani de zile, după ce m-am măritat și mă plimbam cu copilul de mână.
Aceasta este cea mai neagră amintire din adolescența mea.
Mi-aș dori să le spun fetelor că nu trebuie să accepte nimic din ce nu le face fericite. Că nu trebuie să facă nimic doar pentru a-l face pe cel de lângă ele fericit. Că după prima palmă…vine și a doua. Nu acceptați să își bată cineva joc de voi indiferent de motiv. Și mai ales, pentru că știu că sunt multe fete agresate sexual, nu e vina voastră. Și dacă unul a fost „așa” (nu găsesc un cuvânt potrivit pe care să îl folosesc fără să jignesc), să știți că nu toți sunt așa. Am mulți prieteni bărbați și vă zic sincer că sunt minunați, își respecta iubitele și soțiile. Am cunoscut și eu un bărbat minunat care azi îmi este alături și ne creștem fetele frumos. Cereți ajutor, nu vă fie rușine și nu vă considerați vinovate!
Imagine de Ryan McGuire de la Pixabay
Nu ai fost niciodata vinovata de nimic! Viata te-a purtat pe cararile acelea pentru ca tu sa devii mai puternica , omul minunat si recunoscator de astazi! Imi pare enorm de rau de viata pe care ai fost nevoita sa o accepti. Pare ca ti-ai gasit in sfarsit linistea si sincer sper sa nu o ierti niciodata pe mama ta! Stiu ca iertarea e buna si bla bla… dar asa o mama nu e mama adevarata care se gandeste la altii in detrimentul propriului copil. Daca omu’ e dezaxat, e treaba familiei lui sa il supravegheze, sa il duca la psihiatru, sa i se ofere medicatie, sa se trateze ca sa nu se sinucida. Nu e vina ta ca el are probleme psihice!
Ma bucur enorm ca acum ai o viata buna, ca ai gasit alinarea, alintarea, iubirea, echilibrul! Te imbratisez!
Acest text și cel precedent au în comun faptul că prezintă o anumită realitate socială din 2 unghiuri diferite. Pe foarte pe scurt, în societatea tradițională o fată / femeie care trăiește fără bărbat în casă (tată, soț, frate mai mare), este considerată „bun public” și are un statut social prin definiție inferior mediei sociale acceptate. Sunt și excepții – femeile mai în vârstă sau cu statut social conferit de meserie sau de funcție (gen doctorițe, profesoare, angajate prin sistemul legal).
Sună greșit? Aici nu e vorba de corectitudine, ci de o realitate socială extrem de prezentă. Fata violată de 7 bărbați la Vaslui acum 5 ani era precum fata din acest articol, genul de femeie care trăia singură sau doar cu mama („fără bărbat în casă”), iar cei 7 bărbați erau din „familii bune”, deci dpdv al societății tradiționale erau în dreptul lor să profite de un „bun public”. „Gura lumii” a expus această situație atunci – țin minte articole din presă care au pus în evidență moralitatea discutabilă a fetei, în comparație cu stilul impecabil de viață al familiilor agresorilor.
Revenind, realitatea asta o știa și fata de 7 ani care trăiește bine ascunsă în mama care a fugit la 60 de ani la fiica ei de frica soțului alcoolic. Femeia nu și-a părăsit bărbatul la 30 sau la 40 din mentalitatea „rău cu rău, dar mai rău fără rău” – a preferat să gestioneze o situație dificilă în interiorul familiei decât să se expună ea și să-și expună și fata minoră la situații mult mai greu de gestionat, precum cea din acest din urmă articol.
România este o societate primitivă care se încăpățânează să rămână primitivă. Se văd foarte bine din afară elementele de inegalitate dintre bărbați și femei, importanța statutul social dictat de concepții străvechi și morala străzii. Când mă gândesc că am locuit în lumea respectivă mi-se pare absurd, ceva SF, în ciuda faptului că am dus cu mine pe drumuri complicate multe sechele din acea societate.
Condiția femeii în România este foarte dezavantajoasă pe ansamblu și în toate sferele sociale. Cu tristețe observ că româncele nu ies din acest rol de inferioritate și mă tot gândesc de ceva ani la ce ar trebui să facem, ca să schimbăm ceva. Nu mă miră că româncele sunt printre primele la trafic de femei în Europa.
victime ale violurilor din fel si fel de femei din diverse categorii sociale si de varsta. cumva incercati sa justificati niste acte abominabile impotriva unor femei. Autoarea nu a fost expusa din cauza mamei, ci din cauza unui bou si a unor mentalitati bolnave, carora dvs le gasiti scuze si explicatii de toata jena
Corect, nimeni nu a auzit vreodata de violuri asupra femeilor casatorite sau cu barbat in casa in general.
De ce nu l-ai rugat pe fratele tau sa te ajute? Macar sa stea de vorba cu el, sa-l indeparteze ca de la barbat la barbat, sa bage frica in el, sa stie si ala ce inseamna frica. Astia se comporta asa pentru ca stiu ca pot domina, dar una-doua se schimba treaba cand sunt dominati. Problema cu acesti oameni este ca societatea care ar trebui sa ii limiteze putin nu o face, asa ca e nevoie de altcineva sa o faca!!!
victime ale violurilor din fel si fel de femei din diverse categorii sociale si de varsta. cumva incercati sa justificati niste acte abominabile impotriva unor femei. Autoarea nu a fost expusa din cauza mamei, ci din cauza unui bou si a unor mentalitati bolnave, carora dvs le gasiti scuze si explicatii de toata jena